Medicină informativă

Osteopatia

Termenul de osteopatie este compus din doua parti: „osteo“ de origine greaca, care inseamna structura, baza si „path“ - din engleza, care inseamna cale, directie, drum.

La inceputul secolului al XIX-lea, fondatorul osteopatiei, doctorul Andrew Taylor Still, a preluat cele mai bune principii ale medicinii grecesti si egiptene si a inventat si elaborat conceptul osteopatic «structura determina functia, iar functia influenteaza structura». Osteopatia reprezinta, asadar, o conceptie unitara, holistica, anatomo-fiziologica de functionare a organismului, bazata pe unitatea si interdependenta dintre structura si functie, pe fortele interioare de recuperare ale organismului care, sprijinite din exterior de un efort curativ, duc spre vindecare in interior.

Principiile de baza ale osteopatiei:

• viata este o miscare continua (un organ sau o articulatie care inceteaza sa se mai miste devine patologic/a);

• organismul uman reprezinta un intreg in care toate organele si sistemele sunt interdependente.

Cum functioneaza aceasta metoda?

Osteopatia indeparteaza nu numai manifestarile unei afectiuni sau indispozitii, dar descopera si inlatura cauza acesteia. Acest lucru este posibil datorita cunoasterii profunde a anatomiei, fiziologiei si biomecanicii corpului omenesc. Metoda terapeutica este manuala, se folosesc tehnici de manipulare vertebrale sau musculare. Terapeutul repereaza prin palpare, apoi elimina contractiile musculare care consuma multa energie, reduc mobilitatea tesutului si inhiba functiile organice.

Ce afectiuni se pot trata?

• afectiuni tipice ale scheletului: luxatii, cifoza, scolioza, torticolis, spondiloza (cefalee, ameteli, tulburari vizuale sau neurologice), afectiuni ale coloanei vertebrale (discopatii, lombosciatica si altele);

• boli ale sistemului digestiv: aerofagie, meteorisme, gastrite, ulcer, tulburari hepato-biliare, constipatie, colite, hiperaciditate gastrica;

• boli ale sistemului neurovegetativ — stari depresive, anxietate, stres, tulburari ale somnului;

• sechele posttraumatice si chirurgicale;

• cicatrici, fracturi dupa deghipsare, entorse, cazaturi etc.