Calculii prostatei
- Boli renale -
Prin calculii prostatici intelegem calculii cu localizare in prostata. Se intalnesc rar. Sunt de doua feluri. Unii secundari, care provin din vezica sau rinichi si sunt angajati in uretra posterioara, intr-o tentativa de eliminare. Calculii primitivi iau nastere in prostata, in glandele prostatice sau intr-o cavitate patologica, ramasa — de exemplu — dupa un abces de prostata, insuficient deschis si care supureaza permanent. Urina patrunsa in aceste cavitati favorizeaza aparitia concretiunilor fosfatice. Alti calculi se pot dezvolta intr-o prostata sanatoasa, in interiorul glandelor prostatice, prin depunerile de material calcar, in jurul corpilor amilacei (care sunt niste corpusculi mici, rotunzi sau ovoizi, compusi din lecitina si substante azotate asezate in jurul celulelor epiteliale descuamate). Aceste depuneri calcare, uneori si de saruri de magneziu, formeaza calculi mici ca alicele, foarte numerosi, de culoare bruna sau galbena, sferici sau cu fatete multiple si duri. Niciodata nu se gasesc calculi in nodulii adenomului de prostata, ci numai la periferia lui. Calculii prostatei comprima tesutul glandular si-l atrofiaza si transforma prostata intr-un sac plin cu pietre. Calculii prostatici sunt rar observati la baieti si la barbatul tanar, sub 40 de ani. Majoritatea cazurilor apartin barbatilor intre 50—60 ani.
Calculii dezvoltati in acinii glandulari evolueaza asimptomatic, cat timp sunt neinfectati si descoperirea lor se face intamplator, cu ocazia efectuarii unei radiografii pelvine, indicata de o alta suferinta. Cand se infecteaza, produc o supuratie, o prostatita cronica, insotita uneori de pusee acute. Apare o durere surda in hipogastru, perineu sau penis, tulburari urinare (ca jet slab in forta, dificultati la golirea vezicii urinare, urinare in picaturi). Formarea unui abces este un fapt neobisnuit, dar poate aparea. In acest caz, bolnavul are febra ridicata si acuza dureri puternice in perineu si rect, agravate in timpul defecatiei. Diagnosticul se stabileste prin examen radiografiec si tuseu rectal, cand se obtine senzatia de crepitatie, prin frecarea calculilor intre ei.
Atat timp cat calculii nu se manifesta clinic, nu este necesar niciun tratament. Cand calculul evolueaza cu semne de retentie septica (abces de prostata), este indicata prostatotomia perineala, cu drenajul cavitatii. Cand calculoza prostatica evolueaza cu semne de supuratie cronica, deschisa in uretra posterioara, se largeste comunicarea, operand prin vezica sau cu un aparat special, rezectoscop, introdus pe canalul uretral.
Medicul este factorul care apreciaza tratamentul de urmat, pentru fiecare caz in parte si momentul cand acest tratament poate fi aplicat.
Tratamentul profilactic al litiazei prostatice consta in evitarea infectiilor prostatei, care, prin cavitatile pe care le poate produce, constituie un loc favorabil dezvoltarii ulterioare a calculilor. Pentru prevenirea aparitiei calculilor in prostata sanatoasa nu exista nicio metoda.
