Medicină informativă

Dermatita de scutece (dermatita fesiera, dermatita amoniacala)

Dermatita de scutece este o dermatita inflamatorie, cu caractere particulare, care apare in principal ca urmare a contactului prelungit cu urina si fecalele, care inhiba adeseori scutecele.

Apare intre a doua si a treia luna de viata, persistand perioade variabile de timp, in functie de conditiile de igiena locala, de starea tubului digestiv si de alimentatie.

Etiopatogenie

Factorul etiologic principal ramane amoniacul rezultand din descompunerea ureei de catre bacterii cu proprietati de tip „ureaza“: micrococi, difteromorfi, bacilus ammoniagenes, Pseudomonas aeruginosa si, mai ales, proteusul.

Examenele bacteriologice evidentiaza insa, in majoritatea cazurilor si prezenta altor germeni infectiosi, ca streptococul hemolitic si Candida.

Mai intervin ca factori favorizanti ai dermatitei fesiere: scaunele moi si dese, schimbarea prea rara a scutecelor, insuficienta clatire a acestora, care pastreaza resturi de detergenti sau soda, chilotii de cauciuc sau din materii plastic, spalarea abuziva a regiunii anogenitale cu sapun etc.; alimentatia cu continut bogat in proteine si lapte in cantitati mari, care furnizeaza scaune „acide“, cu efecte iritante. S-a mai constatat ca si urinile normale si cu pH normal pot fi iritante, datorita enzimelor proteolitice pe care le contin.

Etiologia

Este, dupa cum reiese din cele expuse, complexa si este dificil sa se delimiteze pana unde merge rolul iritatiei prin amoniac sau ai aciditatii scaunelor si de unde incepe rolul patogen al germenilor infectiosi, ce se dezvolta in conditiile si pe locul dermatitei de scutece.

Simptomatologie

Dermatita de scutece se prezinta, la debut, sub forma unui eritem difuz al regiunilor perineofesiere, eritem ce se poate extinde pana in regiunile pliurilor inghinocrurale, radacinilor coapselor, hipogastrica etc. Daca conditiile locale continua sa se mentina, eritemul nu intarzie sa se veziculizeze si sa se erodeze, sau sa se eczematizeze. Un miros de amoniac frapeaza adesea la copilul examinat. Intr-un stadiu mai tardiv, tegumentele eritematoase sunt uscate, usor pergamentoase si usor descuamative. Leziunile sunt, de obicei, pruriginoase. Copiii sunt agitati, nervosi, cu insomnii.

Netratata, dermatita se poate complica, in unele cazuri, cu ulceratii sau leziuni papuloerozive, simuland sifilidele papuloerozive, de unde denumirea de „sifiloid posteroziv“, data de Seveshe, Jaquet si Ferrand acestei forme particulare a dermatitei fesiere. O alta complicatie, nu prea rara, probabil ca efect si al colonizarii leziunilor primare cu germeni ca streptococ, proteus, Candida, este constituita de eruptiile zemuinde de tip eczematide, ce apar in vecinatatea dermatitei si apoi la distanta, putandu-se ajunge pana la veritabile eritrodermii, care evoca dermatita seboreica Leiner-Moussous.

Fara tratament, afectiunea poate evolua luni de zile, cu sau fara complicatii amintite. Uneori raspunde greu si la tratament.

Diagnosticul diferential

Se face cu dermatita seboreica, eritemul toxic al nou-nascutilor, intertrigo-ul candidozic, mai rar cu psoriazisul de scutece, dermatita atopica, dermatita de contact (medicamentoasa), sifilidele erozive sau papuloerozive, cu unele dintre acestea, dermatita de scutece putand coexista.

Histopatologie

Imaginea este superpozabila pe aceea a unui intertrigo sau a unei dermatite eczematiforme (de contact).

Tratament

In cazurile complicate cu infectii secundare, se vor administra antibiotice, iar in formele mai extinse, mai severe ca intensitate a leziunilor sau cu eruptii secunde la distanta si cu eritrodermii, se vor administra corticosteroizi in doze medii, in cure mai prelungite, eventual in administrare intermitenta din 2 in 2 zile.

Tratamentul local consta in stergerea blanda cu solutii continand concentratii slabe de antiseptice, preferabil Fenosept diluat 1/3, care are dubla eficienta: antimicrobiana si anticandidozica. Se vor aplica, apoi, paste cu apa continand antibiotice, nistatina si corticosteroizi fluorinati, urmate, dupa calmarea leziunilor, de paste grase cu corticosteroizi fluorinati si antibiotice.

Preventiv

Se vor evita: imbracamintea „ocluziva“, respectiv chilotii de material plastic, spalatul cu sapun a regiunii afectate.

Se va corecta dieta alimentara, dupa caz si se vor combate scaunele moi, respectiv dispepsiile de fermentatie; scutecele vor fi bine clatite de amoniac si de resturile de urina si fecale. Dupa spalare, scutecele ar trebui sa aiba „ideal“ un pH cat mai alcalin.

Foto: www.sfatulmedicului.ro