Medicină informativă

 

Tot mai multi tineri si de la varste din ce in ce mai fragede sunt prinsi in mirajul jocurilor pe computer sau al navigarii pe net. De multe ori este de ajuns o singura experienta cu eroii animati, o raita prin inepuizabila lume www (world wide web - sistemul de documente si informatii interconectate, care pot fi accesate prin reteaua mondiala de calculatoare) pentru ca mult-laudatul si totodata blamatul computer sa devina prioritatea numarul unu in preocuparile juniorului.

Nu mai este pentru nimeni un secret ca folosirea exagerata a computerului de catre copii poate avea efecte negative atat in ce priveste dezvoltarea psihosociala, cat si pentru sanatatea globala a organismului. Cu toate acestea, numarul celor care dezvolta o adevarata relatie patologica, bolnavicioasa, cu calculatorul, care-si vad autonomia sabotata din cauza lui, este intr-o continua crestere. In plus, daca pana nu demult adolescentii erau cei care cadeau cel mai adesea victime, in prezent chiar si prescolarii (patru-cinci ani) prefera sa stea zi-lumina in fata monitorului, in detrimentul activitatilor sa le spunem clasice pentru varsta lor (zbenguiala in parc, colorat, decupat, modelat plastilina etc). Drogul electronic acapareaza destul de rapid mintile copiilor, ei percepand aproape imediat o placere reala din a „butona“ si din a trai emotional intens ceea ce vad pe ecran. Astfel se produce o dereglare a perceptiilor, lumea virtuala devine din ce in ce mai importanta, fantasticul, potentialul tinzand sa estompeze realul, obiectivul.

Prin ce se traduce adictia

Primul semn care poate arata o oarecare dependenta de calculator este optiunea inechivoca a copilului de a-si petrece timpul liber in compania acestui dispozitiv electronic. Iesitul in parc, intalnirile cu prietenii, distractiile cu familia, in general joaca care presupune interactiune umana, contactul cu personaje in carne si oase, trec pe plan secund. Micutul odinioara plin de energie este apatic, pierde oarecum notiunea timpului, se lasa invitat de mai multe ori la masa, apoi infuleca in graba, cat sa-si astampere foamea, pentru a se intoarce cat mai repede la tastatura si mouse. Nu de putine ori isi neglijeaza indatoririle scolare, are dificultati cand e vorba sa se concentreze la lectii, intelege greu in ce constau temele, devine distrat, este neatent la ore. Prefera sa se joace pe calculator pana noaptea tarziu, adoarme foarte greu, iar somnul ii este tulburat de cosmaruri. Toate acestea pot fi semne ale adictiei de computer, o problema foarte serioasa, care, daca nu este tratata cu maximum de responsabilitate, se poate complica. In timp, copilul devine tot mai anxios, traverseaza stari de depresie, are un comportament agresiv fata de familie, colegi si profesori, se izoleaza, intimpina greutati in a se adapta si socializa. Si asta pentru ca majoritatea nu fac diferenta intre firesc si anormal, intre echilibru si abuz, intre palpabil si imaginar, fictiv, din acest motiv personalitatea lor fiind confuza (nu este exclus ca, la un moment dat, sa imite comportamente vazute pe internet sau sa-si ia ca modele personaje din jocuri). De asemenea, dependenta de calculator poate favoriza dezvoltarea unor probleme medicale, cum sunt anchilozele, durerile de cap si de ochi, ameteala, crampele stomacale. Specialistii au constatat la acesti copii si o sporire a riscurilor de obezitate si de hipercolesterolemie, mergand pana la predispozitie catre diabet.

Prevenirea incepe din ziua intai

Pentru a evita fenomene precum cele descrise anterior, incercati sa impuneti copilului unele reguli de care sa tina seama in utilizarea calculatorului. Faceti asta chiar din momentul achizitionarii computerului. La varste fragede, impunerea vointei unui adult este mai usoara. Pentru un prescolar, o jumatate de ora pe zi (eventual sub supraveghere) nu poate fi nociva. Programele trebuie selectate astfel incat sa-i dezvolte cunostintele copilului; se poate opta pentru ascultarea de cantecele, pentru exersarea unor limbi straine, pentru desenarea unor personaje sau pentru un joc potrivit. La copiii de zece ani, o ora pe zi de calculator este suficienta. Pe masura ce cresc, etapa se poate prelungi, fara insa a depasi doua-trei ore pe zi, nu mai mult de trei zile consecutiv. Ca sa obstructionati accesul minorului pe site-uri cu caracter violent, folositi un program de filtrare a continutului web.

In restul timpului, pentru ca juniorul sa nu apuce sa duca dorul calculatorului, acordati-i maximum de atentie: jucati-va mai mult cu el, atrageti-l in discutii si stati de vorba pe teme diverse, lasati-i sa-si invite prietenii acasa etc. Aratati-i ca sunt si alte modalitati de petrecere a timpului liber, de relaxare, in afara calculatorului. Faceti excursii in familie sau trimiteti-l in cele organizate la scoala, incurajati-i intalnirile cu alti copii, trimiteti-l in parc cu bicicleta sau rolele, inscrieti-l la un club sportiv, lasandu-l pe el sa aleaga disciplina.

Foarte important: daca simtiti ca situatia a scapat de sub control, apelati la un psiholog care sa va indrume.

Monitorul favorizeaza miopia

Din cauza privitului abuziv la ecranul calculatorului, tot mai multi copii au probleme de vedere, deficiente mult mai rar semnalate in trecut. Si asta pentru ca utilizarea computerului necesita abilitati oculare motorii foarte specializate, pe care ochii tineri nu le-au perfectat inca. Numai un sistem vizual complet maturizat poate suporta stresul reprezentat de folosirea indelunga a monitorului.

Asociatia Americana de Optometrie a ajuns la concluzia ca impactul negativ pe care calculatorul il are asupra vederii copiilor este legat de mai multi factori, printre care:

1. Gradul redus de rationalitate, tendinta de a exagera. Copiii pot petrece multe ore in sir in fata monitorului, facand putine pauze, focalizarea atentiei timp indelungat putand afecta vederea.

2. Constientizarea greoaie a defectelor de vedere. Copiii au impresia ca ceea ce vad si modul in care vad sunt negresit cele normale, chiar daca au probleme oculare. De aceea sunt foarte importante supravegherea, limitarea timpului petrecut la calculator si un control de specialitate daca ceva pare in neregula.

3. Neadaptarea conditiilor. Copiii fiind mai scunzi decat adultii, folosirea unui computer setat pentru un om mare le poate schimba unghiul din care privesc. De asemenea, ca rezultat al intinderii mainilor si spatelui pentru a putea atinge tastatura si mouse-ul apar adesea dureri de cap, de gat, umeri sau la coloana. Distanta recomandata dintre ochii copilului si monitor trebuie sa fie intre 46 si 72 cm.

Dr. Anca Cochino, medic specialist pediatru; foto: www.feminis.ro

 

Peste 40 de milioane de oameni din Europa aud zgomote pe care ceilalti nu le percep. Un defect al auzului, care se manifesta la fiecare suferind altfel. In urechea unuia se aude un fasait, altul percepe scrasnituri sau pocnete seci, fluieraturi sau vajaituri. Ultimele cercetari medicale considera tinitusul o boala provocata de stres. De unde si recomandarea ca medicatia curenta pentru stimularea circulatiei sangelui sa fie mai redusa ca pana acum. Adesea, ea le este administrata bolnavilor ani de zile, fara sa se inregistreze niciun progres. In schimb, influenta stresului asupra evolutiei bolii e certa. Multi oameni nu sunt deranjati de zgomotele pe care le aud in urechi, ele sunt suportabile. Prezenta stresului le face, insa, sa devina de nesuportat. Cand din cauza lui simtim, noaptea, crampe in umeri si in zona dorsala, iar in timp ce dormim, scrasnim din dinti, zgomotele din urechi castiga in intensitate.

Internarea suferinzilor in spitale, alaturi de pacienti grav bolnavi, creste frica si agraveaza simptomele. „Cine merge noaptea prin cimitir, de frica, aude fiecare soricel“, spun specialistii de la Clinica medicala psihosomatica din Berlin. Dar tot asa cum o incordare psihica poate inrautati tinitusul, relaxarea il face mai suportabil. Conform ultimelor statistici, la loc de frunte se afla sportul si abaterea gandului de la infernul din urechi. „Fiecare minut in care bolnavul nu se mai gandeste la zgomotul din urechi este un inceput de vindecare“, spun specialistii germani. La capitolul sport, eficienta maxima au gimnastica chinezeasca si yoga, iar la capitolul „abatere“, prezenta cat mai deasa a prietenilor. Dar desi s-ar crede ca ceea ce ii trebuie unui bolnav de zgomote este linistea, medicii spun ca ea este contraproductiva. Mult mai indicat este sa se asculte muzica blanda data incet, sau un CD cu zgomote din natura. Efecte pozitive are si o fantana arteziana in miniatura, montata in odaia bolnavului. Desi pare neverosimil sa combati un zgomot din ureche cu altul, metoda are succes. Multi pacienti reusesc in felul acesta sa-si abata atentia de la tinitus.

Ce a fost la inceput, tinitusul sau stresul?

E posibil ca amandoua. Tinitusul poate sa apara sau sa se agraveze prin angoase, depresii sau stres. Iar un suferind poate reactiona la tinitus prin stres, pentru ca nu suporta zgomotele din urechi. Majoritatea cercetarilor au dus la concluzia ca suferinzii de tinitus au trecut, in majoritate, prin situatii amenintatoare (profesionale, sociale, maritale etc.) de care sunt obsedati in continuare, desi inconstient. Iata de ce terapiile de relaxare si prezenta psihologului sunt atat de necesare.

Ce terapii si-au dovedit eficienta deplina in tinitus?

Pana in prezent, nu exista dovezi ca ar exista un tratament care sa vindece definitiv tinitusul. Dar daca nu exista vindecare, exista speranta. Suferinzii pot invata sa traiasca cu zgomotele din urechi si sa le invinga. Conform unui studiu recent, realizat in Anglia, tratamentele bazate pe stradania de a-i obisnui pe bolnavi sa se acomodeze cu tinitusul au dat rezultate bune, ce le-a imbunatatit calitatea vietii. O asemenea terapie este, de pilda, Tinnitus retraining therapy, bazata pe o combinatie de terapii comportamentale, cu relaxare si antrenamentul auzului.

Internetul e plin de remedii contra tinitusului. Pot fi luate in seama?

In disperarea lor, multi bolnavi de tinitus ar face orice ca sa scape de suferinta si accepta adesea, oferte nesigure, daca nu chiar periculoase. Daca unele dintre ele nu ridica probleme — acupunctura, preparate cu vitamina E, lumanari pentru urechi sau Ginkgo Biloba, cand e vorba de pilule cu administrare interna, in majoritatea lor, antiepileptice, trebuie tras un semnal de alarma, fiindca pot avea efecte secundare grave. La fel de periculos este si tratamentul cu oxigen, practicat in camere de presiune, care in loc sa faca bine, poate provoca surzenie definitiva.

Tratamente externe cu plante

• Coada-soricelului (Achillea millefolium) — este un foarte puternic antialergic si antiinflamator, in special datorita azulenelor, o clasa de principii active cu efecte exceptionale in reducerea inflamatiilor cu cele mai diverse localizari. Se foloseste sub forma de aspiratie nazala, menita sa elibereze caile respiratorii superioare si sa favorizeze decongestionarea spatiului oto-rino-laringian. Iata cum trebuie sa procedati: se oparesc doua lingurite de planta cu o cana de apa clocotita, se lasa sa se raceasca, se filtreaza, apoi se adauga o lingurita de sare grunjoasa, amestecandu-se. Solutia rezultata se pune calduta in causul palmei si se trage pe nara stanga, cu putere (nu creeaza o senzatie foarte neplacuta); se repeta procedura de mai multe ori, dupa care se va face la fel si cu nara dreapta. Este un procedeu de eliberare, de curatare a cailor nazale, care se face mai ales dimineata, la trezire, putandu-se repeta si pe parcursul zilei, daca simtim ca nasul ni se infunda.

Apiterapia

Administrarea de propolis are efecte excelente in tratamentul tinitusului care apare pe fondul infectiilor si inflamatiilor urechii. Se tin cure de cate 4 saptamani, timp in care se administreaza cate 50 de picaturi de tinctura sau de extract glicolic, de trei ori pe zi, cu putina miere. Are efecte stimulente imunitare si antiinfectioase foarte puternice asupra urechii, sinusurilor si cailor nazale.

Cura cu laptisor de matca se recomanda in cazurile in care tinitusul apare pe fondul sclerozarii nervului auditiv, al unor afectiuni degenerative etc. Acest tratament are efecte tonice, ajuta la refacerea echilibrului sistemului nervos, imunitar si endocrin. In plus, are efecte puternic antidepresive, necesare bolnavilor epuizati de sunetele care nu ii lasa sa se relaxeze, sa-si desfasoare activitatea sau sa comunice normal. Se ia cate un gram de laptisor de matca, zilnic, in cure de 30 de zile.

Ce nu trebuie sa faceti daca aveti tinitus

In cele mai multe cazuri, aceasta afectiune apare la persoane care se suprasolicita, atat la nivelul aparatului auditiv, cat si la nivel psiho-emotional. Ca atare, pentru a preveni aparitia sau agravarea acestei afectiuni, sunt necesare niste masuri de igiena mai putin cunoscute. Iata in continuare cateva interdictii, menite sa ne ajute sa luptam eficient cu tinitusul:

• Renuntati la auditia de muzica la casti, ascultata la volum mare — aceasta poate acoperi in unele cazuri zgomotele imaginare din urechi, dar solicita foarte mult nervul auditiv, putand genera surditate. Ascultatul de muzica la casti este permis (unii medici il considera chiar un mijloc de relaxare extrem de necesar pacientului cu acufene), dar la volum scazut, care va fi stabilit de comun acord cu medicul specialist ORL, singurul in masura sa stie limitele la care zgomotul de acest tip nu este periculos.

• Nu folositi dopurile de urechi — aproximativ 10% dintre cei care ajung sa se confrunte cu aceasta afectiune sunt — culmea ironiei — chiar cei care s-au ferit excesiv de zgomot, folosind dopurile pentru urechi. Acestea favorizeaza acumularea unui exces de secretii la nivelul urechii, ceea ce va atrage dupa sine aparitia de infectii, inflamatii, precum si a altor afectiuni ORL, destul de dificil de tratat.

• Evitati atat deficitul, cat si excesul de igiena la nivelul urechii — nu este nevoie sa mai aducem argumente pentru a justifica de ce este necesar sa pastram igiena urechii. In schimb, excesul de igiena, desi nu pare ca ar putea dauna, o face totusi. Folosirea prea frecventa a betisoarelor pentru urechi, spalatul prea des, eventual cu substante agresive pentru finele epitelii de la nivelul urechii medii, pot favoriza aparitia si agravarea tinitusului.

• Nu consumati alcool, tutun sau cafea — s-a stabilit prin studii foarte riguroase ca toate aceste substante cresc exponential excitabilitatea nervoasa si psihica, agravand, in timp sau chiar imediat, aceasta afectiune.

• Studiati cu atentie prospectul medicamentelor — este un indemn important in conditiile in care, cum spuneam si la inceputul articolului, aproximativ 200 de medicamente, intre care si banala aspirina, pot conduce la aparitia acestor tulburari auditive. Daca un medicament are mentionat in prospect, printre reactiile adverse si tinitusul, cereti medicului curant sa vi-l inlocuiasca cu un altul, mai putin agresiv.

Acupunctura

Da adesea rezultate spectaculoase, mai ales la persoanele la care tinitusul apare pe fondul unor afectiuni reumatice, al unor alergii sau al meteosensibilitatii. Aceasta terapie va fi facuta insa doar de un medic specialist, avizat de Ministerul Sanatatii. Atunci cand este corect facuta, poate avea efecte cu adevarat spectaculoase, de eliminare a sunetelor neplacute din urechi. De regula, este bine sa nu se faca doar 2-3 sedinte de acupunctura, intrerupandu-se atunci cand apare ameliorarea sau disparitia simptomelor, ci minimum 12 sedinte, asa incat efectele de echilibrare energetica sa fie stabilizate. Intre altele, aceasta forma de tratament este foarte eficienta pentru prevenirea si combaterea tinitusului la persoanele supuse unui stres psihic intens, care stau in medii cu multe noxe (cu efect alergen, iritant pentru piele si mucoase etc). De asemenea, este excelenta pentru sustinerea altor terapii, cum ar fi administrarea plantelor medicinale, climatoterapia sau homeopatia.

Homeopatia

Se bazeaza pe asa-numitele remedii homeopatice, obtinute prin diluarea de mii ori, chiar de milioane de ori sau mai mult a unor substante care in concentratii normale ar fi produs simptome asemanatoare bolii care se doreste a fi tratata. Este o terapie de mare subtilitate, trebuie practicata doar de medici avizati in aceasta specialitate, care sa cunoasca foarte bine simptomele si tabloul clinic al pacientului. In momentul de fata, exista cateva medicamente in lume, facute din remedii homeopate si care nu se administreaza individualizat (dupa preceptele clasice ale acestei forme de terapie), ci generalizat, pentru toti cei care sufera de tinitus. Aproape toate aceste medicamente folosesc cateva substante comune:

• Carbon Calcar — este un carbonat de calciu impur, obtinut din stratul de mijloc al scoicilor. Aceasta substanta este adecvata pentru cei care sufera frecvent de frig si au probleme cu aceasta afectiune, atunci cand vine frigul.

• Lycopodium — se obtine din planta inferioara Lycopodium clavatum sau Lycopodium selago, care se gaseste in molidisuri, in asociere cu muschii care cresc la baza tulpinii arborilor. Se ia mai ales de catre cei la care tinitusul apare si se agraveaza pe fond de anxietate si atacuri de panica.

• Cinchona Officinalis — Cinchona sau Chinina este o scoarta de copac, fiind unul dintre cele mai cunoscute remedii ale padurii tropicale. Ca remediu homeopatic are un efect calmant psihic, in cazul tinitusului.

• Salicylicium Acidum — este un remediu obtinut din acidul salicilic, principiul activ de baza din aspirina fiind folosit aproape exclusiv pentru urechi, pentru prevenirea imbolnavirii si pentru eliminarea zgomotelor de tip tinitus.

Gestionarea tinitusului

Rareori se intalneste o afectiune mai capricioasa si cu o evolutie mai impredictibila decat tinitusul. Aceasta boala poate dura de la cateva luni sau ani pana la toata viata. Pe urma, poate disparea pentru cateva zile sau saptamani, pentru ca apoi sa reapara, raspunzand la cele mai neasteptate sau chiar ciudate demersuri terapeutice. De pilda, multe persoane au raportat disparitia tinitusului in climatul marin, care — se stie — are un puternic efect antialergic, antiinflamator si imunosupresor. Exista insa si cazuri de pacienti care au observat, fericiti, disparitia zgomotelor din urechi dupa cateva zile de sedere in climat montan, cu o puternica ionizare negativa, care are puternice efecte relaxante psihice, somnifere si favorizeaza refacerea rapida a epiteliilor. La persoanele in varsta, curele de reintinerire, cu regim vegetarian cu multe cruditati, cu remedii cum ar fi laptisorul de matca, in combinatie cu radacini de plante medicinale (ginseng, ginseng siberian, lemn-dulce) au condus la disparitia sau macar diminuarea tinitusului.

Gestionarea acestei afectiuni implica doi pasi:

1. Sa ne acomodam cu ea, sa intelegem ca se poate trai normal chiar si atunci cand percepem acele zgomote deranjante in urechi.

2. Sa cautam cu calm si tenacitate remediul sau remediile care ajuta la diminuarea sau chiar disparitia acestei boli.

Echilibrarea emotionala, prin administrarea de remedii cu efect antidepresiv (sunatoarea si laptisorul de matca sunt uluitor de eficiente in acest domeniu), prin auditia la un volum rezonabil a unor sunete din natura sau a unei muzici pe o frecventa care sa acopere tinitusul, prin efortul de a socializa normal este, asadar, primul si cel mai important pas. Apoi, dupa ce am invatat sa convietuim cu aceasta boala, putem sa ne angrenam cu rabdare pentru a o depasi. Iar paleta larga de remedii prezentate, de la plantele medicinale, la Climatoterapie sau Acupunctura, ne da posibilitatea sa ne gasim cele mai eficiente remedii, dupa metoda nu prea savanta, dar eficienta: „pe incercate“. Nu uitati ca fiinta noastra nu este exclusiv materiala, afectiunile imposibil de rezolvat cu mijloacele medicinii clasice putand raspunde nesperat de bine la rugaciune, la meditatie, la autosugestie pozitiva sau la vizualizarea creatoare.

 

Ce-i drept, la o operatie neinvaziva de extragere a apendicelui, raman urme abia vizibile.

Dar pericolul ca dupa operatie sa se formeze puroi este mai mare, arata un studiu olandez, realizat pe 800 de pacienti.

In cazul operatiilor cu bisturiul, riscul acesta este mult mai scazut. Si mai exista un avantaj: operatiile clasice se fac mai repede.

Foto: www.romedic.ro

 

... ne recomanda specialistii sa facem pe zi, daca vrem sa fim sanatosi. Adica 2,5 kilometri zilnic de mers pe jos, care au un efect pozitiv asupra metabolismului si a grasimilor din sange.

Intr-un studiu realizat de medicii sportivi din Germania, cu 153 de participanti, s-a dovedit ca cei 3000 de pasi au normalizat valorile colesterolului, ale pulsului, au favorizat preluarea de oxigen si au intarit rezistenta fizica.

Foto: www.tribuna.ro

 

Asociatia franceza a diabeticilor anunta scoaterea de pe piata a doua medicamente recomandate frecvent in diabet: Competact si Actos.

Cele doua produse contin o substanta - pioglitazona - banuita ca sporeste riscul de cancer la vezica.

Agentia de securitate sanitara din Franta recomanda inlocuirea lor cu alte medicamente, prezente mai de mult pe piata si care sunt cunoscute mai bine de medici.

Foto: www.cotidianul.ro

 

Multi medici trateaza homeopatia cu ironie, indoindu-se de efectele ei. Cum sa vindeci cu a milioana parte dintr-un medicament?

Un studiu recent, realizat in Germania, pune lucrurile la punct. In ciuda faptului ca substantele folosite sunt foarte diluate, efectul asupra creierului este puternic.

Concluzia a fost trasa in urma unui experiment in care persoanelor participante la test li s-a administrat un calmant homeopatic, preparat din floarea pasiunii, ovaz, cafea si zinc. La o ora dupa administrare, EEG-ul (o diagrama a activitatii electrice a creierului) arata in mod clar zone intregi din creier aflate in relaxare.

„Concentratia joasa are efecte mai puternice decat dozele mari“, se spune in studiu. Principiul ar trebui sa se aplice si la medicamentele de sinteza, al caror efect pare sa creasca, atunci cand sunt luate fragmentat (o aspirina impartita in patru).

Foto: nictatiana.0fees.net

 

Intrebarea aceasta chinuie multe femei operate de cancer la san, care se tem de greturile cumplite si de pierderea parului. Exista sperante! Un test pus la cale recent poate sa distinga intr-o tumora 21 de gene, in functie de care medicul apreciaza daca bolnava trebuie sa faca chimioterapie sau nu. In urma aplicarii lui in Anglia, o treime dintre femeile operate de cancer, la un spital, au fost scutite de chimioterapie. Societatea europeana de oncologie recomanda folosirea testului pe scara larga.

Foto: www.consultatii-medicale.ro

 

Anxietatea este o emotie naturala, legata de o sperietura sau de o teama pasagera. Dar ea poate deveni deranjanta, daca se permanentizeaza sau daca viata cotidiana e dominata de un sentiment de nesiguranta, de o presimtire nefondata a unui pericol iminent. Zilele mai scurte ale toamnei si apropierea iernii accentueaza si ele nesiguranta si spaima. Din fericire, exista metode simple pentru calmarea stresului si a anxietatii, pentru a invata sa ne destindem si sa ne regasim seninatatea. In numeroase cazuri, aceste masuri si remedii naturale inlocuiesc cu succes medicamentele prescrise de medici.

Inecati-va grijile!

• Baia calda este una dintre cele mai agreabile si mai eficiente metode de destindere. Pentru a-i spori efectul relaxant, adaugati cateva picaturi de ulei de levantica (sau pur si simplu flori uscate) si stati in apa parfumata atat cat doriti. Proprietatile relaxante ale lavandei sunt cunoscute si folosite de aproape 2000 de ani, chiar daca originea plantei ramane inca nestiuta. Daca nu puteti face baie, puneti putin ulei esential pe tample si pe frunte si stati linistiti cateva minute.

Respirati incet si profund

• Controlul respiratiei poate ajuta la calmarea unei anxietati. Executati respiratia ventrala (abdominala): asezati-va pe un scaun, puneti o mana pe abdomen si inspirati incet si adanc, umfland abdomenul, nu pieptul. Retineti respiratia vreme de cateva secunde, dupa care expirati lent, sugand burta. Repetati, pana ce apare senzatia de relaxare.

Beti o bautura calmanta

• Cunoscut drept un „Mos Ene“ eficient, laptele cald (un pahar!) are aceleasi efecte calmante in orice moment al zilei. Laptele contine triptofan, un aminoacid care contribuie la producerea serotoninei, substanta care sporeste senzatia noastra de bine. Bogate in triptofan sunt, de asemenea, bananele si carnea de curcan.

• Hameiul, utilizat la fabricarea berii, poseda si el proprietati sedative. Oamenii care-l recoltau inainte vreme chiar sufereau de un fel de somnolenta cronica. Pentru a beneficia de virtutile lui, opariti doua lingurite de frunze uscate cu apa clocotita, lasati sa se infuzeze si beti pana la trei cesti de ceai pe zi.

• Florile de portocal (amar), de lavanda si de lamai intra in compozitia ceaiurilor relaxante. Beti o infuzie inainte de culcare, pentru a adormi mai usor.

Nu agravati simptomele

• Limitati consumul de cafea, de ceai sau de bauturi cu cola, la maximum o ceasca sau un pahar pe zi. Din unele studii reiese ca persoanele foarte anxioase sunt deosebit de sensibile la cofeina.

• Limitati, de asemenea, consumul de vin, de bere si de orice alta bautura alcoolica. Chiar daca pentru moment destinde, alcoolul poate face sa creasca anxietatea, imediat ce efectul lui euforizant dispare.

Miscare si... repaus

• Pentru a va destinde, practicati o activitate fizica in aer liber. 30 de minute de mers pe jos, cu pas intins, produce endorfine, substante care atenueaza durerea si creeaza buna dispozitie.

• Indiferent daca preferati meditatia, gradinaritul sau contemplarea unui acvariu, oferiti-va pauze de 15 minute, o data sau de mai multe ori pe zi.

Incercati un sedativ natural

• Nu dati inapoi la mirosul neplacut al valerianei: aceasta planta poate calma realmente anxietatea.

• Luati zilnic un complex de vitamine B. Acesti nutrienti atenueaza stresul. (Vitamina B6 ii este necesara creierului la producerea serotoninei.) Si lipsa lor poate fi o sursa de anxietate.

Cand sa mergeti la doctor?

O stare de anxietate cronica poate avea repercusiuni asupra sanatatii. Nu ezitati sa consultati medicul daca va simtiti, in mod frecvent, anxiosi, daca nu va puteti concentra sau nu puteti dormi, daca aveti tendinta sa apelati la alcool, mancare pentru a va calma, sau daca va temeti ca veti avea un comportament violent.

Trebuie mentionat faptul ca anxietatea poate fi semnul unor maladii sau al unor tulburari organice, grave uneori (hipertiroidie, hipoglicemie, iminenta unui infarct etc.) sau poate fi un efect secundar al medicamentelor. Deci: este foarte important sa stati de vorba cu un medic!

Ce trebuie sa stiti?

Anxietatea este o senzatie de frica, legata de o amenintare sau de un pericol nu prea bine identificate, ori chiar inexistente. Persoanele in cauza se simt nelinistite fara sa stie, de fapt, de ce. Simptomele sunt diferite, in functie de tipul anxietatii — daca e cronica, sau se manifesta prin crize: iritabilitate, dificultati de concentrare, tensiuni musculare, dureri de cap sau de stomac, probleme cu somnul — in primul caz.

Si transpiratie abundenta, accelerarea ritmului cardiac, tremurat, respiratie greoaie, ganduri sau comportament necontrolabil — in cel de-al doilea.

Criza de anxietate sau de panica

Spre deosebire de starea anxioasa difuza, criza de anxietate survine in mod brutal si violent. Inima incepe sa bata cu putere, tensiunea arteriala urca vertiginos, respiratia devine dificila, iar persoana in cauza poate avea ameteli sau stari de lesin. Aceste simptome pot semana, uneori, cu un infarct. Crizele de anxietate se pot produce dupa o perioada de stres neobisnuit, cum ar fi un divort sau un deces. Cel mai bun mod de a reactiona este sa nu dramatizati: chiar daca produc ingrijorare, crizele exprima pur si simplu o stare emotionala lipsita de gravitate. Nu exista niciun pericol, criza trece de la sine. Pastrati-va pe cat posibil calmul, incercati sa va controlati respiratia si asteptati sa inceteze criza.

Ganditi pozitiv!

Repetarea — in mod frecvent — a unor fraze pozitive poate avea efecte benefice, pentru ca ideea vehiculata de ele sfarseste prin a se ancora in gandurile si in comportamentul nostru. Aceasta tehnica poate ajuta, de asemenea, la infruntarea unor situatii dificile. Iata cateva exemple de astfel de fraze, dar puteti si dumneavoastra sa-i dati frau liber imaginatiei.

• Inainte de a intalni persoane necunoscute:
„E o ocazie formidabila de a descoperi o persoana pe care nu o cunosc“.

• Pentru inceputul unei activitati noi:
„Sunt in stare sa fac treaba aceasta. Am competente care ma vor ajuta sa reusesc“.

• Fata-n fata cu eventuali opozanti:
„N-are nicio importanta ca ceilalti cred ca nu am dreptate, atata vreme cat opinia mea este cea mai intemeiata si o exprim cu sinceritate“.

• In fata unui sentiment de nesiguranta:
„Am mai invins, in trecut, asemenea greutati si pot s-o fac si acum“.

• Inaintea unei iesiri in public:
„Am ceva important de spus si toata lumea de-aici vrea sa auda“.

• In fata unui esec:
„Am avut posibilitatea sa incerc cai cu totul noi si sunt gata sa primesc si alte provocari“.

 

Ani de zile m-am chinuit cu aceasta boala care la mine se manifesta mai ales prin inghetul picioarelor (noaptea imi puneam in pat sticle cu apa fierbinte). Asta pana cand am apelat la baile cu apa rece, recomandate in cartea lui Sebastian Kneipp, „Remedii de medicina naturala“. De atunci, nu mai am probleme.

Am inceput cu mersul in picioarele goale pe trotuarul udat cu apa rece, a urmat calcatul apei reci in vana (1-2 minute), apoi dusurile cu apa rece, incepand de la labele picioarelor in sus, cu rotatii in jurul genunchilor si tot asa, treptat, cate putin in fiecare zi, pana cand am ajuns sus, la umeri (totul dureaza 1-2 minute). In fiecare dimineata ma spal cu apa rece de la brau in sus, iar in zona gatului lovesc jetul de apa de la robinet cu mana, de mai multe ori. Nu am mai fost bolnava de ani de zile si pot bea apa rece fara nicio frica (inainte beam doar apa statuta). Baia calda o inchei cu un dus rece de jos in sus. Tratamentul cu apa rece se face doar pe corpul cald (daca ne e frig, ne incalzim mai intai). Va recomand si cartea „Hidroterapia“, tot dupa Sebastian Kneipp. Va doresc si dumneavoastra caldura de care ma bucur eu dupa folosirea apei reci.

M. B., Arad; foto: www.acasa.ro

 

Artarul

Un locsor umbros si un sol putin argilos si artarul (Acer) se simte in elementul lui. Arborele cu frunzele sale lobate si digitiforme poate atinge o inaltime de 20 m. Trunchiul isi schimba mereu culoarea — in tinerete, punctele de pe scoarta sunt maro cu alb, apoi maro roscat si la batranete (traieste pana la 200 de ani) cenusii cu alb.

Actiunea vindecatoare. Frunzele de artar au un efect racoritor, datorita taninurilor, saponinelor si alcoolului Cholin pe care le contin. De aceea, in mod traditional, artarul este folosit impotriva intepaturilor de insecte si a pielii iritate si inflamate.

Reteta cea mai buna. Se maruntesc frunzele proaspat culese si se aplica direct pe pielea iritata. O calmeaza si o racoresc, creand o senzatie de bine. In caz de abcese, se oparesc 1-2 frunze maruntite cu 1/4 l de apa clocotita, se infuzeaza 10 minute, se lasa putin sa se raceasca si se strecoara. Se inmoaie un prosop in infuzie, se pune pe zona afectata si se lasa sa actioneze circa 20 de minute.

Castanul salbatic

Copacul impunator, inalt de 30 m, cu coroana lui bogata (Aesculus hippocastanum) a ajuns din Grecia in Europa centrala pe la mijlocul secolului 16. Creste mereu rasucit spre dreapta, are flori albe in forma de lumanari, care infloresc in luna mai si fructe cu invelisul acoperit de tepi.

Actiunea vindecatoare. Substantele componente cele mai importante sunt aesculina (din scoarta) si aescina (din fructe). Aesculina stimuleaza metabolismul si intareste tesuturile, iar aescina, o substanta asemanatoare saponinelor, dreneaza tesuturile. Extractele intaresc peretii arterelor, stimuleaza irigarea vaselor fine de sange, de aceea sunt recomandate bolnavilor cu afectiuni venoase.

Reteta cea mai buna. Tinctura impotriva picioarelor obosite. Se curata 5 castane proaspete de coaja si se taie marunt. Se toarna peste ele o ceasca de rachiu de prune de 40°, se pun intr-un vas de sticla inchisa la culoare, se lasa sa stea 24 de ore si se filtreaza. Se ia cate o lingura de tinctura pe zi.

Stejarul

Creste aproape peste tot in Europa, atinge o inaltime de 20 pana la 50 m si isi intinde ramurile puternice in toate partile, dupa motto-ul: „Faceti loc, aici stau eu!“. Traieste pana la 1300 ani (deci mai mult decat teiul) si frunzele lui sunt lobate si pieloase. Stejarul (Quercus robur) face toamna niste fructe lunguiete si netede: ghinda.

Actiunea vindecatoare. Scoarta de stejar contine tanin, care calmeaza inflamatiile produse de infectiile cutanate, vindeca eczemele, hemoroizii, furunculele si ranile si combate transpiratia picioarelor.

Reteta cea mai buna. Baia cu scoarta de stejar. Se fierb 500-900 g de scoarta, vreme de 20 de minute, se strecoara decoctul si se adauga la apa de baie (cu o temperatura de 37°). Durata baii: intre 15 si 20 de minute. Important: dupa baie se sterge bine pielea!

Teiul

Indragostitii isi incrusteaza cu placere initialele (plus o inima) in scoarta teiului. Si nu e de mirare, pentru ca lemnul este foarte moale (de aceea este numit lemn pentru sculptat). Copacul creste pana la 40 m si atinge o varsta matusalemica, de circa 1000 de ani. Inainte vreme, in centrul multor sate exista un tei, sub care se tineau judecatile. De aici si denumirea de „copac al judecatii“.

Actiunea vindecatoare. Uleiurile eterice din flori contin taninuri si mucilagii si ajuta la eliminarea flegmei, provoaca transpiratia, calmeaza crampele si nervii si reduc tensiunea arteriala si febra.

Reteta cea mai buna. Ceaiul impotriva racelii si a febrei. Se oparesc 2-3 lingurite de flori uscate (de la farmacie) cu o ceasca de apa clocotita, se lasa 10 minute cu capac sa se infuzeze, se strecoara si se bea ceaiul fierbinte. Cate o ceasca de trei ori pe zi. Ceaiul este foarte bun si impotriva cistitei, pentru ca elimina agentii patogeni.

 

Allium porrum, dupa numele sau latin, era leguma preferata a egiptenilor, care o luau cu ei si-n mormant, crezand ca-i face nemuritori. Era alimentul de baza al constructorilor de piramide. La romani, imparatul Nero, care se credea genial, recomandandu-se drept poet, cantaret si actor, era convins ca prazul „inmoaie“ coardele vocale, datorita continutului sau bogat in uleiuri purificatoare. Pofta imparatului pentru prazul gatit in ulei era asa de mare, incat multimile Romei il porecleau, in batjocura, „Porrofagus“, mancatorul de praz.

In Britania, prazul se pare ca a fost adus de soldatii daci, chemati de romani sa apere marginile de vest ale imperiului. Cert este ca in anul 640, regele Cadwallader si-a indemnat soldatii sa-si agate un praz de scuturi, pentru a putea fi deosebiti mai usor de dusmani. Pe vremea aceea nu existau uniforme. Cadwallader a castigat batalia si prazul figureaza de-atunci si pana in ziua de astazi, ca insemn militar al galezilor.

Prazul, leguma slabitului

Prazul contine suficient de mult potasiu pentru a fi un diuretic eficient. O portie de praz fiert insumeaza aportul cotidian complet necesar unui adult. Botezata „leguma zero“, datorita faptului ca prezenta caloriilor, a grasimilor si a sarii e neglijabila, prazul este un aliment ideal in dietele de slabit (regimul hipocaloric si hiposodic). Ruda buna cu ceapa si usturoiul, dezavantajul lui este ca poate provoca flatulenta, datorita compusilor de sulf pe care-i contine. Compozitia medie pentru 100 grame praz: proteine - 1,6 g, lipide - 0,3 g, glucide - 3,7 g, aport energetic - 23 kcalorii.

Mod de folosire. Prazul se gaseste pe piata intregul an (exista si soiuri de iarna). Se mananca doar partea alba a tulpinei, care a crescut sub pamant. Partea verde poate fi folosita ca aroma pentru supe si sosuri. In majoritatea cazurilor, prazul se fierbe usor si se serveste cu sosuri de smantana. La romani e leguma traditionala de post. Marele scriitor Ernest Hemingway prefera, insa, varianta franceza: praz fiert in apa sarata si marinat in vinegreta. Un fel clasic al bucatariei de bistrou.

Feluri cu praz

• Praz turcesc. Ingrediente: 50 g stafide, 1 kg tulpini subtiri de praz, 6 linguri untdelemn, 150 g de masline fara samburi, 3-4 rosii, sare, piper, 3 linguri de suc de lamaie. Mod de preparare: Stafidele se inmoaie in apa fierbinte. Prazul se curata de partile verzi. Tulpinele albe se spala si se taie in doua pe lung, in marime de 4 cm. Se acopera cu ulei si se pun la calit pe foc mic, acoperit cu capac. Se lasa 10 minute, clatinand cratita, ca sa nu se prinda de fund. Se curata rosiile de pielita, li se scot semintele si se taie pulpa marunt. Stafidele se scurg, maslinele se toaca, se amesteca ambele cu rosiile, adaugandu-se 1/2 lingurita de sare si o priza buna de piper. Se pun peste praz si se lasa sa mijoteasca 30 de minute, pe flacara mica. Se serveste rece, asezonat cu suc de lamaie.

• Tort de praz. Ingrediente: pentru aluat - 2 1/2 cani faina, 150 g unt taiat bucati, 2-3 linguri suc de lamaie, 1-2 linguri apa. Pentru umplutura: 30 g unt, 2 felii de sunca taiate subtire, 4 tulpini de praz taiate fin, 1-2 linguri otet alb, 1/4 cana faina, 1 cana lapte, 2 oua batute, 1 cana de cascaval ras, 1 lingurita piper pulbere, un ou pentru glasat, ierburi proaspete pentru garnisit. Mod de preparare: Se porneste cuptorul la 210 grade. Se unge o forma rotunda de budinca cu unt topit. Aluatul: se amesteca faina cu untul, pana cand compozitia devine faramicioasa. Se adauga sucul de lamaie si aproape toata apa. Se framanta 30 de secunde, pana ce aluatul devine uniform. Daca e nevoie, se mai pune apa. Se inveleste in folie de plastic si se pune 30 de minute in frigider. Umplutura: se incinge untul, se prajeste in el sunca, pana ce devine crocanta. Se adauga prazul si se lasa sa se inmoaie 5 minute. Se adauga faina si otetul. Se ia de pe foc. Adauga laptele, putin cate putin, amestecand. Se pune din nou pe flacara si se amesteca, pana ce sosul da in clocot si se ingroasa. Se lasa sa raceasca usor. Se adauga ouale, cavalul si piperul. Se ia 2/3 din aluat si se acopera cu el forma. Se pune umplutura. Aluatul ramas se intinde cu sucitorul si se pune peste umplutura, ca un capac. Se taie marginile si se unge cu ou batut. Se fac 3 despicaturi adanci in aluat, ca sa iasa aburii. Se coace 30-40 de minute, pana ce tortul devine galben-maroniu. Se garniseste cu ierburi aromate tocate si se serveste taiat felii.

 

Castanul salbatic (Aesculus hippocastanum) este un arbore creativ, caruia ii place sa ofere spectacole. Primavara isi transforma ramurile in candelabre formate din flori colorate si parfumate suav, vara isi rasuceste trunchiul spre dreapta, asa, intr-un gest de exuberanta, iar toamna se incarca de ghiulele tepoase, care cad cu pocnet sec pe pamant si din care ies niste fructe lucioase, ciudate, cu un ochi mare in frunte si care fac bucuria copiilor. Si-a gospodinelor, cateodata, atunci cand isi amintesc retete stravechi de spalare a rufelor fine, cu miez de castane dat pe razatoarea cea mare, sau cand prepara din ele un leac impotriva reumatismului.

Portret - castanul salbatic creste usor, urcand spre 35 de metri. Trunchiul lui poate atinge grosimi remarcabile, de pana la 2 metri, iar ca varsta ajunge la 300 de ani. Bogat in ramuri drepte si dese, cand inverzeste are coroane de-a dreptul imperiale, de-o magica frumusete, de unde si aclimatizarea lui in orase, multe din ele celebre pentru bulevardele lor cu castani.

In zodiacul plantelor (daca nu stiati pana acum, el exista!), castanul salbatic ii este subordonat marelui Jupiter, mai-marele zeilor din Olimp, care este asociat cu orgoliul, maretia, bogatia si optimismul. Primavara, cand mugurii mari si stralucitori explodeaza si lasa sa iasa din ei snopuri de frunze verzi, maretia jupiteriana a castanului ni se arata in toata splendoarea ei.

Frunzele castanului isi incep viata ascunse in muguri mari si luciosi, acoperiti cu un lac lipicios. Copacul inverzeste pe deplin in luna aprilie. Dupa ce cresc, frunzele au un petiol lung de 5-10 cm si o forma de degete (bucuria copiilor, care jupoaie nervurile si le transforma in maini de stafii).

Florile castanului au forma de candelabre si isi schimba culoarea din alb in roz si in rosu, un semnalizator pentru albine, care afla, astfel cand e vremea sa le adune nectarul (vremea buna e la inceput, cand petalele albe au margini vag aurii). In felul asta artistic, castanul isi asigura polenizarea, fiindca si albinelor le plac provocarile.

Fructele castanului salbatic nu se pot consuma, desi pentru unele animale ele reprezinta o delicatesa, in iernile lungi, ele sunt, chiar, o hrana indispensabila pentru caprioare si porcii mistreti. In schimb, castanele au virtuti medicinale remarcabile, printre care la loc de frunte se afla efectul lor asupra suferintelor provocate de bolile venelor si de reumatism.

Remedii de sanatate din castane

Fructul castanelor salbatice contine substante active care protejeaza pielea de soare, activeaza circulatia sangelui in picioare si comprima vasele de sange dilatate (varicele), carora le intareste peretii. In plus, impiedica formarea trombozelor, actioneaza impotriva umflaturilor si a retinerilor de apa. Nici florile si nici scoarta nu sunt, insa, de lepadat. Ele au intrebuintari in raceli, nevralgii si reumatism, suferinte ale tractului intestinal.

• Ceai din flori de castan. Reteta: o jumatate de lingurita de flori uscate (primavara, se folosesc florile proaspete, in cantitate de o lingura cu varf) se oparesc cu o cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat 5 minute, apoi se strecoara. La nevoie, ceaiul se indulceste cu miere. Se beau 2-3 cani pe zi. Intrebuintare: raceli, diaree, tuse, nevralgii, reumatism, guta, retineri de apa, menstruatii cu sangerari excesive. Calmeaza si induce un somn profund.

• Ceai din scoarta de castan salbatic. Reteta: o lingurita de coaja maruntita se pune intr-un sfert de litru de apa rece, apoi vasul se pune pe flacara mica. Dupa 2-3 clocote se trage deoparte si lichidul se strecoara. Se beau doua cani pe zi, in caz de diaree acuta si probleme intestinale.

• Tinctura de castane. Reteta: se aduna castane proaspete, se inlatura coaja lucioasa, se scoate miezul galben si se toaca marunt. Se pune apoi intr-o sticla, pana aproape de gatul ei, se acopera cu spirt de 70° si se inchide ermetic. Se lasa la macerat trei saptamani, in loc umbros si racoros si se scutura o data pe zi. Lichidul se strecoara si se trage in sticlute mai mici, de culoare inchisa. Intrebuintare: cu tinctura obtinuta se ung picioarele obosite, umflate, si zonele cu varice. Este la fel de eficienta, daca se amesteca cu cateva picaturi de ulei de masline sau de migdale. Cataplasmele cu tinctura de castane au efect si in combaterea hemoroizilor (care sunt tot niste vene umflate, plasate intr-un loc dureros).

• Alifie de castan. Reteta: o lingura de tinctura de castane se amesteca cu osanza de porc. Se foloseste cu succes in tratarea hemoroizilor.

• Unguent cu lanolina. Reteta: o lingura de tinctura de castan se amesteca cu 2 linguri de lanolina (farmacie). Se foloseste in tratamentul varicelor.

• Adaos in baie. Reteta: pentru o baie completa, e nevoie de o jumatate de caldare de castane proaspete. Se spala, se taie in patru (cu coaja cu tot) si se lasa peste noapte in apa, ca sa se inmoaie. A doua zi se fierb scurt intr-o oala, se strecoara si lichidul se toarna in apa din cada. Se amesteca cu mana, pentru a se forma o spuma, extrem de sanatoasa, produsa de saponinele continute in castane. Intrebuintari: reumatism, guta, tulburari ale circulatiei sangelui.

Leacuri babesti

• In trecut se credea ca doua-trei castane purtate in buzunarul sortului sau al pantalonilor usureaza durerile provocate de guta si reumatism.

• Vindecatorii populari recomandau purtatul castanelor si pentru calareti si biciclisti, pe care urmau sa ii apere de inflamatii ale epidermei in zonele supuse frecarii.

Intrebuintari casnice

Saponinele continute in castane fac spuma la fel ca un sampon. Se pot folosi la spalatul hainelor fine (matase, lana, organza). Mod de preparare: se cojesc castanele de invelisul lor subtire, maro, se taie marunt sau se dau pe razatoare si se usuca. Se pun in apa, la fel ca orice detergent.

Remedii contra varicelor

• Infuzie. Ingrediente: flori de castan (o lingurita), flori de paducel (o lingurita), flori de arnica (o jumatate de lingurita), flori de coada-soricelului (o lingurita). Mod de preparare: se amesteca bine toate plantele. Se ia o lingura din compozitie, se opareste cu apa clocotita si se lasa la infuzat 5 minute. Se beau trei cani pe zi (se pot indulci cu putina miere) dupa o jumatate de ora de la mesele principale.

• Tinctura combinata pentru uz intern. Ingrediente: tinctura de castane (30 de picaturi), tinctura de coada-soricelului (15 picaturi), tinctura de arnica (5 picaturi). Mod de folosire: se amesteca ingredientele. Se iau 15-25 de picaturi, diluate in putina apa, de trei ori pe zi, inainte de mesele principale.

• Tinctura combinata pentru uz extern. Ingrediente: tinctura de arnica (10 picaturi), tinctura de galbenele (20 de picaturi), tinctura de castan (20 de picaturi), tinctura de tataneasa (20 de picaturi). Mod de folosire: se amesteca toate tincturile si cu lichidul obtinut se ung, dimineata si seara, locurile cu probleme.

 

A fost conceputa de un medic american, pentru a-i ajuta pe cei ce vor sa slabeasca. Originalitatea ei consta in faptul ca se executa foarte incet, intarind mai repede muschii si reducand grasimile in exces. Combinata cu o alimentatie sanatoasa si moderata, aduce succesul in patru saptamani.

Muschi in plus, grasime in minus, acesta este principiul gimnasticii lente, cu greutati, conceputa de medicul american Ellington Darden.

Procedeul:

Pentru ca muschii sa fie solicitati la maximum, greutatile trebuie manipulate, la fiecare exercitiu, vreme de 10 secunde. Fiecare exercitiu se repeta de 8 ori. Ordinea in care le faceti este aleatorie. Alegeti greutati care sa va puna efectiv corpul la treaba, intre 1-2 kilograme. Antrenamentul nu trebuie sa dureze mai mult de 20 de minute. Dupa ce incepeti sa prindeti forta, puteti spori greutatea ganterelor.

Pentru ca antrenamentele sa aiba efect, corpul are nevoie de trei zile de pauza intre ele. Cine face programul de doua ori pe saptamana va vedea rezultatele deja dupa o luna.

Exercitii

Pentru brate:

Ingenuncheati cu piciorul stang pe pamant. Dreptul sta indoit in unghi drept. Sprijiniti-va pe el cu mana dreapta, facuta pumn. Mana stanga tine greutatea. Miscati bratul inainte, inapoi si lateral, fiecare miscare cate 10 secunde. Repetati de 8 ori, apoi schimbati partea. Respirati regulat.

Pentru piept:

Luati doua gantere. Duceti piciorul drept usor in fata. Mana dreapta sta intinsa pe langa corp. Ridicati mana stanga la inaltimea umarului. Lasati antebratul spre inainte, apoi lateral, numarand de fiecare data zece secunde. Faceti acelasi lucru si cu mana dreapta.

Pentru abdomen:

Indepartati usor picioarele si indoiti putin genunchii. Trunchiul sta drept, usor aplecat in fata. Apucati cu ambele maini o singura greutate si miscati-o spre lateral, stanga si dreapta ducand bratele cat puteti de sus. Tempoul este acelasi, de zece secunde. Repetati de 8 ori. Daca exercitiul nu va ridica probleme, luati in maini ambele greutati.

Pentru picioare:

Faceti un pas mare inainte, cu ambii genunchi usor indoiti. Spatele drept. In fiecare mana cate o greutate. Lasati genunchii cat mai jos, spre pamant, apoi reveniti. Repetati de 8 ori. Schimbati picioarele. Coborarile si ridicarile sa fie foarte lente.

Pentru fese:

Ingenuncheati pe un picior, cu bratele sprijinite pe podea, in unghi drept. Ridicati celalalt picior in aer, indoit, cu o greutate pusa in cuta dintre coapsa si gamba. Ridicati si coborati piciorul de opt ori, vreme de 10 secunde. Schimbati partea.

 

Pancreatita este o afectiune extrem de periculoasa, al carei tratament adesea este de competenta medicinei de urgenta. Interventia medicinei naturale de cele mai multe ori are o actiune lenta, necesitand tratamente de lunga sau de foarte lunga durata.

Plante medicinale

Tratamente interne:

• Radacina de cicoare (Cichorium intybus) — substantele amare pe care aceasta planta le contine sunt un exceptional drenor biliar (in conditiile in care adesea pancreatita apare ca o reactie secundara la anumite probleme ale cailor biliare), un bun antiinflamator si stimulent al activitatii pancreasului. Se recomanda pentru profilaxia pancreatitei, dar si ca tratament in pancreatita cronica, fiind in schimb contraindicata in faza acuta. Administrarea este sub forma de pulbere de radacina, din care se ia cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de 30-60 de zile, urmate de alte 15 zile de pauza.

• Frunzele de maslin (Olea europaea) - este o planta cu puternice efecte antiinflamatoare asupra vezicii biliare si a pancreasului. Se administreaza sub forma de capsule, care contin un amestec de extract uscat si de pulbere de frunze. Zilnic se iau cate 4 capsule, in cure de doua-trei saptamani, urmate de 1-2 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia.

• Radacina de obligeana (Acorus calamus) — o lingurita de planta uscata maruntita se lasa intr-un pahar de apa de seara pana dimineata, dupa care se filtreaza, iar extractul obtinut se pune deoparte. Se bea un pahar de macerat dimineata, imediat dupa trezire, si unul seara. Are efecte antiinflamatoare, tonice digestive, normalizeaza apetitul (care este una din marile probleme ale bolnavilor de acest tip), normalizeaza activitatea la nivelul colonului. Se fac tratamente de o luna, urmate de zece zile de pauza, dupa care se reia.

Tratamente externe:

• Tataneasa (Symphytum officinalis) - este un foarte puternic antiinflamator, in special datorita alantoinei, un principiu activ cu efecte exceptionale in reducerea inflamatiilor cu cele mai diverse localizari. Se aplica sub forma de cataplasma, preparata astfel: doua linguri de radacina de tataneasa se pun intr-un vas, in care se adauga apoi apa calduta, amestecand incontinuu cu o lingura de lemn, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta se pune, printr-un tifon subtire, pe locul afectat, unde se pastreaza una-doua ore, dupa care se indeparteaza si se lasa pielea sa se zvante. Adesea, tataneasa se combina cu urmatoarea marul-lupului.

• Marul-lupului (Aristolochia clematitis) - doua linguri de tataneasa si doua linguri de marul-lupului (ambele sub forma de pulbere) se pun intr-un vas in care se adauga apoi apa calduta, amestecand incontinuu, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta se pune, printr-un tifon subtire, pe zona pancreasului, unde se pastreaza una-doua ore, dupa care se indeparteaza si se lasa pielea sa se zvante. Este o aplicatie extrem de eficienta in tratamentul pancreatitei, precum si in tratamentul de eliminare a sechelelor acesteia.

Apiterapia

Efecte excelente in tratamentul pancreatitei are tinctura de propolis sau, in cazurile acute, cand cel mai mic aport de alcool este strict contraindicat, extractul glicolic (pentru uz intern!) de propolis. Se tin cure de cate 4 saptamani, timp in care se administreaza cate 50 de picaturi de tinctura sau de extract glicolic, de trei ori pe zi, cu putina miere.

Cura cu laptisor de matca se recomanda dupa depasirea fazei acute a pancreatitei, pentru refacerea rapida, atat fizica, cat si psihica. Se administreaza cate un gram de laptisor de matca zilnic, in stare neprelucrata (eventual conservat in miere), in cure de 21 de zile. Acest tratament are efecte tonice, ajuta la refacerea echilibrului sistemului nervos, imunitar si endocrin, are efecte puternic antidepresive, necesare bolnavilor epuizati de accesele dureroase, de privarea de hrana si de incapacitatea de efort.

Cateva elemente de dieta

Mai in gluma, mai in serios, pentru a preveni si trata pancreatita, cuvantul-cheie este ABTINERE. In cele mai multe cazuri, aparitia pancreatitei tine, pe langa o predispozitie innascuta, de anumite abuzuri alimentare, iar tratamentul, pentru a fi eficient, este necesar sa fie corelat cu cateva interdictii ferme. Iata, in continuare, care sunt aceste interdictii, dar si cateva recomandari:

• Renuntati complet la consumul de carne - aceasta solicita pentru a fi digerata si metabolizata foarte mult pancreasul si vezica biliara, blocheaza procesele de eliminare. Carnea va fi inlocuita de proteinele vegetale usor digerabile, cum ar fi cele din cerealele integrale si din hrisca.

• Consumati sucuri de legume si supe din legume pasate - sunt foarte usor digerabile, iar prin continutul lor de enzime, de vitamine, de minerale si fibre alimentare, acestea constituie un adevarat elixir in tratamentul pancreatitei.

• Eliminati toate produsele cu aditivi sintetici - afanatorii, aromele sintetice, conservantii si colorantii artificiali determina in marea lor majoritate aparitia si agravarea pancreatitei, utilizarea lor pe scara tot mai larga in ultimele decenii fiind una dintre explicatiile pentru care pancreatita a devenit atat de raspandita in zilele noastre. Renuntati si la alimente cum ar fi zaharul, margarina, faina alba, conservele de tot felul.

• Nu mancati prajit - cercetari recente arata ca transformarile suferite de amidon si de grasimi in procesul prajirii duc la formarea unor substante cu un potential de declansare a afectiunilor pancreatice si biliare foarte mare.

• Un nu hotarat alcoolului si tutunului - este un indemn care practic nu mai are nevoie de justificare. Este demn de mentionat, insa, ca cele doua vicii pot duce la aparitia sau reactivarea pancreatitei, cu efecte letale asupra bolnavului.

• Consumati proteine si grasimi vegetale naturale - acest indemn este valabil doar dupa depasirea fazei de convalescenta. Se recomanda proteinele si grasimile din leguminoase (linte, naut, soia), din nuci, din arahide si alune neprajite, din seminte de dovleac si de floarea-soarelui, din susan. Acestea constituie alimentele cu toxicitatea cea mai scazuta si care confera in schimb organismului o energie extraordinara, menita sa-l ajute sa previna boala.

• Evitati medicamentele de sinteza pentru slabit — adesea ele pot declansa pancreatita. De asemenea, curele drastice de slabire prin infometare pot declansa pancreatita.

• Consumati scortisoara — este singurul condiment picant permis in cazul acestei afectiuni. Un varf de lingurita de pulbere se amesteca foarte bine cu putina miere si se administreaza la inceputul fiecarei mese. Are puternice efecte antiinflamatoare si tonice digestive.

Respiratia abdominala

O respiratie sanatoasa, ampla si profunda este un ajutor exceptional in tratarea tuturor bolilor din zona abdominala, inclusiv a pancreatitei. De ce? Vom afla in continuare, insa mai intai sa vedem tehnica de executie a respiratiei abdominale:

Ne asezam comod pe un scaun cu spatele drept, ne plasam palma stanga pe abdomen si pe cea dreapta pe torace. Expiram profund, pentru a goli complet plamanii de aer, dupa care inspiram lent, dilatand cat mai mult narile si relaxand cat mai profund muschii abdomenului, asa incat sa permitem lobilor inferiori ai plamanilor sa se umple cu aer. Dupa ce am umplut plamanii in zona lor inferioara cu aer (ceea ce va avea un efect de bombare a abdomenului, care va impinge in sus palma mainii stangi), ne oprim si facem o scurta retentie pe plin, dupa care expiram aerul pe gura. Reluam aceasta respiratie de 40 de ori pe zi, minimum. Atunci cand respiram abdominal, obligam muschii din aceasta zona sa se relaxeze (persoanele bolnave sunt foarte contractate), ceea ce va duce la normalizarea proceselor si va favoriza lupta organismului contra bolii. Mai mult, respiratia abdominala realizeaza un masaj natural profund al tuturor organelor abdominale, stimulandu-le armonios activitatea, iar in plus, are un exceptional efect calmant asupra psihicului, care este un factor care adesea face diferenta intre viata si moarte, in cazul bolilor grave. Cel mai puternic efect il are respiratia abdominala atunci cand este insotita de o vizualizare creatoare corespunzatoare.

Vizualizarea creatoare

Pentru persoanele sceptice fata de nou si profund atasate de ideea ca fiinta noastra este exclusiv materiala, metoda care urmeaza poate parea cel putin hazardata. Si totusi, aplicand-o, bolnavul, ale carui mijloace de actiune sunt altfel extrem de reduse in aceste cazuri, nu are nimic de pierdut. De altfel, vizualizarea creatoare este un mijloc de vindecare inca putin experimentat in cazurile de pancreatita, dar care in multe alte afectiuni grave a avut efecte terapeutice uimitoare. Exista mai multe moduri de efectuare a vizualizarii creatoare, insa acum vom prezenta o varianta foarte simpla si totodata eficienta, corelata cu respiratia. Iata tehnica de executie: atunci cand faceti respiratia abdominala, vizualizati cum odata cu aerul inspirat patrunde in zona abdominala si o energie stralucitoare, de culoare verde (ca a frunzelor la inceputul verii), care amelioreaza inflamatia, calmeaza durerea, vindeca si reface in profunzime tesuturile afectate. De asemenea, aceasta energie luminoasa alunga boala, pe care o veti reprezenta mental ca o pata de culoare gri sters sau maro palid. Cu fiecare inspiratie, ne imaginam cu putere si totala convingere cum aceasta energie verde, pura si extrem de puternica ne patrunde in organism, iar in retentia pe plin vedem cum aceasta energie vindeca si curata zonele bolnave. Apoi, cand expiram, vizualizam cum toate energiile reziduale sunt eliminate, lasandu-ne organismul curat si sanatos, fara urma de boala. Efectuati acest tratament inedit si aparent simplu, minimum 20 de minute zilnic, vreme de 3 luni macar. Eficienta sa va va uimi!