Medicină informativă

 

Mineralele intra in compozitia hranei si sunt necesare la formarea tesuturilor, participa in procesele biologice si fiziologice ale organismului. Ele se impart in macroelemente si microelemente.

Macroelementele exista in organism in cantitati mai mari (potasiu, calciu, fosfor, sodiu, magneziu, fier, clor, sulf), in vreme ce microelementele se regasesc in cantitati mai mici (zinc, crom, cupru, mangan, cobalt, molibden, iod, fluor, nichel etc).

Surse de minerale

• Calciul, esential pentru oase si dinti puternici, trebuie luat cu cantitati mari de vitamina D si magneziu. Legumele verzi si uleiurile de peste sunt surse exceptionale de calciu.

• Cuprul ajuta la mentinerea unui sistem imunitar sanatos. Alimente bogate in cupru sunt avocado, leguminoasele, stridiile si fructele de mare.

• Fierul este elementul prin care celulele sanguine transporta oxigenul la celelalte celule ale organismului. Printre alimentele bogate in fier se numara carnea rosie, leguminoasele, spanacul.

• Magneziul ajuta la cresterea masei osoase, a nivelului de energie si la formarea acizilor grasi. Nucile, legumele verzi si cerealele integrale sunt surse excelente de magneziu.

• Molibdenul este antioxidant, benefic in prevenirea cancerului. Cerealele integrale, leguminoasele, verdeturile inchise, lactatele sunt bogate in acest element vital.

• Zincul joaca un rol esential in functionarea eficienta a sistemului imunitar. Il gasesti in alimente precum: fructele de mare, nucile, cerealele integrale, unele lactate.

Suplimentele de minerale

Plantele au capacitatea de a produce o mare parte din elementele nutritive necesare organismului, cu exceptia unor minerale pe care nu au de unde sa le ia, intrucat solul este foarte sarac in acestea, iar plantele nu au cum sa sintetizeze aceste minerale. De aceea, este nevoie de o suplimentare de minerale pentru a putea preveni aparitia unor boli precum: osteoporoza, artrita, reumatismul, hipertensiunea arteriala, durerile coloanei, diabetul etc.

Ce fel de suplimente minerale?

In piata suplimentelor alimentare se comercializeaza trei tipuri de minerale: minerale metalice (cu grad de asimilare de 8-12%, acesta scazand la 3-8% dupa varsta de 40 ani), minerale chelatizate cu aminoacizi, proteine sau enzime care inglobeaza atomul metalic; acestea au o absorbtie de pana la 40%, dar, o mare parte din ele se transforma in reziduuri care se depun in organism sub forma de oxalati, fosfati, urati etc; mineralele coloidale — cu cea mai mare putere de absorbtie, de 98-100%.

Info

Mineralele coloidale se gasesc numai in stare lichida si in particule foarte mici, de 7000 de ori mai mici decat globulele rosii (eritrocitele).

 

Riscul de a face pancreatita acuta este mare la persoanele care au calculi vezicali, diferite infectii microbiene, la pacientii ce au urmat tratamente cu anumite medicamente sau care au suferit traumatisme ori operatii, la obezi, la consumatorii de bauturi alcoolice. Denumita mai complet pancreatita acuta necrotica hemoragica, suferinta este caracterizata prin aparitia unei inflamatii si sangerari in pancreas.

Simptome pancreatita acuta

Bolnavul acuza brusc o durere-arsura abdominala atroce, iradianta spre spate si umarul stang, insotita de cele mai multe ori de stare de soc (imobilitate, sudori reci, respiratie superficiala, rapida). Fata si picioarele capata o nuanta violacee, se invinetesc. Criza survine de obicei dupa o masa copioasa, cu multe grasimi si bauturi alcoolice, sau dupa o serie de festinuri. De altfel, despre pancreatita acuta se spune ca este boala oamenilor care traiesc clipa si care, din pacate, nu inteleg sensul cumpatarii decat tardiv. Vomismentele ulterioare sunt compuse din alimente partial digerate, bila, posibil sange. Mai pot aparea balonari, eliminari de gaze, scaune diareice.

Cauze pancreatita acuta

Litiaza (calculoza) biliara; infundarea canalelor de scurgere a sucului pancreatic in duoden (obstructia poate fi generata de calculi pancreatici sau tumori); consumul excesiv de alcool si de grasimi. Alti factori determinanti, mult mai rar intalniti, pot fi bolile alergice, hiperparatiroidismul, afectiunile vasculare, unele infectii virotice sau bacteriene, anumite tratamente medicamentoase (cortizoni), interventiile chirurgicale sau traumatismele pancreatice.

Diagnostic pancreatita acuta

Familia sau cei care ocazional se afla in preajma bolnavului trebuie sa intervina prompt si sa transporte victima cat mai rapid la cel mai apropiat spital de urgenta sau la un spital cu sectii de medicina interna, terapie intensiva si chirurgie. Specialistii vor stabili prioritatile testelor specifice. Desi oarecum asemanatoare cu durerea provocata de un ulcer perforat, de o colecistita supraacuta ori de o forma atipica de infarct miocardic, durerea pancreatitei acute, ca principala manifestare a acestei boli, nu va „pacali“ un bun clinician. Pacientul va fi supus imediat unor examene de laborator (cercetarea amilazemiei, amilazuriei si a glicemiei), radiologice, ecografice, la computerul tomograf.

Terapie pancreatita acuta

O data confirmat diagnosticul, se instituie tratamentul, in primul rand medicamentos (ulterior, eventual, chirurgical). Se urmareste combaterea durerii, dar si reechilibrarea hemodinamica si electrolitica (deoarece bolnavul pierde mult sange), suprimarea secretiei exocrine si neutralizarea enzimelor pancreatice, prevenirea infectiilor si a posibilelor complicatii precoce: insuficienta renala acuta, cancer de pancreas, tulburari de coagulare. Acestea din urma pot avea la randu-le consecinte serioase, precum hemoragia masiva, pleurezia, ascita sau si mai grav, starea de soc, care produce in aproximativ 50% din cazuri decesul.

Fiind vorba de o boala de mare severitate si complexitate, este necesar un consult interdisciplinar, intre medicii internist, nefrolog, chirurg, diabetolog. Pe toata durata internarii, modalitatile de hidratare si de alimentatie vor fi hotarate de doctori. Mult timp, pacientul va primi substantele nutritive esentiale si medicatia pe cale parenterala (intravenos sau printr-o sonda nazala). Produsele farmaceutice de limitare a durerii, a varsaturilor, hemoragiilor, a infectiilor secundare, a insuficientei urinare si a starii de soc vor fi alese tot de catre experti.

Interventia chirurgicala se impune la bolnavii care nu raspund favorabil la tratamentul medicamentos in termen de 48-72 ore, la cei aflati intr-un puseu de colecistita acuta complicata cu pancreato-colecistita sau la cei cu manifestari clare de peritonita acuta. Din nefericire, dupa asemenea operatii, unii pacienti raman cu tulburari metabolice sau nutritionale definite (diabet, insuficienta de suc pancreatic), stari greu suportabile. Sechelele pot fi corectate partial prin masuri igienice, dietetice si prin administrare de substitutive ale functiilor pancreatice.

Important de retinut!

O asemenea boala nu se poate trata la domiciliu. Nu exista terapii naturiste alternative la cele alopate. Procentul de letalitate este mare (5-10%), chiar la cazurile abordate din pripa si corect in spital.

 

Daca in trecut sexul copilului era cel mai important, astazi conteaza mai mult ca micutul sa fie sanatos. Orice abatere de la normal are urmari serioase, mai ales cand afecteaza creierul. Malformatiile congenitale craniene reprezinta devieri de dezvoltare embrionara care deterioreaza formarea si functionarea normala a oaselor craniene si, implicit, a creierului. Se observa la nastere sau in perioada imediat urmatoare.

Ce sunt malformatiile craniene?

In anumite regiuni ale cutiei craniene, oasele au densitatea atat de scazuta, incat apar deformari ale craniului sau malformatii osoase impresionante. Daca nu se vede cu ochiul liber, fragilitatea osoasa se depisteaza la radiografie. Malformatiile osoase afecteaza o singura regiune a craniului ori sunt multiple. In unele cazuri, malformatiile osoase nu afecteaza calitatea vietii, insa, de cele mai multe ori, conduc la leziuni neurologice grave.

Cum recunosti malformatiile craniene?

Simptomele care apar in cazul malformatiilor craniene sunt diverse:

• creier mic cu incetinire mentala sau paralizie faciala;

• tulburari de mers, vorbire si coordonare a miscarilor;

• iesirea unei parti a creierului de la locul ei si migrarea spre alte zone (in fata, de exemplu) in urma presiunii exercitate de infundarea oaselor craniene sau ca urmare a defectelor de inchidere a fontanelelor.

Leziunea neurologica apare ca urmare a compresiei asupra creierului prin impingerea oaselor spre interior. Afecteaza orice zona a creierului sau anumite perechi de nervi cranieni.

Cauzele malformatiilor congenitale craniene

• De natura genetica - se pare ca raspunzatoare de malformatiile craniocerebrale este lipsa unei gene care joaca un rol vital in dezvoltarea embrionilor si a oaselor craniene.

• De natura infectioasa, toxica sau traumatica - infectiile, traumele si abuzul de droguri sau medicamente in perioada graviditatii au efecte negative asupra dezvoltarii embrionului, ducand la mutatii spontane.

Exista solutii?

In prezent, se testeaza o potentiala terapie pentru a restabili dezvoltarea normala a celulelor din regiunea creierului. Aceasta presupune administrarea unei anumite proteine in timpul sarcinii pentru a preveni deteriorarea embrionilor.

 

Fiind considerate tesuturi dure si rezistente, oasele sunt mai neglijate decat oricare alt organ din corpul uman. Asa cum se intampla insa in cazul celor puternici, nu ne avertizeaza de la primele semne de boala, cedand abia atunci cand povara a devenit insuportabila.

Oasele pot fi insetate sau infometate, atacate de bacterii, secatuite de minerale sau cu adevarat cuprinse de boala. Ele sunt tesuturi vii care sufera, tacut ori violent, in functie de ceea ce le afecteaza. Sa le cunoastem mai bine!

Sistemul osos este alcatuit din 223 de oase si articulatiile dintre ele.

• Substanta tesutului articular, similara siliconului, ajuta oasele sa se uneasca intre ele si sa formeze astfel scheletul. Structura gelatinoasa a articulatiilor este capabila sa atenueze socurile in timpul miscarii si protejeaza oasele de actiunea de frecare dintre ele.

• Tendoanele sunt fibre albe groase si rezistente, prezente in capetele fiecarui muschi, care permit prinderea acestora de os.

• Ligamentele sunt fibre albe mai subtiri si mai putin rezistente decat tendoanele care creeaza o legatura intre articulatie si os.

Functii

1. Sustinere. Impreuna cu sistemul muscular, oasele indeplinesc functia de sustinere a greutatii corpului si ii confera acestuia forma caracteristica. Pentru a sustine muschii puternici, oasele trebuie sa fie rezistente.

2. Locomotie. Servind ca stalpi de rezistenta pe care se prind muschii, oasele devin indispensabile miscarilor.

3. Protectia organelor interne. Oasele craniene protejeaza creierul, coastele - plamanii, inima, oasele bazinului si organele genitale, iar vertebrele - maduva spinarii.

4. Productia celulelor rosii. Maduva osoasa produce in fiecare zi miliarde de celule rosii. In caz de accidente cu pierdere masiva de sange, rata de productie se mareste de pana la zece ori.

5. Rezerva de saruri minerale. Atunci cand nivelul de calciu, magneziu scade, organismul apeleaza la rezerva osoasa.

Din ce sunt formate oasele?

• Membrana externa inveleste osul, cu exceptia capetelor acoperite de cartilaje. Ea este alcatuita din fibre de colagen si fibre elastice si cuprinde vase de sange ce patrund in masa osoasa.

• Masa osoasa este formata din tesutul osos, cuprinde vase de sange si limfatice, terminatii nervoase. Sarurile minerale sunt legate intre ele prin colagen.

• Membrana interna captuseste osul in interior.

• Maduva osoasa (rosie, galbena, cenusie) este alcatuita din tesut conjunctiv, vase de sange si terminatii nervoase. Maduva rosie are rol principal in formarea tesutului osos si celulelor sangvine. Cea galbena se gaseste in interiorul oaselor lungi, e formata din celule grase si formeaza o rezerva nutritiva pentru organism. Maduva cenusie nu are nici un rol.

Particularitati ale oaselor

• Osul cel mai lung din corp este femurul, care reprezinta o treime din inaltimea totala.

• Osul cel mai rezistent este mandibula, pentru a permite mestecarea alimentelor.

• Cel mai mic os este scarita, situat in urechea interna, care e mai mic decat un bob de orez.

• Cel mai lat os este coxalul sau osul soldului.

• Cel mai curbat os este coloana vertebrala, formata din mai multe oase (vertebrele).

• Cel mai des fracturat os este clavicula, unul dintre oasele principale ale articulatiei umarului.

Info

Faptul ca tendoanele si ligamentele sunt albe explica de ce ele se regenereaza mai greu in cazul unui accident: nu au vase de sange, fiind hranite, oxigenate si curatate prin intermediul muschilor alaturati. Tocmai de aceea aportul de sange la nivelul musculaturii, prin sport sau masaj, este atat de important pentru sanatatea articulatiilor.

Ultimele articole din categoria: Boli ale oaselor si articulatiilor Mai multe articole din aceasta categorie »

 

Sternul infundat apare ca o consecinta a rahitismului sau poate fi de natura genetica.

Sternul este un os lung si lat de care sunt prinse coastele si oasele subtiri de la baza gatului. In anumite situatii, cartilajele ce unesc coastele de stern se dezvolta excesiv, facand ca acestea sa se curbeze si sa impinga sternul spre interior. Astfel, aceasta zona anterioara a toracelui se deformeaza si formeaza o adancitura inestetica avand numele de stern infundat. Severitatea afectiunii depinde de profunzimea scobiturii:

• usoara - deformarea deranjeaza din punct de vedere estetic;

• severa - adancitura este atat de profunda, incat sternul atinge coloana vertebrala.

Cum recunosti sternul infundat?

Simptomele sternului infundat pornesc de la o senzatie de disconfort la nivelul toracelui pana la afectiuni cardiace, cu deformarea inimii (inima fiind impinsa inspre inapoi) si chiar respiratorii.

Cum se depisteaza sternul infundat?

Diagnosticarea este usoara, deformarea fiind sesizabila cu ochiul liber.

Cum se trateaza sternul infundat?

Daca afectiunea este severa, se opteaza pentru interventie chirurgicala care se poate face in doua feluri:

• Interventie cu introducerea placutei de metal - consta in eliminarea cartilajului costal in exces si inserarea unei bare de metal in spatele sternului, prinsa de coaste, pentru a readuce toracele la o forma normala.
O alta interventie chirurgicala va avea loc peste sase luni pentru scoaterea barei.

• Interventie cu introducerea benzilor din plastic - metoda presupune inserarea unor benzi din plastic ce nu vor mai trebui niciodata extrase, iar organismul va incepe vindecarea in jurul lor. Aceasta este o interventie chirurgicala moderna de succes.
Daca afectiunea nu este severa, ci doar deranjanta din punct de vedere estetic, poate fi atenuata prin exercitii de dezvoltare a muschilor intercostali, pectorali si ai abdomenului.

• Sternul infundat poate afecta stima de sine si crea complexe, motiv pentru care, in unele cazuri, se recomanda terapie psihologica.

• Sternul infundat afecteaza atat barbatii, cat si femeile.

 

Scolioza este o deformare a coloanei vertebrale care prezinta o deviere in plan lateral (intr-o parte) la mijlocul spatelui sau in partea de jos.

Cand privesti spatele unei persoane normale, coloana vertebrala seamana cu un stalp drept. Apare, in general, in perioada de crestere a copilului, odata cu dezvoltarea coloanei vertebrale.

In cazul scoliozei severe, devierea foarte pronuntata poate fi sesizata cu ochiul liber. Din pacate, depistarea timpurie a scoliozei este aproape imposibila, fiind complet lipsita de durere sau alte semne evidente, iar scoliozele simple, in stadii incipiente, continua sa evolueze fara a fi tratate. Scolioza e de doua feluri:

1. Scolioza falsa - nu prezinta deformari ale vertebrelor, fiind afectat numai felul in care este asezata coloana. Apare ca urmare a posturilor incorecte sau a deteriorarii functiei de sustinere a muschilor situati de-a lungul coloanei. Netratata, produce tulburari serioase.

2. Scolioza reala - prezinta deformari ale vertebrelor, cu impact asupra functionarii intregii coloane vertebrale. Netratata, se agraveaza odata cu trecerea timpului, producand tulburari cardiace sau respiratorii severe.
Cauza exacta a scoliozei reale este o enigma medicala in 80% din cazuri.

Cum se depisteaza scolioza?

Scolioza se depisteaza prin efectuarea unei radiografii. Putina atentie din partea parintilor este deosebit de utila, ei pot observa daca umerii copilului sunt la acelasi nivel sau daca imbracamintea pica egal pe sold.

Cum se trateaza scolioza?

Tratamentul poate corecta scolioza, in cazul copiilor si al adolescentilor, prin purtarea unui corset ortopedic si prin exercitii fizice. La varste adulte, pot fi combatute complicatiile scoliozei prin corectarea defectului (incaltaminte ortopedica), exercitii de intarire a muschilor si corectarea posturii, care pot reduce gradul de deviere a coloanei.

 

Reumatismul articular acut este produs de o infectie cu streptococ localizata la nivelul faringelui, care afecteaza inima, articulatiile si sistemul nervos.

O infectie in gat netratata corespunzator afecteaza, in timp, inima si articulatiile. Daca ai frecvent dureri articulare la trezirea din somn, fara o cauza certa, ar fi bine sa faci un exsudat faringian (examen care identifica prezenta unei infectii bacteriene, fungice sau virale la nivelul regiunii faringiene).

Cum recunosti reumatismul articular acut?

In stadiu incipient, simptomele care apar sunt stari subfebrile sau febra, dureri ale articulatiilor (in special dimineata, la trezirea din somn) si modificari ale electrocardiogramei. In stadiu avansat, apar:

• Artrita - articulatiile genunchiului, pumnului, cotului, umarului, gleznei si ale soldului sunt cele mai afectate. Durerea este instabila si se muta de la o articulatie la alta.

• Cardita sau inflamatia unei parti sau a intregii inimi, de multe ori, evolueaza asimptomatic.

• Tulburarea sistemului nervos cu scaderea tonusului muscular si nervozitate accentuata.

Cum se depisteaza reumatismul articular acut?

Diagnosticul se pune pe baza simptomatologiei, a analizelor de laborator si altor investigatii paraclinice. Analizele de laborator sunt edificatoare:

• depistarea anticorpilor antistreptococici;

• cresterea valorii ASLO peste 250 de unitati;

• cresterea valorii fibrinogenului si a VSH peste limita normala.

Ecografia cardiaca apreciaza dimensiunile anormale ale cavitatilor inimii si acumularea de lichid in membranele care acopera cordul.

Electrocardiograma evidentiaza tulburari de ritm in functionarea inimii.

Reumatismul articular acut netratat duce la insuficienta cardiaca, apa la inima sau la plamani.

Tratamentul medicamentos cuprinde administrarea medicamentelor pe baza de aspirina sau hormoni corticosteroizi datorita efectului antiinflamator, necesare in combaterea inflamatiei existente, calmarea durerii si reducerea febrei.

Cum se trateaza reumatismul articular acut?

Tratamentul cu antibiotic de tip penicilina sau eritromicina este necesar pentru eradicarea infectiei. Pentru prevenirea infectiei cu streptococul raspunzator de reumatismul articular acut:

• evitati aglomeratiile - streptococul se transmite prin stranut, tuse, secretii nazale;

• nu atingeti fata, ochii si nasul cu mainile murdare - poate fi luat prin contactul direct cu obiectele contaminate.

 

Prin consecintele pe care le are asupra intregului organism, sifilisul este o boala grava, produsa de o bacterie transmisa prin contact sexual neprotejat.

Considerata cea mai grava boala venerica (inca), sifilisul a fost candva printre cele mai stigmatizate boli din lume, alaturi de ciuma si lepra. Odata contractat, bacteria poate trece si la atacul oaselor.

Sifilis osos

Presupune extinderea bacteriei la os, prin intermediul sangelui si survine, de regula, in ultimul stadiu al bolii. Sifilisul este, in general, depistat si tratat de la primul stadiu, motiv pentru care forma sa osoasa este mai putin intalnita in practica medicala contemporana. Oasele cel mai frecvent afectate sunt tibia, sternul, septul nazal si oasele cutiei craniene. Are patru stadii de evolutie, fiecare cu simptome diferite.

Cum il recunosti?

STADIUL 1. Odata contractata, bacteria se localizeaza la nivelul mucoaselor genitale, gurii sau anusului, unde formeaza, in primele doua luni de la infectare, o ulceratie a pielii (macerare), nedureroasa, insotita de un ganglion limfatic umflat.

STADIUL 2. Dupa cele doua luni si in continuare pana la trei ani, bacteria ataca organele interne, in principal sistemele nervos si cardiovascular, producand diverse tulburari in functionarea lor.

Sifilisul este contagios in primele doua stadii.

STADIUL 3 (sifilis latent). Aceasta perioada dureaza pana la 10 ani si este momentul in care orice simptom dispare, chiar daca sifilisul continua sa atace in voie intregul organism.

STADIUL 4. Apar adevaratele complicatii ale bolii, care, de cele mai multe ori, sunt fatale. Toate organele sunt contaminate (inima, creier ochi etc.) si boala se extinde la oase.

• Sifilisul osos poate aparea in oricare dintre stadii, insa cu precadere in ultimul.

• Daca tuberculoza osoasa ataca mai degraba cartilajul, sifilisul ataca osul in intregime.

Cum se depisteaza?

Diagnosticul sifilisului cuprinde in primul rand teste specializate de sange.

Cum se trateaza?

Cel mai eficient tratament al bolii se face in primele doua stadii, prin administrarea injectabila de penicilina. Daca este tratat dupa stadiul 2, leziunile formate pot ramane pentru toata viata.

 

Normalizarea tensiunii arteriale se obtine si cu sprijinul plantelor. Fitoterapeutii sustin ca unele plante si condimente au capacitatea de a tine sub control aceasta afectiune.

Paducelul

Este recunoscut pentru efectele sale benefice asupra functiei cardiovasculare. Experti spun ca aceasta planta are efecte coronaro-dilatatoare in normalizarea tensiunii si a ritmului cardiac si efecte sedative in diminuarea excitabilitati sistemului nervos. Pentru obtinerea rezultatelor dorite, se recomanda o tinctura preparata dintr-o cana cu flori si frunze de paducel si doua cani cu alcool (maximum 700 de mililitri). Se lasa la macerat timp de 14 zile, iar dupa aceasta perioada, se ia zilnic cate o lingurita diluata in apa, inainte de masa principala (pranz). Se face o cura de cate 20 de zile pe luna, timp de o jumatate de an.

Vascul

Se gaseste in multe retete ca remediu contra hipertensiunii, avand actiune sedativa si antispastica; se prepara un macerat la rece (tinut timp de 12 ore) din 40 g de frunze proaspete la un litru de apa, din care se bea cate un pahar pe zi, inainte de mese, intr-o cura de doua saptamani pe luna. Cel mai eficient este vascul crescut pe ramuri de stejar sau brad. Trebuie stiut ca unele substante toxice din vasc determina anumite restrictii de folosire, mai ales la bolnavii cu leziuni cardiace, fiind administrat numai in amestecuri, in doze strict controlate.

Isopul

Are efecte vasodilatatoare asupra arterelor si este recunoscut pentru faptul ca scade presiunea sangvina. Se prepara o infuzie dintr-o lingura cu planta uscata la 250 ml de apa clocotita si se beau doua cani pe zi.

Uleiul de masline, de porumb si de floarea-soarelui

Au efecte benefice impotriva hipertensiunii prin dizolvarea colesterolului si a lipidelor serice. Specialistii recomanda persoanelor care au tensiunea ridicata sa ia o lingura cu ulei dimineata, pe stomacul gol si seara, inainte de culcare.

Mesteacanul

Are actiune diuretica si hipotensiva, prin eliminarea colesterolului depus pe peretii vaselor. Acesta se foloseste sub forma de infuzie din 10 grame de frunze uscate la 250 ml de apa clocotita, la care se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu pentru a mari efectul diuretic. Amestecul obtinut se bea dupa ce se raceste.

Talpa-gastei

Are efecte sedative si hipotensive in reglarea presiunii sangvine si a ritmului cardiac. Aceasta planta produce relaxarea vaselor sangvine care alimenteaza cordul, fiind cunoscuta ca un adevarat miracol in terapia bolilor cardiovasculare. Datorita alcaloizilor si uleiurilor volatile pe care le contine, are actiune antispasmodica si sedativa. Se prepara o infuzie din trei linguri de talpa-gastei uscata si 250 ml de apa clocotita si se beau 2-3 cani pe zi.

Traista-ciobanului

Are rolul de a normaliza tensiunea. Se prepara un ceai din 30 de grame de planta, care se fierb timp de zece minute intr-un litru de apa. Se recomanda consumul a 2-3 cani pe zi.

Coacazul-negru

Utilizat sub forma de sirop din frunze si fructe, se recomanda pentru a preveni hipertensiunea, insuficienta cardiaca si angina pectorala. Acesta poate fi adaugat in dieta zilnica si de catre persoanele care sufera de hipertensiune.

Coada-calului

Este indicata hipertensivilor pentru actiunea sa diuretica. Specialistii recomanda consumul unei cani de ceai inainte de fiecare masa: 50-60 grame de planta uscata se fierb timp de 30 minute intr-un litru de apa.

Rozmarinul

Are efecte de imbunatatire a circulatiei sangelui, in reglarea ritmului cardiac si combaterea hipertensiunii asociate cu retentia hidrica si cu unele afectiuni hepatobiliare. Se lasa la macerat, vreme de 12 ore, trei lingurite cu planta in 250 ml de apa rece si se beau doua cani pe zi, dimineata si seara, timp de o luna.

Informativ

Inainte de a incepe un astfel de tratament, cereti sfatul medicului curant pentru a preveni aparitia complicatiilor, deoarece, desi au in compozitie doar plante, aceste remedii pot influenta in mod negativ efectul medicamentelor care v-au fost prescrise.

 

Pulsul este un element esential in cunoasterea starii de sanatate a unei persoane. Potrivit medicilor, la un adult in repaus, acesta este intre 70 si 72 de batai pe minut.

Cu toate acestea, frecventa pulsului variaza de la un individ la altul, in sensul ca poate avea valori mai mari sau mai mici, dar cu diferente neinsemnate. De exemplu, atletii care au o conditie fizica foarte buna inregistreaza in mod normal valori mai scazute, ajungand pana la 50-60 de batai pe minut.

Medicii spun ca frecventa pulsului poate fi modificata de starea de agitatie sau de efortul depus cu putin timp inainte de a fi masurat. Este firesc ca, in anumite situatii, pulsul sa sufere modificari. Totusi, daca in mod repetat acesta este foarte mare (peste 100 de batai pe minut), prea lent (sub 50 de batai pe minut) sau neregulat, nu trebuie sa ignoram problema, ci este indicat sa ne adresam medicului.

Tipuri de aritmii

Exista diverse tipuri de aritmii: tahicardii (creste frecventa cardiaca) cu diverse origini, bradicardii (ritmul se rareste) sau extrasistole (batai suplimentare). Din cauza stresului, emotiilor, efortului, consumului de cafea sau tutun, unele dintre ele apar chiar la persoane sanatoase. Alteori insa, au la origine o afectiune cardiovasculara, printre care hipertensiunea, sau chiar de alta natura (diabet zaharat, boli tiroidiene, anemii, afectiuni pulmonare sau renale cronice), in unele cazuri, sunt silentioase ori prezinta manifestari ca: dispnee (respiratie dificila), palpitatii, oboseala, pierderea cunostintei, dureri toracice. Pentru a afla frecventa normala a pulsului, asezati buricele a trei degete de la o mana pe incheietura celeilalte maini, exact la baza degetului mare. Numarati pulsatiile timp de 60 de secunde (sau 15 secunde si inmultiti cu patru). Aceasta este frecvente pulsului!

 

Ca oricare alt organ din corp, oasele sunt afectate odata cu trecerea timpului si procesul firesc al imbatranirii.

Oasele se deterioreaza inainte de vreme cand in corp exista dezechilibre sau boli care le vizeaza direct sau indirect. Iata despre ce anume este vorba!

Hipertiroidie

Reprezinta functionarea excesiva a glandei tiroidei care secreta mai multi hormoni. Intensifica metabolismul calciului si fosforului.

• antreneaza extragerea calciului din oase;

• creste eliminarea de calciu prin urina;

• cresterea excitabilitatii neuromusculare specifice, consuma rezervele de calciu.

Spasmofilia - este un sindrom al unei alte afectiuni (anxietate, dezechilibru intre minerale, hiperexcitabilitate nervoasa). Manifestarile care apar in spasmofilie presupun tulburari musculare, respiratorii si cardiace cauzate de scaderea calciului sau magneziului din sange. Cand nivelul de calciu din sange scade, organismul il extrage din tesutul osos.

STIAI? Spasmofilia este si urmarea scaderii concentratiei de magneziu din organism.

Celiachia sau intoleranta permanenta la gluten

Presupune o stare inflamatorie a intestinului ce nu permite asimilarea nutrientilor. Afectiune dificil de diagnosticat, este periculoasa pentru oase, pacientii fiind tratati pentru boli care apar secundar (anemie, oboseala, osteoporoza). Celiachia nu permite asimilarea mineralelor necesare oaselor.

Insuficienta renala cronica

Rinichiul are rol important in metabolismul fosfocalcic. Daca nu functioneaza adecvat, reabsorbtia mineralelor in corp este impiedicata.

STIAI? In 24 de ore, rinichii filtreaza 18 g de calciu, din care 200 mg se intorc in organism spre a fi folosite in continuare. Cand rinichii nu functioneaza cum se cuvine, aceasta cantitate nu mai e salvata, eliminandu-se prin urina.

Bolile cronice

In general, creeaza un mediu toxic in organism, atat din cauza manifestarilor, cat si a medicamentelor. Aciditatea crescuta (pH scazut) trebuie tamponata cu minerale bazice, extrase din rezerva, adica din tesutul osos.

Stiai?

La persoanele cu hipertiroidie, concentratia de calciu eliminata prin transpiratie este de doua ori mai mare decat la cele sanatoase.

 

Gata, a venit primavara, incepe operatiunea tonifiere! Iti prezentam cele mai simple si eficiente tratamente care te vor ajuta sa ai o piele fina si o silueta de care sa fii mandra!

Inceputurile ritualurilor de frumusete

Dintotdeauna femeile au fost preocupate sa-si cultive si sa-ti intretina frumusetea, in Egiptul antic, femeile isi exfoliau pielea corpului cu ajutorul nisipurilor si al uleiurile esentiale, apoi aplicau masti corporale pe baza de argila de pe malurile Nilului. Dupa baie urma un masaj cu uleiuri vegetale de palmier sau de masline si ierburi parfumate.

In Grecia antica femeile foloseau pentru exfoliere sare de mare pe care o amestecau cu ulei de masline.

Si in Roma antica patricienele foloseau nisipurile in combinatie cu uleiuri pentru a curata pielea si a-i reda catifelarea. In plus, patricienele se epilau cu ceara pe intreg corpul.

Ce poti face pentru o piele mai fina

Exfolierea este o procedura ce ne ajuta sa scapam de celulele moarte de la suprafata pielii si sa stimulam producerea celulelor noi, imbunatatind circulatia la nivelul pielii si, totodata aspectul ei. Poti prepara gomaje acasa, pe baza de malai, zahar brun, sare de mare sau de cafea, fiecare din ele amestecata cu miere. Exfolierea se realizeaza la dus, prin aplicarea scrubului pe pielea umeda si masarea prin miscari circulare, insistand in zonele mai uscate. Pentru o eficienta mai mare, foloseste o manusa de masaj sau un burete din fibre.

Hidratare, masaj si gimnastica

Dupa dus, hidratarea corpului este obligatorie, alege lotiunea potrivita in functie de tipul tau de piele. Masajul clasic si cel anticelulitic si-au dovedit, in timp, eficienta. Incepe cu sedinte de masaj de 30-50 minute, de cel putin doua ori pe saptamana. Nu uita sa faci sport de cel putin doua ori pe saptamana! Poti incerca si gimnastica pasiva sau electrostimulare. Se spune ca o sedinta de 45 minute echivaleaza cu 6-7 ore de efort la sala.

Produse cosmetice utile

• Boots No7 Extracts Cacao Exfoliant de corp (49,90 lei).

• Geomar Crema marina exfolianta 600 g (77,80 lei).

• Elancyl Gel exfoliant spumant&tonifiant 150 ml (61,16 lei).

• Melvita Apicosma Exfoliant hranitor pentru corp 150 ml (99 lei).

• Klorane Gel dus exfoliant 150 ml (47,57 lei).

• Herbosophy Gel dus macadamia&ceai verde 250 ml (14,90 lei).

• O L'Occitane Exfoliant pentru corp cu shea 200 ml (135 lei).

Produsele de mai sus le puteti cumpara din farmaciile Sensiblu (in timp, preturile pot suferi modificari).

 

• Faceti o infuzie tare de menta (cam din zece pliculete de planta uscata la doi litri de apa clocotita), adaugati cateva felii de lamaie si cufundati-va talpile in acest amestec extrem de racoritor si reconfortant.

• Dupa un sfert de ora, masati-va cu un amestec din doua linguri de miere de salcam si 200 ml lapte cald, inclusiv gleznele. La final, clatiti-va cu infuzie de musetel (se obtine ca si cea de menta).

• Pentru rehidratarea pielii, puteti utiliza miezurile de la doua banane foarte bine coapte, care se zdrobesc cu o furculita, apoi se omogenizeaza cu doua linguri de smantana. Se aplica in strat subtire pe toata suprafata talpilor. Se lasa sa actioneze cam un sfert de ora, dupa care se clateste cu apa calduta.

 

In cursul acestui an, multe astfel de unitati de tratament din sectorul particular se vor confrunta cu un grad de indatorare „incomod“, cu imposibilitatea de a respecta proiectul de afaceri initial. Este una dintre concluziile trase de un studiu desfasurat de Casa de Insolventa Transilvania, care a luat in calcul o serie de factori micro si macroeconomici, laturile pecuniare ale acestui sector de activitate, modalitatile de finantare, legislatia specifica, aspecte legate de consum si beneficiari, precum si tendintele generale in economie.

Clinicile medicale private s-au bucurat, intre 2008 si 2010, ani in care alte domenii nu aveau acces la bani, de un interes crescut, atat din partea investitorilor, cat si din partea sponsorilor, in acea etapa au aparut mai mult de 100 de asemenea unitati terapeutice, cu o contributie proprie de 10-15%. In majoritatea situatiilor, bugetele au fost depasite, iar perioada de gratie a fost corelata cu acoperirea finantarii, nu cu atingerea punctului de echilibru.

Capacitatea celor mai multe clinici a fost insa supradimensionata, tarifele pentru servicii in 2013 situandu-se sub nivelul asteptarilor din momentul in care s-a demarat lucrarea, asa ca business planul a devenit nesustenabil.

 

La finalul campaniei „Ai putea sa-i spui bun venit pe lume!“ desfasurata la initiativa organizatiei autohtone a Aliantei Internationale „Salvati Copiii“, Ministrul Sanatatii Eugen Nicolaescu a declarat ca, in privinta facilitatilor privind chirurgia cardiaca pediatrica, nu peste multa vreme nu ne vom situa la mare distanta de alte state din Uniunea Europeana.

De asemenea, a aratat ca procentul de pacienti este asemanator cu al altor tari, indicatorii similari, peste tot existand tendinta clara de ameliorare a situatiei, dar ca... „... din nefericire, deocamdata nu putem sa rezolvam decat circa 10% din interventiile pe inima juvenile, marea majoritate la Targu Mures. Pentru 40-50 de cazuri, cu chiu cu vai mai gasim niste bani pentru a fi solutionate in strainatate, dar diferenta de copii nu mai are nicio sansa. Acestia sunt sortiti mortalitatii infantile, incercam sa extindem cat de rapid posibil programul: la Spitalul Marie Curie avem o sectie complet dotata, o alta e aproape gata la Spitalul Grigore Alexandrescu. Suntem in faza in care cautam fonduri sa finantam realizarea a alte patru centre de chirurgie cardiaca pediatrica la Iasi, Timisoara, Craiova si inca unul la Bucuresti. Din pacate, nu avem cu cine opera. Nu avem specialisti. Putinii care au fost au plecat. Incercam sa gasim bani ca sa putem plati cheltuielile de deplasare, de cazare si de pregatire pentru opt echipe pe care sa le formam in urmatorii doi-trei ani, printr-un parteneriat cu o clinica din Milano. Speram ca macar pe aceasta bucata sa reducem sub un prag acceptabil mortalitatea infantila. Copilul trebuie sa fie in centrul oricarui program de sanatate, sa fie o prioritate absoluta...".

 

Problemele de vorbire, citire sau exprimare ale copilului se pot rezolva daca stim sa le identificam devreme si daca folosim metode adecvate.

La ce varsta intervine logopedul?

Varsta optima la care se poate interveni pentru a-l ajuta pe copil sa pronunte corect toate literele este de 5 ani. Pana la varsta de 7 ani, copilul are doi ani sa-si perfectioneze vorbirea, cu sau fara ajutor specializat.

O testare obligatorie se face in clasa I, in urma careia logopedul isi da seama daca copilul, acum de 7 ani, are nevoie sau nu de ore de logopedie. Literele la care copiii intampina cele mai multe dificultati sunt R, L, S, S. Problemele de pronuntie pot fi corectate prin exercitii specifice prin care logopedul incepe sa educe abilitatea copilului de a percepe clar sunetele, in paralel cu exercitii de gimnastica fonoarticulatorie, de muzica, de respiratie si de ritm.

Echipa de „interventie“: parintii, logopedul si educatorul

Pentru a obtine rezultate cat mai bune, ideal ar fi sa se lucreze in echipa: copilul trebuie ajutat intr-un mod cat mai prietenos de parinti, educator/invatator si logoped.

Sfatul specialistului

• Parintele nu trebuie sa manifeste nerabdare fata de nereusitele copilului.

• Cand il corecteaza pe copil, parintele nu trebuie sa foloseasca un ton ridicat intrucat copilul va vedea acest fapt ca pe o pedeapsa.

• Parintele trebuie sa-i incurajeze copilului orice efort folosind un ton bland. Sa nu ii spuna niciodata „NU“, ci doar „POTI MAI BINE“.

• Parintele trebuie sa continue acasa exercitiile recomandate de logoped. Acestea trebuie facute sub forma de joaca, intr-un cadru relaxat, care sa-l stimuleze pe copil.

 

Actiune

Coralii fosilizati din apele oceanice reprezinta o sursa 100% naturala de elemente minerale cu o biodisponibilitate marita fata de substantele minerale obisnuite. Pe langa componentul principal, calciul, coralii fosilizati din Marea Caraibelor contin o cantitate insemnata de siliciu si alte microelemente (Al, Cr, Co, Cu, I, Mn, V, Zn) indispensabile pentru pastrarea sanatatii parului si a unghiilor. Analizele chimice demonstreaza asemanarea uimitoare intre compozitia chimica a coralilor si cea a unghiilor respectiv a parului uman.

Recomandari

Produsul se recomanda ca o sursa de calciu si siliciu pentru contracararea carentelor si in special pentru revitalizarea parului si unghiilor degradate, exfoliate, fara luciu natural. Se poate utiliza si preventiv in perioade cand organismul este suprasolicitat si dislocarea mineralelor este pronuntata (ex. in perioada alaptarii).

Compozitie

O capsula contine: - Coral din Marea Caraibelor, macinat: 420,00 mg (corespunde la 160,00 mg calciu).

Administrare

1 sau 2 capsule/zi, de preferinta dimineata inainte de mancare, cu mult lichid (apa minerala, suc de fructe sau ceai).

Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical. Cititi pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse.

 

Acest produs natural este obtinut dupa o metoda originala Maria Treben, din cele mai pretioase plante medicinale cunoscute. Extractul uscat de Bitter Suedez Original, sub forma de capsule, este destinat persoanelor carora este contraindicat consumul de alcool si vor sa beneficieze de puterea tamaduitoare a acestui elixir.

Mod de prezentare

30 capsule gelatinoase tari/cutie.

Administrare

Se recomanda consumul de 3 capsule/zi, cu un pahar de lichid (apa minerala), de preferinta pe stomacul gol, inainte cu 20 min. de mesele principale.

Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical. Cititi pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse.

 

Pentru a fi sanatoase, e necesar ca oasele sa fie hranite, antrenate si bine sustinute de catre muschi.

Desi activitatea fizica este sinonima cu sanatatea, nu toate sporturile sunt excelente si pentru oase. De fapt, unele fac mult bine anumitor organe interne, in timp ce sunt extrem de agresive pentru tesutul osos si articulatii. De aceea, este bine sa stii ce fel de sport sa practici in cazul oaselor sensibile.

1. Sporturi care stimuleaza depunerea de calciu sau acele tipuri de miscare ce antreneaza oasele si le intareste. Poate parea ciudat, dar, pentru a fixa mai bine calciul, oasele trebuie antrenate contra fortei gravitationale. Drumetiile montane pe teren accidentat sau denivelat, cu rucsacul in spate, urcatul scarilor sau mersul grabit sunt principalele sporturi recomandate pentru un sistem osos rezistent.

2. Orice sport bland, practicat regulat. Pentru a fi sanatoase, tesuturile osos si articular au nevoie de aport sangvin permanent, de sange cat mai pur, iar orice tip de miscare ajuta. Multe persoane au insa nevoia „sa simta“ ca fac sport. Dar sportul nu trebuie sa presupuna un efort brutal, caruia organismul sa-i faca fata pentru a capata rezistenta.

• Sportul bland este activitatea sportiva care poate fi practicata cotidian, fara a simti nevoia de pauza intre zile si nu prezinta nici un risc asupra organismului.

• Mersul pe jos, gimnastica de intretinere, inotul, ciclismul si dansul protejeaza articulatiile si oasele, curata sangele si tonifica muschii.

• Sporturile care uzeaza prematur articulatiile (box, balet, handbal) nu sunt recomandate.

• Gimnastica de intretinere este cea mai eficienta la intarirea muschilor de sustinere.

3. Sporturile care permit o alimentatie echilibrata. Deoarece baletul, gimnastica ritmica si dansul de societate sunt sporturi de gratie, cer o anumita tinuta si greutate si impun restrictie calorica. De aceea, multe balerine dezvolta osteoporoza de timpuriu sau deformari ale oaselor.

Stiai?

ATENTIE! Practicat zilnic, pe teren asfaltat si fara incaltaminte adecvata, joggingul poate deteriora coloana vertebrala, cu atat mai mult cand suntem intr-o forma fizica proasta (exces de greutate, muschi abdominali neantrenati).

 

Pubertatea si adolescenta se suprapun cronologic cu perioada de scolarizare. Sunt putini adolescenti incadrati in intreprinderi si, de aceea, in ceea ce priveste locul de munca ne vom referi cu precadere la adolescentii elevi.

De fapt, pentru adolescentii incadrati in munca situatia nu se schimba substantial, activitatea productiva a adolescentului fiind de fapt profesionalizarea la locul de munca.

Pornind de la ideea ca scoala este prima institutie sociala in care, in tarile civilizate, copilul are acces si obligatia de a intra, relatia adolescent-scoala, scoala-adolescent este privita ca „o forma speciala“ a relatiilor generale individ-societate si invers.

Caracterele definitorii ale pubertatii si adolescentei sunt:

1. Ritmul continuu si alert al transformarilor biologice (somatice si functionale), psihice si comportamentale.

2. „Aritmia“ dezvoltarii pe diversele planuri ale manifestarilor umane, de exemplu aritmia intre dezvoltarea somatica si sexuala, care pe o anumita perioada depaseste dezvoltarea psihica; in cadrul dezvoltarii psihice, dezvoltarea intelectuala depaseste, tot pe anumite perioade, pe cea afectiva si comportamentala.

Intr-o perioada de numai 4—5 ani de evolutie, copilul intrat in pubertate si tanarul iesit din adolescenta sunt complet diferiti unul de celalalt atat ca aspect fizic, cat si ca manifestari ale personalitatii. Constatarea este fara indoiala banala dar are o importanta ratiune practica.

Ritmul alert al dezvoltarii in perioada pubertara creeaza o mare variabilitate de forme in desfasurarea manifestarilor.

„Normalitatea“ desfasurarii este o problema de nuante, pe care chiar ochiul foarte atent al familiei nu le poate sesiza. In scoala se poate realiza si se realizeaza, in cele mai bune conditii, colaborarea intre reprezentantii specialisti pe probleme in dezvoltarea adolescentilor: profesori, medici, psihologi, factori cu responsabilitati socio-culturale.

Examenele medicale periodice, numite si „examene medicale de etapa“, apreciaza „pe etape“ stadiile de dezvoltare pubertara.

Armonia sau dizarmonia dezvoltarii se apreciaza prin corelarea datelor antropometrice (greutatea, inaltimea, perimetrul toracic, perimetrul biacromial si bitrohanterian, armonia segmentelor corporale etc.) cu stadiul de dezvoltare a elementelor de sexualizare (dezvoltarea pilozitatii, a organelor genitale, a sanilor etc).

Transformarile biologice si psihice din perioada pubertara pot fi puse in evidenta anumite stari patologice, defecte ereditare sau numai predispozitii care nu s-au manifestat pana la acea data. Cele mai frecvente sunt dizarmoniile in plus sau in minus de greutate (adolescenti prea slabi sau prea grasi), urmate de afectiunile sistemului osteo-muscular (cifozele, scoliozele, piciorul plat etc.) si tulburarile in aparitia fenomenelor de sexualizare. Daca insistam asupra dezvoltarii fizice fata de alti parametri ai dezvoltarii, este pentru faptul ca in aceasta etapa „impregnata de elemente fiziologice“ (dezvoltarea somatica si aparitia elementelor de sexualizare), armonia fizica reprezinta premisa necesara dezvoltarii armonioase a intregii personalitati. Dizarmoniile fizice pot sa antreneze tulburari in modurile de manifestare a intregii personalitati. Un adolescent care prezinta „pubertate intarziata“ va avea complexe psihice fata de colegii cu dezvoltare normala; un adolescent care prezinta „pubertate precoce“, intelectual si afectiv nefiind suficient de matur pentru a raspunde „acestor solicitari“, poate lua calea unor manifestari nefiresti in raport cu varsta si posibilitatile sale. O adolescenta „obeza“ va avea complexe fata de colegele normal dezvoltate.

La examenele medicale pe etape pot fi depistate precoce acele tulburari la limita normalitatii care prin evolutie pot sa devina manifestari patologice. Se considera ca intr-o colectivitate de adolescenti exista un procent de 8 pana la 15% care prezinta dizarmonii fizice.

Tratamentul medical si, foarte important, aportul educativ in rezolvarea problemelor dizarmoniei pubertare pot sa impiedice aparitia lor sau sa le atenueze evolutia.

La examenul medical de etapa, pe langa aprecierea dezvoltarii fizice se cerceteaza si capacitatea de efort, starea fiziologica a principalilor analizatori senzoriali (vaz, auz, miros) si starea neuropsihica a adolescentului (inteligenta, afectivitate, comportament), toate acestea in vederea „orientarii profesionale“. Examenul medical in vederea orientarii profesionale nu este un examen „de recomandare“ a unei profesiuni, ci „de a contraindica“ acele profesiuni care in cazul dat pot sa fie periculoase pentru sanatatea individului sau sunt net contraindicate din cauza scaderii capacitatii de munca sau a unor defecte de structura innascute sau dobandite (este cazul si al adolescentilor handicapati).

O alta forma de manifestare a grijii pentru sanatatea adolescentilor este educatia sanitara si formarea deprinderilor igicnico-sanitare.

Indiferent daca educatia sanitara se face la cursuri speciale, pe grupe sau raspunzand „solicitarilor“ adolescentilor pentru informarea in probleme speciale, eficienta educatiei sanitare in scoala si in special la adolescenti depinde de interesul pe care factorii de resort reusesc sa-l trezeasca in randul acestora.

Educatia sanitara este „educatia gestului“, adolescentul trebuind „sa simta“ ca altfel nu este posibil. Este mai important sa se insiste pe formarea unor deprinderi igienice decat pe invatarea unor formule de igiena oricat ar fi ele de savante si sofisticate.

O situatie deosebita in cadrul educatiei sanitare o are „informarea sexuala“. Redusa adesea la informari asupra organelor genitale, ea este departe de a rezolva setea adolescentului de cunoastere in aceasta problema. Pentru transferul de informatie intr-un domeniu atat de strans legat de personalitatea adolescentului este necesar un climat de „incredere si intelegere reciproca“.

Nimic nu trebuie sa fie „lipsit de importanta“, dar nicio problema „de nerezolvat“. Consideram ca informarea pe grupuri mici, eventual formate chiar de adolescenti interesati aproximativ de aceleasi probleme, este forma cea mai eficienta. In aceasta forma discutiile pot sa fie cat mai aproape de adevar, iar confesiunea nu devine intimitate.

 

In timp ce incidenta unor forme de cancer la nivelul capului si gatului a scazut in SUA datorita reducerii importante a numarului de fumatori, alte forme, cum ar fi cancerul faringian, au o tendinta stagnanta. Specialistii considera ca o posibila cauza a tumorilor canceroase de la acest nivel ar fi virusul papiloma uman (HPV), transmis pe cale sexuala. HPV este incriminat pentru cancerul de col uterin si alte forme de cancer cu localizare genitala sau anala. Studiile au constatat ca, desi n-au fumat niciodata, o mare parte dintre cei tratati pentru cancere ale gurii si faringelui prezinta in schimb infectie orala cu virusul papilomei. Autorii considera ca cea mai plauzibila cale de transmitere a HPV la acest nivel este sexul oral.

 

Un studiu efectuat de cercetatori danezi a constatat ca durata alaptarii la san este influentata de greutatea corporala a mamei in timpul graviditatii. Studiul a pus in evidenta ca gravidele cu un indice de masa corporala mare aveau o probabilitate crescuta de a intrerupe mai devreme alaptarea la san a sugarilor. Cu alte cuvinte, cu cat mamele insarcinate erau mai corpolente, cu atat perioada cat isi alaptau sugarul urma sa fie mai scurta.

Specialistii opineaza ca obezitatea materna trebuie sa constituie un semnal pentru personalul din sectiile de profil, pentru intensificarea asistentei acordate in vederea asigurarii unei alaptari corespunzatoare a sugarilor.

 

Tratamentul copiilor cu pneumonie grava este la fel de eficient la domiciliu ca tratamentul intraspitalicesc. Conform studiului facut in Pakistan de specialisti din SUA, sub egida OMS si USAID si publicat recent in revista Lancet, aceasta descoperire ar putea duce la schimbarea semnificativa a managementului pneumoniei la copiii din tarile in curs de dezvoltare.

Studiul a mai pus in evidenta inca un aspect interesant si anume ca antibioticele administrate pe cale orala micutilor pacienti la domiciliu dau rezultate similare antibioticelor injectabile administrate in cazul copiilor internati in spital.

Pneumonia este cea mai importanta cauza de deces la copiii sub cinci ani. Pe plan mondial, pneumonia ucide aproape patru copii in fiecare minut. Rezultatele acestui nou studiu confirma concluziile altor cercetari facute in Africa, Asia, America Latina si Europa. Acceptarea tratamentului la domiciliu a copiilor cu pneumonie severa va avea un impact pozitiv atat asupra familiilor, cat si asupra cheltuielilor din sistemul de ingrijiri medicale.

 

Teama de medicul dentist este prezenta in intensitati diferite, la foarte multi pacienti. Ea devine o problema in momentul in care, prin durata si intensitate, ne afecteaza viata de zi cu zi si ne impiedica sa ne desfasuram activitatile normale. Teama ne determina sa evitam cabinetele dentare si, de aceea, are un impact puternic asupra starii de sanatate.

Procesul prin care invatam sa ne temem se numeste conditionare. Iata un exemplu: Albert, un baietel in varsta de 9 luni, se temea in mod firesc de orice zgomot foarte puternic. Cercetatorul J. B. Watson a declansat un astfel de zgomot de fiecare data cand baietelul atingea un soricel alb. Dupa cateva repetari, Albert plangea la vederea soricelului chiar daca nu exista si zgomot si, in timp, a inceput sa se teama de orice animal sau obiect cu blana.

Astfel, este usor de inteles de ce copiii mici, care nu stiu ce li se intampla, plang de obicei la vederea halatelor albe. Ei au invatat sa asocieze instrumentele reci, mirosurile astringente, injectiile si durerea, cu halatul alb. De aceea, este bine ca micutul sa fie dus la un medic dentist specialist in tratarea copiilor, iar prima vizita sa nu fie in regim de urgenta. Aceasta inseamna ca trebuie sa mergem in cabinet pentru consultatii si tratamente profilactice lipsite de durere, pentru ca prichindelul sa invete cat de amuzant este la medicul dentist.

Daca insa copilul a capatat deja teama de cabinetul dentar, lucrurile pot fi remediate prin acelasi mecanism. M. C. Jones a lucrat cu un baietel pe nume Peter, caruia ii era frica de iepurasi. De fiecare data cand vedea un iepure, micutul primea cate o bomboana. In scurt timp, Peter a ajuns sa se joace bucuros cu iepurasii. In acest fel, oferindu-i o recompensa pentru fiecare vizita la cabinet, copilul va dezvolta in timp sentimente pozitive. Recompensele initiale pot fi materiale (o jucarie mica, un fruct, o steluta lipita pe un calendar in dreptul zilei respective) si apoi morale (lauda, chiar putin exagerata).

Un alt cercetator, Albert Bandura, considera insa ca multe dintre temerile copilului se nasc nu atat din propria experienta, cat in urma invatarii sociale. El vede la parinti ca se tem de medicul dentist si trage concluzia ca in cabinet se intampla ceva rau si periculos. El sta in sala de asteptare, aude un alt copil plangand si incepe sa simta teama. In acelasi fel insa, copilul poate fi pus intr-o situatie care sa il invete ca in cabinet este un mediu placut. El poate merge cu grupa de la gradinita sau cu un copil mai mare, care nu se teme de cabinet sau poate privi filmulete cu multi copii simtindu-se bine impreuna cu medicul dentist.

In prima parte a vietii invatam atat lucruri folositoare, cat si teama care ne impiedica sa ne desfasuram activitatile zilnice. De aceea, este important sa intelegem mecanismele anxietatii si sa incercam sa construim in copiii nostri, inca de la inceput, atitudini si comportamente sanatoase.

Un vechi proverb spune ca orice invat are si dezvat. Oamenii de stiinta vin si confirma aceasta: orice atitudine sau comportament invatat, chiar si teama, poate fi deconditionat.