Grupul Chlamydia
- Bolile de piele -
Grupul Chlamydia sau Bedsonia cuprinde agenti patogeni, care, ca si virusurile, sunt in mod obligatoriu paraziti intracelulari si sunt dependenti de celulele gazda.
Se deosebesc de virusuri prin faptul ca poseda ambii acizi nucleici, atat acidul ribonucleic, cat si pe cel dezoxiribonucleic, se multiplica prin sciziparitate, au ribozomi si un aparat elementar de enzime, iar peretele lor celular contine acid muramic. Dealtfel, sunt in general mai mari decat virusurile.
In plus, se mai disting de virusuri si prin faptul ca, fiind capabile de sinteza proteica, sunt inhibate de unele antibiotice cu spectru larg.
Din acest grup fac parte agentii bolii Nicolas-Favre, psitacozei, trahomului si conjunctivitei cu incluzii si, cu importanta in dermatologia infantila, agentul limforeticulozei benigne, mai bine cunoscuta sub numele de boala zgarieturilor de pisica.
Boala zgarieturilor de pisica (limforeticuloza benigna) este o boala febrila, caracterizata printr-o adenopatie regionala granulomatoasa, al carei agent etiologic este presupus a face parte din grupul Chlamydia.
Doua argumente sprijina aceasta supozitie:
— Prezenta posibila dar inconstanta in celulele reticuloendoteliale ale ganglionilor interesati de incluzii protoplasmice bazofile de tipul celor intalnite in afectiunile cu Bedsonia.
— O reactie de fixare a complementului pozitiva in prezenta antigenului psitacozei-limfogranulomatozei, decelabila in ser la mai mult de jumatate dintre convalescentii de limforeticuloza benigna.
Experimental, boala poate fi inoculata in serie la maimuta, folosindu-se material patologic din leziunile ganglionare umane.
Afectiunea se intalneste, de obicei, la copii si este transmisa de pisici aparent sanatoase, prin zgarieturi sau mai rar prin muscaturi.
Incubatia este scurta, 5—10 zile in general.
La locul unde copilul a fost zgariat, cel mai frecvent pe maini sau pa fata, mai rar pe gambe, apare o pata rosie sau un mic nodul. Dupa 10—20 de zile, ganglionii regionali se maresc, ajungand uneori de dimensiunea unei caise, devin durerosi si uneori supureaza si se ulcereaza. Adesea, odata cu adenopatia se constata si febra, dar aceasta este usoara si cedeaza in cateva zile. S-au mai descris, in cazuri rare, exanteme generalizate, poliadenopatie, splenomegalie si semne de atingere meningoencefalica.
Cu toate acestea, boala are intotdeauna o evolutie favorabila, chiar si in cazurile insotite de encefalopatie si vindecarea completa survine, de regula, in intervale variind de la una la trei saptamani, cu exceptia unor cazuri mai rare, la care tumefierea ganglionilor poate dura cateva luni.
Pentru diagnostic este importanta anamneza, din care reiese contactul cu pisica si relatarea unei zgarieturi recente sau eventual a unei muscaturi in locurile de electie. Absenta de germeni microbieni in puroiul ganglionar este de asemenea semnificativa.
Pentru confirmarea diagnosticului, se foloseste un test cutanat cu puroi inactivat prin caldura, obtinut dintr-un ganglion nefistulizat de la un caz sigur de boala. Testul este considerat pozitiv cand la locul injectiei intradermice a antigenului Reilly-Mollaret apare, dupa 48 de ore, o reactie papuloasa de tip tuberculinic.
Boala nu necesita, in cele mai multe cazuri, nici un tratament. Cu toate acestea, cateodata sunt necesare punctionarea si aspirarea puroiului din ganglionii abcedati sau chiar excizia acestora. S-a mai recomandat si folosirea tetraciclinei sau a cloramfenicolului, dar eficienta acestor antibiotice este indoielnica.
Foto: clinicistomatologice.ro
