Medicină informativă

Cum se realizeaza corect remediile fitoterapeutice?

Compusii din plante actioneaza sinergic, nu individual, cum se intampla in cazul medicamentelor chimice. Convertirea domeniului produselor naturale intr-o industrie semi-farmaceutica nu este in sine un lucru rau; dar extractele tipizate nu reprezinta oricand cel mai bun mod de a administra remediile fitoterapeutice.

Virtutile terapeutice ale unor plante sunt mai bine extrase atunci cand sunt preparate traditional, prin infuzare in apa fierbinte sau prin fierbere; altele isi elibereaza ingredientele active in otet sau in alcool, iar altele intr-o mixtura alcatuita din acesti solventi. Din radacinile si coaja anumitor vegetale principiile sunt in mod particular greu de scos chiar si cu ajutorul apei fierbinti. De aceea, este necesar sa fie lasate o vreme la macerat (zdrobite, maruntite in prealabil), inainte de a le prelucra sub forma de ceai.

Iata de ce nu este de mirare ca uneori plante care au fost utilizate de mii de ani pentru a vindeca diverse boli se dovedesc a nu mai da rezultatele scontate atunci cand sunt preparate „modern“.

Confortul administrarii

Un lucru de care trebuie tinut seama priveste „taria“ si concomitent „palatabilitatea“ unui leac fitoterapeutic (daca poate fi luat fara sa produca neplacere). Unele plante, desi eficiente fara indoiala, sunt greu de suportat sub forma de ceai, deoarece sunt foarte amare sau au un miros extrem de respingator. De pilda, valeriana ori pelinul: daca vreti ca remediul obtinut sa aiba o concentratie relativ mare si sa nu-l expulzati din organism la doua minute dupa inghitire, atunci este bine sa utilizati aceste vegetale sub forma de tinctura, preferabila infuziei sau decoctului.

Mai exista o problema legata de confortul administrarii, cand este vorba de copii. De exemplu, atunci cand micutii au probleme respiratorii, daca puteti sa le dati leacul sub o forma cat mai placuta, va veti scuti de neplacuta sarcina de a-i convinge ca amareala aceea care li se da cu lingurita este ceva „bun“.

Cu ajutorul ingredientelor simple preparate in mod traditional nu va trebui sa depindeti de fabricantii care uneori vand remediile naturale la preturi exagerat de mari. Totul depinde de curiozitatea dvs., de dorinta de a experimenta. Va vom prezenta principalele moduri de obtinere a solutiilor fitoterapeutice, intr-o forma relativ accesibila.

Ceaiuri medicinale

Ceaiurile facute din ingrediente culese recent sunt de regula mult mai puternice decat cele obtinute din pliculete cumparate din magazin. Aroma lor poate fi uneori „tare“, chiar neplacuta, dar acest dezavantaj este compensat de eficienta terapeutica sporita. Pudra de scoarta, rizomii, radacinile, frunzele, florile, fructele, tulpinile, semintele sau mugurii se pot utiliza la ceaiuri.

• Infuzii. Infuzarea este un proces prin care o anumita cantitate de materie vegetala, lasata un timp in apa calda sau clocotita, isi elibereaza factorii curativi. Fierbeti 250 ml apa, apoi turnati-o peste o lingurita-doua de planta uscata. Acoperiti vasul si lasati preparatul 10-20 de minute, conform retetei, apoi strecurati. Infuziile se beau sau sunt adaugate (in volum mai mare) la apa de baie, sunt utilizate pentru a dezinfecta mobilierul si pardoseala ori pentru a frictiona corpul (cu ajutorul unui prosop imbibat).

• Decocturi. Acest termen este intrebuintat pentru a descrie remediile din plante care au fost supuse fierberii in apa. Reprezinta cea mai buna metoda de a extrage principiile active, vindecatoare, in special din radacini (rizomi), coaja, seminte, tulpini lemnoase sau din frunze tari. Pentru prepararea unui decoct, utilizati 30 g (trei linguri) de materie vegetala uscata si maruntita la o jumatate de litru de apa care a fost adusa la temperatura de clocotire. In functie de „duritatea“ componentului, fierberea, la foc mic, poate dura pana la o ora, desi de regula 15-20 de minute sunt suficiente. Daca nu exista alte indicatii exprese in acest sens, urmeaza o scurta infuzare, apoi strecurarea (cat lichidul este cald). Folositi vase de metal emailate sau de inox, mai ales atunci cand preparati plante astringente, care contin o serie de acizi. Nu se intrebuinteaza in nici un caz recipientele din aluminiu.

• Macerat la rece. Se lasa planta bine maruntita in apa rece cateva ore, apoi se strecoara si se bea lichidul sau se foloseste in comprese aplicate pe piele.

Tincturi

O tinctura este o solutie obtinuta prin macerarea plantelor de leac in alcool (sau in alcool diluat cu apa). Transformati materia vegetala in pulbere (in piua sau cu ajutorul unei rasnite), treceti-o intr-un borcan sau o sticla (sa aiba posibilitatea de a se inchide cu capac cu filet). Adaugati tarie (tuica, vodca sau alcool de cereale), atat cat sa acopere pulberea. Lasati la temperatura camerei timp de trei saptamani, agitand recipientul la fiecare doua zile, apoi adaugati 10% din volum apa minerala plata. Filtrati, presand bine plantele, pentru a scoate din ele cat mai multa substanta activa. Pastrati preparatul la frigider in sticlute colorate (lumina poate degrada calitatile terapeutice ale remediului), inchise ermetic. La rece, tincturile se pot conserva mult timp, uneori ani, dar este bine sa nu le tineti mai mult de sase luni. Doza utilizabila este in general de 20 de picaturi la o ceasca de apa calduta, de trei sau patru ori pe zi.

Extracte solide

Pentru obtinerea unui extract, fierbeti planta pana ce ajunge la consistenta unei paste, apoi adaugati apa si lasati din nou sa scada, pana ce majoritatea s-a evaporat. Acest proces confera o distilare a celor mai active parti din materia vegetala. Adaugati un sfert de lingurita de alcool tare (coniac, gin, tuica sau votca), pentru a conserva extractul.

Comprese

Se prepara un decoct concentrat (cam trei linguri de planta la o jumatate de litru de apa). Dupa o jumatate de ora se strecoara, apoi se inmoaie in lichid un material textil curat (tifon, bumbac) si se aplica pe portiunea de piele afectata.

Cataplasme

Constau in punerea direct pe tegumente a plantelor maruntite si zdrobite (sau aduse la consistenta unei paste printr-un proces asemanator cu prepararea piureului). Daca materia vegetala poate leza pielea cand intra in contact cu ea, atunci se intinde uniform pe o bucata de material textil, care se impatureste si se aplica pe locul cu probleme. Apoi se infasoara totul cu un prosop. Cataplasmele sunt remedii cu ajutorul carora se pot trata vanataile, ulceratiile epidermei, zgarieturile etc, sau se pot elimina toxinele acumulate in diverse zone ale corpului. Cataplasmele reci sunt utilizate pentru a „scoate“ caldura din zonele congestionate, inflamate. Cele calde sunt eficiente in relaxarea spasmelor, in combaterea unor surse de durere.

Electuare

Atunci cand pudra de planta este amestecata cu sirop, miere sau cu zahar nerafinat pentru a produce un remediu mai placut la gust, care poate fi administrat mai usor intern, se numeste electuar. Se prepara pe loc si in cantitatea necesara pentru utilizarea imediata. Se adauga o cantitate dubla de indulcitor fata de greutatea pulberii vegetale.