Medicină informativă

 

Worm End actioneaza eficient pentru indepartarea tuturor parazitilor intestinali: oxiuri, ascarizi, tenii sau Giardia Lamblia. Worm End combate cu rezultate bune simptomele neplacute asociate cu parazitozele intestinale, avand drept efect stimularea secretiilor gastrice si intestinale, stimularea poftei de mancare, calmarea durerilor abdominale si facilitarea eliminarii gazelor intestinale, disparitia senzatiei de greata. Worm End indeparteaza tulburarile de tranzit intestinal, precum si starile de agitatie ori de indispozitie asociate parazitozelor.

Continutul bogat in minerale si vitamine are un puternic efect tonic, regenerant, imunostimulent si antioxidant, ajutand la refacerea organismului slabit de actiunea nociva a parazitilor. Worm End poseda un efect protector asupra mucoasei gastrice, dar si insusiri hepatoprotectoare.

Worm End poate fi administrat cu succes atat la copii, cat si la adulti. Worm End contine urmatoarele ingrediente: Ocimum sanctum, Coriandrum sativum, Embelia ribes, Trachyspermum ammi, Piper longum, Acorus calamus, Vernonia anthelmintica, Emblica officinalis si miere.

Mod de administrare: Worm End se administreaza in 3 reprize a cate 10 zile, cu pauza de 10 zile intre ele. Se ia cu 30 minute inainte de masa. Dozajul se stabileste in functie de varsta pacientului: 1-3 ani (20-25 picaturi, de 3 ori pe zi); 3-12 ani (1-2 lingurite, de 2 ori pe zi); peste 12 ani (1-2 lingurite, de 3 ori pe zi). A nu se depasi doza maxima recomandata! Worm End nu se recomanda diabeticilor.

Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical. Cititi pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse.

 

Supranumit si „laptele vegetal“, prin continutul bogat in calorii, vitamine si minerale, mustul este un puternic stimulent, remineralizant si detoxifiant.

De asemenea, datorita continutului bogat in vitamine, minerale si substante antioxidante, anticancerigene, mustul, in special cel din struguri rosii, se recomanda a fi consumat in cantitati moderate pentru mentinerea starii de sanatate si pentru prevenirea imbatranirii precoce.

Mustul contine vitaminele A, B1, B2, C si multe minerale - calciu, fier, fosfor, potasiu, magneziu, iod, fluor, cupru, cobalt, zinc. De aceea, este indicat in avitaminoze, anemie, astenie, surmenaj, dermatoze, dar si in guta si artroze. Este un bun laxativ, fiind recomandat in anumite tipuri de constipatie, dar si un exceptional diuretic, indicat in edeme, congestie hepatica, tulburari ale tensiunii arteriale, litiaza renala, exces de uree sangvina.

Din pacate, mustul are un continut ridicat de zaharuri. In mod normal, un litru de must contine 180-220 g de zahar. In perioadele de seceta, strugurii contin mai putina apa si mai mult zahar, astfel ca se poate ajunge la 280 g de zahar/litru. Din cauza numarului mare de calorii, mustul se recomanda a se consuma in cantitati moderate pentru o persoana normoponderala, nefiind recomandat diabeticilor sau celor care sufera de obezitate.

Substantele nutritive din must contribuie la neutralizarea efectelor negative ale fumatului. La prepararea mustului se recomanda pastrarea cojilor de struguri care contin substante cu proprietati antioxidante si antiinflamatorii - resveratrolul, polifenoli, acid elagic, care au un rol benefic la fumatori si nu numai. Un studiu britanic a demonstrat ca resveratrolul, care se gaseste in cantitati mai mari in strugurii rosii decat in cei albi, are proprietati cardioprotectoare, anticancerigene si hipocolesterolemice.

Dr. Maria Florea, consultant nutritie; foto: raduvasilechialda.blogspot.com

 

Ionizarea alimentelor nu este mentionata pe nicio eticheta. Nimeni nu ne avertizeaza cu privire la acest procedeu de prelucrare controversat.

Ce este ionizarea?

Ionizarea sau iradierea este un procedeu de conservare a alimentelor care consta in tratarea produselor cu doua tipuri de radiatii - gama si beta. Aceste radiatii provin din Cobalt 60, Cesiu 137 sau din acceleratori de particule de origine electrica.

„Pro“ ionizare

Folosirea procedeului de ionizare a pornit cu intentii bune. Argumentele „pro“ ionizare se bazeaza pe cresterea perioadei de prospetime a alimentelor si pe distrugerea microorganismelor care se dezvolta in mod natural in ele.

„Contra“ ionizare

Argumentele care vin sa darame mitul beneficiilor aduse de ionizare sunt cu mult mai multe:

• In urma expunerii la radiatii ionizante se produce degradarea produsului.

• Radiatiile utilizate pentru ionizare provin din substante chimice foarte nocive - Cobalt 60 sau Cesiu 137, suspectate de distrugerea cromozomilor din organismul uman.

• Unele studii au demonstrat faptul ca un consum pe termen lung de alimente tratate cu raze ionizante poate declansa boli grave: boli de rinichi, imunotoxicitate, cancer. Socul termic aplicat alimentelor distruge bacteriile, dar produce radicali liberi, considerati cancerigeni.

• Centralele de iradiere in care se realizeaza procesul de ionizare sunt un pericol pentru mediu si om, iar situatia e cu atat mai ingrijoratoare cu cat numarul lor creste.

Legume si fructe frumoase, dar fara gust

Nu ti s-a intamplat sa cumperi fructe si legume foarte aratoase, fara niciun cusur, dar fara niciun gust? Sigur ca ti s-a intamplat si nu numai o data. Evita pe cat posibil astfel de legume si fructe. Iti recomandam sa nu ocolesti pietele unde gasesti legume si fructe de la tarani, mult mai sanatoase si mai naturale. In plus, ar trebui ca fiecare dintre noi sa-si exprime nemultumirea fata de faptul ca nu suntem informati cu privire la procedura de tratare a fructelor si legumelor. Conform legislatiei, pe acestea ar trebui sa scrie: „Acest produs a fost supus ionizarii“.

Foto: standardizare.wordpress.com

 

Caragenanul sau E 407 este un gelifiant si un agent de ingrosare natural obtinut din alge rosii (Rhodophyceae).

Cu toate ca este un aditiv natural, E 407 a fost asociat cu efectul cancerigen, in cantitati mari, scade absorbtia mineralelor si slabeste sistemul imunitar.

Poate produce alergii, colita ulcerativa, ulcer. Sunt tari (ca de exemplu Anglia) in care este interzis consumul sau, mai ales copiilor.

Numarul si varietatea produselor in care se adauga E 407 sunt foarte mari: bauturi racoritoare, inghetate, deserturi, creme tartinabile, iaurturi, unt, conserve de fructe si legume, conserve de ardei iute si masline, peste congelat, carne congelata, carnati.

De asemenea, caragenanul mai este intrebuintat in produse cosmetice, in medicamente care inhiba tusea, in pasta de dinti, precum si in hrana animalelor de casa.

Foto: www.slashfood.com

 

Masca pentru tonifierea tenului

Prepara o pasta dintr-o lingura de drojdie de bere, amestecata cu putina apa de trandafiri si aplic-o pe fata timp de 25 de minute.

Masca pentru purificarea tenului

Amesteca patru linguri de argila cu doua linguri de suc de grepfrut si adauga cateva picaturi de ulei din germeni de grau. Aplica masca timp de 15 minute.

Masca pentru piele sensibila

Amesteca o ceasca de iaurt cu o jumatate de ceasca de faina de ovaz si o lingurita de miere. Mentine masca timp de 15 minute, apoi inlatura cu un servetel demachiant.

Masca pentru ten imbatranit

Topeste trei linguri de zahar in patru linguri de apa calda. Aplica masca timp de 10 minute, apoi clateste fata cu multa apa.

Masca de banana pentru ten gras

Amesteca o banana coapta cu o lingurita de miere si cateva picaturi de suc de lamaie. Mentine masca timp de 15 minute, apoi clateste cu apa calduta si la sfarsit cu rece.

Masca relaxanta

Amesteca doua linguri de faina de ovaz cu lapte proaspat caldut. Adauga si o lingurita de apa de trandafiri si aplica masca timp de 45 de minute.

Toxina botulinica: efecte secundare

Injectarea de toxina botulinica are si un efect de prevenire a aparitiei sau agravarii ridurilor, deoarece in perioada in care efectul tratamentului este prezent, pielea este relaxata si nu se increteste la fel de mult cum s-ar fi intamplat fara tratament.

Prin urmare, putem sa scadem din intensitatea ridurilor de expresie ce apar ca efect cumulat al mimicii fetei. Sedintele de tratament pot fi intrerupte oricand, dar exista si intrebari legate de efectele secundare si riscuri. Raspunsul este ca in dozele terapeutice folosite, toxina botulinica nu are efecte sistemice. Complicatiile posibile sunt, de obicei, locale, cel mai frecvent aparand din cauza unei tehnici incorecte de injectare, efectuata de personal necalificat si pot fi de tipul asimetrii, ptoze, reversibile insa dupa 2-3 saptamani. Rareori sunt posibile reactii alergice la toxina, de aceea injectarea trebuie efectuata intr-un cabinet/clinica medicala. Contraindicatiile acestei metode se refera la sarcina si la pacientii ce sufera de afectiuni neuromusculare grave. Toxina botulinica este utila si in tratamentul hiperhidrozei (transpiratia excesiva).

 

Avantaje GinkoPrim

• GinkoPrim ajuta la inlaturarea senzatiei de maini si picioare reci.

• GinkoPrim influenteaza favorabil memoria si alte functii ale creierului (atentia, concentrarea).

• GinkoPrim combate ametelile si tulburarile de auz de natura vasculara.

• GinkoPrim creste aportul de oxigen si de substante nutritive in organism.

• GinkoPrim ajuta la imbunatatirea circulatiei sangelui, mai ales la nivelul creierului si al membrelor.

Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical. Cititi pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse.

 

Melatonina este o substanta naturala care este produsa de creier ca raspuns la lasarea intunericului. In conditii normale, secretia de melatonina induce o stare se somnolenta si ajuta la obtinerea unui somn odihnitor.

Sunt factori care perturba acest mecanism, iar in unele cazuri nu functioneaza cum trebuie. A lua un supliment cu melatonina este o cale naturala, sigura si documentata de a asigura organismului un somn odihnitor si linistit.

Studii stiintifice au aratat ca melatonina este benefica si in prevenirea problemelor aparute din cauza schimbarii de fus orar.

Foto: www.infoo.ro

 

Aloe vera a fost folosita cu cateva mii de ani inainte doar ca o planta medicinala, multumita proprietatilor sale deosebite. Azi regasim aloe vera si in cosmetica naturista. Despre aloe vera se spune ca este nobila, miraculoasa, fiind considerata un adevarat elixir al tineretii vesnice. Aloe vera este cunoscuta pentru calitatile sale in medicina naturista, dar si extrem de eficienta in cosmetica, tocmai pentru ca are un efect curativ, dar si unul emolient. Produsele care contin aloe vera sunt din ce in ce mai apreciate. Daca ai acasa aceasta planta (atentie, difera de aloe obisnuit), ii poti utiliza sucul proaspat sub forma de masca.

Masca de aloe vera

Vei aplica pe fata sucul de aloe obtinut din frunzele plantei in 2-3 etape. Dupa ce s-a uscat se poate aplica un alt strat. Se lasa sa actioneze timp de 10-15 minute, iar dupa aceea vei folosi creme pentru ten sensibil, care sa nu irite pielea. Aceasta masca poate fi folosita si pe decolteu, pe picioare, daca ai pielea uscata, sau pe maini. Nu este necesar sa o aplici mai mult de trei saptamani. Efectele ei sunt vizibile imediat. Este recomandata mai ales pentru tenurile deshidratate, foarte uscate si lipsite de luminozitate. Nu uita ca este indicata mai ales in cazul in care ai tenul acneic.

Aloe vera combate celulita, hidrateaza pielea corpului si a capului

Cremele pe baza de aloe vera sunt foarte cautate. Gelul anticelulitic este o adevarata binefacere pentru coapsele tale, iar samponul cu aloe vera trateaza scalpul care are probleme cu matreata.

 

Cuminte in camera lui, ascuns sub masa sau cu „dulceata in sosoni“? Cum iti trateaza copilul tau musafirii si cum il tratezi tu pe el? Afla, prin numai zece intrebari!


1. Copilul tau nu vrea sa doarma la pranz:

A. Discuti cu el ca sa vezi care este problema si cum se poate rezolva.

B. Il lasi sa-si faca meteahna, va avea un somn mai adanc.

C. Ii spui ca somnul il ajuta sa creasca.


2. Ati iesit la McDonald's si puiul tau mai vrea inca o placinta cu fructe:

A. Vorbesti cu el si ii promiti sa ii cumperi una mai tarziu.

B. Ii faci pe plac, doar un copil ai!

C. Ii spui ca prea mult dulce strica.


3. Baietelul vecinei tale si-a cumparat o masinuta. Vrea si al tau:

A. Il intrebi de ce nu ar vrea una mai frumoasa si mai colorata.

B. Ii cumperi si tu, ca sa nu-l mai auzi tipand.

C. Ii amintesti de obraznicia de ieri.


4. Copilul tau si televizorul. Cat timp trebuie sa-i acorde?

A. Ii explici ca trebuie sa se uite numai la anumite emisiuni.

B. Il lasi sa se uite la ce vrea, nu e asta treaba ta.

C. Ii faci program, totul trebuie oferit cu masura!


5. Plecati sa cumparati de incaltat:

A. Inainte de a pleca, stabilesti clar ce vreti sa cumparati si de cati bani dispui.

B. I se pune pata pe o pereche de incaltari pe care ii cumperi chiar daca sunt scumpe.

C. Ii explici ca are nevoie de incaltari care sa-l tina si vara viitoare.


6. Fetita/baietelul tau vrea o petrecere mare de 1 iunie, iar tu nu prea ai bani...:

A. Ii spui frumos ca ii vei face o petrecere mare de ziua lui.

B. Imprumuti si faci tot posibilul sa nu-i lipseasca nimic.

C. Ii explici ca veti merge, conform traditiei, la cofetarie.


7. Copilul tau vrea sa doarma in pat cu tine:

A. Accepti din cand in cand, dar nu lasi sa se intample prea des.

B. Il lasi daca asta isi doreste cu adevarat.

C. Il lasi, dar nu pentru mult timp, fiecare cu camera lui!


8. Ai o discutie aprinsa cu sotul tau si esti intrerupta de fetita/baietelul tau. Cum reactionezi?

A. Il/o asculti atent si ii dai un raspuns.

B. Il opresti iritata, cu gesturi scurte, dar ea/el o ia de la capat.

C. Ii explici ca nu trebuie sa se bage atunci cand vorbesti cu tati.


9. Vii obosita de la serviciu, iar micutul tau are chef de joaca:

A. Ii spui ca ai treaba si il trimiti sa se joace singur.

B. Lasi la o parte toate treburile si te joci cu el.

C. Ii propui un troc: te joci cu el, daca-si face ordine in dulap.


10. Vaza primita cadou de la prietena ta cea mai buna tocmai s-a transformat in cioburi...:

A. Ii spui copilasului tau sa fie mai atent data viitoare, pentru ca lucrurile dragi nu pot fi inlocuite usor.

B. Cumperi alta vaza, nu asta e problema.

C. Nu poti sa nu-i tragi o palma: bataia e rupta din rai!


MAJORITATEA A:
Copilul trebuie sa stie de ce. Majoritatea timpului pe care il petreci cu copilul tau se masoara in cuvinte, explicatii, schimb de replici. Tii sa ii argumentezi toate actiunile tale si pui mare pret pe comunicare. „Copilul trebuie sa stie de ce“! Iata cuvintele-cheie care stau la baza relatiei dintre tine si fiul/fiica ta. E bine totusi sa nu ignori spontaneitatea: varsta copilariei trebuie traita si ea! Sa gresesti nu este chiar atat de grav, mai ales daca e vorba de copilul tau!


MAJORITATEA B:
Copilul tau, stapanul tau. Te topesti toata, nu poti sa rezisti mofturilor si dorintelor puiului tau, oricat ai incerca. Ai tendinta sa ii lasi libertate maxima si nu reusesti sa te motivezi suficient pentru a reusi sa nu-i faci pe plac. Fii atenta: a-ti iubi copilul nu inseamna, neaparat, a-i face toate placerile. Incearca sa regasesti autoritatea la care, in mod voit, ai renuntat si invata-l pe micutul tau ca, pentru a te bucura de anumite lucruri, trebuie sa si stii sa le primesti!


MAJORITATEA C:
Crezi in virtutile unei educatii dirijate si o aplici la litera legii. Vrei sa fii un model pentru copilul tau, sa ii impui un sistem de valori care sa-l ajute in dezvoltarea lui ca om. Lasa-ti copilul din cand in cand sa aiba si el un punct de vedere si sa mai incalce regulile tale. Daca nu, risca sa fie ori nesupus ori prea ascultator, adica lipsit de personalitate. Mai renunta la principii si da-i mai multa libertate, atent supravegheat... din umbra!

 

Terapii alopate

Produsele farmaceutice locale si/sau un tratament medicamentos oral pot atenua substantial intensitatea crizelor hemoroidale. Daca, dupa cateva zile, tratamentul se dovedeste ineficient, trebuie sa consultati medicul. Poate fi specialist in gastroenterologie, proctolog (care trateaza bolile anusului si rectului) sau chiar generalist.

Daca este vorba de o maladie hemoroidala cu state vechi, se poate recurge la o tehnica mai moderna (posibila intr-un cabinet sau intr-o clinica cu dotare adecvata): sclerozare locala, ligatura elastica, proceduri cu raze infrarosii. Fiecare operatiune dureaza in jur de trei minute. Daca hemoroizii sunt interni, nu veti simti nici o durere. Daca sunt externi, se va face o anesteziere zonala.

In caz de esecuri repetate ale acestor tratamente, singura varianta ramane interventia chirurgicala clasica. Consta in extirparea hemoroizilor si necesita spitalizare de trei pana la cinci zile. Din pacate, este o operatie destul de dureroasa, dar medicamentele cu efect analgezic de ultima generatie permit suportarea cu mai multa usurinta.

Fitoterapie

Tratamente interne de fond:

• Faceti un amestec din 20 g frunze de castan, 20 g frunze de vita-de-vie rosie si 20 g frunze de nuc. Lasati la infuzat pentru zece minute o lingura de plante tocate la un litru de apa clocotita, apoi strecurati. Beti una-doua cesti de ceai in fiecare seara. Restul de infuzie se pastreaza la rece si se consuma in ziua urmatoare.

• Puneti laolalta 20 g flori de coada-soricelului, 10 g flori de musetel, 10 g frunze de nuc, 10 g sunatoare, 10 g papadie, 20 g coaja de crusin, 20 g frunze de urzica. Infuzati cinci minute o lingura de amestec la o cana cu apa clocotita, apoi strecurati. Beti doua-trei cani de ceai pe zi.

Tratamente externe in criza:

• Faceti un amestec din 20 g coaja de stejar, 20 g radacina de tataneasa, 20 g flori de musetel, 20 g flori de arnica, 10 g pelin, 10 g sovarv. Doua linguri de plante macinate se umecteaza cu patru linguri de alcool si se lasa intr-un vas acoperit, timp de zece ore. Se infuzeaza apoi zece minute cu 100 ml apa clocotita. Se filtreaza. Se spala cu blandete zona anusului, iar dupa uscare se fac badijonari locale cu ceaiul obtinut. Are efect antiinflamator.

• Combinati o lingura de hamamelis distilat, patru picaturi de tinctura de galbenele (de la plafar) si 250 ml apa rece. Tamponati usor, din cand in cand, regiunea cu probleme. Are efect calmant si astringent.

• Tataneasa. Contine substante cu proprietati astringente, antiinflamatorii si cicatrizante. Amestecati pulbere de planta uscata cu ulei vegetal; aplicati pasta obtinuta local, pentru a grabi cicatrizarea leziunilor si a reduce inflamatia.

• Galbenele. Datorita proprietatilor antimicrobiene, emoliente si cicatrizante, crema de galbenele este un remediu extrem de popular. Aplicati-o local, de mai multe ori pe zi, pana la disparitia sau ameliorarea simptomelor.

• Aloe. Celebrul gel este un excelent astringent si ajuta la cicatrizarea leziunilor.

Remedii homeopatice

• In toate cazurile: Aesculus hippocastanum, cinci granule dimineata si seara.

Se adauga simultan, functie de simptomul major:

• Arsenicum album 5CH, trei granule, daca hemoroizii provoaca arsuri.

• Sedium acre 5CH, trei granule, daca hemoroizii provoaca dureri.

• China 5CH, trei granule, daca hemoroizii sangereaza.

Medicina naturista nr. 6 (178); foto: hemoroizi.org

 

Flebita apare atunci cand un cheag se formeaza pe o vena. Ca urmare, circulatia sangvina este obstructionata, intr-o proportie mai mare sau mai mica, iar peretii vasului respectiv se inflameaza. In noua cazuri din zece, flebitele survin la nivelul membrelor inferioare. Cele mai cunoscute simptome sunt durerile de picioare, resimtite mai ales in timpul mersului si inflamarea gambei. Daca va confruntati cu astfel de manifestari si in plus aveti varice, consultati de urgenta medicul, caci pot aparea complicatii foarte severe, cum ar fi o embolie, determinata de migrarea cheagului. Flebita este diagnosticata cu ajutorul unei ecografii Doppler.

Terapii alopate

• Daca flebita este profunda. In acest caz, avem de-a face cu un tromb care s-a constituit la nivelul unei vene profunde, de la coapsa sau de la genunchi si care ameninta sa o infunde. Tratamentul consta in injectarea subcutanata de anticoagulante cu actiune imediata, pe baza de heparina cu greutate moleculara mica. De asemenea, terapia mai cuprinde administrarea de antivitamina K pe cale orala, un alt anticoagulant. Substanta este activa pana la sase zile. Cura dureaza minimum trei luni daca flebita este situata deasupra genunchiului, sase luni, daca a afectat o vena de sub genunchi, si un an in caz de embolie pulmonara. Tratamentul este insotit de analize periodice ale sangelui.

• Daca flebita este superficiala. Un tromb se formeaza intr-o vena superficiala de la nivelul picioarelor, obturand-o. Tratamentul consta in administrarea de heparina, pentru a se evita extinderea problemei. Interventia chirurgicala se poate impune. Daca exista riscul ca trombul sa migreze catre o vena profunda, atunci operatia este iminenta.

Fitoterapie

• Ienupar. Se face timp de 29 de zile consecutiv cura cu ienupar. Se incepe cu patru fructe uscate in prima zi si se creste doza cu cate unul in fiecare zi, pana se ajunge la 15. Apoi se regreseaza, scazand zilnic cu unul numarul fructelor consumate, pana se ajunge din nou la patru. Atentie! Suferinzilor de boli renale cronice si femeilor insarcinate li se interzice folosirea acestei plante.

• Vita-de-vie, alun, coada-soricelului. Se face o infuzie dintr-o lingurita de frunze uscate din primele doua specii sau de parti aeriene din cea de-a treia la o cana cu apa fiarta. Se lasa in vasul acoperit cateva minute, se strecoara si se beau doua-trei cani pe zi. Plantele acestea actioneaza in directia subtierii sangelui si a preintampinarii instalarii unor procese inflamatoare. Vita-de-vie se poate administra si sub forma de pudra, sublingual, cate un varf de cutit, seara si dimineata.

• Sulfina galbena. Se recomanda in toate afectiunile care presupun insuficienta venoasa si limfatica, actiunea de prevenire datorandu-se prezentei cumarinelor in compozitia sa chimica. Planta se poate lua ca atare, sub forma de pudra sau sub forma de infuzie. Ceaiul se obtine dintr-o lingurita cu varf de ramuri inflorite, uscate si macinate, la o cana cu apa clocotita. Se lasa la infuzat 20-30 de minute, apoi se strecoara. Se beau doua cani pe zi.

Medicina naturista nr. 6 (178)

 

Sunt vene de mici dimensiuni situate in derma, care s-au dilatat. Nu au o patologie notabila, fiind mai degraba inestetice decat periculoase.

Terapii alopate

Varicozitatile se pot elimina prin injectarea in vasele afectate a unui produs chimic iritant, cu ajutorul unui ac extrem de fin, cu scopul de a le microscleroza. Incetul cu incetul, venele isi revin la normal. Interventia este nedureroasa. Sunt necesare minimum patru sedinte pentru obtinerea de rezultate vizibile. Singura contraindicatie este alergia la produsul sclerozant.

Pentru a trata zonele inrosite se foloseste laserul extern, mai ales dupa efectuarea sclerozarii, ce poate lasa urme inestetice. De asemenea, este indicat in caz de varicozitati fine pe fata anterioara a talpilor sau la nivelul gleznelor.

Termocoagularea electrica (cu bisturiul electric) are aceeasi actiune ca laserul, dar este mai putin performanta.

Acupunctura poate fi de folos

Cateva sedinte de acupunctura pot ameliora simptomele caracteristice insuficientei venoase (edeme, dureri). Dupa un consult clinic prealabil specific medicinei traditionale chineze (luarea pulsului prin palpare, examinarea limbii etc), practicianul va plasa, in anumite puncte de pe traiectele energetice ale corpului, in jur de zece ace. Fiecare sedinta dureaza 30-40 de minute. Dar, atentie! Acupunctura nu poate face sa dispara varicozitatile, cu atat mai putin varicele. In cazul in care o artera este obstructionata de un tromb, nu contati pe aceasta terapie pentru a scapa de cheag si a va destupa artera.

Foto: www.ideals.ro

 

Venele alcatuiesc un complex sistem prin care sangele se intoarce de la tesuturi la inima, prevazute fiind cu valve care impiedica fluidul vital sa se deplaseze in sens invers. Atunci cand, din diverse cauze, aceste mecanisme unidirectionale devin ineficiente, cand structura vaselor se fragilizeaza ori cand ele se obtureaza, apar probleme ca inesteticele varice, mai severele ulcer varicos si flebita, durerosii hemoroizi sau alte complicatii.

Sangele pompat de inima prin artere se intoarce la cord prin intermediul sistemului venos. Odata ajuns la un nivel inferior, el trebuie sa invinga gravitatia, lucru posibil datorita unor valve. Daca aceste supape care inlesnesc fluxul sanguin nu isi mai indeplinesc functia la parametri optimi, sangele se deplaseaza mai greu, marind presiunea in vase, care se dilata, fenomen ce, incet-incet, se agraveaza. Ingrosarea peretilor interiori ai venelor poate fi o consecinta a alimentatiei gresite (exces de grasimi de origine animala in detrimentul legumelor si fructelor proaspete), a fumatului, a sedentarismului, a consumului excesiv de alcool etc. Ereditatea joaca si ea un rol important, ca si varsta inaintata, obezitatea, constipatia cronica, sarcina, profesiunile ce impun pozitii statice. Astfel apar varicele, acele vase vizibile la suprafata pielii, hemoroizii, flebita.

Edeme

Se ivesc cand sangele are tendinta sa stagneze in tesuturi. Se constata cel mai frecvent in partea inferioara a picioarelor. O insuficienta venoasa, dar si cardiaca, renala, hepatica sau limfatica pot sta la originea aparitiei edemelor. In cel din urma caz, fenomenul se constata adeseori doar la nivelul unei singure glezne, cuprinzand, spre finele zilei, restul gambei. Pentru a determina fara dubiu factorul declansator, este nevoie de un consult de specialitate.

Varicozitati

Aceste mici paienjenisuri de culoare rosu deschis sau chiar albastrui, ce se observa pe gambe sau coapse, apar ca urmare a dilatarii unor vase superficiale. Pentru stabilirea unui tratament eficient, este necesar un examen medical specific (ecografie Doppler), prin care se evalueaza starea globala a retelei venoase. Totusi, in ciuda terapiei, varicozitatile pot reaparea mai devreme sau mai tarziu, procesul avand caracter cronic si evolutiv. Consumul sporit de apa, evitarea expunerilor prelungite la soare, a bailor fierbinti, a statului excesiv in picioare reduc riscul recidivei.

Dureri de picioare

Localizarea simptomului, circumstantele aparitiei lui, frecventa si intensitatea reprezinta elemente care-l ajuta pe medic sa identifice factorul declansator. Daca durerea se manifesta preponderent la finele zilei, de obicei dupa solicitarea picioarelor, daca este difuza si se constata pe toata lungimea membrelor inferioare, atunci posibilitatea ca ea sa fie consecinta unei insuficiente venoase este foarte mare. O durere persistenta intr-una dintre glezne, insotita sau nu de febra, poate avea drept motiv o flebita. In aceasta situatie, zona din jurul maleolei este sensibila la atingere, usor deformata si se poate constata o temperatura locala mai mare decat a restului corpului. Nu este exclus insa ca problema sa nu se manifeste nicicum. Flebita se numara printre urgentele medicale, caci apare ca urmare a obturarii unei vene de catre un cheag de sange, ce poate migra, provocand o embolie pulmonara si facand imposibila respiratia. Cu cat blocajul sanguin este situat mai sus (deasupra genunchiului), cu atat riscul este mai mare. De vina mai pot fi o alterare a peretelui venos, o incetinire a fluxului sanguin favorizata de o convalescenta prelungita la pat. Daca vi se intampla sa va doara gleznele in timp ce mergeti, acest lucru ar putea fi cauzat de un defect de vascularizare arteriala (arterita). Simptomul nu este intotdeauna legat de o tulburare vasculara. Poate avea la origine o tendinita, o sciatica, un canal lombar strangulat, un accident muscular sau chiar o carenta de calciu.

Schiopatat

Cand o durere la glezna sau la gamba survine in timpul mersului, facand imposibila deplasarea normala, se poate suspecta o problema arteriala. Schiopatatul pe acest fond este cu atat mai probabil la persoanele care sunt sau au fost fumatoare, la diabetici, la indivizii cu hipercolesterolemie sau trecuti de 50 de ani. Nu pot fi excluse dintre cauze deficientele articulara, neurologica, musculara. Consultul unui flebolog, precum si efectuarea unei ecografii Doppler sunt lamuritoare in ce priveste cauza.

Varice

Sunt determinate de dilatarea excesiva a unor portiuni ale unor vene, pe unde sangele nu circula normal. Tulburarile de circulatie venoasa materializate prin prezenta varicelor sunt multiple: obstructionarea tesutului subcutanat si al epidermei, ulceratii ale pielii la nivelul gleznelor, complicatii inflamatorii (paraflebita). Daca nu sunt tratate la timp, varicele pot afecta circulatia profunda si cauza o flebita.

Ulceratii

Ulcerul varicos se manifesta cel mai adesea pe fata interna a picioarelor, chiar deasupra gleznelor. Este urmarea unor tulburari ale vascularizarii pielii, de origine venoasa, uneori chiar arteriala. La inceput, epiderma este iritata, se crapa, sangereaza cu usurinta, fapt ce predispune la infectii locale. Diabeticii se incadreaza in categoria de risc. Este foarte importanta consultarea de urgenta a medicului de specialitate, pentru a se stabili tratamentul corespunzator. Daca la origine este o vena varicoasa, o interventie chirurgicala s-ar putea impune. Contrar a ceea ce se crede, lasarea neacoperita a plagii nu grabeste vindecarea; in aceasta situatie sunt de preferat pansamentele umede. Din pacate, procesul curativ este adesea anevoios.

Medicina naturista nr. 6 (178)

 

Ai tot auzit ca grasimile sunt cel mai mare dusman al epocii moderne, dar ca exista si grasimi bune. Care sunt acelea si unde le gasim? De ce unii specialisti ne recomanda totusi grasimi asa-zise rele? Am ajuns sa ne ferim numai si la auzul cuvantului si il asociem doar cu efectele rele. E bine sa cunoastem cum agreseaza organismul si ar fi ideal sa le evitam, dar, pana atunci, sa nu facem confuzii.

Unele grasimi sunt bune, altele nu

De fapt, doar o mica parte din grasimi sunt rele (e drept, acea parte e foarte gustoasa, dar extrem de nociva), restul aflandu-se la polul opus: fac atat de bine organismului si dezvoltarii creierului, incat nutritionistii le recomanda in toate curele de slabire. Pe de alta parte, grasimile rele au efecte atat de dezastruoase incat declanseaza boli care duc la multiple complicatii. Diabetul este una dintre ele! Grasimile (favorizate de un stil de viata sedentar si de o alimentatie dezechilibrata) care se depun pe artere sub forma colesterolului ridicat, dar si cele din sange, sub forma trigliceridelor crescute, sunt printre primele semne ale diabetului. Dar nu grasimile in sine provoaca diabet, ci faptul ca ele determina cresterea in greutate, la fel de periculoasa si pentru inima.

Unele grasimi sunt mai rele decat altele

Daca, inainte de 1900, grasimile alimentare insemnau uleiul, untul (obtinut din lapte), seul si untura, inceputul secolului al XX-lea ne-a adus margarina, obtinuta pentru prima data la mijlocul veacului al XlX-lea si devenita cunoscuta abia in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, cand a fost vazuta ca un inlocuitor al untului, care nu se gasea ori era prea scump. In plus, se conserva bine si facea parte din hrana soldatilor pe campul de lupta. Desi este ieftina, spornica (se intinde bine pe paine) si promovata ca avand la baza produse vegetale margarina continua sa starneasca reactii negative din cauza procedeului prin care este obtinuta, respectiv hidrogenarea, operatiune care transforma grasimea vegetala in toxine, ceea ce o incadreaza in categoria produselor de evitat. Cu alte cuvinte, desi este mai gras, untul ii ia locul in recomandarile nutritionistilor pentru ca nu este supus procedeului de hidrogenare si, astfel, rezulta ca este mai sanatos (evident, cand este consumat cu moderatie!). La fel se poate spune si despre carnea de porc - este de preferat tuturor alimentelor procesate, care sunt cele mai periculoase (vezi diferentele dintre tipurile de grasimi).

Indicatii in diabet

Este important ca in dieta diabeticilor sa nu existe multe grasimi saturate (animale). In timp ce, in mod normal, consumam 15 g de astfel de grasimi, cei care sufera de diabet trebuie sa reduca aceasta cantitate la jumatate. Cei care sunt sedentari au nevoie chiar de mai putin. Asadar, respecta cu sfintenie recomandarile medicului!

Tipuri de grasimi

Polinesaturate:

• Sunt benefice: li se mai spune acizi esentiali pentru ca nu pot fi produse de organism. Sunt surse de colesterol bun.

• Le gasesti in: cereale, peste gras (somon, macrou, hering) si fructe de mare, floarea-soarelui, porumb, ulei vegetal.

• Sfat: consuma-le zilnic, sunt recomandate inclusiv in curele de slabire!


Mononesaturate:

• Sunt benefice: imbunatatesc nivelul colesterolului bun, stimuleaza memoria, reduc tensiunea arteriala, echilibreaza nivelul de insulina.

• Le gasesti in: nuci si seminte, ulei de masline, carne de pasare.

• Sfat: profita de ele cat poti de mult!


Saturate:

• Sunt nocive: cresc colesterolul rau. Se obtin prin hidrogenarea partiala a grasimilor nesaturate.

• Le gasesti in: prajituri, biscuiti, ciocolata, alimente procesate, margarina.

• Sfat: sa nu depaseasca 7% din totalul caloriilor consumate zilnic!

Stiai?

Esti in mai mare pericol daca ai grasimi pe burta decat daca esti obez si grasimea este distribuita uniform, arata un studiu recent. Iar asta, pentru ca in special excesul de greutate abdominala poate determina diabet si grave afectiuni cardiovasculare.

 

Scabia este o dermatoza parazitara, produsa de un artropod din clasa arahnidelor, specia Sarcoptes scabiei, varietatea S. hominis.

Etiopatogenie

Scabia se transmite, de obicei, prin contact direct in cursul noptii, de cele mai multe ori fiind vorba de o contagiune familiala.

Se intalneste la copilul de toate varstele, chiar la sugar, cel mai frecvent fiind atins copilul de varsta scolara, la care contagiunea este favorizata de conditiile de viata si activitate in comun (scoala, camine, internate etc).

La copil, mult mai frecvent ca la adult, scabia poate fi mascata de o piodermita, ce o complica secundar prin scarpinat. Astazi se vorbeste de o „scabie incognita“, mascata de aplicatii repetate de unguente cu corticosteroizi, ca urmare a unui diagnostic eronat; acestea conduc la modificarea leziunilor, estompand particularitatile caracteristice bolii. In felul acesta, afectiunea se temporizeaza, constituind motiv de raspandire la tot mai multi contacti in familie si, posibil, in afara acesteia.

Cat priveste existenta unor indivizi cu imunitate pretins naturala, ea este discutabila; ea implica notiunea de purtatori indemni (refractari), de unde necesitatea tratamentului simultan la toti membrii familiei si a celor ce locuiesc impreuna cu bolnavul, chiar in absenta oricarei manifestari clinice.

Este de remarcat ca, mai mult decat in alte parazitoze cutanate, sarcoptul, prin intermediul substantelor continute in saliva si deseuri (excremente), dotate cu importante proprietati antigenice alergizante, provoaca o sensibilizare care se instaleaza precoce si in mod aproape obligatoriu. Mai mult, aceasta hipersensibilitate induce o hipersensibilizare si fata de alti antigeni microbieni si chimici [bolnavii cu scabie fac mult mai usor, aproape constant, o dermita de contact la sulful continut in topicele utilizate pentru tratament, decat subiectii la care preparatele sulfurate sunt aplicate pentru alte afectiuni (de exemplu, lotiunile cu hiposulfit de sodiu si acid clorhidric cu punere in libertate de sulf nascand, utilizate in pitiriazisul versicolor, sau lotiunile cu sulf in concentratii de 10% utilizate pentru acnee ale fetei si spatelui)].

Unii autori au obtinut frecvent reactii pozitive la extracte de acarieni, la bolnavi de cel putin 3 luni.

Simptomatologie

Dupa o incubatie ce variaza intre 3 si 4 zile pana la 2—3 saptamani (in functie de anotimp, clima si alte conditii de mediu), boala isi face debutul printr-un prurit cu exacerbare vesperala si nocturna, insotind leziuni de prurigo.

Leziunile cutanate prezinta un oarecare polimorfism, diferentiindu-se printr-un examen atent 3 tipuri de leziuni: santul acarian, avand un caracter de specificitate absoluta, veziculele „perlate“, emisferice cu specificitate relativa si leziuni de prurigo (papulovezicule) fara particularitati deosebite.

Topografia leziunilor de scabie este caracteristica la copil, spre deosebire de adult la care adesea locurile de electie sunt crutate. Ele trebuie cautate pe fetele laterale ale degetelor, fata anterioara a articulatiei pumnului, fese, centura, axila, coate si genunchi (frecvent in aceste regiuni sunt impetiginizate si acoperite de cruste). La copiii sub 2 ani, leziunile se intalnesc si in palme si plante, fata si pielea capului.

Santul acarian, care adaposteste si parazitul in timpul zilei, se prezinta sub forma unei ridicaturi filiforme de 0,5 milimetri diametru, dreapta sau sinuoasa, de 3—10 min; uneori, santurile prezinta la unul din capete o mica proeminenta: „eminenta acariana“; santul acarian se intalneste numai la nivelul extremitatilor membrelor. Veziculele perlate sunt leziuni de hipersensibilitate si se datoreaza intepaturilor parazitului, localizandu-se preferential la nivelul fetelor laterale ale degetelor. Leziunile papuloase si papuloveziculoase („prurigo-ul scabios“) sunt leziuni de hipersensibilitate, ce apar dupa contactul cu parazitul ce se deplaseaza in timpul noptii pe piele si cu produsele elaborate de el; ele se asociaza cu leziuni de scarpinat si se localizeaza in teritoriile amintite, pe care le depaseste adesea cu mult, putandu-se generaliza in unele cazuri mai vechi. Mai rar, alaturi de leziunile descrise, mai pot fi observate leziuni papulonodulare mai voluminoase, cu diametrul de 0,5—1 cm, infiltrate, partial fiind ingropate in piele, partial bomband usor la suprafata acesteia. Sunt leziuni constituite dintr-un infiltrat granulomatos, continand si celule gigante si adesea parazitul, de regula mort. Granuloamele scabioase, datorita topografiei lor mai profunde, nu cedeaza la tratamentele uzuale, necesitand adesea interventii chirurgicale sau deschiderea prin electrocoagulare.

La copil, se intalneste, mai rar, o forma particulara, dar severa a bolii: „scabia norvegiana“. Apare, de obicei, la copii cu deficit intelectual sau prost nutriti si carentati, in special privind vitamina A, la copiii care au fost supusi un timp mai prelungit unui tratament cu imunodepresive, la leucemici sau diabetici.

Este vorba de acelasi parazit ca acela al scabiei comune, deosebindu-se de aceasta numai prin aspectul clinic al leziunilor. Acestea constau in placarde eritematoscuamoase si mai ales erozive, foarte groase si uscate, aproape cornoase, acoperind extremitatile (maini, picioare, coate, uneori fata si pielea capului). Sub aceste cruste, parazitul pululeaza in cantitati foarte mari, sub forma de mici puncte albe-gri vizibile si cu ochiul liber. Unghiile prezinta ingrosari importante, insotindu-se de o hiperkeratoza subunghiala, iar restul tegumentelor sunt, de obicei, sediul unor placarde eritematoscuamoase intinse, expresie a unor leziuni secunde alergice de hipersensibilitate, ce pot realiza o adevarata eritrodermie.

Scabia norvegiana este extrem de contagioasa, producand contaminari in masa la cei din anturajul copilului, fapt ce constituie si un semn important pentru diagnosticul bolii.

La copil, scabia poate produce unele complicatii, relativ frecvente: piodermite, eczeme, adenopatii regionale si glomerulonefrite (in formele prelungite si impetiginizate).

Diagnosticul

Diagnosticul pozitiv al scabiei este usor de facut in prezenta leziunilor si topografiei caracteristice, caracterului pruriginos cu exacerbari nocturne si, mai ales, caracterului epidemiologic familial. La copii, o valoare diagnostica o au si leziunile de piodermita a coatelor, genunchilor si mainilor, care nu cedeaza complet la tratamentele efectuate in aceasta directie.

Diagnosticul diferential se face cu: strofulusul, prurigo-urile cronice, pediculoza corpului, intepaturile de plosnite si purici care, la unii copii, in special la cei atopici, pot genera uneori si eruptii secunde de tip prurigo: dar in toate acestea topografia nu comporta anumite locuri de electie (exceptie face prurigo-strofulus-ul care poate atinge plantele, palmele si pielea capului), dar nu este prezent factorul epidemiologic.

Tratament

La sugar si copilul pana la 5—8 ani, se recomanda balsamul de Peru sau benzoatul de benzil — principiul activ al acestuia — in concentratie de 25—30% intr-o emulsie (in ulei de floarea soarelui) — care se aplica de 2 ori la interval de cateva ore, intr-o singura zi; se mai poate utiliza si in formula: benzoat de benzil, alcool 70° si sapun moale in parti egale (solutia Kissmeyer). Astazi, sunt preferate, ca fiind foarte active si mai putin alergizante, preparatele (unguente sau suspensii uleioase) cu hexaclorociclohexan 0,1—1% (izomerul sau gamma - „gammahexaclorura de benzen“) in aplicatie unica. Nu se foloseste la copiii sub 3 ani. Sulful este de evitat, deoarece provoaca intr-un procent foarte mare, la bolnavii tratati, o dermita de contact foarte suparatoare, rebela la tratamente uzuale si prin aceasta derutanta prin leziunile sale pruriginoase, necesitand adesea utilizarea corticoterapiei locale si chiar generale. Pentru a preveni pe cat posibil aceasta complicatie, se recomanda limitarea aplicatiilor preparatelor continand sulf (vaselina sau suspensii in ulei de floarea soarelui continand sulf precipitat si carbonat de calciu cate 5—6 g%) la 3 zile — cate o singura aplicatie pe zi.

Un alt procedeu, care foloseste sulful in stare nascanda (Demianovitch), consta in aplicarea succesiva timp de 3 zile consecutiv a doua solutii apoase: — prima continand hiposulfit de sodiu 40%, a doua acidul clorhidric 4%, aceasta din urma aplicandu-se la interval de 5—10 minute dupa badijonarea cu prima solutie.

In practica personala, asociem sulfului in preparatele mentionate hidrocortizon acetat 1—2%, iar dupa terminarea tratamentului, recomandam, chiar in absenta manifestarilor clinice ale dermitei de sulf, mixturi sau suspensii uleioase cu hidrocortizon acetat 1—2%. Indiferent de medicatia utilizata, tratamentul este precedat si urmat de schimbarea lenjeriei de corp si pat, iar hainele se calca cu fierul fierbinte si carpa umeda.

Recidivele, desi sunt rare, sunt totusi posibile, mai ales daca tratamentul nu este facut concomitent de toti membrii familiei si cei ce locuiesc impreuna, chiar in absenta leziunilor clinice; ele necesita, se intelege, reluarea tratamentului. Copilul bolnav va fi pe cat posibil izolat pe durata tratamentului si nu va frecventa scoala.

In cazul scabiei secundar infectate cu piococi banali, tratamentul antiscabios va fi precedat 2—3 zile de unul cu antibiotice pe cale generala si locala sau numai locala.

In scabia norvegiana, se vor administra timp de cateva zile antibiotice pe cale generala si gammaglobuline, iar pentru combaterea leziunilor intinse de hipersensibilitate, se va recurge — dupa caz — la corticosteroizi. Tratamentul local consta in bai generale, cu apa si sapun, urmate de unguente, uleiuri sau mixturi continand antibiotice, acid salicilic 1—2% si hidrocortizon 1%, timp de 2—3 zile, dupa care se va trece la aplicarea tratamentului antiscabios.

Nodulii persistenti (granuloamele scabioase) vor fi excizati sau distrusi prin puncte de electrocoagulare.

Scabiile de origine animala. Sunt exceptional intalnite, deoarece varietatile de parazit specifice animalelor (caine, oaie, cal, porc si pisica) se adapteaza greu la conditiile oferite de pielea omului. Nu se intalnesc leziunile caracteristice scabiei umane, ci numai leziuni banale de prurigo (papulovezicule) sau mai rar de urticarie, sub forma de eruptii profuze localizate cu predilectie pe partile descoperite, in special extremitatile membrelor superioare, gat si membrele inferioare, cu care copilul vine in contact cu pielea animalului.

Eruptia, foarte pruriginoasa, dispare de obicei spontan dupa mai multe zile, daca nu s-au produs impetiginizari secundare.

Tratamentul, neobligatoriu, consta in aplicarea unei mixturi sau suspensii uleioase cu aceleasi medicatii care sunt utilizate in scabia comuna, dar in concentratii mai reduse si preferabil in aplicatii unice.

 

In trecut, denumirea de vulvovaginita infantila era curent intrebuintata pentru a se desemna exclusiv gonoreea micilor fetite. Exista insa azi tendinta de a se extinde cadrul etiologic al acestor vulvovaginite, deoarece infectia gonococica nu este cauza lor cea mai frecventa, fiind incluse sub aceasta denumire toate inflamatiile acute vulvovaginale, indiferent de natura lor; unii autori prefera denumirea de leucoree a fetitelor aceleia de vulvovaginita infantila.

Etiopatogenie

a) Vulvovaginitele gonococice ar detine, dupa diversi autori, o proportie de 5—25%. Vulvovaginita gonococica se intalneste la toate varstele, de la nastere pana la pubertate, cand isi pierde particularitatile proprii copilului pentru a le imprumuta pe cele ale infectiei gonococice a femeii adulte. Gonococul nu se dezvolta pana la varsta de 2—3 saptamani, din cauza conditiilor locale defavorabile, prin prezenta foliculinei materne la nivelul mucoasei vaginale. Abia dupa aceasta data apare clinic inflamatia mucoasei si, odata cu ea, la examenul bacteriologic este pus in evidenta gonococul. Mai tarziu, contaminarea se face rar direct, prin tentative de viol, perversiuni, masturbatie sau joaca si mai ales indirect (dupa Kariseva, in 90—95% cazuri) prin intermediul obiectelor de toaleta, lenjerie, scaune de closet, termometrul introdus intrarectal, clisme.

b) Vulvovaginitele sau leucoreele nespecifice, cu flora microbiana saprofitara, adesea favorizate si intretinute de o igiena locala defectuoasa, detin proportia cea mai mare dintre toate leucoreele fetitelor, ridicandu-se la 60—65%. Astfel, pot fi gasiti in secretie, uneori curand dupa nastere, germeni foarte variati: enterococi, colibacili, stafilococi, streptococi, bacili grampozitivi, bacili pseudodifterici si diplococi gramnegativi (pseudogonococi) din grupul Mima polimorpha, care se diferentiaza de gonococ cu ajutorul fermentatiei zaharurilor.

Diagnosticul diferential

...etiologic al vulvovaginitelor microbiene se face cu:

1. Vulvovaginita cu Trichomonas detine o proportie de circa 2—3%, intalnindu-se la fetitele care au o secretie estrogena.

2. Vulvovaginita micotica a devenit mai frecventa dupa introducerea antibioticelor in terapeutica, putand coexista cu candidoza bucala.

3. Vulvovaginite prin corpi straini. Se intalnesc intr-o proportie de circa 4—5% si evolueaza, de regula, cu un caracter inflamator acut. Este de retinut, ca particular acestor vulvovaginite, caracterul inflamator acut, cu secretie relativ bogata si sensibilitate exagerata.

4. Vulvovaginite prin retentie de smegma clitoridiana (este vorba mai mult de o vulvita).

5. Vulvovaginite la fetite cu oxiuroza.

6. Vulvovaginite de natura hormonala. Sunt datorite unei modificari aproape fiziologice in secretia hormonilor estrogeni, in sensul unei hiperestrogenii sau estrogenii necompensate de secretia de corp galben. Unii autori insa constata un hipoestrogenism. Ele se traduc printr-o exocervicita benigna cu leucoree moderata si o vulvita descuamativa.

In general, este destul de greu de facut clinic o diferentiere a diferitelor vulvovaginite. Indiferent de cauza care le-a produs, ele se caracterizeaza, in general, printr-o tumefiere inflamatorie mai mult sau mai putin importanta a regiunii vulvare, care devine sensibila si pruriginoasa, insotindu-se de o secretie care variaza cantitativ de la un caz la altul; calitativ, ea poate prezenta unele particularitati in raport cu fiecare etiologie, dar acestea sunt foarte reduse. Adesea se produc complicatii constand in dermite iritative de contact, eczematizari sau intertrigo-uri inghinovulvare cu Candida, care se pot intinde spre anus si portiunea superioara a coapselor.

Tratament

Tratamentul vulvovaginitelor va fi conditionat de etiologia si de localizarea procesului inflamator, vulvovaginal sau numai vulvar.

Vulvovaginitele banale, cu flora microbiana saprofita, se pot rezolva adesea prin simpla igiena locala: spalaturi cu Fenosept 1/20 si pudraj cu pulbere de Saprosan sau talc cu acid boric 1—2%.

In cazul vulvovaginitelor gonococice, fetitele vor fi internate; se vor administra antibiotice parenteral: penicilina de tipul Efitardului (100 000 U.I penicilina si 300 000 U.I. penicilina procainata pe flacon) 1—2 flacoane pe zi (in functie de varsta) timp de 6—7 zile. In cazurile cu tulpini rezistente la penicilina sau la copiii cu alergie la acest antibiotic, se va recurge la alte antibiotice: ampicilina, tetraciclina singura sau in asociatie cu cloramfenicolul (adesea sunt aditive), eritromicina, rifampicina (Sinerdol), Pyostacine, streptomicina sau sulfamide: Clotrimoxazol + trimetoprim, (Biseptol, Septrin). Se vor asocia eventual si estrogeni; etinilestradiolul se administreaza per os cate 1 comprimat de 0,02 mg la 2 zile timp de 10—20 zile; Sintofolinul, cate 1/2 comprimat (1/2 mg) la 2 zile iar foliculina (Ginosedol B) in injectii sau supozitoare cate 5 000—10 000 U.I. la 2 zile sau intravaginal in creioane subtiri a cate 500—1 000 U.I. Tratamentul hormonal va fi suprimat de indata ce apar dureri sau se produce intarirea sanilor.

Antibioticele se vor administra fie pe cale generala (tetraciclina, eritromicina si mai ales ampicilina), fie preferabil local, sub forma de instilatii de 2—3 ori pe zi dintr-o suspensie in apa sau ser fiziologic; foarte eficace s-a dovedit fenilboratul de mercur (Fenosept) diluat 1/3. Unguentele nu sunt totdeauna bine tolerate. Daca procesul se limiteaza la o simpla vulvita, este indicata aplicarea locala a unei paste cu apa sau Lassar, careia i se vor incorpora antibiotice si hidrocortizon; deosebit de eficace sunt badijonarile cu solutia apoasa 1% de violet de gentiana, dupa care se va aplica una din pastele mai sus mentionate.

In leucoreele hormonale, tratamentul se va limita la simpla toaleta zilnica a regiunii vulvare prin mici spalaturi sau stergeri usoare cu o solutie slab antiseptica, urmata eventual de pudraj cu talc. In formele cu leucoree mai abundente sau rebele la simpla toaleta locala, se va putea recurge eventual la tratamentul cu hormoni, dupa avizul specialistilor endocrinologi.

In vulvovaginitele prin corpi straini, se va proceda la extragerea cu atentie a corpilor cu instrumentar adecvat (pense efilate, fine, oftalmologice), dupa care se vor face irigatii superficiale cu seringa fara ac si instilatii cu solutii de antibiotice.

Vulvovaginitele tricomonazice se trateaza cu Metronidazol (Flagyl) comprimate orale a 250 mg, 1—2/zi — 7 zile. Local, se pot utiliza creioane subtiri cu Metronidazol continand cate 100—250 mg, sau Metronidazol sub forma de suspensie in apa sau ser fiziologic 1—2%, in instilatii de 2 ori pe zi. Se va asocia obligatoriu si Stamicin pe cale locala, ca si in cazul Metronidazolului [creioane cu 100 000 U.I. sau suspensie cu 50 000—100 000 U.I. pe gram (ml)].

In cele provocate de retentia smegmei, se va elibera retentia de smegma prin aplicarea unui punct fin de diatermocoagulare sau cu varful bisturiului.

Pentru ca rezultatele sa fie cat mai bune si pentru a se preveni eventualele recidive, este indicat ca prelevarile facute cu titlu de control in cursul si la sfarsitul tratamentului sa nu se limiteze la secretiile de la suprafata vulvei; pe cat posibil ele vor fi efectuate si din vagin cu ajutorul unui specul tubular cu mandren sau cu ajutorul unei anse, bine rotunjite, cu prudenta, pentru a evita orice traumatism. Operatia de recoltare se va face totdeauna in prezenta mamei. Nu vor fi uitate nici rectul, nici uretra de unde secretia va fi recoltata cu ajutorul ansei, cu aceeasi grija de a nu traumatiza mucoasa.

Foto: depici.ro

 

0 persoana din trei se plange ca sufera de insomnie, iar una din cinci ca nu beneficiaza de o odihna de calitate pe timpul noptii. Fara indoiala ca stresul caracteristic vietii moderne este o cauza importanta a acestui important dezechilibru, inainte de a va apuca sa luati, somnifere, va propunem sa incercati alte solutii, lipsite de efecte secundare, dar cel putin la fel de eficiente ca pastilele.

Din pacate, la noi in tara exista foarte putini medici specializati in tratarea insomniei si redarea calitatii somnului. Unul dintre motive ar putea fi acela ca un numar extrem de mic de oameni care sufera de o asemenea dereglare decid sa mearga la doctor pentru a-si regasi linistea nocturna. Si totusi, aceasta problema de sanatate, care poate avea in timp repercusiuni dintre cele mai grave (atat in ce priveste desfasurarea in bune conditii a activitatilor de zi cu zi, cat si asupra starii generale a organismului), afecteaza un numar impresionant de concetateni. Practic, fiecare dintre noi ajunge sa treaca, mai devreme sau mai tarziu, prin experienta noptilor dificile, iar motivul principal pentru care se intampla asta este surmenajul. Pe masura ce grijile se acumuleaza, vizitele lui Mos Ene sunt mai rare...

Cata vreme insomniile sunt trecatoare, cu durate mici, nu e cazul sa apelati la vreun tratament. Exista insa situatii cand lipsa odihnei poate cauza o depresie, problema mult mai delicata, ce necesita neaparat consult si terapie de specialitate.

Stabiliti-va necesarul de odihna. Uneori, asa-zisii insomniaci trec cu vederea faptul ca este mai importanta calitatea somnului decat orele petrecute in pat. Cu alte cuvinte, in realitate, unii oameni au nevoie de mai putine ore de somn pentru a functiona si a simti bine. Oricum, pe masura ce inaintam in varsta, nevoia de somn se diminueaza. Orientativ, majoritatea bebelusilor pot trage la aghioase si pana la optsprezece ore zilnic, un copil de scoala doarme cam zece ore pe noapte, media pentru un adult sanatos situandu-se undeva intre sase si opt ore si jumatate. Este firesc ca unei persoane in etate sa-i fie de ajuns mai putin de cinci ore de odihna, la fel stand lucrurile pentru un matur hiperactiv. Asadar, este foarte important sa va cunoasteti propriul ritm si sa dormiti in consecinta.

Cereti ajutor. Daca suferiti de mai multa vreme de insomnie si ati observat ca odihna insuficienta si-a pus amprenta asupra derularii in bune conditii a activitatilor zilnice, nu ezitati sa mergeti la specialist. In general, tabloul simptomatic cuprinde oboseala, somnolenta diurna, bufeuri, tulburari de memorie... Durata acestor manifestari trebuie de asemenea sa va alerteze: daca se prelungeste pe mai mult de o luna, trebuie sa luati de urgenta masuri. Mergeti in prima faza la medicul de familie, care va poate indruma ulterior catre cabinetul unui generalist cu competenta in tratarea unor astfel de tulburari, catre un psihiatru, neurolog sau chiar specialist ORL, in functie de neplacerile pe care le reclamati si de conjunctura in care acestea au aparut.

Cand sunt utile somniferele? Somniferele ajuta mai ales in caz de insomnii tranzitorii, pasagere, aparute pe fond de stres sau din pricina decalajului orar. Astfel de pastile actioneaza inducand o stare de relaxare profunda. Eficienta lor este, din pacate, de scurta durata. Trebuie asadar utilizate pe perioade limitate (mai putin de patru saptamani) si mai ales luate la momentul oportun.

„Adorm la ore mici“

Numaratul oilor pana dupa miezul-noptii nu este deloc o activitatea prea placuta, mai ales cand stii ca trebuie sa fii in picioare de cum rasare soarele. Inainte de orice, creati o atmosfera propice somnului, cu alte cuvinte eliminati din dormitor televizorul, calculatorul si alte aparate electronice care pot influenta negativ adormirea. De asemenea, nu mai stati cu laptopul in poala in pat seara, nu mai mancati mult inainte de culcare, nu mai vorbiti minute in sir la telefon intinsi in pat, in pijama, gata pregatiti de culcare. Dormitorul trebuie sa fie sanctuarul lui Hypnos (zeul somnului) in mitologia greaca.

La fel de interesanta si eficienta este urmatoarea tehnica, supranumita „scaunul pentru griji“. Consta in petrecerea ultimei ore inainte de a va baga in pat pe un fotoliu relaxant, unde sa abandonati toate problemele cotidiene. O data ajunsi in racoarea asternutului, veti constata ca mintea nu mai este dominata cu ceea ce v-a stresat pe parcursul zilei abia incheiate.

Sofrologie, relaxare prin respiratie, yoga... Numeroase modalitati terapeutice pot fi utilizate pentru eliminarea stresului. Prima, mai moderna, apartine domeniului psihologiei si presupune oarecare cheltuiala, insa merita sa incercati. Relaxarea si yoga produc destindere musculara si mentala, ce favorizeaza starea de somn.

Cat despre medicamentele soporifice, in prima faza acestea sunt de evitat. Totusi, daca tulburarea persista, ar putea fi de ajutor folosirea unui inductor al somnului pe baza de plante, pentru a facilita „impamantenirea“ noilor obiceiuri, pentru ca acestea sa intre in rutina.

Incercati si muzica lenta, lumina difuza, lumanari parfumate. Folositi-va de toate aceste artificii pentru a va relaxa inainte de a va baga in pat. Cateva minute sunt adesea suficiente pentru a va bucura de un somn bun.

„Ma trezesc pe la trei-patru si nu mai adorm“

Dedramatizare si mai multa organizare - iata ce propun specialistii persoanelor care nu mai suporta sa se trezeasca inainte de vreme dimineata.

Retineti ca spre zori somnul devine mult mai usor si visele mai numeroase: este asadar normal sa va treziti de mai multe ori in acest rastimp. Problema este ca numeroase persoane intampina dificultati cand e vorba sa cada din nou in bratele lui Morfeu. Daca insomnia persista, exista mai multe solutii pentru a readormi: ridicati-va din pat si practicati pentru cateva minute o activitate calmanta, mai precis pana ce simtiti din nou ca vi se inchid ochii de somn. Este mai bine decat sa va perpeliti ore bune la orizontala, cu ochii inchisi si lumina stinsa, numarand oi imaginare: asa nu faceti decat sa cresteti anxietatea.

Daca aveti posibilitatea si astfel de nopti scurte persista, nu ar fi rau sa va adresati unui specialist psihoterapeut. La originea tulburarii ar putea sta temeri mai vechi, care revin inconstient in actualitate si perturba somnul. Trezirile neobisnuite, cu imposibilitatea de a adormi la loc, pot fi de asemenea dovada unei stari depresive ce duce la o dezorganizare in planul odihnei. In acest caz, tratamentul implica administrarea de antidepresive.

Incercati si activitati ce implica trupul (masaj, dans, mima etc.) sau artistice (desen, pictura, modelaj...). Astfel de metode dau rezultate excelente in special in cazul persoanelor anxioase.

Ce induce somnul?

• Un pahar de lapte cald.

• Un ceai de valeriana.

• O cura cu magneziu pentru a diminua stresul.

• O camera bine aerisita si cu temperatura optima.

• Un sfert de ora de lectura.

Ce alunga somnul?

• O sedinta de sport tarziu seara.

• Consumul de alcool: faciliteaza adormirea, dar sporeste riscul trezirilor nocturne si diminueaza somnul profund.

• O masa prea copioasa.

• Lecturarea unui roman tensionat, vederea unui film de groaza.

Dr. Magda Georgescu, psiholog; foto: www.ele.ro

 

Reduceti inflamatiile oculare provocate de polen cu:

• Albastrele. Una-doua lingurite de flori se pun intr-un castronel, peste ele turnandu-se 200 ml apa in clocot. Se lasa o ora, apoi se strecoara. Cu aceasta infuzie se pun comprese pe ochi.

• Musetel. Peste patru-cinci linguri de flori (se poate adauga si partea ierboasa a plantei) se toarna 500 ml apa in clocot. Se lasa o ora, apoi se strecoara. Se fac spalaturi oculare.

• Castravete verde. Peste o jumatate de pahar de coaja proaspata se toarna 300 ml apa in clocot. Se adauga o jumatate de lingurita de bicarbonat de sodiu, se amesteca, apoi se strecoara. Cu preparatul rezultat, caldut, se pun comprese la ochi.

• Seva de vita-de-vie. Se pun zilnic, cu o pipeta, cateva picaturi in fiecare ochi, pana la vindecare. Pentru ca „lacrimile vitei“ sa-si pastreze nealterate proprietatile, este bine sa fie depozitate la rece, in sticlute cu dopuri busonabile.

Foto: www.timnews.ro

 

Sifilisul congenital este sifilisul care se transmite de la mama la fat, cel mai adesea intre a V-a si a IX-a luna a vietii intrauterine. In transmiterea infectiei luetice la copil, rolul principal il joaca mama. In acest caz, este vorba de transmitere de la mama bolnava prin intermediul placentei (transmitere transplacentara sau congenitala) si se face incepand din a V-a luna. Posibilitatea unei transmiteri in timpul conceptiei prin infestarea oului de catre spirochetul adus fie de spermatozoid, fie de ovul (transmitere conceptionala sau germinativa), desi admisa teoretic de unii autori (Fournier, Finger si altii), este respinsa de catre cei mai multi.

Incidenta sifilisului congenital a scazut mult odata cu introducerea penicilinei in terapia antiluetica. La noi, descresterea continua a morbiditatii sifilisului congenital se datoreaza indeosebi masurilor profilactice aplicate in cursul graviditatii, genitorii gasiti bolnavi fiind supusi obligatoriu la tratament inainte de procreare.

Sifilisul congenital se deosebeste de cel dobandit prin absenta leziunii primare (sifilis decapitat) si prin atingerea importanta de catre infectia luetica a intregului organism al copilului. Generalizarea treponemica brusca si masiva face ca aproape toate organele acestuia sa fie afectate, una din caracteristicile sifilisului congenital fiind predominanta leziunilor viscerale.

Din punctul de vedere al varstei la care apar diferitele manifestari ale sifilisului congenital, se disting mai multe stadii: sifilisul congenital fetal, sifilisul congenital precoce si sifilisul congenital tardiv.

Foto: www.bebelu.ro