Medicină informativă

Granulomul inelar

Granulomul inelar este o afectiune de cauza necunoscuta si dificil de incadrat nosologic. Altadata, era considerata una din afectiunile „in legatura cu tuberculozele cutanate“, dar etiologia bacilara este astazi total eliminata. Structura histologica asemanatoare cu aceea a necrobiozei lipoidice a diabeticilor sau a nodulilor reumatoizi, care apar in boala reumatismala, a dus la gruparea lor de catre autorii anglo-americani sub numele de manifestari cutanate prin „alterari necrobiotice“. S-a emis ipoteza dupa care granulomul inelar ar fi o manifestare reactiva particulara fata de agenti infectiosi sau toxici (insolatii, traumatisme etc.); unii autori au invocat legaturi cu diabetul, dar nu trebuie uitat ca, uneori, granulomul inelar este greu de deosebit clinic si histologic de o leziune de necrobioza lipoidica a diabeticilor.

Afectiunea se intalneste cu precadere la copiii mici si mai mari si la adulti tineri, fiind rar observata peste 30 de ani.

Simptomatologie

In forma sa tipica, leziunea este, in marea majoritate a cazurilor, unica si se prezinta sub forma unui inel cu diametrul de 1—5 cm, constituit din mici papule sau noduli de 2—3 mm, adiacente sau uneori confluente, in care nodulii pot fi cu greu identificati; centrul inelului este usor deprimat. Nodulii sunt mai proeminenti la inceput, pentru ca foarte curand sau, uneori chiar de la debut, sa apara turtiti; ei au o consistenta dura si sunt de culoarea pielii normale sau au un usor reflex roz-rosiatic, mai rar violaceu. La copii, se observa mai frecvent ca la adult leziuni multiple. Sediul de electie pentru leziunile unice sau putine la numar il constituie dosul mainii si al degetelor, mai rar gambele si dosul picioarelor. Leziunea evolueaza lent, timp de luni de zile, ramanand apoi stationara o perioada variabila de timp, pentru ca apoi sa regreseze spontan dupa 1—2 ani, de obicei fara recidive.

Se cunosc si forme „atipice“ si greu diagnosticabile ale granulomului inelar. Intre acestea sunt de mentionat: placard unic, dar cu conturul mai putin inelar si constituit dintr-o formatiune usor proeminenta, cu limite mai mult sau mai putin regulate. Placardul poate evolua excentric, atingand dimensiuni mari, realizand „forma giganta“. Alteori, este vorba de noduri duri, de 0,5-1 cm diametru, usor keratozici, uneori usor deprimati central, diseminati. Se descrie si o varietate cu noduli subcutanati, intalnita mai ales la copii, la care leziunile pot aparea si in pielea capului, palme... O alta forma, mai putin comuna, o reprezinta forma cu leziuni papulonodulare mici, diseminate pe tot corpul, acestea aparand rapid si disparand intr-un interval scurt de timp; astfel de cazuri au fost raportate adesea dupa expuneri la soare.

Tabloul histopatologic

...al granulomului inelar este caracteristic: focar central de necrobioza, foarte probabil ca urmare a unor leziuni vasculare, focar care ramane de obicei amorf, acelular, fiind inconjurat de un infiltrat „in palisada“, constituit initial din histiocite, mai tarziu dintr-un granulom in care, pe langa histiocite, se observa si limfocite, epitelioide si chiar celule gigante de corp strain.

Tesutul elastic este distrus. Mucopolizaharidele sunt prezente sub forma de depozite intra- si la periferia zonelor necrobiotice. Picaturi de grasime sunt gasite prin coloratii speciale, dar ele sunt mai putin abundente ca in necrobioza lipoidica.

Tratament

S-a acreditat ideea ca granulomul inelar se resoarbe spontan dupa o interventie chirurgicala (de exemplu biopsie), crioterapie, injectii cu apa distilata; se mai recomanda: radioterapie, infiltratii locale cu corticosteroizi, iar in formele rebele sau cu leziuni multiple, diseminate, este indicata corticoterapia in doze medii pana la resorbtia leziunilor (1—2 saptamani), dupa care se incepe scaderea lenta.

Foto: www.ymed.ro