Medicină informativă

Epidermofitia plantara: cauze, simptome, tratament

Epidermofitia plantara este o epidermomicoza localizata in spatiile interdigitale ale picioarelor si pe talpa. Este rara la copii, dar se intalneste mai des in apropierea pubertatii. Lesun, examinand un mare numar de copii de varsta prescolara si scolara, a gasit micoze plantare la 1,4% dintre copiii de 7—9 ani, la 3,5% dintre cei intre 10 si 13 ani si la 11,4% dintre elevii de 14—17 ani. Nu a constatat nici un caz la copiii de sub 6 ani. De obicei, este produsa de Trichophyton interdigitale, de Trichophyton rubrum sau de Epidermophyton floccosum, in unele cazuri putandu-se constata infectii mixte cu doua dintre aceste specii.

Suprainfectiile cu levuri sau germeni microbieni sunt posibile. Hiperhidroza plantara, caldura verii, purtarea incaltamintei cu talpa de cauciuc si a ciorapilor din fibre sintetice, favorizeaza aparitia dermatozei. Copiii se contamineaza in general mergand desculti pe solul piscinelor si strandurilor.

Forma clinica

Boala se prezinta sub mai multe forme clinice:

• Forma intertriginoasa este localizata la spatiile interdigitale, in special al III-lea si al IV-lea si la plicile de flexiune ale degetelor. Poate fi numai o discreta descuamatie a spatiilor interdigitale sau, in formele mai intense, o macerare a stratului cornos interdigital, dezgolind o suprafata rosie, zemuinda, fisurata, limitata de un guleras albicios.

• Forma veziculoasa, dishidroziforma, intereseaza spatiile interdigitale, fetele plantare ale degetelor, planta si marginile piciorului sub forma de placarde constituite din aglomerari de vezicule mari de la o gamalie de ac pana la un bob de linte. Sunt adesea insotite de leziuni dishidroziforme la maini, vezicule de marimea unui bob de mei fara baza inflamatorie, raspandite pe fetele laterale ale degetelor si pe palme. Examenul micologic al acestor leziuni este de obicei negativ, ele fiind in marea majoritate a cazurilor de origine alergica. Unghiile de la picioare, in special de la degetul mare, sunt de multe ori infectate, constituind surse pentru recidive.

• Forma hiperkeratozica se caracterizeaza fie prin placarde de descuamatie, circinate, marginite de un guleras cornos, fie printr-o hiperkeratoza difuza a intregii plante.

Diagnosticul epidermofitiei plantare

Poate fi confirmat prin examenul direct al scuamelor sau al peretelui veziculelor.

Tratamentul epidermofitiei plantare

Local. In formele uscate, superficiale, se vor face badijonari cu alcool iodat si salicilat, cu solutie Castellani sau frictiuni cu pomada Dubreuilh. Se mai poate folosi, cu rezultat bun si solutia Andriassian (urotropina 10 g, glicerina 20 g, acid acetic 8% —- 70 g), care este fungicida si actioneaza si impotriva hiperhidrozei. Actiune favorabila are si aplicarea de acid undecilenic. Acesta poate fi utilizat in pudra 2% sau intr-o pomada care sa contina acid undecilenic 5% si undecilenat de zinc 20%. In formele acute, dishidroziforme, veziculele trebuie deschise si taiate cu foarfeca. Se vor aplica comprese umede cu acid boric 30‰, Burow 1/40, se vor atinge eroziunile cu nitrat de argint 0,25—1% si, numai dupa calmarea fenomenelor inflamatorii acute, se va trece la aplicarea de substante antifungice mai active.

General. Administrarea griseofulvinei, in cure de cateva saptamani, este un auxiliar terapeutic pretios.

In formele acute, corticoterapia este uneori necesara pentru scurtarea evolutiei bolii.

Antibioticele se vor folosi in cazurile infectate secundar cu piococi.

Tratamentul biologic cu extract de epidermofiton poate fi incercat pentru impiedicarea recidivelor.

Dezinfectia ciorapilor prin fierbere si a pantofilor cu solutie de formol 40% este necesara pentru prevenirea reinfectiilor.

Foto: www.doxologia.ro