Medicină informativă

Periporita stafilococica si abcesele miliare ale sugarului

Periporita este o dermatoza inflamatorie, provocata de stafilococ, constituita din pustule miliare cu caracter eruptiv si complicand cel mai adesea o miliarie.

Etiopatogenie

Apare in primele luni de viata, la copii de obicei debilitati, prost nutriti si prost ingrijiti in general sau in cursul unor boli alergizante, diaree cronica, bronhopneumonii, hipogamaglobulinemii; miliaria, la randul ei, care preceda leziunile de periporita, este favorizata de transpiratia din cursul starilor febrile si de caldura excesiva a atmosferei ambiante de camera, precum si de vestminte (scutece) de corp si pat foarte groase sau impermeabile. Mamele, surorile sau ingrijitoarele din spital si crese pot constitui sursa stafilococului in cauza.

Simptomatologie

Dermatoza debuteaza, de obicei, prin mici pustule de dimensiunea unor gamalii de ac, la nivelul porilor ductelor sudoripare; in cazul precesiunii unei miliarii, debutul il constituie papulele si papuloveziculele caracteristice acesteia, care evolueaza apoi spre pustulele de poriporita. Sediul lor poate fi ubicvitar, dar se observa cu predilectie pe fata, gat, pielea capului, partea superioara a toracelui, flancuri si regiunile pliurilor mari.

Evolutia ulterioara a leziunilor de periporita se face fie spre resorbtie spontana, fie spre mici noduli, care se observa in numar variabil, diseminati sau grupati pe anumite regiuni, cum sunt: pielea capului, in special regiunea occipitala, spate, fese, coapse. Unii noduli sunt relativ mici, cat o alice de plumb, altii, mai mari, cat un bob de piper sau de mazare. Adesea insa, stadiul precoce al leziunilor nu este observat, copilul, prezentand la prima vedere abcese mari, ce ating diametrul de 1—2 cm sau chiar mai mult, atunci cand infectia se dezvolta in profunzime, la nivelul tesutului hipodermic.

Pielea supraiacenta abceselor mature devine violacee-cianotica, se subtiaza si permite deschiderea lor, lasand sa se scurga un puroi cremos galbui-brun. Ulceratiile ramase lasa in urma lor mici cicatrice.

Abcesele pot coexista, uneori, cu foliculite si furuncule, prin propagarea infectiei si la ostiile foliculilor pilosebacei, sau cu impetigo. Cand acestea sunt mari si numeroase, pot produce, la copiii peste 6—8 saptamani, la care raspunsul imunologic este slabit de o stare de subnutritie, limfangite si adenopatii regionale, insotindu-se si de o stare febrila, toxemica. Recidivele pot fi posibile.

Tratament

In formele cu abcese multiple si, mai ales in acelea complicate, se vor administra antibiotice adecvate, pe cat posibil dupa testarea sensibilitatii, altminteri recurgandu-se la peniciline semisintetice, preferabil pe cale parenterala. Noi obisnuim sa asociem acestora si un tratament cu gamaglobuline.

Profilactic, se vor indeparta factorii de mediu, care favorizeaza aparitia miliariei si se vor corecta tulburarile si starile care predispun la aparitia bolii: subnutritie, sindrom de malabsorbtie, dispepsii repetate etc.

Tratamentul local consta in bai cu solutii antiseptice slabe, se vor aplica mixturi sau solutii continand antibiotice sau chimioterapice antiseptice; abcesele se vor deschide cu bisturiul sau electrocauterul si se vor pansa cu solutie de violet de gentiana 1% si pudra cu sulfamida 10% si/sau antibiotice (cloramfenicol 2%).