Medicină informativă

 

Multi considera ca montul este o inflamatie si incearca s-o trateze prin comprese si retete naturiste, insa el reprezinta deplasarea osului de la baza degetului mare spre exterior.

Aceasta migrare inghesuie intre ele celelalte degete care, in lipsa spatiului necesar, se pot urca unul peste celalalt. Falsa premisa ca montul ar fi un cartilaj nou aparut este complet gresita. Pe de alta parte, montul este mai degraba o afectiune genetica decat una cauzata de pantofii stramti sau tocurile inalte, insa acestea, desi nu sunt cauze in sine, pot agrava monturile.

Motivele acestei deplasari nu sunt clare, insa exista anumiti factori de risc:

• diferenta de marime anormala a oaselor degetelor;

• amputatia degetului de langa cel mare - aceasta procedura trebuie evitata pe cat posibil;

• boli inflamatorii de tipul poliartritei reumatoide, cu repercusiuni asupra intregului picior;

• mobilitatea articulara crescuta, caracteristica sexului femeiesc. Motiv pentru care montul apare in 95% din cazuri la femei.

Cum recunosti montul?

Simptomele si complicatiile montului sunt produse de reducerea functionalitatii la nivelul labei piciorului prin suprasolicitarea articulatiilor si tulburarile de echilibru caracteristice, iar alteori sunt provocate de conflictul cu incaltamintea in timpul miscarii.

• Dureri puternice care ingreuneaza mersul sau impiedica purtarea incaltamintei.

• Deformarea labei piciorului.

• Bataturi, basici si infectii serioase ale pielii.

• Dureri in talpa.

Cum depistam montul?

Diagnosticul se pune in principal pe baza examinarii fizice. Medicul caruia ne vom adresa este chirurgul ortoped specializat in chirurgia labei piciorului. Radiografia elucideaza confuziile si este necesara inaintea unei interventii chirurgicale. Analizele de sange pot evidentia afectiuni existente de tipul poliartritei reumatoide, iar extragerea si examinarea lichidului articular pot depista o infectie locala.

Cum tratam montul?

Tratamentul nechirurgical cuprinde:

• protectia pielii de actiunea agresiva a incaltamintei prin ungerea zonei cu vaselina neutra si aplicarea de pansamente speciale de protectie;

• combaterea inflamatiei si a durerilor cu ajutorul medicamentelor antiinflamatoare;

• evitarea statului in picioare;

• inlocuirea sporturilor care agreseaza articulatiile (fotbal, atletism, jogging) cu inotul sau ciclismul;

• adaptarea incaltamintei.

Tratamentul chirurgical este este singura metoda care elimina definitiv durerea si deformatia.

Operatia se axeaza pe corectarea defectului, cu eliminarea simptomelor si nu pe estetica labei piciorului; chirurgul nu poate crea un nou picior, ci il poate ajuta sa isi reia functiile de baza.

• Amputarea degetului este o interventie nedorita, cu efecte negative si trebuie evitata.

• Orice alt procedeu prin care se imobilizeaza laba piciorului afectata de mont este interzis.

• Prin tratament chirurgical, osul deplasat se repozitioneaza. Se pot folosi suruburi din titan pentru fixarea in articulatie. Interventia chirurgicala presupune lucrul pe muschi, ligamente sau os sub anestezie locala, care isi mentine efectul pana la 48 de ore. Mersul este posibil imediat dupa operatie.

In cea mai mare parte, operatiile sunt reusite, dar alteori nu sunt scutite de complicatii:

• Recidiva - principala complicatie in cazul deformarilor severe.

• Infectia locala - prin natura sa, este legata de orice interventie chirurgicala, indiferent de zona afectata, iar netratata, duce la septicemie (infectie generala a sangelui).

• Necroza - (moartea) capului degetului mare.

 

Cand suntem tineri, unele afectiuni ale procesului firesc de imbatranire ni se par atat de indepartate, incat ne gandim ca pe noi nu ne vor atinge niciodata. O realitate a zilelor noastre, osteoporoza ataca din ce in ce mai multe persoane tinere.

Cea mai intalnita afectiune in randul femeilor trecute de 50 de ani, osteoporoza presupune scaderea densitatii (a masei) tesutului osos, care duce, implicit, la cresterea fragilitatii osoase si predispozitia la fracturi, cele mai afectate fiind vertebrele, femurul si antebratul. Osteoporoza poate aparea si la tineri sub 30 de ani, in special la barbatii care fumeaza.

In majoritatea cazurilor, osteoporoza este legata de menopauza, dar apare si in urma unor boli endocrine sau inflamatorii, a imobilizarii prelungite la pat sau a sarcinii.

Cum apare osteoporoza?

La menopauza, odata cu incetarea menstruatiei, ovarele nu mai produc suficient estrogen - hormon ce ajuta la mentinerea echilibrului masei osoase, iar celulele care se ocupa cu reconstructia osului scad. Din acest motiv, chiar daca numarul celulelor raspunzatoare cu pierderea osoasa ramane neschimbat, apare osteoporoza.

Cum recunosti osteoporoza?

In general, osteoporoza are o evolutie tacuta. Uneori, apar dureri de spate, de articulatii sau de picioare, iar primele simptome serioase survin atunci cand afectiunea este deja instalata:

• fractura de antebrat - apare in primii sapte ani de la instalarea menopauzei;

• scaderea in inaltime (5-25 cm) - urmarea tasarii vertebrelor;

• fractura de col femural - riscul este mai crescut dupa 60 de ani;

• fracturi vertebrale - declansate de activitati obisnuite (ridicarea unor greutati usoare, aplecari, rasuciri bruste) sau chiar de tuse ori stranut.

Care sunt cauzele osteoporozei?

• Principala cauza este de natura genetica. Genele mostenite stabilesc atat densitatea pe care o ating oasele unei persoane, cat si varsta la care incepe distrugerea osoasa sau viteza cu care se desfasoara. Cu toate acestea, alimentatia si stilul de viata sanatoase incetinesc pierderea osoasa.

• Alimentatia saraca in calciu, dar bogata in fosfor, sare, zahar, proteine si grasimi animale.

• Stilul de viata daunator pentru sanatate, precum fumatul, consumul de alcool, lipsa exercitiului fizic.

• Afectiuni: diabet, hipertiroidie, intoleranta la gluten, leucemie.

Cum se depisteaza osteoporoza?

Diagnosticul osteoporozei presupune:

• examen radiologic - ofera rezultate concludente cand s-a pierdut masa osoasa in proportie de 50%, osul avand o densitate redusa;

• test de scanare a oaselor - prin injectarea intravenoasa a unei substante radioactive;

• test de densitate osoasa - se face pe baza comparatiei intre osul persoanei bolnave si al uneia sanatoase, stabilindu-se daca exista riscul unei fracturi.

Din pacate, de cele mai multe ori, diagnosticarea osteoporozei se face tardiv, in timp ce fracturile survin inainte de investigatii.

Cum se trateaza osteoporoza?

Tratamentul se adreseaza cauzelor osteoporozei si presupune administrarea de medicamente pe baza de hormoni, suplimente de calciu sau vitamina D activa. Acestea actioneaza prin restabilirea vitezei de pierdere osoasa, cresterea numarului de celule care reconstruiesc osul, atenuarea durerilor, diminuarea riscului de fracturi. Cele mai multe dintre ele au insa efecte secundare, de la retentia de sodiu si cresterea tensiunii pana la infarct.

Cea mai sigura metoda de tratament al osteoporozei consta in preventia bolii, prin schimbarea stilului de viata sedentar, exercitii cu greutati, alimentatie sanatoasa, renuntarea la fumat si la consumul de alcool.

Stiai?

Pierderea danturii dupa menopauza tradeaza osteoporoza silentioasa.

 

Osteonecroza este o boala grava, caracterizata prin moartea osului (necroza) ca urmare a reducerii temporare sau permanente a fluxului sangvin in zona afectata.

Sangele asigura oxigenarea, hranirea si eliminarea deseurilor de la nivelul fiecarui tesut, iar cand nu ajunge la os, acesta din urma moare. Regiunile cel mai frecvent afectate sunt bazinul, genunchiul si umarul. Osteonecroza atinge un singur os sau mai multe deodata.

• Se dezvolta in urma unor afectiuni: arterioscleroza, boli ale ficatului sau rinichilor, diabet, lupus.

• Poate fi urmarea chimioterapiei sau a tratamentului cu steroizi.

• Apare dupa un traumatism de tipul unei fracturi majore sau a dislocatiei de sold - situatie in care vasele sangvine sunt lezate, iar circulatia e intrerupta.

• Deoarece afecteaza deseori persoane sanatoase, care nu trebuie sa urmeze vreun tratament, osteonecroza poate avea o cauza necunoscuta.

E posibil ca boala sa fie urmarea consumului exagerat de alcool sau a fumatului.

Gradul de severitate a afectiunii depinde de cat de extinsa este portiunea afectata, care parte a osului e lezata si de cat de eficient se reconstruieste, desi, in osteonecroza, procesul de reconstructie osoasa este oarecum ineficient, intrucat osul se deterioreaza mai rapid decat se reface.

Cum recunosti osteonecroza?

La inceput, boala nu prezinta simptome. Ele apar odata cu evolutia si cuprind durerea osoasa, care se intensifica pe zi ce trece, in timpul solicitarii sau chiar in momentele de repaus si care limiteaza miscarea.

• Perioada de timp de la aparitia durerii pana la pierderea functionalitatii articulatiei difera de la o persoana la alta, dar se extinde de la cateva luni pana la mai mult de un an.

• Depistarea timpurie creste sansa de succes a tratamentului.

Cum se depisteaza osteonecroza?

• Radiografia este recomandata pentru a confirma sau infirma alte afectiuni osoase, dar nu este eficienta pentru a depista osteonecroza timpurie.

• Examenul RMN este cel mai indicat, intrucat depisteaza schimbarile chimice suferite in tesutul profund al osului. In urma unui RMN, se vizualizeaza portiunea afectata si gradul de reconstructie a osului.

• Biopsia osoasa este o metoda concludenta, dar foarte rar folosita.

Cum se trateaza osteonecroza?

Tratamentul osteonecrozei presupune eforturi pentru a opri degradarea osoasa si a asigura supravietuirea osului si articulatiei.

Tratamentul nechirurgical presupune:

• administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;

• reducerea greutatii corporale pentru a evita presiunea asupra vaselor sangvine si a oaselor;

• limitarea miscarilor si folosirea carjelor;

• fiziokinetoterapie cu stimulare electrica pentru a induce reconstructia osoasa.

Cand tratamentul nechirurgical esueaza, se apeleaza la interventii chirurgicale:

• Osteomatia - eliminarea portiunii afectate de necroza. Se face in stadiul timpuriu al osteonecrozei sau cand portiunea afectata este de dimensiuni mici.

• Grefa osoasa - se inlocuieste partea lezata cu un substitut sintetic sau natural. Este o procedura extrem de complicata, care presupune prelevarea de tesut osos din alta parte a corpului si inlocuirea celui lezat ori prelevarea unor portiuni de vase de sange pentru a creste circulatia in locul afectat.

Stiai?

Osteonecroza afecteaza dantura, osul maxilarului si al mandibulei. Cele mai frecvente cauze sunt leziunile gingivale care nu se vindeca, aparute, in general in urma unor extractii sau a unui implant dentar.

 

In functie de forma, benigna sau maligna, tumoarea osoasa inseamna cancer la os sau nu.

Tumoarea osoasa este o masa de tesut nou care se formeaza in os sau cartilaj prin inmultirea anormala a unor celule.

In functie de evolutie, tumoarea are trei grade:

• gradul 0 - tumoare benigna (vindecabila, fara caracter periculos);

• gradul 1 - tumoare maligna (canceroasa) cu evolutie lenta;

• gradul 2 - tumoare maligna cu evolutie rapida.

In functie de extindere, tumoarea ramane localizata in locul respectiv sau afecteaza tesuturile din jur.

Tumoarea benigna

Tumoarea benigna afecteaza femurul, coloana vertebrala, omoplatul, iar in unele cazuri, apare la nivelul maxilarului.

Uneori e asimptomatica, alteori provoaca dureri, schiopatare sau osteoporoza.

Examenul radiologic evidentiaza prezenta unei mase tumorale, iar caracterul benign al tumorii este confirmat cu ajutorul biopsiei.

Se trateaza chirurgical, prin extirparea totala a tumorii.

Tumoarea maligna

Rata de supravietuire in cazul tumorilor canceroase depinde de felul tumorii si poate ajunge pana la zece ani. Daca tumoarea raspunde favorabil la chimioterapie, rata de supravietuire creste pana la 80%.

Diagnosticul se pune pe baza unor serii de teste: computer tomograf, radiografie, examen RMN cu substanta de contrast, biopsie. La radiografie, oasele arata ca si cum ar fi mancate de molii, fiind strangulate din loc in loc.

Odata depistata, bolnavul se interneaza de urgenta la sectia de ortopedie specializata in tumori osoase.

Durerea intensa, insuportabila si febra fara un anumit motiv sunt principalele semne.

Tratamentul presupune chimioterapie (pentru reducerea tumorii) sau interventie chirurgicala (pentru extirparea totala).

In cazul recidivei, se recurge la amputarea partii afectate.

Termenul de metastaza presupune existenta mai multor tumori. Metastaza osoasa inseamna extinderea cancerului de la organe la os.

 

Luxatia este o afectiune frecventa mai ales la persoanele care practica o activitate sportiva intensa sau de performanta.

Se spune ca, daca nu intelegi acest termen, cel mai bine este sa-ti explice un sportiv. El iti va spune totul, cu lux de amanunte. Luxatia afecteaza articulatia - ruperea ligamentelor de legatura intre oase si cartilaje, provocata de o miscare fortata. Cea mai frecventa luxatie este a gleznei, dar apare si la nivelul umarului, pumnului, soldului sau genunchiului. Severitatea afectiunii depinde atat de pozitia osului care se deplaseaza, cat si de afectarea acestuia, care in momentul impactului se poate fractura.

1. Osul aluneca, dar pastreaza contactul cu cel de-al doilea os al articulatiei.

2. Osul sare din articulatie si nu pastreaza legatura cu celalalt os.

Cum recunosti luxatia?

Semnele luxatiei pot fi simtite (durere sfasietoare, invinetirea si umflarea zonei, deformarea articulatiei), dar si auzite (trosnitura in momentul impactului). Mersul este aproape imposibil, iar pentru prevenirea complicatiilor, tratamentul trebuie urmat de urgenta.

Cum se trateaza luxatia?

Tratamentul imediat, de prim ajutor, presupune:

• aplicarea unei pungi cu gheata pe zona afectata pentru a reduce congestia si a calma durerea;

• repausul articulatiei limiteaza complicatiile;

• ridicarea piciorului mai sus de nivelul inimii reduce presiunea asupra incheieturii si despovareaza articulatia;

• administrarea antiinflamatoarelor pentru a reduce durerea si inflamatia.

Tratament medical

• repunerea in contact a celor doua oase prin manevre ortopedice sau chirurgicale;

• imobilizarea articulatiei in ghips permite vindecarea ligamentelor.

Info

Luxatia tratata necorespunzator duce la artrita prematura, sange in articulatie, fixarea oaselor dificila sau imposibila fara operatie.

 

Denumirea de montul croitorului provine din perioada in care croitorii obisnuiau sa coasa manual, in pozitia sezand, cu picioarele incrucisate pe podea.

Presiunea constanta asupra partii laterale a labei piciorului slabea articulatiile, cauzand deformare si dureri. Montul croitorului este o deformare a labei piciorului asemanatoare unei proeminente care seamana cu montul, numai ca degetul afectat este cel mic. Cauzele acestei afectiuni sunt cele legate de aparitia montului, dar specifica este presiunea exercitata de incaltamintea incomoda.

Cum recunosti montul croitorului sau montul in oglinda?

In faza de inceput, principalul semn este inrosirea permanenta si formarea repetata a basicilor in aceasta zona. Daca presiunea asupra osului persista, se formeaza un sac de lichid a carui zgandarire constanta prin purtarea incaltamintei duce la inflamarea si infectarea regiunii. Odata cu evolutia afectiunii, laba piciorului se mareste, iar gasirea unor pantofi potriviti devine problematica. Diagnosticul se face pe baza examenului fizic sau a radiografiei.

Cum tratezi montul croitorului sau montul in oglinda?

Tratamentul nechirurgical cuprinde:

• protejarea pielii din regiune prin ungerea cu vaselina neutra si fixarea unor bucati de vata in interiorul incaltamintei;

• cumpararea pantofilor care nu pun presiune pe degete, cu bot mai lat.

Tratamentul chirurgical presupune restructurarea regiunii afectate, in niciun caz taierea montului si este singura metoda curativa care inlatura definitiv durerea si corecteaza deformatia.

 

Ruperea osului este rezultatul unui impact violent, iar vindecarea necesita timp. Oare osul nu a fost suficient de puternic?

Fractura inseamna ruperea unui os si intreruperea functionarii la nivelul sau. De cele mai mult ori, survine in urma unui traumatism violent, alteori, este o complicatie a afectiunilor osoase precedente care slabesc rezistenta tesutului osos sau a unor tipuri de cancer.

Tipuri de fractura

In functie de afectarea tesutului osos, fractura poate fi:

• Deschisa. Leziunea este profunda, fragmentele de os strapung musculatura din jur, trec prin piele, iar riscul de infectie bacteriana este crescut.

• Inchisa. Leziunea este doar interna, pielea nu sufera nicio vatamare. Este mai simplu de tratat decat fractura deschisa si se vindeca mai repede.

• Simpla (doar o plesnitura).

• Multipla. Presupune ruperea osului in mai multe fragmente.

Cum recunosti fractura?

Simptomele fracturii sunt dureri intr-un punct fix la nivelul osului afectat si imposibilitatea functionarii zonei respective.

Cum se depisteaza fractura?

Diagnosticul se pune pe baza examenului radiologic standard sau prin tomografie computerizata in urma careia se depisteaza gradul de afectare a osului si tesuturilor adiacente.

Cum se trateaza fractura?

Ca masura de prim ajutor, zona lezata trebuie acoperita cu un material curat, pentru a preveni contaminarea bacteriana. Se administreaza medicamente pentru atenuarea durerii, in cazul fracturilor deschise, tratamentul medical de urgenta presupune transfuzii de sange pentru inlocuirea cantitatii pierdute. Dupa revenirea din starea de soc si readucerea persoanei suferinde la o stare normala, fractura se imobilizeaza in ghips sau atela ghipsata.

Daca tratamentul nu functioneaza, se recurge la interventia chirurgicala, care presupune montarea unor placi de titan cu ajutorul suruburilor fixatoare. Tratamentul de recuperare este absolut necesar (kinetoterapie si hidroterapie). Atunci cand intervin, complicatiile fracturilor sunt deosebit de severe, accentuandu-se boli cronice precum diabetul, afectiunile cardiace si pulmonare.

Info

Capul femural si oasele care alcatuiesc laba piciorului sunt predispuse la moartea tesutului osos (necroza).

 

De la confirmarea sau infirmarea sarcinii, pana la determinarea nivelului colesterolului sau glucozei in sange, auto-testele de sanatate devin tot mai performante, cuprinzand noi si noi arii de interes. Sunt insa ele atat de eficiente si utile pe cat se lasa sa se creada? O trecere in revista a celor mai uzuale astfel de metode, insotita de parerea specialistilor despre fiecare, este, credem, oportuna.

Nivel hormonal, trigliceride, colesterol... Toate pot fi verificate, in intimitatea locuintei, datorita auto-testelor medicale. Numerosi bolnavi cronici, cum sunt diabeticii sau suferinzii de dislipidemie, agreeaza metoda, pentru ca este lesnicioasa, rapida (rezultatul se afla in numai cateva minute) si ofera informatii destul de precise asupra unor aspecte ale starii de sanatate la un moment dat. Totusi, multi cad in capcana acestor probe, ajungand sa se multumeasca doar cu propria interpretare vizavi de valorile descoperite, sa se diagnosticheze de capul lor si, mai grav, sa-si puna singuri la punct tratamentul; pe scurt: sunt tentati sa se „joace de-a doctorul“, ceea ce nu este deloc intelept.

Colesterol si glicemie: evaluarea este orientativa

Pentru persoanele care nu gasesc niciodata timp sa mearga la medic, doua analize de efectuat la domiciliu, nu prea complicate, au fost puse la punct pentru a releva nivelurile colesterolului si glucozei. Este necesara numai o picatura de sange recoltata din buricul unui deget.

Testul pentru „dozarea“ grasimilor masoara valoarea totala a acestora, fiind mai putin precis decat o examinare hematologica ce face posibila distinctia intre HDL (lipide bune) si LDL (lipide rele). Deci nu poate evalua riguros riscul de boala coronariana, dar ramane util in detectarea unei eventuale hipercolesterolemii. Se recomanda mai ales celor care sufera de hipertensiune arteriala, care fumeaza, care sunt supraponderali, care iau pilule contraceptive sau care urmeaza deja un tratament cardiovascular. Acest test colorimetric ofera rezultatul in circa zece minute. Se vizeaza scala cuprinsa intre 1,25 g/l si 4 g/l. Daca valoarea se situeaza sub 2 g/l, nu exista motive de ingrijorare. Peste aceasta limita, se recomanda repetarea analizei peste doua saptamani. Oricum, neaparat trebuie stabilita o intalnire cu medicul specialist, pentru a studia problema.

Pentru detectarea glicemiei, adica a nivelului de zahar in sange, rezultatul este considerat ca fiind normal pentru un adult sau un copil mai mare de sapte ani daca se situeaza intre 72 mg/dl si 108 mg/dl. Valorile sub sau peste aceste coordonate trebuie reverificate in orele care urmeaza si consultat doctorul daca anomalia se confirma. E bine de stiut ca o cantitate importanta de grasimi in sange sau o priza importanta de vitamina C pot influenta negativ rezultatul auto-testului.

Sfatul specialistului. Testul pentru depistarea colesterolului se poate face in orice moment al zilei si nu impune restrictii alimentare, in ce priveste glicemia, masurarea corecta presupune un post alimentar premergator de 12 ore (nu se poate consuma decat apa).

Sarcina: erorile sunt rarisime

Auto-testele de sarcina sunt capabile sa detecteze prezenta hormonului chorionic gonadotrop (hCG), care incepe sa fie produs imediat ce ovulul a fost fecundat. Cele mai multe astfel de probe sunt sensibile la valori cuprinse intre 25 si 50 UI/l, altele chiar la mai putin (12 sau 20). Cu cat nivelul este mai scazut, cu atat testul este mai sensibil, astfel ca posibilitatea de a confirma o sarcina foarte devreme este mare. O astfel de metoda este foarte utila in cazul in care se urmeaza tratamente contra sterilitatii, dar si pentru a depista la timp o sarcina nedorita si a actiona cat mai repede cu putinta. Daca ati luat pastila de a doua zi, puteti afla daca aceasta a fost eficienta sau nu dupa 17 zile, efectuand un auto-test de sarcina. De asemenea, rezultatul este concludent daca efectuati testul la minimum zece zile dupa ultimul raport sexual. E bine de stiut ca si o reactie foarte slaba, pe fondul unei diluari excesive a urinei, este considerata ca fiind pozitiva. False rezultate pozitive se pot ivi dupa un avort sau dupa o nastere prematura, circa trei saptamani de la eveniment.

Sfatul specialistului. Un test de sarcina poate fi efectuat in orice moment al zilei, incepand din prima zi in care a intarziat menstruatia. Este insa mai bine sa fie facut dimineata, imediat dupa trezire, pentru ca urina sa fie cat mai concentrata. Atentie: cu o seara inainte ar fi ideal sa nu mai consumati lichide dupa ora 20!

Fertilitate: rezultatul depinde de durata ciclului

Va doriti un copil, dar nu reusiti sa ramaneti insarcinata? Determinati-va perioada ideala de fecundare, utilizand un test de ovulatie. Acesta este capabil sa detecteze in urina hormonul luteinizant (LH), al carui nivel creste brusc cu 24 pana la 30 de ore inainte de ovulatie. Rezultatul pozitiv echivaleaza cu faptul ca in urmatoarele 48 de ore fertilitatea va fi maxima. Cel mai inalt nivel al LH se determina in principiu in cinci zile. Atata vreme cat rezultatul este negativ, testul se reface a doua zi. Este dificil sa alegi momentul cand e bine sa incepi seria. Sunt posibile trei cazuri:

• daca ciclul dureaza de obicei 28 de zile, primul test trebuie efectuat incepand din a 11-a zi dupa debutul ultimei menstruatiei;

• daca durata ciclului fluctueaza de la o luna la alta, ghidati-va dupa cel mai scurt period din ultimele sase luni;

• daca sunteti un „caz particular“, cu menstruatii lungi, incepeti testarea cu 17 zile inainte de data prevazuta pentru urmatorul ciclu. Rezultatul nu este obiectiv daca urmati un tratament contra infertilitatii.

Sfatul specialistului. Precizia auto-testului de fertilitate este destul de buna. Daca prima analiza de ovulatie poate fi efectuata in oricare moment, este preferabil ca urmatoarele sa fie facute la aceeasi ora in zilele care urmeaza. Dimineata, la trezire, este ideal.

Rezultatele trebuie confirmate

Unele auto-teste medicale necesita o expertiza de specialitate pentru a fi obiectivizate. De pilda, cel care se foloseste in depistarea menopauzei. Cand aceasta etapa se apropie, unele femei constata in prima faza, vreme de cateva luni, incetarea menstruatiei. Proba este precisa, dar nu reflecta decat situatia data la un moment dat. Daca ovarele reincep sa functioneze, rezultatul va fi diferit. Prin urmare, pentru un diagnostic indubitabil, un astfel de auto-test trebuie dublat de repetate examinari la specialistul ginecolog sau endocrinolog.

O reflectare a starii de sanatate

• Pentru colesterol. Zece minute (maximum un sfert de ceas) sunt necesare pentru a obtine coloratia maximala, prin comparatie cu scara graduala furnizata o data cu testul. Precautie: asteptati cel putin patru ore pana sa faceti testul daca ati luat 500 mg de vitamina C, paracetamol sau un antiinflamator, altfel rezultatul poate fi compromis.

• Pentru glicemie. Se asteapta aproximativ un minut pana ce culoarea se defineste, pentru a putea fi ulterior comparata cu grila de rezultate care intregeste auto-testul.

3 analize pentru femei

• Pentru menopauza. Doua teste, o schema pentru a evita orice indoiala si un rezultat concludent in zece minute.

• Pentru sarcina. Betisorul absorbant este prevazut la un capat cu o zona unde se poate vizualiza rezultatul testului. Se introduce in urina circa cinci secunde, iar intr-un minut se da verdictul: (+) sau doua liniute rosii inseamna pozitiv, (-) sau o liniuta rosie inseamna ca nu sunteti insarcinata.

• Pentru ovulatie. Cinci cartele, cinci recipiente pentru recoltat urina, un rezultat care se citeste in cinci minute. Testele de ovulatie sunt valabile pentru cicluri de 21 pana la 40 de zile.

Dr. Monica Antonescu, medic de familie; Medicina naturista nr. 6 (178); foto: www.presaonline.com

 

Din obisnuinta, din lipsa de timp sau de pofta de mancare, unu din cinci romani sare sistematic peste micul dejun. Aceasta omisiune este cat se poate de nesanatoasa, intrucat prima masa cotidiana este esentiala pastrarii unui bun echilibru nutritional, permite demararea in conditii optime in noua zi.

O cafea inghitita in graba, eventual in picioare si cu geanta de serviciu pe umar, tine pentru foarte multi dintre noi locul micului dejun. Dupa un somn de sapte-opt ore, timp in care stomacul a avut timp berechet sa mistuie si cea mai copioasa cina, la debutul unei zile care se anunta plina de activitati solicitante, nu de o simpla licoare amaruie are organismul nevoie pentru a-si reface fortele. Dupa majoritatea nutritionistilor, prima masa cotidiana ar trebui sa acopere 25% din aportul energetic total al unei persoane.

Cel mai des, micul dejun este sacrificat pentru a mai zabovi un sfert de ceas in asternut, in favoarea dusului de dimineata sau, in cazul femeilor, al machiajului. Este normal pana la urma sa uiti de foame cand mai ai la dispozitie cinci minute ca sa iesi din casa si sa pleci la serviciu. Daca ati sti cate avantaje extraordinare ofera aceasta masa matinala, cu siguranta v-ati schimba atitudinea in ce priveste micul dejun.

Nici o cura de slabire fara masa de dimineata

Daca sunteti preocupata de silueta, probabil si o mare amatoare de regimuri de slabire, nu renuntati cu nici un chip la a lua masa de dimineata. Aceasta nu determina acumularea kilogramelor in plus! Studiile au aratat ca persoanele care sar peste micul dejun au o alimentatie mai bogata in lipide decat cele care mananca in zori. Si acest lucru se explica foarte simplu: majoritatea celor care nu se alimenteaza dimineata au tendinta acuta sa consume, cu putin inainte de ora pranzului, dulciuri sau produse de patiserie cu multe grasimi, pentru a-si astampara rapid foamea. Sau daca rezista cu stomacul mergand in gol pana la masa din mijlocul zilei, meniul lor cuprinde alimente bogate in lipide, menite sa satisfaca rapid si sa sature.

Minusuri dificil de recuperat

Din punct de vedere nutritional, s-a constatat ca absenta micronutrientilor la micul dejun nu este compensata la celelalte mese. Masa matinala furnizeaza organismului vitamine (din fructe, dar si din cereale, in prezent toate tipurile fiind imbogatite cu vitamine si oligoelemente), precum si calciu. Persoanele care beau dimineata doar o cafea nu recupereaza pe parcursul zilei aceste elemente. De asemenea, potrivit unor studii efectuate acum cativa ani, micul dejun favorizeaza facultatile cognitive (in special capacitatile de memorare, de atentie si retinere a datelor), atat in cazul copiilor cat si al adultilor.

In plus, mancarea ingerata la prima ora a zilei diminueaza riscul aparitiei rezistentei la insulina (hormon ce regleaza nivelul zaharului in sange), prevenind diabetul. S-a constatat ca aceia care isi fac timp sa manance dimineata scad cu 50% riscul de obezitate si diabet, fata de cei care nu consuma nimic.

Totodata, prima masa a zilei permite organismului sa gestioneze mai bine nu doar aportul de zahar, ci si de calorii. Daca veti manca bine dimineata, tentatia de a cadea in patima rontaitului cu o ora-doua inainte de pranz sau sa consumati o cantitate de mancare impresionanta este mult mai mica.

Cateva propuneri

Pentru cei care sunt refractari in ce priveste micul dejun, iata cateva propuneri de meniuri care corespund oricaror exigente si sunt astfel concepute incat sa evite orice carenta sau senzatie de foame pana la urmatoarea masa:

• Cand nu aveti nimic in frigider, puteti incropi un mic dejun dintr-o ceasca de ceai si un baton de cereale imbogatit cu calciu. Cum ati intalnit in cale un magazin alimentar, cumparati-va o banana, pe care sa o savurati in fata calculatorului.

• Dupa o noapte alba, beti un suc de fructe cu multe vitamine, obtinut din doua portocale si un grepfrut. Mancati un sfert de bagheta cu doua oua, fierte sau cum va plac mai mult. Nu uitati sa incheiati regeste, cu o ceasca de cafea cu lapte.

• Daca simtiti nevoia unui meniu exotic, mancati un kiwi sau o jumatate de mango, o cana de iaurt cu un praf de chimen, un corn proaspat cu lapte, o ceasca de cafea sau un ceai.

• Cand sunteti foarte grabiti, mancati un bol de cereale cu lapte, iar la birou delectati-va cu o portocala. De asemenea, e suficient sa beti o ceasca de lapte fermentat si sa mancati doua felii de paine integrala unse cu unt sau margarina. Pana coborati scarile si ajungeti in statia de autobuz, puteti rontai un mar.

• Daca vreti sa va amintiti de copilarie, beti o cana de lapte cald cu cacao, mancati doua felii de paine cu unt si dulceata si beti un suc de portocale.

• Daca aveti chef de mancare sarata, alegeti o felie de sunca de Praga, un triunghi de branza, doua felii de paine si incheiati cu un suc de rosii.

Avand la dispozitie aceste recomandari, nu veti mai avea nicio scuza pentru faptul ca ati plecat la birou cu burta goala!

Consolidati flora intestinala cu pre- si probiotice

In aparatul digestiv vietuiesc miliarde de microorganisme, ce alcatuiesc binecunoscuta flora intestinala. Este un biosistem imunitar prin excelenta: are rolul de a neutraliza si elimina microbii patogeni care patrund in organism o data cu alimentele, implicit produsele reziduale toxice ale acestora. Dar, cand in flora intestinala prolifereaza anumite bacterii in detrimentul altora, penetrarea devine posibila, bariera nu mai functioneaza. Pericolul este foarte mare, chiar o serie de boli autoimune fiind favorizate in aceste conditii. O masa de dimineata ideala pentru sistemul digestiv ar trebui sa contina pe de-o parte in cantitati foarte mici grasimi rele (lipide saturate), care pot afecta echilibrul la nivelul mucoasei locale, pe de alta sa fie generoasa in elemente pre- si probiotice. Prebioticele sunt fibre alimentare, care, nefiind digerate, ajung in colon, unde exista exclusiv microorganisme utile, capabile sa se hraneasca si sa se dezvolte pe seama acestor compusi, fenomen cu actiune net inhibanta asupra germenilor patogeni. Importante surse prebiotice sunt bananele, cicoarea, radacinile de papadie, semintele de migdale. Probioticele sunt substante care contribuie la mentinerea raportului optim al constituentilor florei intestinale si de asemenea la reinnoirea. Elemente probiotice se gasesc in special in lactatele fermentate, in branza de soia. Dintre iaurturi, alegeti-le pe cele imbogatite cu Bifidobacterium lactis sau Lactobacilus (L. Casei imunitas, L. acidofilus). Fata de prebiotice, probioticele prezinta un efect mai rapid, dar de durata mai scurta.

 

Arterita este determinata de obstructionarea unei artere printr-o placa de aterom (depozit grasos).

Terapii alopate

In 5% dintre cazuri, se impune interventia chirurgicala, pe langa tratamentul medicamentos indispensabil
(vasodilatatoare, pentru a mari calibrul arterelor; administrarea, posibil pe viata, a unui antiagregant plachetar, de tipul aspirinei). Operatia este imperios necesara in urmatoarele situatii:

• daca pacientul nu se mai poate deplasa pe jos mai mult de 200-300 m fara dureri;

• daca durerile apar chiar si in caz de repaus la pat;

• cand se produce necrozarea unuia dintre degetele de la picioare;

• daca bolnavul sufera de ischemie acuta (un tromb blocheaza o artera).

Un procedeu putin traumatizant, care permite inlaturarea obstacolului arterial, este angioplastia. Sub control radiologic, se introduce in artera o fibra optica, pana la locul unde aceasta este obstructionata. In varf este plasat un mic balon, care se umfla, aplatizand depozitul de grasime care infunda artera. Pentru a evita recidiva, un fel de arc este pozitionat in interiorul arterei, pentru ca aceasta sa ramana deschisa. Aceasta interventie se recomanda in cazurile cand obstructia se intinde pe suprafete mici (5-6 cm).

In situatii mai grave, se efectueaza scurtcircuitarea obstacolului, creandu-se un fel de pod de-o parte si de alta a dopului. Aceasta derivatie este realizata cu ajutorul unei proteze vasculare confectionata dintr-o bucata de vena sau artera recoltata din alta zona a corpului.

Specialistul va raspunde

Cand se recomanda purtarea ciorapilor de contentie? Toti adultii cu deficiente venoase, care fac o calatorie mai lunga stand in sezut (cu avionul sau trenul), ar trebui sa poarte sosete de contentie. De asemenea, persoanele care petrec mult timp in picioare prin natura meseriei lor. Din pacate, putini oameni sunt la curent cu oportunitatea purtarii unor astfel de ciorapi in vederea prevenirii unor probleme circulatorii, ce se pot dovedi la un moment dat foarte serioase, precum flebita.

Aromaterapia este indicata in tulburarile venoase? Iata o formula ce se aplica prin masaj, din zona gleznelor pana la coapse: 50 de picaturi de ulei esential de lamaie + 30 de picaturi de ulei de cedru + 20 de picaturi geranium + 100 ml ulei de migdale. Pentru baie se pot folosi: 10 picaturi de ulei esential de cedru + 5 picaturi de ulei de ienupar + 5 picaturi de ulei de lamaie + ulei neutru de baie.

 

Termenul de afrodiziac are legatura cu Afrodita, zeita dragostei, frumusetii si fecunditatii la vechii greci, ceea ce sugereaza ca dorinta de a gasi mijloace de imbunatatire a activitatii sexuale nu este nicidecum specifica doar societatii actuale. Totusi, in aceste vremuri de criza mai mult ca oricand, cand traim sub pecetea grijilor cotidiene, nu e de mirare ca tot mai multe persoane, din randul ambelor sexe, se confrunta cu probleme in ce priveste viata amoroasa, fertilitatea, libidoul. Cateva plante au darul de a atenua aceste efecte indezirabile ale stresului, de a reda armonia si fericirea conjugala.

Infuzie de branca-ursului

Majoritatea proprietatilor plantei sunt concentrate in partile aeriene. Astfel, preparatele din seminte si flori prezerva tineretea biologica si redau fertilitatea, regleaza activitatea sistemului nervos, ajuta la refacerea capacitatii functionale a rinichilor si, mai ales, previn si combat hipertensiunea arteriala. Atentie: planta este fotosensibilizanta, iar supradozarea poate provoca reactii de tip alergic, vasodilatatie periferica si hipotensiune! Branca-ursului este foarte eficienta in rezolvarea penelor sexuale la barbati, insa, cei care sufera de afectiuni ale prostatei, manifeste sau latente, pot constata agravarea starii pe fondul administrarii abuzive. Se pune intr-o cana o lingurita de planta si se toarna deasupra apa clocotita. Se lasa sa se infuzeze zece minute, apoi se strecoara. Se beau doua cani de ceai pe zi.

Extract de rozmarin

Rozmarinul este un condiment clasic al bucatariei mediteraneene, mergand de minune la asezonarea carnii (miel, vanat, porc, pui). Aceasta planta cu parfum puternic, patrunzator, activeaza circulatia sangelui, invioreaza simturile si confera un plus de energie, fiind ideala cand viata amoroasa are de suferit. Iata reteta extractului afrodiziac grecesc de rozmarin, elixirul indragostitilor. Se aleg cateva crengute, se desprind frunzele proaspete, neofilite si se introduc intr-un borcan de trei sferturi. Se toarna deasupra 700 ml vin alb de buna calitate, apoi se inchide ermetic recipientul si se asaza in bataia soarelui. Din cand in cand se agita. Dupa zece zile se poate strecura, presand bine frunzele macerate, printr-un tifon curat. Poate fi consumat de ambii parteneri. Extractul se pastreaza la frigider, unde rezista cateva saptamani.

Ceai de passiflora

Utilizata mai ales in tratarea tulburarilor psihice usoare si a insomniei, Passiflora incarnata se poate dovedi utila si in situatia dificultatilor sexuale aparute pe fond de anxietate si stres, datorita unei substante, numita crisina, care mareste nivelul de testosteron si inhiba mecanismul de aromatizare al acestuia (prin care se transforma in estrogen, hormon feminin). Planta limiteaza pierderea de testosteron la barbatii maturi si creste excitatia sexuala. Se pune o lingurita de materie vegetala uscata intr-o cana cu apa clocotita. Se lasa la infuzat zece minute, apoi se strecoara. Ceaiul se bea fractionat, pe parcursul zilei, chiar in doza dubla. Se poate consuma si sub forma de tinctura sau de capsule cu extract standardizat, ce se pot achizitiona de la centrele cu preparate naturiste, administrandu-se conform indicatiilor.

Sirop de hrean

Cunoscut inca din antichitate, condiment si leac foarte pretuit de greci si romani, hreanul era o planta apreciata si de catre stramosii nostri daci, care ii spuneau usturonila. Frunzele, legate pe frunte, stopau durerile de cap si limpezeau mintea, din radacina taiata foarte marunt se coceau turte cu care se vindecau galcile, iar ceaiul de flori alunga si cele mai pacatoase raceli. Decazut oarecum din vechea lui glorie, hreanul se mai foloseste destul de rar ca remediu, si asta in special in mediul rural, mai mult in gastronomie. Pentru optimizarea libidoului, se combina 100 g frunze verzi de hrean, 400 g miere de salcam si un litru de apa minerala plata, se fierb ingredientele cateva minute, pana cand amalgamul da in clocot, se lasa sa se raceasca putin, apoi se strecoara. Se ia cate o lingura dupa mesele principale, timp de trei saptamani.

Lichior de menta

Izma este o planta autohtona extrem de accesibila, neintrecuta in terapia infectiilor gastrointestinale (diaree), balonarilor, durerilor abdominale si de cap, litiazei renale ori biliare, starilor de greata s.a.m.d. Urmatorul preparat este probabil cel mai gustos afrodiziac, care poate fi utilizat deopotriva de catre femei si barbati, asigurand partide de amor de neuitat. Se pun la macerat, intr-un litru de alcool de uz alimentar, doua-trei linguri de frunze de menta proaspete, tocate si cateva cuisoare aromatice. Dupa o saptamana, se adauga un sirop dintr-un litru de apa si o jumatate de kilogram de zahar brun. Pentru a spori aroma, se inglobeaza 50 g de scortisoara maruntita si 20 g de vanilie. Se acopera recipientul, se lasa sa mai stea patru zile, agitandu-se continutul des. Se strecoara si se pastreaza lichiorul la rece. Se bea un pahar dupa cina.

Vin de telina

Aceasta aromata planta are incontestabile calitati stimulatoare si vasodilatatoare. Una dintre cele mai la indemana forme de consumare este salata: o radacina se curata de coaja, se spala, apoi se da pe razatoare, se asezoneaza cu sare, otet si ulei de masline si se consuma inainte de micul dejun si cina. Cum insa nu toata lumea agreeaza aroma si gustul foarte puternice ale telinei ca atare, iata modul de preparare al unui vin-aperitiv, despre care se spune ca „este bun pentru femei... daca-l beau barbatii“. O capatana mare de telina, spalata si curatata, se face terci intr-un blender electric. Piureul obtinut se combina cu cinci linguri de zahar pudra si cu un litru de vin alb, de buna calitate. Se lasa la macerat doua zile, timp in care se agita de mai multe ori recipientul, dupa care se filtreaza. Se beau doua-trei paharele pe zi.

 

Un numar impresionant de femei, majoritatea tinere, se confrunta cu simptome suparatoare, legate strict de intimitatea fiecareia, despre care, din pudoare, nu indraznesc sa vorbeasca cu medicul specialist. E bine de stiut ca anumite asemenea manifestari pot ascunde afectiuni grave, cu consecinte severe pe termen lung. Descoperiti un scurt ghid al celor mai frecvente astfel de semne anormale.

Scurgeri vaginale transparente

Nu aveti motive de ingrijorare. Pierderile vaginale transparente sunt absolut normale. Influentate de fluctuatiile de ordin hormonal, se intensifica in general la jumatatea ciclului menstrual, ce coincide cu ovulatia. De asemenea, pot fi mai abundente pe parcursul pubertatii, al sarcinii si in premenopauza. Lipsa tonicitatii perianale provoaca adesea astfel de manifestari. In acest caz, se impune efectuarea cu consecventa a unor exercitii de reeducare musculara locala, la inceput sub indrumarea unui medic specialist.

Ce e de facut? O data pe zi, faceti-va toaleta intima externa, folosind un sapun cu consistenta cremoasa, de preferat lichid. Spalati-va din fata inspre spate, apoi clatiti-va cu apa din abundenta. In zilele in care pierderile sunt mai abundente, puteti folosi tampoanele absorbante de uz cotidian. Atentie: utilizarea fara pauza a acestor accesorii poate intretine si chiar stimula eliminarea secretiilor!

Secretii abundente si lipicioase

Programati-va pentru analize. Daca scurgerile abundente si lipicioase nu au la origine prezenta unor germeni patogeni in vagin, lucru de care va puteti convinge numai dupa efectuarea unor analize specifice de laborator, pot fi determinate de o fragilitate accentuata a colului uterin, ca urmare a unei nasteri recente sau unui proces infectios local (rana pe col sau cervicita). Adesea, simptomatologia mai include dureri lombare sau in timpul contactului sexual. Diagnosticul se confirma numai dupa vizita la medicul ginecolog.

Ce e de facut? Administrarea de ovule prescrise de medic va ajuta la cicatrizarea colului. In cazul in care va confruntati cu un dezechilibru al florei vaginale ca urmare a tratamentelor prelungite sau repetate cu antibiotice sau cortizon (efect advers frecvent intalnit), o cura cu gelule reechilibrante restabileste situatia normala in maximum doua saptamani.

Pierderi galbui si urat mirositoare

Consultati de urgenta medicul. Secretiile iritante, care pateaza si/sau miros urat trebuie sa va trimita urgent la medic. Astfel de simptome pot indica prezenta bacteriilor patogene (chlamidiae, mycoplasma, gonococi), decelabile cu ajutorul analizelor de laborator, care impun tratament medicamentos imediat. Altfel, riscul ca infectia sa afecteze trompele uterine, ducand la infertilitate, este foarte mare. Alti germeni, mai putin periculosi, dar foarte frecventi, pot fi responsabili de asemenea scurgeri (micoze, gardnerella). Neinstituirea la timp a unui tratament adaptat ar putea avea drept consecinta aparitia unui dezechilibru al florei vaginale, manifestat prin pierderi vaginale urat mirositoare, dureri pe parcursul raportului sexual etc.

Ce e de facut? Este necesara vizita la medicul generalist sau ginecolog, cu scopul de a stabili tratamentul oral si/sau local cel mai bine adaptat situatiei. Terapia va fi insotita, mai ales daca infectia este recurenta, de o reechilibrare a florei locale (prin administrare pe cale vaginala de gelule si creme pe o perioada de una-doua saptamani).

De retinut!

• Nu sunt de dorit dusurile vaginale, precum si folosirea antisepticelor locale din dorinta de a stopa scurgerile. La fel stau lucrurile cu produsele dedicate toaletei intime, adesea mult prea agresive, putand afecta flora locala si creste astfel producerea de secretii.

• Pentru a evida recidivele, anuntati-va medicul data viitoare cand va va prescrie un tratament antibiotic pentru tratarea unei bronsite sau oricarei alte probleme de sanatate, ca sa va dea, cu titlu preventiv si un antimicotic pe care sa vi-l administrati la sfarsitul curei cu antibiotic.

Dr. Carmen Madeleine Curea, medic primar dermato-venerolog; foto: www.ghidestetica.ro

Ultimele articole din categoria: Boli genitale si ale sanilor Mai multe articole din aceasta categorie »

 

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au preparat din plante lotiuni menite sa le prezerve sau sa le redea sanatatea, dar si sa le sporeasca frumusetea, sa le puna in valoare calitatile fizice. Multe dintre aceste retete au dainuit peste ani, astfel ca si in zilele noastre se bucura de apreciere in randul doamnelor si domnisoarelor de pretutindeni.

Profitati de aceste zile, cand gasiti pe piata vegetale proaspete, pentru a va prepara in propria bucatarie produse cosmetice naturale, ce va vor fi de mare ajutor in mentinerea sanatatii pielii si a parului. Inainte de a trece la treaba, asigurati-va ca aveti cele necesare:

• Un mojar, un bol ceramic, borcanele cu capace busonabile si sticle cu gatul mai larg (cele cu sucuri de fructe pentru copii sunt foarte practice). Pentru a le steriliza, fierbeti-le cateva minute in apa, cu tot cu capace.

• Otet de mere, ideal fara conservanti sau aromatizanti de sinteza. Este utilizat ca antiseptic si antibiotic natural inca din antichitate, fiind foarte bogat in minerale, enzime si vitamine, oferind numeroase beneficii epidermei si podoabei capilare.

Lotiune pentru podoaba capilara

Reteta: puneti intr-o sticla cu gatul larg 24 de inflorescente de levantica, 24 de ramurele de rozmarin, opt frunze de dafin; acoperiti cu otet de mere, lasati la macerat doua-trei saptamani, apoi strecurati.

Indicatii: putin incalzit, acest preparat este eficient impotriva matretii sau pentru a combate excesul de sebum de la radacinile firelor. O data pe saptamana, imbibati un tampon de vata in lotiune si tamponati parul si scalpul. Lasati sa actioneze o ora, avand capul acoperit cu un servet cald, apoi clatiti cu apa. Poate fi totodata utilizata la ultima clatire a podoabei capilare, pentru a neutraliza calcarul din apa de la robinet. Puneti la trei-patru pahare o jumatate de pahar de otet innobilat cu plantele mentionate. Lasati parul sa se usuce in aer liber.

• Pentru par blond, lipsit de stralucire: puneti la macerat doi pumni de flori de musetel intr-un litru de otet de mere. Se lasa doua saptamani, se filtreaza; se foloseste la clatirea finala.

• Pentru par negru, mat: puneti la macerat doi pumni de frunze de salvie intr-un litru de otet de mere (intr-o astfel de situatie, e bun si cel din vin rosu). Se lasa doua saptamani, se filtreaza, se foloseste la clatirea finala.

• Pentru combaterea caderii parului: amestecati cantitati egale de otet de mere si decoct de cimisir (Buxus sempervirens). Ceaiul se obtine prin fierberea a doua lingurite de planta, pentru un sfert de ora, in 300 ml apa. Utilizati otetul imediat dupa ce v-ati spalat parul, in cure de cate trei saptamani.

Redati supletea cutanata cu esenta de rozmarin

Reteta: maruntiti intr-un mojar parti aeriene de rozmarin (sa obtineti cam opt linguri de materie vegetala); puneti pulberea intr-un recipient de sticla si turnati peste ea o jumatate de litru de otet de mere de buna calitate; lasati la macerat doua saptamani, dupa care strecurati si treceti lichidul in sticlute inchise la culoare, prevazute cu dopuri (se pastreaza la loc rece si intunecos).

Indicatii: otetul cu rozmarin constituie un produs cosmetic de exceptie, mentinand tineretea si supletea pielii in acest scop, masati-va zilnic cu cateva picaturi, insistand pe zonele predispuse imbatranirii precoce.

• Sampon antimatreata. Din rozmarin se poate obtine deopotriva un sampon foarte util in combaterea matretii. Lasati la infuzat, pentru zece minute, cinci linguri de frunze intr-un sfert de litru de apa clocotita, apoi filtrati. La bainmarie, topiti 100 g sapun de Marsilia, intr-o jumatate de pahar de ulei de masline. Adaugati trei picaturi de ulei esential de arbore de ceai si trei picaturi de ulei esential de rozmarin. Adaugati infuzia si agitati bine de tot. Utilizati preparatul ca pe un sampon obisnuit, avand grija sa masati delicat pielea capului; lasati sa actioneze cinci minute inainte de a clati parul.

• Crema pentru tenul gras. Puneti sa se topeasca pe baia de aburi 40 g ceara de albine in 100 ml ulei de masline. Retrageti vasul de pe foc si adaugati cinci picaturi de ulei esential de rozmarin, dupa care amestecati pana ce amestecul devine rece. Aplicati in fiecare seara pe fata, ca orice alta crema de noapte.

Preparat cu lamaie pentru imperfectiunile epidermale

Reteta: lasati cojile de la doua-trei lamii proaspete la macerat, pentru opt zile, in 400 ml otet de mere; dupa acest interval, filtrati lichidul si treceti-l intr-un recipient de sticla prevazut cu dop (se pastreaza la loc rece si intunecos).

Indicatii: aplicarea cu regularitate a otetului cu lamaie duce la eliminarea petelor pigmentare. Daca v-au aparut negi, puneti pe suprafata lor cateva picaturi de preparat si veti scapa in timp record de inesteticele protuberante.

• Crema pentru petele de la bronzat. Iata cum puteti obtine extrem de simplu o crema foarte eficienta contra petelor maronii lasate de soare. Topiti la bainmarie 40 g ceara de albine in 100 ml ulei de masline. Trageti vasul de pe foc si adaugati trei picaturi de ulei esential de rozmarin si trei picaturi de ulei esential de lamaie. Amestecati pana la racirea definitiva. Aplicati crema o data pe zi. Tratamentul este recomandat mai ales in zilele mai innorate, caci uleiul de lamaie este fotosensibil si este posibil ca, din aceasta cauza, preparatul sa aiba un efect invers celui scontat cand soarele arde cu putere.

Otetul cu iedera ajuta la diminuarea celulitei

Reteta: puneti la macerat 50 g frunze de iedera, spalate si maruntite in prealabil, intr-un litru de otet de mere; dupa sase ore strecurati si turnati produsul finit in sticlute de culoare inchisa, prevazute cu dopuri (se pastreaza la loc intunecos si rece).

Indicatii: iedera este unul dintre cele mai bune anticelulitice naturale, iar otetul de mere ajuta la disiparea depozitelor de grasime si mentine tonicitatea pielii. Folositi preparatul la frictionarea zonelor afectate de celulita, in fiecare zi, timp indelungat. De asemenea, in caz de nevralgii, masarea locurilor dureroase cu cateva picaturi de otet cu iedera ajuta la calmarea acestora.

 

Un procent covarsitor din populatia de ambele sexe poarta in ganglionii limfatici virusul Herpes simplex de tip I. Aproape ca nu exista persoana care sa nu se fi confruntat macar o data in viata cu o eruptie de gen. In marea majoritate a cazurilor, localizarea este faciala, dar poate fi si genitala. Problema nu trebuie tratata cu superficialitate, mai ales ca aceasta infectie se dovedeste extrem de contagioasa.

Cea mai veche semnalare a termenului de herpes o gasim facuta acum peste 2000 de ani. Mai exact in scrierile lui Herodot, care vorbea despre o boala febrila, manifestata prin aparitia unor basicute la nivelul buzelor. Multa vreme nu s-a stiut ce sta la originea usturatoarelor ulceratii. Abia in 1960 s-a descoperit ca vinovat este un virus, denumit Herpes simplex, prin urmare, avem de-a face cu o infectie contagioasa, doar in aparenta lipsita de gravitate. Precautii speciale se impun mai ales la nou-nascuti ori la persoanele care au imunitate scazuta.

Dupa contaminarea initiala (in general in copilarie), virusul responsabil persista in organism toata viata, in interiorul unor celule nervoase. Infectia fie ramane latenta, fie se reactiveaza, recidiveaza, din diverse motive.

Mod de transmitere si simptome

De obicei, infectia se transmite prin contact direct cu saliva ori cu leziunile de pe buzele unei persoane cu o eruptie herpetica in derulare. De asemenea, se poate lua prin atingerea obiectelor contaminate, dar mai greu, intrucat virusul nu supravietuieste mult in afara corpului. Pentru a-i feri pe cei din jur de imbolnavire, e bine sa stiti ca veziculele contin mari cantitati de virus, putand persista pana la o saptamana, asadar nu sarutati pe nimeni in aceasta perioada.

Simptomele primei contaminari apar in doar 10% din cazuri. Pe langa febra (38-39°C), usturimi, mancarimi, iritatii la nivelul mucoasei cavitatii bucale, se pot ivi dureri la inghitit. Cel mai adesea, la apogeu, eruptia herpetica ia forma unui complex de vezicule pline cu lichid, in apropierea buzelor, care se pot extinde la limba, gingii si faringe. Aceste basicute se maresc si se sparg dupa cateva zile, apoi prind o crusta ce la final se desprinde fara a lasa cicatrice.

Factori favorizanti ai recurentei infectiei

Asa cum am mai spus, infectia herpetica poate recidiva, ca urmare a reactivarii virusului ce persista in organism. Printre factorii favorizanti ai unui nou episod se incadreaza stresul, expunerea prelungita la temperaturi foarte ridicate sau foarte scazute, lumina solara puternica, starile febrile, ciclul menstrual, racelile, oboseala, unele tratamente stomatologice, alimentatia carentiala, precum si imunodepresia, determinata sau nu de boli.

Actionati din pripa

Recurentele au intotdeauna aceeasi localizare si sunt foarte inestetice. Recidiva este anuntata de dureri localizate si arsuri in zona viitoarei eruptii, ce apar de regula cu 12-24 de ore inainte ca veziculele cu lichid sa-si faca aparitia. In intervalul acesta este ideal sa se administreze un tratament, care sa genereze involutia mai rapida a infectiei. Actionarea din pripa constituie atitudinea corecta, caci herpesul, chiar daca in aparenta este ceva banal, poate cunoaste o agravare fulminanta, extinzandu-se pe restul pielii, la ochi, la plamani, ficat sau creier. Mai ales indivizii cu sistemul imunitar subrezit si copiii mici, sub un an, pot suferi asemenea complicatii.

Desi herpesul este provocat de un virus, pana in prezent nu s-a pus la punct un vaccin eficace, care sa reduca incidenta contaminarilor. Exista insa o serie de produse farmaceutice care duc la eradicarea eruptiei in cateva zile. Este cazul unguentelor Zovirax, Aviclor sau Herpes-stop.

Renuntati la alcool si tutun si consumati mult usturoi, mere, iaurt si peste. Mai ales in primele zile de boala excludeti din dieta grasimile. Privilegiati legumele si fructele proaspete, in special cele bogate in vitaminele A, C si E.

Atentie! Daca vi se intampla sa faceti de mai mult de sase ori pe an herpes, nu ezitati sa consultati medicul, pentru a vedea daca nu cumva la originea acestor recidive sta o imunodepresie.

Leacurile babesti pot ajuta

Pentru a reduce mancarimile caracteristice, aplicati pentru 30 de minute pe zona afectata un cub de gheata. Nu-l lasati mai mult, caci exista pericolul sa va degere pielea. De asemenea, ajuta frictionarea cu cateva picaturi de ulei esential de musetel, eucalipt, arbore de ceai sau levantica, astringente si antiseptice.

Pentru accelerarea maturarii veziculelor, folositi tamponarile cu usturoi pisat, planta cu actiune antivirala dovedita. Alte variante de tratament sunt compresele cu argila inmuiata in putina infuzie de musetel rece, ungerea cu alifie de galbenele, roinita, propolis. Mai ales in cazul herpesului localizat la buze, aplicati albus batut spuma, de trei pana la sapte ori pe zi.

Cresteti capacitatea de autoaparare a organismului consumand zilnic infuzii din urzica, patlagina ingusta sau revent, ori dintr-un amestec in parti egale de coaja de stejar, plus musetel, salvie si sulfina. Indiferent de varianta aleasa, ceaiurile se obtin dintr-o lingurita de planta (sau combinatie vegetala) la o cana cu apa fiarta. Se lasa zece minute, se strecoara. Se beau doua cani pe zi.

 

Venele superficiale (situate intre piele si muschi), fiind dilatate, nu-si mai exercita cum trebuie rolul de transportator ascendent al sangelui. Cauza esentiala este deficitara functionare a valvulelor.

Terapii alopate

Metoda de tratament trebuie aleasa pe baza unui diagnostic precis, dupa dimensiunile venei bolnave, dupa antecedentele medicale ale pacientului, varsta, potential alergic, capacitatea de a tolera anestezia. In caz de dureri, medicul specialist prescrie medicamente flebotonice.

Sclerozarea venelor varicoase intr-un cabinet specializat se face prin injectarea unei substante care inflameaza si usuca traiectul venos. O sedinta dureaza 15-20 de minute. Tratamentul este de preferat interventiei chirurgicale, fiind minim invaziv.

Operatia clasica de extragere a zonei inflamate a venei ramane cel mai des utilizata metoda curativa alopata, necesita anestezie si spitalizare. Dupa efectuarea unei mici incizii in zona vizata, chirurgul apuca extremitatea venei bolnave, chiar de unde se afla valvula ce nu functioneaza normal, extirpand ramura venoasa degradata. Venele mai mici, asociate venei varicoase, sunt indepartate cu ajutorul unui dispozitiv flexibil sau prin practicarea unor taieturi. Venele asupra carora s-a actionat si venele profunde sunt ligaturate. Interventia lasa unele cicatrice minore. Dupa operatie, se recomanda purtarea ciorapilor de contentie pe o perioada de macar doua luni.

Flebectomia permite inlaturarea venelor bolnave cu anestezie locala. Consta in efectuarea unor incizii mici si, cu ajutorul unor crosete, a tragerii venelor. Acest tratament nu se practica pe venele safene.

Cea mai performanta si recenta metoda este distrugerea venei varicoase cu ajutorul laserului endovenos. Se introduce in interiorul venei, prin punctie, o fibra optica conectata la un laser cu dioda. Raza distruge axul venos varicos prin topirea la 70-80° C a peretelui venei. Interventia se face sub anestezie locala; pacientul poate parasi clinica dupa numai doua ore si isi poate relua activitatea a doua zi.

Nici un tratament nu poate preveni complet aparitia de noi vene varicoase.

Fitoterapie

Eficienta plantelor poate fi sporita atunci cand sunt integrate intr-un program de vindecare complex: dieta corecta, exercitii fizice, schimbarea unor obiceiuri de viata etc.

• Castan salbatic. Are o lunga istorie a utilizarii in afectiunile circulatorii. Preparati un decoct din 5 g pulbere de scoarta la 100 ml de apa. Dupa ce da in clocot, se lasa la racit si se strecoara. Luati zilnic 15-20 de picaturi, timp de trei saptamani. Daca intrebuintati tinctura sau capsulele de extract, urmati indicatiile producatorului.

• Gotu kola (Centella asiatica). Este o planta tropicala cu o excelenta reputatie in tratamentul venelor varicoase. Se recomanda 200 mg extract pe zi sau dupa indicatiile producatorului. Nu se administreaza femeilor insarcinate sau care alapteaza.

• Afin. In combinatie cu gotu kola, alcatuieste un tandem extrem de eficient. Afinul imbunatateste circulatia sangvina prin intarirea peretilor capilarelor si prin actiunea tonica generala la nivelul vaselor. Consumati fructe proaspete in cure de o luna ori chiar mai mult (o cana pe zi) sau luati zilnic 240-480 mg extract standardizat la 25% antociani.

Masuri de prevenire

• Nu stati pe loc. Oriunde v-ati afla, la serviciu sau acasa, incercati sa nu stati ore intregi pe scaun sau in picioare in acelasi loc; ridicati-va, faceti cateva miscari, mergeti prin camera pentru a pune sangele in circulatie. Conform studiilor, incidenta varicelor este mai crescuta la femeile care stau zilnic opt ore intr-o pozitie statica.

• Slabiti. Cateva kilograme in plus nu va vor aduce neaparat varice, dar vor amplifica presiunea asupra venelor. Acest lucru este valabil in special pentru femeile care sunt predispuse ereditar la afectiune.

• Combateti constipatia. Cea mai eficienta strategie impotriva hemoroizilor este de a merge la sursa problemei. Si, de cele mai multe ori, cauza este constipatia. Efortul repetat de a elimina resturile digestiei duce la inflamarea venelor si la formarea hemoroizilor, iar scaunul tare zgarie zona sensibila, producand sangerari.

• Nu fumati. Sau lasati-va daca nu ati facut-o pana acum. Cercetarile au aratat ca venele varicoase sunt mult mai frecvente la fumatori.

• Consumati alimentele adecvate. Regimul de hranire trebuie sa fie sarac in grasimi si in dulciuri rafinate. Evitati proteinele animale (cu exceptia pestelui), inclusiv produsele din carne procesate, inghetata, prajelile, alcoolul, preparatele tip fast-food etc.

 

Orice om are vene hemoroidale

Adevarat. Dar nu orice om are implicit hemoroizi. Tesutul spongios care alcatuieste orificiul anal si care captuseste canalul aflat imediat in prelungire este extrem de bogat in formatiuni vasculare - venele hemoroidale. De-abia cand, din diverse cauze, acestea se inflameaza, se dilata, sangereaza si/sau devin dureroase, putem vorbi de hemoroizi, mai exact se declanseaza asa-numita „criza hemoroidala“.

Minorii sunt mai des afectati

Fals. Aceasta neplacere este cvasi-inexistenta la copii. Chinuie in schimb cel putin un adult din patru pana in 45 de ani, aproape unul din doi dupa aceea, simptomele specifice reducandu-se si tinzand sa dispara de-abia la varsta a treia (de la 65-70 de ani incolo).

Crizele sunt mai frecvente in unele perioade ale vietii femeilor

Adevarat. Puseele sunt mai numeroase in timpul menstruatiei, in perioada sarcinii si imediat dupa. Se caracterizeaza prin senzatia de tensiune dureroasa, umflaturi, mancarimi sau arsuri in zona anala. Se estimeaza ca 10% dintre gravide sufera din cauza hemoroizilor, mai ales in al treilea trimestru.

Problema poate evolua in cancer

Fals. Dar, atentie! Pierderile de sange aparute cu ocazia defecarii nu sunt obligatoriu determinate de boala hemoroidala, ci ar putea fi semnul unei alte afectiuni colorectale sau chiar de natura digestiva. Prin urmare, este indispensabila consultarea unui medic, pentru a lamuri originea hemoragiei.

Unele profesii pot favoriza necazul

Adevarat. Ocupatiile „statice“ accentueaza riscul de constipatie si sunt deci susceptibile ca pot declansa crizele hemoroidale. De asemenea, se pare ca stresul joaca un rol important in aparitia trombozelor hemoroidale (formarea de cheaguri).

Exercitiile fizice sunt bune, dar nu la intensitate sporita

Adevarat. In cazul anumitor persoane si ne referim in special la sedentari, un efort major, brusc, poate fi responsabil de aparitia puseelor hemoroidale acute si a diareii. La cel mai mic semn alarmant, trebuie sa se intrerupa activitatea. De asemenea, mai ales in cazul sporturilor care impun sa stai asezat, ca echitatia, canotajul sau ciclismul, frecarea si presiunea importanta asupra perineului vor accentua durerea.

Alimentatia poate fi benefica

Adevarat. Fibrele vegetale (precum cele furnizate de fructele proaspete sau uscate, de legumele verzi, de painea neagra si cerealele integrale...) sunt recomandate, in special daca tranzitul intestinal este dificil. Evitati: dulciurile rafinate, condimentele, cafeaua, alcoolul. Efectul lor variaza de la o persoana la alta, dar se stie ca, in general, accentueaza puseele.

Dr. Alexis Cochino, asistent universitar UMF Carol Davila; Medicina naturista nr. 3 (175); foto: www.sfatulmedicului.ro