Medicină informativă

Microsporia

Microsporia este o pilomicoza, caracterizata prin placarde mari, cu majoritatea perilor parazitati, rupti la cativa mm de orificiul folicular, egali in lungime. Este provocata de genul Microsporum. Specia Microsporum audouini, parazit uman, era, in trecut, agentul cel mai frecvent intalnit. Microsporum canis (lanosum), parazit zoofil, care provin la pisica si Microsporum ferrugineum, parazit antropofil, originar din Extremul Orient, erau mult mai rar in cauza. In prezent, daca in Statele Unite, Microsporum audouini continua sa fie specia predominanta, in alte tari importanta acestui parazit in provocarea microsporiei a diminuat considerabil. La noi in tara, in ultimul deceniu, a crescut in mod apreciabil frecventa cu care se intalneste in culturile de peri prelevati din placardele de microsporie, agentul provenit de la pisica, Microsporum canis.

Microsporia se intalneste mai des intre 4 si 12 ani, dar observatiile la sugar nu sunt exceptionale. Este mai frecventa la baieti decat la fete dar nu ar surveni la copiii cu parul rosu.

Contagiozitatea in microsporia determinata de Microsporum audouini este mai mare decat in tricofitie sau favus ceea ce impune o depistare precoce pentru a se evita aparitia de epidemii in colectivitati. Contagiunea se face fie direct, fie indirect, prin obiecte de toaleta, prin sapca, palarie, instrumente de tuns in care sporii raman viabili timp indelungat. Infectarea cu Microsporum canis se face cel mai des prin contactul cu o pisica parazitata.


Clinica. Microsporia se prezinta ca placi localizate in pielea capului, rotunde sau ovalare, bine delimitate, acoperite de scuame cenusii si avand perii rupti la 2—5 mm de planul pielii capului.

Placile sunt de obicei multiple, trei sau patru si diametrul lor este de 3—4—5 cm sau chiar mai mult. La nivelul placilor, toti perii sau aproape toti perii sunt parazitati si rupti cam la acelasi nivel, realizand un aspect asemanator cu acela al tunsului cu masina (de unde si numele de tondanta) sau al unei miristi cosite. Perii sanatosi, de aspect si lungime normale, lipsesc aproape complet la nivelul leziunilor (ceea ce nu se intampla in tricofitie). Perii bolnavi sunt inveliti la baza de un manson alb constituit din spori aglomerati.

Microsporia netratata evolueaza pana la pubertate, cand se vindeca spontan fara alopecie definitiva, fara cicatrice. Microsporia uscata a pielii capului se poate insoti si de leziuni pe pielea glabra; fie sub forma de leziuni circulare de herpes circinat (numai in cazurile de microsporie animala), fie ca mici placi scuamoase, care dispar fara tratament.


Diagnostic. Pentru examen, se vor recolta perii rupti, scurti de cativa mm si inconjurati de teaca cretoasa. Dupa comparatia lui Sabouraud, ei se prezinta ca o bagheta de sticla unsa cu clei si rostogolita in nisip. Teaca parului apare la microscop ca fiind formata dintr-un mozaic de spori mici, mult mai mici decat in tricofitia uscata si asezati la intamplare, fara dispozitie in lanturi. Sporii sunt numai ectothrix, nu patrund niciodata in interiorul firului de par. In interiorul acestuia, se vad, destul de greu dealtfel, filamente miceliene, septate la intervale neregulate si semanand cu filamentele din favus. 0 metoda practica folosita pentru diagnosticul microsporiei este utilizarea fluorescentei, un fenomen fizic de transformare a unor radiatii luminoase in radiatii vizibile de lungime de unda diferita. Sursa de radiatii este o lampa de cuart. Razele ultraviolete vizibile sunt oprite de un ecran continand silicat de bariu si nichel (Wood) pe care il traverseaza numai radiatiile invizibile ale spectrului si care, intr-o camera obscura, dau perilor microsporici o fluorescenta verde-stralucitoare. Fluorescenta, care este determinata numai de perii parazitati si nu se observa niciodata in culturile de Microsporum, trebuie atribuita actiuni parazitului asupra keratinei parului, un produs de hidroliza al acesteia fiind in cauza, dupa unele ipoteze. Folosirea lampii Wood este simpla si extrem de utila, in special in cazurile putin parazitate, care pot trece nediagnosticate la examenul clinic.


Diagnosticul diferential:
1. Tricofitia are placi mici cu peri rupti chiar la emergenta sau la 1—2 mm sau rasuciti in scuame, fara teaca cretoasa, cu numerosi peri de aspect normal printre cei bolnavi. La microscop, perii din tricofitia uscata se vad parazitati exclusiv ectothrix, cu spori mai mari asezati in lanturi (microsporia are „placa mare si spori mici“).
2. Favusul pitiriaziform are perii intregi si decolorati.
3. Psoriazisul pielii capului are peri de aspect normal.
4. Placile peladice sunt curate, fara scuame.