Miliaria
- Bolile de piele -
Se obisnuieste sa se individualizeze doua varietati ale miliariei, in raport cu aspectul clinic: miliaria rosie si miliaria alba sau cristalina.
Miliaria rosie reprezinta forma comuna, cel mai frecvent intalnita atat la nou-nascut, cat si la copiii pana la varsta de un an si chiar la cei ce depasesc aceasta varsta. La nou-nascuti, eruptia este favorizata de unii factori proprii acestei varste: insuficienta dezvoltare a glandelor sudoripare, cu retentie sudorala in ductele sudoripare, sensibilitatea particulara a pielii nou-nascutului, caldura prin exces de infasare in scutece a acestuia, care prilejuieste o umezeala difuza la nivelul tegumentelor. O eruptie discreta este considerata, de unii autori, ca fiziologica.
In formele mai severe insa, ea consta din mici papule eritematoase coafate de o minuscula vezicula sau de veziculopustule, inconjurate de un mic halou rosu inflamator. Topografic, leziunea este situata la nivelul unui por sudoripar. Sediile obisnuite ale eruptiei sunt fetele laterale ale gatului, axilele, regiunile subaxilare, pliurile inghinocrurale, dar si alte regiuni, inclusiv pielea capului. In regiunea perineala, miliaria este de obicei pustuloasa, veziculele infectandu-se secundar cu stafilococii colonizati pe piele, infectia fiind favorizata de scutece murdare si umede.
Mecanismul de producere al leziunii consta intr-o retentie sudorala. Cand ea se situeaza imediat sub stratul cornos, iau nastere — prin ruptura canalului sudoripar — minuscule bule subcorneene cu continut clar, constituind miliaria cristalina, fara reactie inflamatorie in jur. Daca conditiile favorizante se mentin (caldura si umezeala), ocluzia porului sudoripar continua si retentia se adanceste, provocand si o usoara reactie inflamatorie, tradusa prin miliaria rosie, comuna.
Uneori pot surveni complicatii, mai ales la copiii cu proasta igiena si prost nutriti, ca: periporita, impetigo sau abcese subcutanate.
Miliaria rosie se poate confunda, atunci cand eruptia este profuza, cu pojarul sau cu eritemul toxic al nou-nascutului, dar acestea dureaza numai 1—2 zile.
Tratament. Se fac bai zilnice cu amidon sau in care s-au introdus substante antiseptice (kaliu permanganic) in concentratii slabe, dupa care se vor aplica mixturi agitante continand antibiotice si hidrocortizon.
In leziunile complicate, se vor administra antibiotice pe cale generala.
Preventiv, se vor evita caldura excesiva in camera si vesminte groase si stramte, care favorizeaza transpiratia si, in cazul de fata, retentia sudorala, dar si umezeala la suprafata tegumentelor.
Foto: www.well2life.com
