Medicină informativă

 

Sarcina este o perioada delicata in viata oricarei femei. Cu atat mai mult daca suferi de diabet si vrei sa devii mama trebuie sa ai mare grija de sanatatea ta!

O viitoare mama care sufera de diabet tip II are de urmat o serie de pasi importanti ca sa se bucure de o sarcina fara probleme si, mai ales, ca sa poata aduce pe lume un copil sanatos. Pe langa analizele uzuale recomandate oricarei femei, prima conditie este ca diabetul sa fie atent monitorizat inainte de instalarea sarcinii.

Complicatiile

De multe ori, diabetul este insotit de complicatii cronice precum bolile cardiovasculare, cea mai comuna dintre ele fiind hipertensiunea. Totodata, se stie ca diabetul se manifesta mai ales la persoane supraponderale. Daca greutatea ta depaseste limitele normale sau ai probleme cu inima, acestea trebuie rezolvate inainte de programarea unei sarcini si atent monitorizate pe durata celor noua luni cu bebe in burtica. In caz contrar, se agraveaza odata cu graviditatea si duce la nastere prematura. Pe de alta parte, valorile mari ale glicemiei si excesul de kilograme in timpul sarcinii pot cauza complicatii la nastere din cauza greutatii mari a fatului (peste 4 kilograme) sau ca urmare a icterului prelungit ori a hipoglicemiilor la nou-nascut.

Dieta

Meniul ocupa o importanta aparte pentru orice femeie insarcinata, dar, daca suferi de diabet, devine extrem de important. Se recomanda mare atentie alimentelor, astfel incat sa fie nu doar sanatoase, ci si consumate cu masura, ca sa te ajute sa-ti mentii greutatea in limite normale. Pentru un meniu creat in functie de nevoile tale, cere cateva sfaturi de la nutritionist!

Diabetul gestational

Exista si o forma de diabet atipic, numita diabet gestational, care se declanseaza in timpul sarcinii si se manifesta numai pe durata ei. Totul se petrece pentru ca, din cauza hormonilor de sarcina si a modificarilor multiple prin care trece organismul, apare o deficienta de insulina, hormon ce are rolul de a mentine glicemia in limite normale. Printre simptome, se numara senzatia permanenta de sete, foamea exagerata, urinarile frecvente, iar diagnosticul se pune in urma analizelor de sange care scot la iveala nivelul crescut al glicemiei (de obicei, in saptamanile 24-28 de sarcina), alaturi de testul de toleranta la glucoza. Cu o monitorizare atenta din partea medicului, sarcina decurge fara probleme, iar dupa nastere, valorile glicemiei revin la normal. Totusi, riscul de a dezvolta diabet de tip II este mai mare in cazul femeilor care au avut diabet gestational.

Cum previi diabetul gestational?

Daca ai suferit de diabet gestational intr-o sarcina anterioara, ai peste 30 de ani sau rude cu diabet de tip II, creste riscul sa dezvolti aceasta complicatie in timpul sarcinii. La fel se poate intampla daca ai ovare polichistice. Preventiv, cel mai important este sa-ti mentii greutatea in limite normale sau, daca esti supraponderala, sa slabesti inainte sa ramai insarcinata. Totodata, este esential sa eviti situatiile foarte stresante si sa mananci sanatos, fara mult zahar sau grasimi.

Ce masuri trebuie sa ia o femeie cu diabet pe durata sarcinii ca sa nu aiba parte de complicatii?

Studiile recente au aratat ca, in sarcina, metforminul poate fi administrat fara riscuri in diabetul tip II si diabetul gestational, cu conditia ca diabetul sa fie echilibrat. In general, in trimestrele II si III, glicemiile au tendinta sa creasca, fiind necesara uneori introducerea tratamentului cu insulina. Multi specialisti prefera sa recomande insulina de la debutul sarcinii sau chiar anterior (sarcini programate), pentru a asigura un control metabolic cat mai bun. Este posibila asocierea insulina/metformin la pacientele obeze.

Top riscuri ale glicemiei prea mari

Hiperglicemia in sarcina poate duce la:
• hipertensiune arteriala, afectiune ce cauzeaza instalarea eclampsiei, periculoasa si pentru mama si pentru fat;
• greutate mare a fatului.

 

De doua ori pe zi, faceti inhalatii cu aburi de ulei eteric de brad. Puneti intr-o cratita cu apa clocotita doua-trei picaturi de ulei, amestecat in prealabil cu o lingurita de miere si, stati cu capul acoperit cu un prosop, aplecati deasupra vasului, trageti cat mai adanc aburii in piept. Atentie insa sa nu fiti alergici la uleiul de brad! Va puteti incerca toleranta punand o picatura pe fata interna a unui brat si, daca pana a doua zi zona se inroseste, inseamna ca aveti alergie.

De asemenea, seara, inainte de culcare, masati-va pieptul si partea superioara a spatelui cu cateva picaturi de ulei de brad amestecat inainte cu putin ulei de masline sau de migdale (de care aveti in casa). Tratamentul, ca sa isi mentina pe termen lung eficienta, se urmeaza 20 de zile.

Remedii naturiste nr. 2 (94); S. P., Bucuresti; foto: www.calificativ.ro

 

• Se pun laolalta in parti egale musetel, levantica, cimbru, cimbrisor, izma, rozmarin si ramuri tinere de pin, toate temeinic maruntite inainte. Se introduc doua linguri din acest amestec intr-un litru de apa clocotita. Se tine capul acoperit cu un prosop deasupra vasului timp de 20 de minute, inspirandu-se vaporii tamaduitori. Pentru a proteja pielea fetei, se aplica inainte o crema grasa.

• Intr-un recipient cu 500 ml apa in clocot se pun doua lingurite de seminte de chimen. Se lasa un minut, doua, dupa care, cu un prosop pe cap, se inspira vaporii emanati. Se fac doua inhalatii pe zi, ultima seara, inainte de culcare.

• Se fierb o jumatate de ora 500 g ace si conuri de pin in aproximativ patru litri de apa si se inspira apoi vaporii fierbinti, tinand un prosop deasupra capului. Doua astfel de sedinte a cate 15 minute fiecare, zilnic, aduc usurari notabile respiratiei.

• Se fierb cativa cartofi, se arunca apa, se zdrobesc usor, apoi se procedeaza ca mai sus; procedura dureaza pana cand tuberculii se racoresc. Are un efect putin mai slab decat cel al ceaiului din ace de pin.

• Se pune un pumn de frunze proaspete de izma intr-un lighean, se toarna deasupra apa clocotita si se inspira vaporii fierbinti. Pe langa planta ca atare, pentru potentarea efectului benefic, puteti adauga si patru-cinci picaturi de ulei esential de menta.

• Intr-un vas cu doi litri de apa clocotita se adauga cate doua picaturi de uleiuri eterice de lavanda, eucalipt, menta si fenicul, apoi se fac inhalatii. Se procedeaza asa de doua-trei ori pe zi.

Remedii naturiste nr. 2 (94); M. B., Cluj; foto: infopresspascani.ro

 

• Se pun la fiert 50 ml apa si cinci cuisoare. Se lasa amestecul pe foc cateva minute, apoi se trage vasul deoparte si se acopera pentru un sfert de ceas. Dupa strecurare, lichidul se indulceste cu miere din flora montana. Se bea de trei ori pe zi cate o doza de astfel de ceai, pana la eliminarea simptomelor.

• Mai puteti face un amestec din doua linguri de miere de salcam, sucul extras de la o lamaie si trei cuisoare strivite in piua. Se inghite cate o doza de trei ori pe zi, pana la ameliorarea manifestarilor gripei ori guturaiului. Atentie insa: acest amalgam este destul de iritant la nivel digestiv, neputand fi administrat celor care sufera de ulcer sau de probleme de colon, persoanelor care au inflamatii hemoroidale.

Remedii naturiste nr. 2 (94); A. D., Bacau; foto: unica.md

 

Folosit de secole in scopuri terapeutice, uleiul de ricin a dovedit ca detine incontestabile calitati cicatrizante, antiinflamatoare, antioxidante. Se considera ca majoritatea efectelor benefice ale acestui extract sunt datorate concentratiei mari de acizi grasi nesaturati. Trebuie subliniat ca este de preferat administrarea sa pe cale externa, in uz intern putandu-se dovedi destul de toxic (oricum are un gust neplacut puternic).

Desi chelirea constituie un fenomen destul de frecvent intalnit in cazul barbatilor, tot nu o sa o acceptati ca pe o fatalitate.

Pisati temeinic o capatana mare de usturoi, curatata in prealabil si amestecati piureul rezultat cu 100 ml ulei de ricin si 100 ml rom (acesta din urma sa fie de calitate - preferabil cubanez sau albanez). Puneti la macerat intr-o sticla inchisa la culoare, timp de trei zile, agitand dimineata si seara, pentru omogenizare. De cate ori va spalati pe cap, la final, masati cu cateva picaturi din aceasta solutie pielea capului, apoi acoperiti-va cu o casca din plastic, deasupra careia infasurati un prosop incalzit. Atunci cand se raceste, inlocuiti-l cu un altul, tot cald si ramaneti asa doua ore. Repetati tratamentul in fiecare zi, o saptamana, si veti vedea cum parul se va regenera.

Remedii naturiste nr. 2 (94); A. M. Ploiesti; foto: www.timpul.md

 

Luati de la un magazin naturist sau de la o farmacie o punguta cu seminte de mustar. Luati trei linguri de boabe, puneti-le in piua si zdrobiti-le. In timpul operatiunii, adaugati cate un strop de apa, continuand astfel pana ce rezulta un piure grosut. Ungeti o fasa de uz medical pusa in doua cu un strat de pasta si lasati sa stea cateva minute la aer, ca sa se imbibe bine cu uleiurile eterice din bobitele de mustar. Abia apoi impaturiti tifonul si il aplicati pe locul dureros. In momentul in care simtiti ca va arde pielea, dar nu mai devreme, indepartati cataplasma si clatiti imediat locul cu apa calda.

Remedii naturiste nr. 2 (94); I. M., Iasi; foto: www.magazin-condimente.ro

 

Din timpuri imemoriale, oamenii au observat ca cenusa provenita de la arderea lemnelor poate fi folosita in diverse scopuri practice, de la solutie de curatat si degresat, la remediu pentru diferite afectiuni. In numeroase publicatii de medicina populara mai vechi se regasesc de altfel foarte multe formule terapeutice care au la baza amintitul reziduu extrem de bogat in saruri minerale. Ba chiar, in unele sate de la noi, inca se mai foloseste, in special in uz extern.

• Impotriva urticariei. Se fac bai generale, de doua-trei ori pe saptamana, cu decoct din cenusa obtinuta din arderea foioaselor, de preferat din lemn de mesteacan. Un pahar de cenusa se pune in patru litri de apa rece, se aduce pana la punctul de fierbere si se ia de pe foc. Lichidul se lasa pentru limpezire timp de 24 de ore, apoi se strecoara prin vata si se depoziteaza la rece. Inainte de folosire, cantitatea necesara se dilueaza cu apa calduta, in proportie de unu la unu.

• Contra ulcerului varicos. Se cern 500 g cenusa de tei si se combina cu cinci litri de apa clocotita. Cand amestecul se raceste pana aproape de temperatura corpului, se strecoara prin panza. Membrul cu ulceratie se tine in lesia obtinuta 20-30 de minute, apoi se usuca, fara sa fie sters cu prosopul.

Remedii naturiste nr. 2 (94); D. F., lasi; foto: www.descopera.ro

 

Atunci cand se pune diagnosticul de hipertensiune, prima recomandare a medicului este adoptarea unei diete adecvate acestei afectiuni.

Regimul va ajuta la indepartarea kilogramelor in plus si la tinerea sub control a bolii. Regulile unei astfel de cure sunt relativ simple si respecta normele unui stil de viata sanatos.

Inca de la inceput, medicul recomanda limitarea cantitatii de sare si de grasimi rele (care duc la cresterea colesterolului) si includerea in dieta a cat mai multe vitamine, antioxidanti, potasiu si magneziu. Se indica renuntarea la produsele semipreparate, deoarece abunda in sare si grasimi. Este bine sa preparati mancarea acasa, deoarece este singura solutie prin care se poate controla cantitatea de sare. In plus, atunci cand gatiti carne, evitati sa o prajiti in ulei! Cel mai bine e sa o preparati la gratar. Acelasi lucru este indicat in cazul legumelor: se consuma putin inabusite, deoarece astfel isi pastreaza calitatile nutritive.

Printre alimentele interzise in acest regim, se numara branza grasa, legumele congelate sau conservate, chips-urile, popcorn-ul, produsele de patiserie, carnea afumata sau prajita, carnatii si muraturile in saramura. Pentru a evita aparitia complicatiilor, cel mai indicat este sa apelati la un medic nutritionist care sa intocmeasca un meniu personalizat in functie de stadiul bolii.

• La micul dejun, mancati o jumatate de cana cu suc proaspat de portocale, o cana cu fulgi de ovaz, una cu lapte degresat, doua felii de paine integrala, o lingurita cu margarina nesarata sau o banana.

• La masa de pranz, puteti consuma chiar si spaghete cu sos, dar cu un continut cat mai mic de sare, sau 100 de grame de pui la gratar asezonat cu o salata asortata ori cu o portie de cartofi natur sau legume inabusite.

• Ultima masa a zilei trebuie sa fie cat mai usoara. Astfel, se recomanda un borcanel de iaurt sau o salata asortata.

 

Recunoscut drept principala cauza de moarte prematura in tarile dezvoltate, fumatul este considerat cel mai important factor de risc in declansarea bolilor de inima.

Fumul de tigara contine peste 4.000 de substante chimice, din care aproximativ 60 sunt recunoscute drept cancerigene. Medicii spun ca acest viciu afecteaza sistemul cardiovascular pentru ca determina cresterea tensiunii arteriale, accelereaza frecventa cardiaca, diminueaza aportul de oxigen si reduce nivelul de colesterol bun din organism. Riscurile de infarct miocardic ale fumatorilor sunt de doua ori mai mari decat ale celor care nu au acest viciu. Iar dependentii de nicotina care au suferit un infarct miocardic sunt mult mai expusi la moarte subita decat nefumatorii.

Prelungiti-va viata!

Medicii spun ca nicotina si monoxidul de carbon din fumul de tigara reduc cantitatea de oxigen din sange si afecteaza peretii vaselor sangvine, determinand formarea placilor de aterom.

Fumatul reprezinta cel mai important factor de risc pentru bolile vasculare periferice, caracterizate prin ingustarea vaselor care transporta sangele la membrele superioare si inferioare. Pentru dependentii de tutun, renuntarea la acest obicei este cea mai importanta masura de reducere a riscurilor. Dupa un an de la renuntarea la fumat, riscul de boli coronariene, precum angina pectorala sau infarctul, este redus la jumatate. In medie, fumatorii inraiti care renunta la acest viciu isi prelungesc speranta de viata cu pana la patru ani.

Cum renuntati la fumat?

• Plasturii antifumat reprezinta o metoda destul de eficienta de a renunta la acest viciu. Ei reduc efectele dezagreabile care apar in mod obisnuit atunci cand dependentii de nicotina incearca sa renunte la fumat. Modul de utilizare este destul de simplu: dimineata se aplica un plasture in zone unde nu deranjeaza, precum antebratul. Plasturele se pastreaza timp de 16 ore zilnic, vreme de trei saptamani. Dupa acest interval, se reduce doza la jumatate pentru inca doua saptamani. O cutie costa intre 70 si 100 de lei si contine sapte plasturi.

• Guma de mestecat trebuie folosita timp de 30 de minute. Se recomanda o pastila ori de cate ori fumatorul simte nevoia de a aprinde o tigara. Dupa o jumatate de ora, toata nicotina este eliberata din guma de mestecat. Astfel, nicotina intra in organism direct prin intermediul mucoasei bucale atunci cand mestecati produsul. Prin inghitire, nicotina este distrusa in stomac, putand produce simptome neplacute, asa ca e recomandat sa nu mestecati energic. O cutie contine 30 de pastile de guma si costa intre 20 si 30 de lei.

• Exista si tratament gratuit. Medicii de la Institutul National de Pneumoftiziologie „Prof. Dr. Marius Nasta" ii ajuta pe dependentii de nicotina sa renunte la fumat cu ajutorul unor medicamente care se elibereaza numai pe baza de reteta. Un astfel de tratament este gratuit deoarece face parte din campania „Stop Fumat" desfasurata de Ministerul Sanatatii.

• Tigara electronica este un instrument care va ajuta sa va lasati de fumat. Utilizatorul aspira un abur exact ca dintr-o tigara obisnuita, iar in timpul folosirii, se aprinde un led la capatul produsului, care imita jarul, pentru a crea un efect vizual similar unei tigari normale. Concentratia de nicotina si aroma acesteia pot fi reglate cu ajutorul unor rezerve. Pretul tigarii electronice variaza intre 100 si 200 lei.

 

Ulcerul tuberculos se caracterizeaza prin ulceratii, localizate la nivelul cavitatii bucale sau in jurul orificiului anal, survenind la bolnavi cu tuberculoza evolutiva. Afectiunea, rara la copil, se poate totusi intalni in caz de baciloza viscerala grava, pulmonara sau intestinala, prin infectare cu bacilii din sputa sau din materiile fecale.

Sediile elective sunt: mucoasa bucala, limba, regiunea perianala. Ulcerul tuberculos se prezinta ca o ulceratie rotunda, ovalara sau de forma neregulata, cu marginile dezlipite, rosii-violacee, cu fundul granulos, acoperit de o secretie seropurulenta. La aproximativ 1—2 mm in afara marginilor ulcerului, se vad, cateodata, niste ridicaturi galbene, de marimea unei gamalii de ac (grauntele galbene Trelat), mici abcese miliare rezultate din tuberculi cazeificati.

Uneori, se pot vedea aceste granulatii si pe fundul ulcerului. Ulceratia este sediul unei dureri vii, accentuate de masticatie in cazul localizarii la mucoasa bucala. Ganglionii regionali sunt, de obicei, mariti de volum si durerosi.

 

Scrofuloderma este caracterizata prin nodozitati subcutanate, evoluand spre ramolire si ulceratie, localizate mai ales in regiunile ganglionare.

Etiopatogenie

Scrofuloderma se observa in special la copii si la adolescenti, frecvent asociata cu o tuberculoza ganglionara sau osoasa. Invadarea hipodermului se face, in marea majoritate a cazurilor, cu bacili tuberculosi provenind pe cale limfatica de la o adenita sau o osteita bacilara. In prima copilarie, se pot intalni si forme rezultand dintr-o diseminare hematogena (adesea dupa o rujeola). Localizarea de electie este la nivelul gatului, in regiunea submaxilara si in regiunea laterocervicala, mai rar pe membre si fata.

Simptomatologie

Goma incepe printr-o nodozitate subcutanata de marimea unui bob de porumb, elastica, renitenta, mobila, care creste si devine fluctuenta. In cateva saptamani sau cateva luni, se produce in centrul ei o ulceratie punctiforma prin care se elimina o serozitate tulbure, galbuie. Orificiul initial se largeste treptat, devenind o ulceratie de forma neregulata, cu marginile violacee, moi, dezlipite. Daca se exploreaza ulceratia cu un stilet, acesta patrunde adanc sub margini, intr-o cavitate de forma neregulata, prelungiia adesea de traiecte fistuloase. Dupa o evolutie lenta, de mai multe luni sau chiar ani, leziunile se cicatrizeaza. Cicatricele sunt aderente, reliefate, cu bride si punti pe sub care se poate trece un stilet si uneori devin hipertrofice.

Diagnosticul diferential al scrofulodermei

Trebuie facut cu goma sifilitica, care evolueaza mai rapid, din ramolirea ei rezultand o ulceratie regulat rotunda, cu marginile taiate drept. De asemenea, mai trebuie diferentiata de abcesele stafilococice cu evolutie rece ale sugarului debilitat.

Foto: www.dermaamin.com

 

Tuberculoza verucoasa este o tuberculoza cutanata, virulenta, survenind la indivizii infectati anterior cu bacilul Koch si caracterizata prin placarde cu centrul verucos. Tuberculoza verucoasa este mult mai rara la copil decat la adult. In marea majoritate a cazurilor, tuberculoza verucoasa este exogena, bacilii sunt inoculati in piele accidental sau prin autoinoculare din sputa sau din materiile fecale. Desi rara, infectia hematogena este si ea posibila, in special la copil, dupa rujeola sau scarlatina. In aceste cazuri, focarele sunt multiple.

Tuberculoza verucoasa se localizeaza cel mai des la maini, degete, in special police si picioare. Pe genunchi sau perianal, se observa mai rar.

Simptomatologie

Leziunea, de obicei unica, se prezinta sub forma uni placard rotunjit sau ovalar, cu diametrul de unul sau mai multi centimetri, compus din trei zone: una periferica, neteda, eritematoasa; una intermediara, violacee, infiltrata, presarata cu scuame, cruste, mici ulceratii si pustule; una centrala proeminand cu cativa milimetri deasupra nivelului pielii, papilomatoasa, verucoasa. Presand usor intre degete placardul, apar de cele mai multe ori cateva picaturi de puroi dintre ridicaturile papilomatoase. Centrul placardului are tendinta sa evolueze spre cicatrizare spontana, in timp ce marginile se intind lent. Netratata, afectiunea dureaza mai multi ani dupa care se poate vindeca spontan.

Foto: www.omnimedicalsearch.com

 

Sancrul tuberculos este un ulcer de prima infectie localizat pe piele sau pe mucoase, rezultand dintr-o inoculare a acestora cu bacilul Koch, intr-un organism indemn de tuberculoza.

Etiopatogenie

In marea majoritate a cazurilor, complexul primar tuberculos este localizat in plamani. Se poate insa, in cazuri rare, ca aceasta prima infectie sa intereseze pielea. Sancrul tuberculos se intalneste in special la copiii sub 5 ani. La sugar, infectarea se face, de obicei, la nivelul fetei prin sarut, poarta de intrare fiind o excoriatie, un placard de eczema. Un alt mod de contaminare este dupa circumcizia rituala. La copilul mai mare, sancrul se localizeaza mai des la genunchi. S-a mai citat aparitia sancrului pe lobul urechii, dupa perforare pentru purtare de cercei si pe buze, dupa respiratia artificiala gura la gura.

Afectiunea este mult mai rara in prezent datorita generalizarii vaccinarii cu B.C.G. si a eficientei activitatii preventive antituberculoase in reteaua de specialitate.

Simptomatologie

Clinic, sancrul tuberculos se prezinta ca o ulceratie rotunda, ovalara sau neregulata, cu marginile violacee si dezlipite. La 2—3 saptamani dupa aparitia sancrului, survine adenopatia intr-o masa de periadenita. Pielea de deasupra, la care ganglionii adera in scurt timp, capata o culoare violacee. Ganglionii se ramolesc si se fistulizeaza.

Reactia la tuberculina, negativa initial, datorita lipsei de imunitate a copilului, se pozitiveaza dupa 20—30 de zile.

Localizarea ulceratiei primare pe mucoase (conjunctive, gingii, limba) este foarte rara si se insoteste si ea de adenopatie cervicala unilaterala, initial dura, apoi evoluand spre ramolitie.

Alimentatia cu un lapte tuberculizat ar putea fi cauza infectiei in localizarea pe mucoasa bucala.

Diagnostic

Aparitia unei ulceratii in zonele de electie sau a unei adenopatii unilaterale nedureroase, poate sa orienteze spre diagnosticul de ulcer tuberculos, diagnostic care trebuie verificat prin examen bacteriologic, bacilii Koch fiind foarte abundenti in ulceratie si prin insamantari pe mediul Lowenstein.

 

Hipotensiunea este valoarea scazuta a tensiunii arteriale, cu valori sub 90/60 mmHg. La persoanele sanatoase, in special atleti, aceasta reprezinta un semn de buna functionare a sistemului cardiovascular.

Cu toate acestea, hipotensiunea poate aparea si in cazul anumitor afectiuni, intalnite in special la persoanele varstnice. In randul acestora, hipotensiunea produce un flux sangvin inadecvat la inima, creier si alte organe vitale.

Senzatia de ameteala

Desi nu este o problema grava de sanatate, neplacerile apar atunci cand tensiunea scade brusc si creierul este privat de un flux sangvin adecvat. Acest fenomen duce la senzatia de ameteala, care apare, de regula, la ridicarea in picioare din pozitie culcat sau sezand, cunoscuta sub denumirea de hipotensiune posturala. Cauzele acesteia nu sunt intotdeauna cunoscute, ea fiind asociata cu prezenta unei sarcini sau cu afectiuni provocate de tulburari hormonale, diabet, insuficienta cardiaca, ritmuri cardiace anormale, aritmii si boli hepatice. In plus, medicii spun ca tensiunea poate scadea brusc si atunci cand urmam un tratament medicamentos dupa ureche sau daca facem abuz de pastile. Un fenomen similar se produce dupa mesele copioase, cand un important aflux de sange se inregistreaza in zona digestiva.

Cand e periculoasa hipotensiunea?

Scaderile bruste de tensiune reprezinta un pericol pentru viata atunci cand se produc pierderi de sange, socul anafilactic, ne deshidratam, apar hipotermia (temperatura scazuta a corpului), hipertermie (temperatura crescuta a corpului) sau suferim de septicemie (infectie severa a sangelui).

Hipotensiunea posturala apare la persoanele care stau prea mult timp la soare sau acuza o stare avansata de oboseala.

Simptomele hipotensiunii sunt:

Ameteala, lesin, scaderea capacitatii de concentrare, oboseala, vedere incetosata, paloare, cresterea frecventei cardiace, dificultati respiratorii etc., la care se adauga semnele starii patologice generatoare. Daca aceste stari persista, specialistii recomanda o vizita la doctor, initial la medicul de familie, ulterior putand fi indicate si alte examene de specialitate la un cardiolog, un internist sau un endocrinolog.

Hipotermia apare si atunci apare si atunci cand temperatura creste cu 15 grade Celsius. Aceasta diferenta influenteaza mai mult femeile decat barbatii. Caldura induce un fenomen de vasodilatatie periferica (ca un mecanism de aparare), acest lucru ducand insa si la scaderea tensiunii arteriale. Concomitent, deshidratarea produsa de transpiratie, fara o hidratare adecvata, scade volumul total al sangelui si tensiunea arteriala.

Numeroase boli cardiovasculare sunt insotite de hipotensiune arteriala: valvulopatie, pericardita, aritmie, bradicardie (scaderea frecventei cardiace), tahicardie inalta (cresterea frecventei), infarct miocardic si anemie.

Tratament hipotensiune

Incepe cu masuri dietetice simple! Astfel, trebuie asigurata o buna hidratare, cu 2-2,5 l de lichide zilnic (apa, ceai, sucuri, compot), dar fara alcool, care are un efect vasodilatator. Daca nu exista contraindicatii, mici cantitati de cafea, ceai negru sau verde sunt benefice, ridicand uneori tensiunea cu 3-14 mmHg. Discutati aceste aspecte cu medicul de familie si, de asemenea, despre oportunitatea cresterii aportului zilnic de sodiu!

Exercitiul fizic de intensitate moderata imbunatateste tonusul vascular si intoarcerea venoasa. Respectarea orelor de odihna, un regim de viata ordonat sunt aspecte importante. Evitati expunerile la temperaturi mari, in casa sau afara, precum si baile prelungite in apa calda!

In hipotensiunea ortostatica, se recomanda purtarea de ciorapi elastici, ridicarea capului patului cu 10-20 de grade in timpul odihnei, schimbarea lenta a pozitiei corpului (mai intai ridicat in sezut, apoi, dupa cateva minute, in picioare). Daca aceste elemente nu dau rezultate, specialistul va indica un tratament medicamentos pentru cresterea valorilor tensionale.

 

Hipertensiunea este boala ce poate fi asemanata cu un „ucigas tacut“, intrucat, un lung interval de timp, nu prezinta nici un simptom exterior detectabil, nu provoaca dureri cu localizare bine definita, ci doar actioneaza in tacere.

Cardiologii sustin ca mai putin de jumatate din conationalii hipertensivi stiu ca sufera de aceasta boala si doar 13 la suta din ei respecta tratamentul prescris de medic. In aceste conditii, medicii recomanda sa ne monitorizam in permanenta tensiunea, mai ales dupa ce trecem de varsta de 30 de ani si avem o slujba stresanta. Din copilarie la pubertate si la maturitate, tensiunea trebuie sa fie relativ constanta, cu exceptia persoanelor obeze, la care apar valori de 2-6 ori peste limita normala, mai des decat la persoanele cu greutate normala. Persoanele cu diabet au valori normale cu 5 mmHg mai mari. Luarea tensiunii este singura modalitate de a depista din timp aceasta afectiune cardiovasculara. Odata identificata, medicii recomanda sa urmam tratamentul corespunzator, deoarece, din pacate, aceasta afectiune se agraveaza si riscul aparitiei accidentului vascular cerebral este destul de crescut. Din pacate, tot mai multi romani sub 40 de ani nici nu mai au timp sa observe ca pot sa se afle in pragul unui infarct.

Complicatii

O crestere a tensiunii arteriale sistolice si diastolice predispune la aparitia bolilor cardiovasculare, renale, duce la intarirea arterelor, la afectiuni oculare si accidente vasculare cerebrale. Aceste complicatii sunt cunoscute drept afectiuni de organ terminal, deoarece sunt cauzate de o presiune arteriala cronica marita. Diagnosticarea hipertensiunii arteriale este foarte importanta, iar eforturile de a normaliza tensiunea arteriala si eventualele complicatii pot fi prevenite.

 

Epidermofitia plantara este o epidermomicoza localizata in spatiile interdigitale ale picioarelor si pe talpa. Este rara la copii, dar se intalneste mai des in apropierea pubertatii. Lesun, examinand un mare numar de copii de varsta prescolara si scolara, a gasit micoze plantare la 1,4% dintre copiii de 7—9 ani, la 3,5% dintre cei intre 10 si 13 ani si la 11,4% dintre elevii de 14—17 ani. Nu a constatat nici un caz la copiii de sub 6 ani. De obicei, este produsa de Trichophyton interdigitale, de Trichophyton rubrum sau de Epidermophyton floccosum, in unele cazuri putandu-se constata infectii mixte cu doua dintre aceste specii.

Suprainfectiile cu levuri sau germeni microbieni sunt posibile. Hiperhidroza plantara, caldura verii, purtarea incaltamintei cu talpa de cauciuc si a ciorapilor din fibre sintetice, favorizeaza aparitia dermatozei. Copiii se contamineaza in general mergand desculti pe solul piscinelor si strandurilor.

Forma clinica

Boala se prezinta sub mai multe forme clinice:

• Forma intertriginoasa este localizata la spatiile interdigitale, in special al III-lea si al IV-lea si la plicile de flexiune ale degetelor. Poate fi numai o discreta descuamatie a spatiilor interdigitale sau, in formele mai intense, o macerare a stratului cornos interdigital, dezgolind o suprafata rosie, zemuinda, fisurata, limitata de un guleras albicios.

• Forma veziculoasa, dishidroziforma, intereseaza spatiile interdigitale, fetele plantare ale degetelor, planta si marginile piciorului sub forma de placarde constituite din aglomerari de vezicule mari de la o gamalie de ac pana la un bob de linte. Sunt adesea insotite de leziuni dishidroziforme la maini, vezicule de marimea unui bob de mei fara baza inflamatorie, raspandite pe fetele laterale ale degetelor si pe palme. Examenul micologic al acestor leziuni este de obicei negativ, ele fiind in marea majoritate a cazurilor de origine alergica. Unghiile de la picioare, in special de la degetul mare, sunt de multe ori infectate, constituind surse pentru recidive.

• Forma hiperkeratozica se caracterizeaza fie prin placarde de descuamatie, circinate, marginite de un guleras cornos, fie printr-o hiperkeratoza difuza a intregii plante.

Diagnosticul epidermofitiei plantare

Poate fi confirmat prin examenul direct al scuamelor sau al peretelui veziculelor.

Tratamentul epidermofitiei plantare

Local. In formele uscate, superficiale, se vor face badijonari cu alcool iodat si salicilat, cu solutie Castellani sau frictiuni cu pomada Dubreuilh. Se mai poate folosi, cu rezultat bun si solutia Andriassian (urotropina 10 g, glicerina 20 g, acid acetic 8% —- 70 g), care este fungicida si actioneaza si impotriva hiperhidrozei. Actiune favorabila are si aplicarea de acid undecilenic. Acesta poate fi utilizat in pudra 2% sau intr-o pomada care sa contina acid undecilenic 5% si undecilenat de zinc 20%. In formele acute, dishidroziforme, veziculele trebuie deschise si taiate cu foarfeca. Se vor aplica comprese umede cu acid boric 30‰, Burow 1/40, se vor atinge eroziunile cu nitrat de argint 0,25—1% si, numai dupa calmarea fenomenelor inflamatorii acute, se va trece la aplicarea de substante antifungice mai active.

General. Administrarea griseofulvinei, in cure de cateva saptamani, este un auxiliar terapeutic pretios.

In formele acute, corticoterapia este uneori necesara pentru scurtarea evolutiei bolii.

Antibioticele se vor folosi in cazurile infectate secundar cu piococi.

Tratamentul biologic cu extract de epidermofiton poate fi incercat pentru impiedicarea recidivelor.

Dezinfectia ciorapilor prin fierbere si a pantofilor cu solutie de formol 40% este necesara pentru prevenirea reinfectiilor.

Foto: www.doxologia.ro

 

Daca incercarile de a controla valorile tensiunii numai prin schimbarea stilului de viata au esuat, este cazul sa apelati la un tratament medicamentos.

Exista sase clase principale de medicamente utilizate in tratamentul hipertensiunii arteriale.

Diureticele

Sunt medicamentele care stimuleaza cresterea cantitatii de urina in urma accelerarii eliminarii de apa si sare din organism. Scopul acestui tratament este sa scada nivelul cantitatii de lichide din organism, inclusiv din vasele de sange. Aceste pastile au ca rezultat final micsorarea valorilor tensiunii arteriale. Diureticele sunt contraindicate cand suferiti de insuficienta renala sau daca urmati un tratament cu antiinflamatoare. Pe langa faptul ca aceste medicamente agraveaza insuficienta renala, diureticele au ca efecte nedorite scaderea nivelului de sodiu, cresterea sau diminuarea nivelului de potasiu, aparitia diabetului si a unor reactii alergice. Diureticele duc la pierderea auzului, afectiune ce apare in cazul in care intrerupeti brusc tratamentul.

Blocantele canalelor de calciu

Au rolul de a impiedica trecerea ionului de calciu in interiorul celulelor musculare ale vaselor de sange. Calciul este un mineral esential in contractia musculara. Cu ajutorul acestor tratamente, peretele vascular se relaxeaza si sangele circula mai usor si la o presiune scazuta. Printre efectele adverse ale acestei terapii, se numara durerile de cap, bufeurile si vertijul, care dispar pe parcursul administrarii medicamentelor.

Betablocantele

Sunt substante care scad forta de contractie a inimii si reduc, in acelasi timp, frecventa batailor cardiace. In cazul administrarii unui astfel de tratament, se recomanda o atentie sporita, deoarece printre efectele secundare se numara tulburari digestive, astenie, insomnie si cosmaruri, furnicaturi ale mainilor si picioarelor sau eruptie cutanata. De asemenea, exista riscul aparitiei unor afectiuni precum scaderea tensiunii sub nivelul normal, insuficienta cardiaca, criza de astm. Pentru a evita complicatiile, se recomanda sa se evite asocierea betablocantelor cu alte medicamente antiaritmice si sa nu se intrerupa brusc tratamentul, deoarece exista risc de infarct.

Blocantele receptorului angiotensinei II

Actioneaza asemanator cu inhibitorii enzimei de conversie, dar creeaza un baraj in calea receptorilor hormonilor care determina cresterea tensiunii arteriale. Efectele adverse apar mai ales la inceputul tratamentului: senzatie de ameteala (frecvent la ridicarea brusca in picioare), dureri de cap, astenie, tulburari de somn si tuse.

Alfablocantele

Sunt medicamente care relaxeaza musculatura vaselor de sange, scad tensiunea peretelui arterial si, implicit, tensiunea arteriala. Efectele secundare ale acestora sunt cefalee, ameteli, hipotensiune ortostatica, astenie, care apar la 4-10% din pacienti si impun rareori intreruperea tratamentului. In cazuri severe, este posibil ca medicul sa prescrie combinatii de medicamente.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei

Sunt medicamente care blocheaza formarea hormonului numit angiotensina, ce are rolul de a creste nivelul tensiunii arteriale. Acest tratament are efecte adverse precum eruptii cutanate, slabirea brusca a sistemului imunitar si tuse.

 

Boala Addison, insuficienta a glandei suprarenale. Modificarile patologice ating de obicei corticosuprarenala, deoarece medulosuprarenala este mai rezistenta la infectii. Lezarea cronica a corticosuprarenalei da tabloul clinic al bolii cunoscute sub numele de boala Addison, dupa numele celui care a descris-o primul. Glanda poate fi distrusa lent, printr-o infectie, iar semnele de insuficienta suprarenala apar abia atunci cand aproximativ 70% din glanda a fost distrusa. De obicei, tuberculoza este cauza cea mai frecventa. Boala se intalneste mai des la barbati, intre 20 si 50 de ani, instalandu-se progresiv; uneori, insa, inceputul insuficientei suprarenale poate imbraca un caracter acut, fie pentru ca bolnavul era purtatorul unei insuficiente cronice ignorate care s-a acutizat cu prilejul unei infectii, intoxicatii sau soc operator, fie pentru a distruge septicemia masiva, cu evolutie fulgeratoare.

Simptomele principale ale bolii Addison constau in modificari de coloratie a pielii si mucoaselor; acestea, capata o culoare cafenie ca de coaja de paine prajita. La acest semn se mai asociaza o stare de oboseala de neinvins, cu pierdere in greutate si lipsa poftei de mancare. Hipotensiunea arteriala este un indiciu al gravitatii acestei afectiuni. Fenomenele descrise au de obicei un mers lent, dar pot aparea si brusc, necesitand internarea urgenta a bolnavului in spital. Aici i se va administra un tratament energic cu ser fiziologic si glucoza, plasma, hormoni corticosuprarenali, vitamine. Medicamentele care inlocuiesc cu succes secretia acestei glande sunt cortizonul si preparatele de dezoxicorticosteron (DOCA). Se completeaza eventual medicatia cu tratament specific antituberculos (streptomicina, hidrazida), vitamina C.

Foto: www.i-medic.ro

 

Odata ce vi s-a pus diagnosticul de hipertensiune, medicul va trebui sa devina confidentul dumneavoastra. Iata noua lucruri pe care trebuie sa le aflati de la acesta in cazul in care ati fost diagnosticat cu aceasta boala!

1. In urma unui consult de specialitate, medicul este singurul care poate spune care au fost factorii ce au dus la aparitia bolii.

2. Cardiologul va intocmi o lista cu obiceiuri care trebuie sa dispara, pentru a nu agrava starea de sanatate. Astfel, va recomanda un regim cat mai sarac in sare, grasimi rele si bogat in vitamine, minerale si grasimi bune.

3. Specialistul va va explica modul in care sa masurati corect tensiunea arteriala.

4. Printre informatiile pe care le obtineti de la medic, se numara factorii ce pot influenta in mod negativ evolutia bolii. Hipertensiunea arteriala este o afectiune care, netinuta sub control, duce la deces.

5. Cardiologul este singura persoana care poate recomanda un tratament adecvat. Terapia medicamentoasa in cazul acestei boli difera de la un individ la altul, astfel ca tratamentul este unul individual.

6. Medicul trebuie informat in permanenta in legatura cu evolutia bolii, deoarece el este cel care poate mari sau micsora doza. De asemenea, in cazul in care simtiti ca pastilele au efecte adverse asupra organismului, specialistul trebuie anuntat inca de la primele simptome, pentru a se schimba tratamentul.

7. Hipertensiunea depistata in faze avansate trebuie tinuta sub control toata viata. Astfel, medicul este cea mai indicata persoana care poate da sfaturi despre cum vi se va schimba viata odata cu inceperea tratamentului.

8. Medicul va spune ce medicamente trebuie evitate dupa ce ati inceput tratamentul adecvat pentru a tine sub control afectiunea cardiovasculara.

9. In cazul in care o femeie a fost depistata cu hipertensiune si isi doreste un copil, trebuie sa ceara mai intai sfatul medicului, deoarece pe parcursul sarcinii tensiunea creste si astfel risca sa puna in pericol atat viata ei, cat si a copilului.

 

Desi este o boala care, tratata necorespunzator, duce uneori la deces, medicii spun ca ea poate fi vindecata fara nicio zi de terapie medicamentoasa daca este depistata din timp.

Astfel, odata depistata boala, medicul va recomanda schimbarea stilului de viata. Se adopta o dieta bogata in proteine, grasimi bune, fructe si legume. De asemenea, in cazul fumatorilor, se recomanda renuntarea la acest viciu; la fel, in cazul persoanelor care beau alcool in exces. Medicii avertizeaza ca fumatorii cu hipertensiune prezinta un risc de patru ori mai mare de a suferi un accident vascular. Scaderea aportului de sare din alimentatie, evitarea stresului si tinerea diabetului sub control sunt alte masuri care normalizeaza tensiunea arteriala.

La plimbare

Un alt pas esential in scaderea valorilor tensiunii consta in respectarea unui program strict de sport. Pentru ca inima este deja afectata, nu se impune un orar extenuant, deoarece exista riscul ca tensiunea sa creasca. In aceasta situatie, este suficient sa mergem zilnic cel putin 30 de minute pe jos. Urcatul scarilor este, de asemenea, un excelent exercitiu cardio.

In plus, se recomanda informarea medicului in legatura cu toate medicamentele administrate, mai ales ca exista anumite tratamente care influenteaza valorile tensiunii arteriale. De asemenea, respectarea indicatiilor medicului si controalele regulate sunt absolut necesare pentru a tine sub control tensiunea arteriala in aceste situatii. De regula, aceste masuri pot fi aplicate in cazul persoanelor care se confrunta cu o forma usoara a bolii, mai exact atunci cand sunt inregistrate valori de 140-159/90-99 mmHg, dar numai la recomandarea si sub stricta supraveghere a medicului acestuia.

 

In mod frecvent, hipertensiunea apare ca o cauza secundara a altei afectiuni.

Hipertensiunea arteriala are patru stadii: stadiul I - forma usoara: tensiunea sistolica de 140-159 mmHg si/sau tensiunea diastolica de 90-99 mmHg; stadiul II - forma moderata: tensiunea sistolica de 160-179 mmHg si/sau tensiunea diastolica de 100-109 mmHg; stadiul III - forma severa: tensiunea sistolica este de 180-209 mmHg si/sau tensiunea diastolica de 110-119 mmHg; stadiul IV - foarte sever: tensiunea sistolica este peste 210 mmHg si/sau tensiunea diastolica peste 120 mmHg.

Fara simptome

Desi printre simptomele hipertensiunii arteriale se numara dureri de cap, oboseala, tiuit in ureche si ameteli, medicii cardiologi avertizeaza ca, de cele mai multe ori, aceasta boala este asimptomatica (pacientul nu prezinta niciun simptom), iar masurarea regulata a tensiunii este singura metoda de a depista din timp aceasta afectiune a inimii. Specialistii atrag atentia si asupra faptului ca hipertensiunea arteriala (denumita ucigasul tacut) nu prezinta nici un simptom exterior detectabil, nu provoaca dureri cu localizare bine definita, aceasta actionand in tacere vreme de multi ani.

In mod normal, tensiunea arteriala creste in diverse situatii, cum ar fi efortul fizic, emotiile puternice, altitudinea crescuta, consumul exagerat de lichide - cand bem in jur de 5-6 litri de apa pe zi si dupa ingerarea unor substante precum adrenalina si efedrina.

Medicii spun ca la unele persoane tensiunea arteriala creste spontan si se mentine la valori ridicate si in afara situatiilor mentionate mai sus, iar in acest caz, se recomanda o monitorizare permanenta a acesteia si sub stricta supraveghere a specialistului.

Factorii care duc la aparitia bolii

Statisticile de specialitate arata ca hipertensiunea arteriala ocupa primul loc pe lista cauzelor de deces pe plan mondial, fiind cea mai raspandita boala a omenirii, care ucide circa 20% din populatia adulta. In Romania, aproape jumatate din romani sufera de hipertensiune arteriala. Potrivit datelor Societatii Romane de Cardiologie, patru din zece persoane adulte au aceasta boala, in plus, medicii cardiologi spun ca mai putin de jumatate din romanii hipertensivi stiu ca au aceasta afectiune si doar 13 la suta din ei respecta tratamentul prescris de medic. Printre factorii care duc la aparitia bolii, se numara stilul de viata sedentar si alimentatia dezechilibrata si bogata in grasimi rele. De asemenea, consumul excesiv de alcool si fumatul duc la aparitia acestei probleme. Stresul este si el o cauza importanta a acestei boli, dar medicii spun ca, din pacate, nu putem preveni sau diminua aceasta stare de nervozitate. Sarea, desi este un aliment necesar organismului, consumata in exces, duce la aparitia sau agravarea bolii. Cardiologii afirma ca, deseori, doza de sare pe care o includem in dieta zilnica este de 5-6 ori mai mare decat ar avea corpul nevoie. Conservele, painea, diferite sosuri si produsele de tip fast-food sunt alimente care abunda in sare.

 

Auzim des despre tensiunea arteriala. Multe persoane din ce in ce mai tinere sunt afectate de hipertensiune. Ce este ea, de fapt si la ce valoare devine o problema? Tensiunea arteriala este presiunea exercitata de sange asupra peretilor arterelor. Ea are doua componente: tensiune arteriala sistolica (presiunea inimii generata pentru a pompa sangele de la inima spre celelalte organe) si tensiunea arteriala diastolica (presiunea vaselor sangvine in momentul in care inima se umple cu sangele venit din restul corpului).

Tensiunea arteriala optima este sub 120/80 milimetri coloana de mercur (mmHg). De asemenea, sunt acceptate ca valori normale cele situate intre 120/80 si 139/89 mmHg. Daca insa are valoarea de 140/90 mmHg sau mai mult, se considera hipertensiune arteriala. In cazul unui adult, valorile situate sub nivelul de 140 mmHg pentru tensiunea arteriala sistolica si 90 mmHg pentru cea diastolica sunt considerate normale.

Cum se masoara tensiunea arteriala?

Ca rezultatele obtinute sa fie reale, medicii spun ca, atunci cand ne masuram tensiunea, trebuie sa stam pe scaun sau culcat, sa fim relaxati, sa nu ne miscam si sa nu vorbim in timpul operatiunii. In plus, se recomanda ca, inainte de a masura tensiunea, sa nu fumam, sa nu bem cafea si sa nu depunem efort, deoarece acesti factori influenteaza valoarea obtinuta. O alta regula care trebuie respectata este ca tensiometrul sa fie pus direct pe piele.

In cazul in care ne masuram tensiunea in picioare, rezultatele vor fi un pic mai mari decat cele obtinute stand pe scaun sau culcat. Valoarea obtinuta dimineata la trezire, dupa odihna de peste noapte si inainte de a manca, este considerata tensiune fundamentala. In plus, in cazul femeilor gravide, tensiunea arteriala trebuie interpretata numai de medicul de familie sau de cardiolog, deoarece sarcina influenteaza mult aceste valori.

Valoarea ideala, numita si tensiune de aviator, este de 120/80 mmHg.

Foto: purnendukumar.wordpress.com

 

Durerile, senzatiile de arsura care se resimt in partea superioara a abdomenului si retrosternal (in spatele capului pieptului) apar de obicei ca urmare a unei inflamatii a mucoasei stomacului si a esofagului - fenomen ce poate avea cauze multiple - si se constata cel mai adesea postprandial (dupa masa) sau in pozitie alungita.

Administrarea timp indelungat a unor medicamente din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene, precum acidul acetilsalicilic, are drept consecinta inhibarea ciclooxigenazei, un grup de enzime care catalizeaza formarea prostaglandinelor. Acesti din urma mediatori fiziologici derivati din acizii grasi controleaza secretia vascoasa produsa de glandele membranelor digestive interne si formarea bicarbonatilor, principalii factori de protectie ai stomacului. Arsurile epigastrice pot fi deopotriva urmarea unei tulburari de peristaltism (motricitate a tubului digestiv) sau a unui reflux gastro-esofagian (acizii puternic corozivi indispensabili mistuirii alimentelor urca in esofag, tubul prin care mancarea coboara din faringe in cavitatea gastrica).

Masuri de prevenire a pirozisului

• Abandonati fumatul. Acest obicei foarte nesanatos limiteaza secretia de saliva, care atenueaza actiunea sucurilor digestive pe fond de reflux gastro-esofagian.

• Nu va intindeti imediat dupa masa. Aceasta pozitie favorizeaza patrunderea sucurilor digestive in esofag (oricum, inaltati cu cativa centimetri patul in partea superioara, pentru a preintampina refluxul gastric). Asteptati o ora minimum inainte de a va face siesta si preferati sederea in fotoliu. Exercitiile fizice efectuate postprandial, mai ales cele care implica aplecarea bustului, pot declansa manifestarile. Cea mai potrivita este o plimbare lejera.

• Slabiti. Obezitatea induce o compresie la nivelul stomacului, facilitand migrarea bolului alimentar catre sfincterul esofagian. Si numeroase gravide se confrunta, in ultimul trimestru de sarcina, cu arsurile epigastrice, fatul fiind de aceasta data cel care genereaza presiunea. Bluzele prea strimte pot avea acelasi efect.

• Consumati preponderent vegetale alcaline. Asemenea alimente bazice (lipsite de aciditate) sunt legumele fierte.

Homeoterapie impotriva pirozisului

• Extern. Combinati 50 de picaturi de ulei esential de muscata, 30 de picaturi de ulei esential de mandarine, 20 de picaturi de ulei esential de grepfrut si 100 ml ulei vegetal alimentar. Masati-va in zona plexului solar cu cateva picaturi din acest amestec, intre pranz si cina si inainte de culcare.

• Intern. Cu acordul homeopatului, luati Iris versicolor 5CH sau Robinia 5CH, trei granule pe ora, in timpul crizei, pana la ameliorarea simptomelor. Dupa fiecare masa, consumati ceai de roinita pe care il indulciti cu o lingurita de miere si in care adaugati doua picaturi de ulei esential de portocala amara.

Ceaiuri cu efect alcalin pentru pirozis

• Reglisa. Fierbeti 50 g radacina rasa intr-un litru de apa pentru zece minute. Lasati la macerat cinci ore, in vasul acoperit. Strecurati si beti cate un pahar de trei ori pe zi, timp de trei saptamani. Faceti o pauza de zece zile, apoi reluati tratamentul in acelasi fel. Ceaiul este contraindicat hipertensivilor.

• Lemn-dulce. Lasati la macerat doua lingurite de radacina rasa in 250 ml apa rece, pentru 12 ore. Beti o cana pe zi, timp de trei saptamani.

• Ghimbir. Puneti o lingura de radacina proaspata in 300 ml apa clocotita. Lasati sa se infuzeze zece minute, strecurati. Beti doua-trei doze de infuzie pe zi.

• Galbenele. Fierbeti 40 g inflorescente intr-un litru de apa rece 15 minute. Strecurati si beti cel mult trei cani pe zi, pe o durata de maximum doua saptamani. Reluati cura dupa sase saptamani. Ceaiul este contraindicat hipertensivilor.

• Marar. Zdrobiti cateva seminte si turnati peste ele 250 ml apa clocotita. Lasati zece minute, strecurati. Beti trei doze pe zi.

• Musetel. Puneti intr-un litru de apa clocotita 30 g inflorescente. Acoperiti vasul, lasati sa se infuzeze 30 de minute, filtrati. Beti trei cani pe zi, intre mese.

• Nalba mare. Puneti o lingurita de radacina maruntita la o cana cu apa clocotita. Lasati vasul acoperit 15 minute, strecurati. Beti doua sau trei cani pe zi.

Dieta pirozis

Incercati, inainte de orice, sa nu mai mancati alimente prajite sau prea grase (rantasuri, mancaruri cu ceapa si usturoi calite, branzeturi integrale si laptele nedegresat, unele genuri de carne etc), deoarece lipidele necesita un timp mai lung si o cantitate sporita de sucuri gastrice pentru a fi degradate. Totodata, obosesc musculatura stomacala constrictoare, incetinind mult digestia. Foarte acide sunt citricele (portocale, lamai, grepfruturi...), tomatele, ceapa, usturoiul. Pe lista neagra se mai afla preparatele prea condimentate, dulciurile cu ciocolata, produsele de patiserie si cele pe baza de menta, care pot agresa mucoasa gastrica. Privilegiati carnea de pasare (curcan sau pui), de peste, ouale fierte tari, iaurturile cu 0% grasimi. De asemenea, acordati atentie maxima modului in care va preparati hrana: optati pentru gatitul la aburi, prin fierbere directa, la gratar sau la cuptor; evitati prajirea la tigaie in ulei si in special in untura. Legumele uscate (linte, naut, mazare si fasole boabe) sunt de preferat, caci majoritatea contin glucide complexe, care ajuta la mentinerea unui raport optim acizi-baze in stomac si fibre ce neutralizeaza enzimele digestive si reduc astfel intensitatea simptomelor.

Nici feculentii din cerealele integrale (paine, paste, orez etc.) nu cresc productia de sucuri gastrice. Cafeaua, ceaiul chinezesc, racoritoarele care contin cofeina, precum si alcoolul e bine sa fie baute cu moderatie, altfel putand avea actiune nefasta asupra sfincterului aflat la jonctiunea dintre esofag si stomac, facilitand refluxul gastric. Laptele degresat are pe moment efect calmant, insa nu se recomanda consumul pe termen lung. Apa minerala slab acidulata sau plata este binevenita.

Deoarece nu exista dieta-standard care sa garanteze prevenirea arsurilor epigastrice, prin testari ale diverselor alimente (metoda efect pozitiv sau negativ) se poate alcatui o lista cu preparate culinare bune, respectiv una cu cele indezirabile. Incercati sa mancati mai des si mai putin - mai bine cinci-sase mese usoare pe zi, decat trei foarte copioase.

Medicina naturista nr. 3 (175); Dr. Alexis Cochino, asistent universitar UMF Carol Davila; foto: www.procto.ro

 

Vara, hidratarea este de baza. Din cauza transpiratiei in exces, organismul nostru pierde pe langa apa si substante minerale, a caror lipsa pot genera o serie intreaga de tulburari metabolice precum: oboseala, iritabilitatea, lipsa de productivitate, dureri de cap sau de muschi.

Cum si cat ne hidratam?

Pentru o buna functionare a organismului, specialistii recomanda consumul a minim doi litri de lichide pe zi, aceasta insemnand si ceai, limonada sau alte bauturi usoare, cu putin zahar, nu numai apa. Nu este indicat consumul cafelei, sucurilor acidulate, berii sau chiar a bauturilor alcoolice care nu fac decat sa inrautateasca starea generala a organismului.

Vara, pierderea apei este simtita mai agresiv de organism, nu numai la nivelul organelor interne ci si la nivelul epidermei. Pielea pierde apa si se deshidrateaza, iar acest lucru duce la pierderea elasticitatii si la aparitia ridurilor. Consumul insuficient de apa duce la imbatranirea prematura a tenului. Un organism deshidratat poate fi recunoscut repede, pentru ca tenul are un aspect tern, obosit, lipsit de viata. De aceea, pentru a diminua efectul nociv al razelor UV se recomanda folosirea gelurilor si cremelor bogate in apa, pulverizari cu apa termala si crema cu factor de protectie.

Atentie la hiperhidratare!

Desi e indicat sa bem doi litri de lichide pe zi, chiar trei pe timp de vara si canicula, nu este recomandat sa ne hidratam excesiv. Din cauza unor dereglari hormonale, in special, organismul nostru va retine mai multa apa decat ar trebui. Retentia de apa este semnul unui dezechilibru in organismul nostru. Acest lucru duce la accentuarea celulitei, dureri musculare, arteriale si retentie de lichide, adica picioare si maini umflate. Pentru a evita aceste inconveniente este indicat sa bem doar atunci cand ne este sete si sa avem grija si la alimentatie. Se recomanda consumul de fructe si legume proaspete, bogate in apa, iaurturi, supe. In combaterea retentiei de apa se reduce pe cat posibil pana la deloc, consumul de sare. Aceasta retine apa in organism si mai mult decat atat, favorizeaza aciditatea gastrica si pofta de mancare.