Medicină informativă

Virozele cutanate

Virusurile sunt agenti infectiosi, filtrabili, mai mici decat bacteriile, de care se deosebesc si prin faptul ca poseda ca material genetic numai unul dintre cei doi acizi nucleici, fie acidul dezoxiribonucleic, fie acidul ribonucleic. Virusurile nu se pot multiplica decat in celulele vii pe care le paraziteaza prin invadarea protoplasmei sau nucleului, intrucat sunt lipsite de ribozomi. Absenta acestora face ca ele sa se comporte in mod obligatoriu ca paraziti, care impun celulelor infestate sintetizarea acizilor nucleici si a proteinelor virale. Multiplicarea virusurilor se face numai prin acidul lor nucleic, absenta unei diviziuni prin fisiune binara fiind un alt element de diferentiere de bacterii.

Datorita lipsei de enzime proprii, virusurile sunt rezistente la antibiotice, care actioneaza asupra microbilor prin blocarea metabolismului, dar sunt inhibate de interferon, mijloc de aparare impotriva agresiunii virale constituit din proteine sau polipeptide sintetizate in celula invadata ca un raspuns nespecific celular fata de acidul nucleic viral si care face celulele rezistente la multiplicarea agentului virotic.

Particulele virale mature in stare de repaus, virionii, contin un acid nucleic, invelit de o capsula de natura proteica lipsita de acid muramic, capsida, compusa din subunitati proteice, capsomerele, al caror numar, ca si simetria capsidei (cubica, helicoidala sau complexa) sunt importante pentru clasificare.

Dimensiunile virusurilor, care variaza de la 20 la 300 mu, sunt, de asemenea, un criteriu de diferentiere, ca si tipul de acid nucleic pe care il contin.

In dermatologie, intereseaza in primul rand virusurile care contin acid dezoxiribonucleic si acestea se divid in urmatoarele grupe:

1. Poxvirus, virusurile cele mai mari, pana la 300 mu, care in afara de variola si vaccina, boli de domeniul medicinei infectioase, determina si afectiuni strict dermatologice: molluscum contagiosum, nodulii mulgatorilor si dermatita pustuloasa contagioasa.
2. Herpesvirus, de marime mijlocie, care provoaca herpesul, zona zoster si varicela.
3. Papovavirus, de dimensiunile cele mai mici, care produc verucile.

In patologia cutanata a copilului, intervin mult mai putin virusurile care contin acid ribonucleic. Dintre acestea merita a fi amintit grupul Picornavirus, numit astfel dupa dimensiunea mica a agentului (intre 15 si 35 mu.) si dupa tipul de acid nucleic pe care il contin (Pico R.N.A.). Din acest grup fac parte virusul poliomielitei, care nu determina leziuni cutanate, virusurile Coxsackie, care provoaca herpangina si boala mana-picior-gura si Echovirusurile, care in afara de febra si varsaturi se pot insoti si de eruptii eritematopapuloase.