Medicină informativă

Tratamentul alopat in hipertensiunea arteriala

Daca incercarile de a controla valorile tensiunii numai prin schimbarea stilului de viata au esuat, este cazul sa apelati la un tratament medicamentos.

Exista sase clase principale de medicamente utilizate in tratamentul hipertensiunii arteriale.

Diureticele

Sunt medicamentele care stimuleaza cresterea cantitatii de urina in urma accelerarii eliminarii de apa si sare din organism. Scopul acestui tratament este sa scada nivelul cantitatii de lichide din organism, inclusiv din vasele de sange. Aceste pastile au ca rezultat final micsorarea valorilor tensiunii arteriale. Diureticele sunt contraindicate cand suferiti de insuficienta renala sau daca urmati un tratament cu antiinflamatoare. Pe langa faptul ca aceste medicamente agraveaza insuficienta renala, diureticele au ca efecte nedorite scaderea nivelului de sodiu, cresterea sau diminuarea nivelului de potasiu, aparitia diabetului si a unor reactii alergice. Diureticele duc la pierderea auzului, afectiune ce apare in cazul in care intrerupeti brusc tratamentul.

Blocantele canalelor de calciu

Au rolul de a impiedica trecerea ionului de calciu in interiorul celulelor musculare ale vaselor de sange. Calciul este un mineral esential in contractia musculara. Cu ajutorul acestor tratamente, peretele vascular se relaxeaza si sangele circula mai usor si la o presiune scazuta. Printre efectele adverse ale acestei terapii, se numara durerile de cap, bufeurile si vertijul, care dispar pe parcursul administrarii medicamentelor.

Betablocantele

Sunt substante care scad forta de contractie a inimii si reduc, in acelasi timp, frecventa batailor cardiace. In cazul administrarii unui astfel de tratament, se recomanda o atentie sporita, deoarece printre efectele secundare se numara tulburari digestive, astenie, insomnie si cosmaruri, furnicaturi ale mainilor si picioarelor sau eruptie cutanata. De asemenea, exista riscul aparitiei unor afectiuni precum scaderea tensiunii sub nivelul normal, insuficienta cardiaca, criza de astm. Pentru a evita complicatiile, se recomanda sa se evite asocierea betablocantelor cu alte medicamente antiaritmice si sa nu se intrerupa brusc tratamentul, deoarece exista risc de infarct.

Blocantele receptorului angiotensinei II

Actioneaza asemanator cu inhibitorii enzimei de conversie, dar creeaza un baraj in calea receptorilor hormonilor care determina cresterea tensiunii arteriale. Efectele adverse apar mai ales la inceputul tratamentului: senzatie de ameteala (frecvent la ridicarea brusca in picioare), dureri de cap, astenie, tulburari de somn si tuse.

Alfablocantele

Sunt medicamente care relaxeaza musculatura vaselor de sange, scad tensiunea peretelui arterial si, implicit, tensiunea arteriala. Efectele secundare ale acestora sunt cefalee, ameteli, hipotensiune ortostatica, astenie, care apar la 4-10% din pacienti si impun rareori intreruperea tratamentului. In cazuri severe, este posibil ca medicul sa prescrie combinatii de medicamente.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei

Sunt medicamente care blocheaza formarea hormonului numit angiotensina, ce are rolul de a creste nivelul tensiunii arteriale. Acest tratament are efecte adverse precum eruptii cutanate, slabirea brusca a sistemului imunitar si tuse.