Medicină informativă

Tricofitia

Tricofitia este o dermatomicoza uscata sau inflamatorie determinata de paraziti din genul Trichophyton.

Tricofitia uscata a pielii paroase a capului

Tricofitia uscata este produsa, la noi in tara, cel mai frecvent, de Trichophyton violaceum (Evolceanu a izolat Trichophyton violaceum in proportie de 90%), mult mai rar de Trichophyton tonsurans (cerebriforme sau crateriforme) sau de alti tricofitoni. Este o boala a copilului si in special a copilului de varsta scolara.

Clinica. La copilul bolnav de tricofitie, se constata in pielea capului, numeroase placi mici cu diametrul de cativa milimetri, scuamoase, de forma rotunda sau neregulata. La examenul atent al acestor placi, se observa, printra perii de aspect normal, un numar mai mic sau mai mare de peri scurti de 1—2 mm, de obicei cenusii, neregulati. In scuamele detasate cu pensa de la suprafata placilor, se gasesc cu usurinta fragmente de peri de asemenea rasuciti in Z sau V si decolorati. Uneori, perii sunt rupti chiar la emergenta lor si apar ca puncte negre incluse in foliculii pilosi, de aspectul comedoanelor. Daca nu este tratata, boala persista pana la varsta de 15 si chiar 20 de ani, cand se vindeca in general spontan, fara sa lase alopecie. Aceasta vindecare este probabil in legatura cu cresterea cantitatii de acizi grasi din sebum.

Diagnostic. Examenul microscopic direct al perilor rupti (recoltati cu pensa) sau al fragmentelor de peri continute in grosimea scuamelor permite sa se constate, in interiorul firului de par, spori destul de mari, asezati in lanturi, care umplu complet firul de par (endothrix), aspect comparat cu acela al unui sac cu nuci.

Diagnosticul diferential. 1. Microsporia are, de obicei, placi mari, peri rupti la cativa milimetri, teaca albicioasa in jurul firului de par si aspectul microscopic diferit. In plus, examenul cu lampa Wood este pozitiv, in timp ce perii tricofitici nu sunt fluorescenti.
2. Favusul are godeuri galbene, zone cicatriceale alopecice si peri cenusii fara luciu.
3. Pitiriazisul simplex este difuz, cu scuame subtiri si fara peri rupti.
4. Tricotilomania se caracterizeaza prin placi alopecice in regiunile temporale, constituite din peri rupti la inaltimi variabile, coexistand cu peri de lungime normala.

Tricofitia supurata a pielii paroase a capului (Kerion Celsi)

Cel mai frecvent, este provocata de Trichophyton mentagrophytes asteroides (Trichophyton gypseum), specie de origine animala, gazda incriminata fiind soarecele sau sobolanul. Mai poate fi provocata de Trichophyton verrucosum, parazit al calului si al vitelului sau de Trichophyton quinckeanum, care are ca gazda principala soarecele, dar poate fi izolat si de la sobolan, pisica, caine si alte animale. Intamplalor, pot fi intalniti si alti paraziti ca Trichophyton violaceum si Trichophyton canis.

Conditiile epidemiologice explica relativa raritate cu care se intalneste afectiunea in mediul urban, in raport cu cel rural.

Ca si tricofitia uscata, este mai frecventa la copiii de varsta scolara. Survine mai des la baieti.

Clinica. Copilul prezinta, in pielea capului, unul sau mai multe placarde, perfect rotunde, cu diametrul de 4—6 cm si chiar mai mult, proeminand cu 5—10 mm in raport cu pielea din jur. Suprafata placardelor este rosie, presarata cu pustule foliculare si cu orificii, din care, la presiune, ies picaturi de puroi. Perii bolnavi sunt eliminati spontan prin supuratia foliculara si, rareori, se observa la suprafata placardelor peri decolorati, care nu opun rezistenta la tractiune.

Ganglionii retroauriculari si suboccipitali sunt uneori mariti de volum si durerosi prin suprainfectii. In unele cazuri, bolnavii sunt febrili. Leziuni de sensibilitate, tricofitide, se intalnesc destul de des.

Intradermomactia la extractul de Trichophyton este pozitiva.

Kerionul are, in general, tendinta la vindecare spontana prin expulzarea perilor bolnavi in decurs de cateva luni. Procesul supurativ fiind insa profund, vindecarea este urmata de cicatrice alopecice.

Diagnostic. Pentru examenul direct, se practica recoltarea perilor de la periferia placardului. Perii parazitati de Trichophyton mentagrophytes asteroides apar inconjurati de un manson de spori mici, asemanatori cu aceia din microsporie, de care se deosebesc prin faptul ca se separa in lanturi atunci cand se preseaza lamela cu obiectivul microscopului. Spori mici in lanturi se vad si in interiorul firului de par, in care se mai constata si filamente sinuoase. Cultura puroiului pe mediul Sabouraud este totdeauna pozitiva si este cel mai sigur mijloc de diagnostic.

Diagnosticul diferential se face cu furunculul antracoid, care este un proces inflamator acut, spontan dureros (Kerionul este dureros numai la presiune) si insotit de fenomene generale (febra).