Medicină informativă

Structura celulei

Dupa structura, majoritatea celulelor se compun din:

— citoplasma, substanta vascoasa si granulara, deschisa la culoare, care reprezinta majoritatea continutului celular;

— nucleu, de forma si structura variata, ce coordoneaza viata celulara;

— membrana celulara care inconjura celula la periferie si favorizeaza schimburile acesteia cu mediul exterior.


a. Citoplasma este alcatuita dintr-o substanta fundamentala in care se afla organitele celulare si incluziunile citoplasmatice.

Substanta fundamentala este un amestec complex de solutii coloidale organice (macromolecule proteice) cu enzime si solutii cristaloide de ioni si saruri organice.

Organitele celulare sunt structuri ultramicroscopice intracitoplasmatice, care indeplinesc functiile metabolice ale celulei. Organitele comune, cum sunt: condriomul, ribozomii, reticulul endoplasmatic, lizozomii si centrul celular, se gasesc in toate celulele din organism, indiferent de functia lor. Organitele specifice, ca: miofibrilele, neurofibrilele cilii si flagelii, se gasesc doar in anumite celule, net diferentiate prin functia lor (celula musculara, nervoasa etc).

1) Condriomul reprezinta un complex organic de substante lipoproteice, cu acizi nucleici si enzime, avand forma de granule (mitocondrii), siraguri (condriomite) sau bastonase (condrioconti). Forma si structura condriomului variaza in raport cu functia celulei.

Sursa de energie a organismelor aerobe este pusa la dispozitia celulelor prin intermediul respiratiei. La nivelul condriomului moleculele substantelor nutritive sunt oxidate pana la C0₂ si H₂0. Energia eliberata este folosita la sinteza substantelor organice proprii organismului. Astfel, condriomul participa la sinteza proteinelor, catalizeaza procesele oxido-reductive din citoplasma si sprijina functia de reproducere celulara.

2) Ribozomii (granulele lui Palade) au forma unor particule elipsoidale cu un continut bogat de macroproteine si acizi nucleici (ARN). Ribozomii intervin in sinteza proteinelor.

3) Reticulul endoplasmatic reprezinta un sistem vascular citoplasmatic sub forma de tuburi la care se disting mai multe forme:

— reticulul granulat (ergastoplasma), care participa la sinteza si transportul proteinelor cu destinatie extracelulara;

— reticulul agranular, care participa la sinteza si depozitarea lipidelor si a hormonilor steroizi;

— Aparatul lui Golgi, sistem microvezicular, variabil ca forma si asezare, participa la secretia lipoproteinelor si asigura metabolismul intracelular al apei.

4) Lizozomii au forma unor corpusculi sferici raspanditi uniform in citoplasma; ei contin fosfolipide si enzime cu functie de digestie enzimatica intracelulara.

5) Centrul celular, formatiune ultramicroscopica situata in vecinatatea nucleului, este format dintr-un corpuscul granular central (centrozom), inconjurat de o masa citoplasmatica omogena si clara (centroplasma), la periferia careia se disting formatiuni de miscare cu aspect de coroana (astrosfera). Centrul celular coordoneaza miscarile celulelor prevazute cu cili sau flageli si participa activ in perioada de inmultire celulara.

Incluziunile citoplasmatice reprezinta mici depozite cu caracter temporar de substante nutritive de rezerva, substante specifice de sinteza sau de excretie rezultate din metabolismul celular. Principalele incluziuni citoplasmatice sunt: granulele de glicogen (mai ales in celulele hepatice si musculare), globulele de grasime (mai ales in celulele adipoase) sau de lipoizi (in celulele glandulare), granulatiile de proteine (in vitelusul ovocitelor) sau de mucoproteine (in celulele epiteliale), incluziunile pigmentare (melanina, pigmenti biliari etc.) si cristalele de acid uric (ca produs de excretie).

b. Nucleul, formatiune densa si bine delimitata, situata de obicei in centrul celulei, are dimensiunea de 4—20 µ (cam o treime din masa celulara), fiind mai voluminos la celulele tinere cu functie secretorie. Intre nucleu si citoplasma exista un raport nucleoplasmatic caracteristic, conditionat de varsta, specificul si starea functionala a celulei respective. Numarul nucleilor variaza, descriindu-se celule polinucleate, binucleate, mononucleate si chiar anucleate (hematia, care are insa o existenta efemera). Nucleul isi adapteaza forma la dimensiunile celulei; de regula este sferic sau ovoidal, poate fi si lenticular, fusiform, polilobat etc.

In structura nucleului se deosebeste o membrana periferica sub care se afla carioplasma si nucleolii.

1) Membrana nucleara, alcatuita din doua foite, fiecare cu structura trilaminata, este strabatuta de numerosi pori care vin in contact cu ribozomii si cu reticulul endoplasmatic. La acest nivel se fac schimburile nutritive intre citoplasma si nucleu.

2) Carioplasma reprezinta substanta nucleara, la care se distinge o solutie coloidala sub forma de sol (cariolimfa) si o solutie coloidala sub forma de gel (cromatina nucleara).

— Cariolimfa (suc nuclear) are o compozitie similara citoplasmei; in ea predomina insa nucleoproteidele.

— Cromatina nucleara este o substanta complexa sub forma de granulatii fine, dispuse ca niste retele alcatuite din filamente subtiri.

Granulele sunt formate din linina, adica din nucleoproteide acide si molecule de acid ribonucleic (ARN). Filamentele sunt formate din cromatina, adica din nucleoproteide bazice si molecule de acid dezoxiribonucleic (ADN).

Cromatina se diferentiaza sub forma de cromozomi, care asigura transmiterea caracterelor ereditare.

Deci ADN-ul si ARN-ul sunt purtatorii codului genetic ai fiecarei specii.

3) Nucleolul este un corpuscul unic sau multiplu, situat central sau la periferia nucleului si format dintr-o retea de cordoane cu aspect de granule si de bastonase. Prezent in perioada dintre doua diviziuni celulare, nucleolul asigura depozitarea ARN-ului nuclear si participa la biosinteza unor proteine celulare, precum si a unor cofermenti oxido-reductori.

c. Membrana celulara (plasmalema) reprezinta o condensare a citoplasmei situate spre exteriorul celulei care, in contact cu mediul inconjurator, ia forma unui gel coloidal bogat in lipoproteine. Are o structura trilaminata; in stratul mijlociu predomina fosfolipidele iar in straturile limitante, proteinele. Plasmalema face parte din organitele permanente (lipsind la leucocite), se integreaza intim in viata celulara si are rol de protectie, nutritie si relatie. La nivelul ei se desfasoara fenomenele de osmoza, permeabilitate selectiva si potential electric, fiind diferit polarizata in raport cu starea de actiune sau de repaus a celulei.