Adolescentul si sportul
- Adolescenta -
Practica exercitiilor fizice pentru a crea si mentine o conditie fizica buna (putere si vigoare) este foarte veche. Ea s-a practicat in toate timpurile si in toate societatile umane. Scopul acestor practici era de a imbunatati cat mai mult puterea de munca (munca fizica fiind predominanta in acele timpuri) si mai ales pentru actiunile de razboi.
Pentru prima data in istorie, in Grecia antica sportul s-a separat de lupta, devenind o preocupare de sine statatoare.
Infiintarea Jocurilor Olimpice in anul 776 i.e.n. materializeaza conceptia si tendinta omului pe drumul civilizatiei de a se depasi prin competitie.
In conditiile vietii contemporane sunt putine profesii in care activitatea fizica sa fie preponderenta iar pentru viitor se preconizeaza scaderea in continuare a activitatilor fizice in munca profesionala. Majoritatea oamenilor, inclusiv tinerii, duc o viata sedentara, lipsita de efort fizic.
Binefacerile tributare activitatii fizice (sanatatea, echilibrul psihic si intelectual, longevitatea activa etc.) sunt cunoscute si recunoscute atat in mediile stiintifice (medicina, biologie etc.) cat si in randul populatiei.
Dupa alimentatie, activitatea fizica este, ca importanta, al doilea factor de mentinere si intarire a starii de sanatate.
De ce atunci un factor de sanatate atat de important si la care posibilitatile de acces sunt aproape unanime este atat de putin exploatat la nivel individual si de mase?
Adolescentul elev isi petrece 4—5 ore pe zi in banca, alte 3—4 ore la masa de lucru acasa pentru pregatirea lectiilor. Efortul intelectual este foarte mare dar consumul energetic este minim. Cum toate aceste activitati se petrec in spatiu inchis, eventual si aglomerat, sedentarismul si lipsa oxigenului din atmosfera duce la senzatia de disconfort fizic si psihic, accentuarea starii de oboseala, uneori chiar dureri de cap si lipsa de pofta de mancare.
Parintii incearca sa faca totul pentru sanatatea si reusita in viata a copiilor lor, le asigura o alimentatie corecta, eventual suplimentata cu vitamine sub forma medicamentoasa, le pune meditatori si le ofera cursuri de limbi straine, muzica etc. Dar care este parerea lor despre sport?
Pentru tineri si adolescenti sportul nu este numai un factor de intretinere a sanatatii, cum este pentru adulti si batrani, ci si un factor de modelare a comportamentului si personalitatii individului. Prin sport creste gradul de combativitate, spiritul de colaborare (sporturile in echipa), pentru adolescentii timizi este o modalitate excelenta de a-si invinge timiditatea, pentru cei indrazneti de a-si disciplina reactiile in raport cu cerintele activitatii sportive.
Contrar opiniilor unor parinti ca sportul ii indeparteaza pe copii de la preocuparile scolare, majoritatea adolescentilor sportivi sunt si excelenti elevi la materiile scolare. Practicarea sportului mareste randamentul scolar.
Pentru realizarea unei activitati sportive in general si pentru copii si adolescenti in special, doi factori sunt de luat in consideratie:
- factorul organizatoric (baze sportive, conditii de antrenament, asociatii sportive, tabere etc.);
- factorul educativ (opinia de masa asupra avantajului activitatii sportive).
Primul factor necesita investitii, un plan de organizare, crearea de forme de activitate sportiva, asociatii sportive etc. Intr-o buna masura, unele din aceste obiective au fost realizate, altele sunt in curs de realizare. Succesele echipelor noastre nationale, in diverse ramuri sportive, o dovedesc. Multi copii inca in pragul adolescentei au ajuns la performante sportive internationale. Pentru realizarea acestor performante, aptitudinile sportive trebuie depistate foarte de timpuriu, iar pentru ca ele sa se mentina, efortul sportiv trebuie facut gradat, sub stricta supraveghere medicala, Nu vom intra in amanunte asupra tehnicilor de adaptare functionala la efort a sportivilor de performanta (medicina sportiva se ocupa cu aceste probleme).
Ne mandrim cu varfurile performantelor sportive, dar pentru sanatatea si echilibrul fizic si psihic al tinerei generatii este mai importanta antrenarea in activitatile sportive a cat mai multor adolescenti.
Actiunile cultural sportive in cadrul Daciadei au mobilizat mase largi de adolescenti in competitii sportive, dar aceste manifestari trebuie largite pentru a intra in activitatea de rutina a adolescentilor.
Se estimeaza ca numai 20—25% din adolescenti practica sportul intr-o asociatie sportiva. O alta parte practica sportul individual: mersul pe jos, alergari, bicicleta, turismul, jocurile sportive, dar aproximativ 50% nu practica niciun sport. Explicatiile care se dau sunt: lipsa de baze sportive in apropierea scolii sau locuintei, lipsa de timp, neintelegerea din partea parintilor a dorintei adolescentilor de a practica sportul.
Opinia pentru promovarea activitatii sportive in randul copiilor si adolescentilor trebuie formata si sustinuta fata de ei (copii si adolescenti) dar si fata de parinti, uneori si fata de educatori. Dintre institutiile socio-culturale in masura sa promoveze aceste opinii, scoala are cele mai multe sanse de reusita. Prin contactul direct si permanent cu adolescentii, dar si cu parintii, scoala poate sa formeze in mod unanim spiritul de adeziune la activitatile sportive. Dornici de „competitie“, adolescentii sunt in mod deosebit atrasi catre astfel de activitati. Efortul facut de buna voie stabilizeaza echilibrul psiho-afectiv; se realizeaza astfel, pe langa o buna conditie fizica si multumirea pentru reusita, sentiment atat de necesar dezvoltarii armonioase a personalitatii adolescentului.
Foto: articole.famouswhy.ro
