Montul: recunoastere, depistare, tratament
Multi considera ca montul este o inflamatie si incearca s-o trateze prin comprese si retete naturiste, insa el reprezinta deplasarea osului de la baza degetului mare spre exterior.
Aceasta migrare inghesuie intre ele celelalte degete care, in lipsa spatiului necesar, se pot urca unul peste celalalt. Falsa premisa ca montul ar fi un cartilaj nou aparut este complet gresita. Pe de alta parte, montul este mai degraba o afectiune genetica decat una cauzata de pantofii stramti sau tocurile inalte, insa acestea, desi nu sunt cauze in sine, pot agrava monturile.
Motivele acestei deplasari nu sunt clare, insa exista anumiti factori de risc:
• diferenta de marime anormala a oaselor degetelor;
• amputatia degetului de langa cel mare - aceasta procedura trebuie evitata pe cat posibil;
• boli inflamatorii de tipul poliartritei reumatoide, cu repercusiuni asupra intregului picior;
• mobilitatea articulara crescuta, caracteristica sexului femeiesc. Motiv pentru care montul apare in 95% din cazuri la femei.
Cum recunosti montul?
Simptomele si complicatiile montului sunt produse de reducerea functionalitatii la nivelul labei piciorului prin suprasolicitarea articulatiilor si tulburarile de echilibru caracteristice, iar alteori sunt provocate de conflictul cu incaltamintea in timpul miscarii.• Dureri puternice care ingreuneaza mersul sau impiedica purtarea incaltamintei.
• Deformarea labei piciorului.
• Bataturi, basici si infectii serioase ale pielii.
• Dureri in talpa.
Cum depistam montul?
Diagnosticul se pune in principal pe baza examinarii fizice. Medicul caruia ne vom adresa este chirurgul ortoped specializat in chirurgia labei piciorului. Radiografia elucideaza confuziile si este necesara inaintea unei interventii chirurgicale. Analizele de sange pot evidentia afectiuni existente de tipul poliartritei reumatoide, iar extragerea si examinarea lichidului articular pot depista o infectie locala.Cum tratam montul?
Tratamentul nechirurgical cuprinde:• protectia pielii de actiunea agresiva a incaltamintei prin ungerea zonei cu vaselina neutra si aplicarea de pansamente speciale de protectie;
• combaterea inflamatiei si a durerilor cu ajutorul medicamentelor antiinflamatoare;
• evitarea statului in picioare;
• inlocuirea sporturilor care agreseaza articulatiile (fotbal, atletism, jogging) cu inotul sau ciclismul;
• adaptarea incaltamintei.
Tratamentul chirurgical este este singura metoda care elimina definitiv durerea si deformatia.
Operatia se axeaza pe corectarea defectului, cu eliminarea simptomelor si nu pe estetica labei piciorului; chirurgul nu poate crea un nou picior, ci il poate ajuta sa isi reia functiile de baza.
• Amputarea degetului este o interventie nedorita, cu efecte negative si trebuie evitata.
• Orice alt procedeu prin care se imobilizeaza laba piciorului afectata de mont este interzis.
• Prin tratament chirurgical, osul deplasat se repozitioneaza. Se pot folosi suruburi din titan pentru fixarea in articulatie. Interventia chirurgicala presupune lucrul pe muschi, ligamente sau os sub anestezie locala, care isi mentine efectul pana la 48 de ore. Mersul este posibil imediat dupa operatie.
In cea mai mare parte, operatiile sunt reusite, dar alteori nu sunt scutite de complicatii:
• Recidiva - principala complicatie in cazul deformarilor severe.
• Infectia locala - prin natura sa, este legata de orice interventie chirurgicala, indiferent de zona afectata, iar netratata, duce la septicemie (infectie generala a sangelui).
• Necroza - (moartea) capului degetului mare.
