Medicină informativă

Pitiriazis versicolor: cauze, simptome, tratament

Pitiriazisul versicolor este o epidermomicoza caracterizata prin pete cafenii, produsa de Malassezia furfur (Microsporon furfur), care se poate decela in scuamele infectate cu spori si elemente miceliene scurte. Este posibil ca Malassezia furfur si Pityrosporum orbiculare, care poate fi izolat de pe pielea unor indivizi fara leziuni aparente de pitiriazis versicolor, sa fie doua forme diferite ale aceleiasi ciuperci. Trecerea la forma parazitara de Malassezia furfur, care s-ar traduce prin aparitia de leziuni scuamoase, s-ar explica prin modificari de teren ale gazdei. Transpiratia excesiva si neinlaturarea ei printr-o igiena defectuoasa, seboreea accentuata, malnutritia si tuberculoza sunt cunoscute de multa vreme ca fiind factori favorizanti ai pitiriazisului versicolor, iar, mai recent, un rol asemanator se atribuie bolii Cushing si corticoterapiei. Si excesul de pigment melanic pare a fi un element predispozant.

Pitiriazisul versicolor este o afectiune frecventa la adolescenti si la adultii tineri, rara, dar nu exceptionala, la copil (fiind intalnita uneori si la sugari), localizata pe torace, pe abdomen, pe brate, coapse.

Pitiriazisul versicolor se caracterizeaza prin pete a caror culoare variaza de la galben la brun, la inceput peripilare, mai tarziu, prin extensie, putand conflua in placi si placarde de forme variabile. Suprafata lor, aparent neteda, prezinta scuame fine, care se pot pune mai bine in evidenta prin raclare cu o chiureta (semnul aschiei). Pruritul este, de obicei, absent. La bolnavii care s-au expus la razele solare sau au facut tratament cu raze ultraviolete, placardele devin albe cu hiperpigmentatie periferica (leucomelanodermie), realizand forma numita pitiriazis versicolor acromic. In marea majoritate a acestor cazuri, depigmentatia de la nivelul leziunilor este explicata prin actiunea de paravan fata de radiatiile ultraviolete exercitata de scuame. Exista insa si bolnavi la care depigmentarea se produce pe zone care nu au fost expuse la soare si este posibil ca, la baza acestor leucodermii, sa stea un deficit de aport melanic de la melanocite la celulele epidermice determinat de o keratinizare crescuta.

Tratament

Se poate intrebuinta una din urmatoarele metode:

1. Badijonarea zilnica cu alcool iodat si salicilat 1%, timp de 10 zile, apoi de doua ori pe saptamana timp de 1½—2 luni.

2. Aplicarea zilnica a unei pomezi cu acid salicilic si acid benzoic 3%, sau a unei solutii de acid salicilic si rezorcina 3%.

3. Folosirea sulfului in stare nascanda. Se badijoneaza cu o solutie de hiposulfit de sodiu 20% apoi, inainte ca prima solutie sa se fi uscat complet, se badijoneaza cu o solutie de acid clorhidric sau de acid tartric 3%. Acest tratament se face zilnic, aproximativ 10 zile, apoi de doua ori pe saptamana in cele doua saptamani urmatoare.

4. Buclosamid unguent (sinonim Jadit-Hoechst), continand N-butilamida acidului 4-clor-2 oxibenzoic si acid salicilic, este de asemenea activ. Este de preferat preparatul Buclosamid P pentru a diminua riscul de fotosensibilizare.

5. Clotrimazolul (Canesten), folosit zilnic in creme sau lotiuni 1%, timp de 3—4 saptamani, da rezultate foarte bune.

6. Se mai poate folosi si sulfura de seleniu, in suspensie.

Oricare ar fi metoda utilizata, pentru a impiedica aparitia recidivelor, rufaria de pat si de corp trebuie sterilizata prin fierbere. Este recomandabil ca tratamentul sa fie repetat periodic la intervale de 3—4 luni de cateva ori.

Foto: dermato-venerologie.ro