Boala Addison
- Boli endocrine -
Boala Addison, insuficienta a glandei suprarenale. Modificarile patologice ating de obicei corticosuprarenala, deoarece medulosuprarenala este mai rezistenta la infectii. Lezarea cronica a corticosuprarenalei da tabloul clinic al bolii cunoscute sub numele de boala Addison, dupa numele celui care a descris-o primul. Glanda poate fi distrusa lent, printr-o infectie, iar semnele de insuficienta suprarenala apar abia atunci cand aproximativ 70% din glanda a fost distrusa. De obicei, tuberculoza este cauza cea mai frecventa. Boala se intalneste mai des la barbati, intre 20 si 50 de ani, instalandu-se progresiv; uneori, insa, inceputul insuficientei suprarenale poate imbraca un caracter acut, fie pentru ca bolnavul era purtatorul unei insuficiente cronice ignorate care s-a acutizat cu prilejul unei infectii, intoxicatii sau soc operator, fie pentru a distruge septicemia masiva, cu evolutie fulgeratoare.
Simptomele principale ale bolii Addison constau in modificari de coloratie a pielii si mucoaselor; acestea, capata o culoare cafenie ca de coaja de paine prajita. La acest semn se mai asociaza o stare de oboseala de neinvins, cu pierdere in greutate si lipsa poftei de mancare. Hipotensiunea arteriala este un indiciu al gravitatii acestei afectiuni. Fenomenele descrise au de obicei un mers lent, dar pot aparea si brusc, necesitand internarea urgenta a bolnavului in spital. Aici i se va administra un tratament energic cu ser fiziologic si glucoza, plasma, hormoni corticosuprarenali, vitamine. Medicamentele care inlocuiesc cu succes secretia acestei glande sunt cortizonul si preparatele de dezoxicorticosteron (DOCA). Se completeaza eventual medicatia cu tratament specific antituberculos (streptomicina, hidrazida), vitamina C.
Foto: www.i-medic.ro
