Medicină informativă

Vorbitul cu tine te motiveaza in tot ce faci

Vorbitul de unul singur este luat in batjocura. Vorbitul cu tine este semn de minte slaba, se spune. Cand colo, psihologii afirma ca, dimpotriva, vorbitul cu tine elibereaza energii incredibil de mari si te motiveaza in tot ce faci.

„Idiotul! Ocupa toata strada cu rabla lui!”. Asemenea izbucniri de nemultumire ne usureaza, chiar daca par cam ciudate, atunci cand suntem singuri in masina. Acelasi sentiment il avem si cand stam in fata computerului si ne trezim murmurand: „Deci cum era? Apas mai intai pe tasta asta si pe urma...” Ciudatenii ale varstei? Primele semne ca mintea incepe sa dea rateuri cand vorbim cu noi? Nici vorba! Dialogul cu noi insine este ceva absolut normal. O „poveste” pe care creierul nostru si-o spune lui insusi, afirma psihologii americani.

Cu alte cuvinte, fara aceste monologuri cotidiene, rostite cu glas tare, n-ar exista constiinta de sine. De regula, „convorbirea” are loc atunci cand suntem singuri, in prezenta altora, „egologul” amuteste, transformandu-se, de obicei, intr-un monolog interior.

Platon considera gandirea un „monolog al sufletului”. Iar scriitorul Oscar Wilde aprecia la maximum aceste dialoguri cu propriul eu. „Imi place sa ma aud vorbind”, spunea el deschis. „Este una din placerile mele cele mai mari”. Intr-o asemenea „companie selecta”, nimic nu trebuie sa ni se mai para penibil.

Lasati copiii sa vorbeasca singuri

Un studiu recent, efectuat in SUA, confirma faptul ca 96 din 100 de adulti vorbesc singuri in mod regulat. Monologul personal este unul din instrumentele cele mai importante cu care ne putem dirija comportamentul.

Patru domenii de utilizare au fost deja stabilite: autocritica („Ar fi trebuit sa actionez altfel”), autogestionarea („Sa nu uit sa-mi iau medicamentele”), autoconfirmarea („Am facut o treaba buna”) si evaluarea unor situatii sociale („Fii atent la ce ai de gand sa vorbesti la sedinta”).

Copiii par sa stie toate acestea intuitiv. Ganditul cu voce tare este ceva firesc pentru cei intre 3 si 5 ani. De pilda, cand au de rezolvat o treaba complicata (de exemplu legatul sireturilor) sau de „randuit” impresiile de peste zi, seara, la culcare. Dialogul cu ei insisi ii ajuta sa-si focuseze propria atentie. Se izoleaza de lumea exterioara, asa de solicitanta, ridicand cortina de pe universul lor interior, care se anima si prinde viata.

„Copiii de trei ani care vorbesc cu ei insisi pot rezolva mai usor aceleasi probleme decat cei de patru ani care nu poarta acest «dialog»”, spun specialistii. Sfaturile adresate de ei parintilor, educatorilor si profesorilor sunt foarte clare: „Lasati-i sa vorbeasca singuri. Copiii au nevoie de acest monolog, pentru a-si limpezi evenimentele de peste zi. E o conditie de care au nevoie ca sa poata evolua”.

Foarte bine, dar daca si oamenii de peste 30 sau 40 de ani continua sa o faca, la birou sau acasa, expunandu-se ironiilor publice? Nu e nimic de luat in ras. Vorbitul cu glas tare e ca o recapitulare mentala a ceea ce ai de facut. Un soi de repetitie generala care te ajuta sa iei o decizie!

Gandurile difuze devin brusc cat se poate de clare

Exprimarea gandurilor in cuvinte dureaza, ce-i drept, mai mult decat ganditul in tacere, dar vorbind tare cu noi insine, intelegem mai bine ceea ce ne trece prin minte, lamurim ce gandim.

Gandurile sunt - in general - difuze, nestructurate. Adeseori, exprimarea lor aduce clarificare. „Ghemul” de ganduri se descalceste. Cel mai bun exemplu este invatatul cu voce tare. Studii comparative au dovedit ca subiectii unui test care au rostit cuvintele cu voce tare, atunci cand le-au invatat, au obtinut rezultate mult mai bune decat cei care au invatat in minte.

Cercetatorii de la Universitatea din Viena le-au dat ca tema subiectilor participanti la un test sa realizeze un proiect de constructie a unei case si i-au urmarit pe video. Inainte, insa, i-au indemnat explicit sa gandeasca cu voce tare ce au de facut. Rezultatul? Cele mai bune proiecte au fost realizate de cei ce-si limpezisera proiectul cu voce tare.

Dar experimentul a mai aratat ceva: ca si felul in care vorbim este foarte important. Rezultatele cele mai bune le-au avut mereu acele persoane care-si puneau intrebari concrete legate de calea de urmat. („Oare daca insurubez asa, o sa tina mai bine?”) in schimb, afirmatiile depreciative despre propria persoana, ca de pilda: „Doamne, cat sunt de prost!”, n-au ajutat deloc la dezvoltarea creativitatii.

In egolog, oamenii ar trebui sa se concentreze asupra problemei, sa aiba in vedere rezolvarea ei, sa-si dea curaj, iar nu sa se autoflageleze.

Indreptar pentru vorbitul de unul singur

Fiecare dintre noi poate transforma egologul intr-un obicei stabil. Important este insa modul in care o facem. Cei ce respecta cateva reguli simple, isi influenteaza pozitiv creativitatea, isi sporesc capacitatea de performanta si rezolva problemele mai usor si mai repede.

• Pentru rezolvarea unor probleme curente, cele mai eficiente sunt intrebarile legate de efectele propriilor actiuni, ca de exemplu: „Daca procedez asa, o sa fie bine?”. „Ce alte variante am?”.
• Cei ce vor sa puna in practica o intentie pozitiva (de ex. sa faca mai mult sport, sa manance mai echilibrat) ar trebui sa se autosugestioneze cu glas tare. „De luni, am terminat-o cu carnea si cu proteinele animale. Daca poate atata lume, eu de ce sa nu pot?”. „Nu sunt om, daca nu fac 30 de minute de miscare pe zi”.
• Nu faceti complimente doar altora. Si egoul dvs. se bucura de autoremarcile pozitive rostite cu glas tare („Bravo, am reusit!”.)
• Cei ce vor sa dea un ajutor memoriei in viata de zi cu zi ar trebui s-o intervieveze fara jena: „Ce vreau sa fac acum?”. „Imi trebuie cafea si mai ce?”.
• In caz de infrangeri, evitati sa spuneti „Asta n-o s-o rezolv niciodata”, pentru ca va demotiveaza. Priviti cu optimism inainte. „Data viitoare o sa-ncerc asa, si-asa, si-asa...”.

Ajutorul egologului - punct cu punct

Primul si cel mai apropiat partener al nostru de dialog suntem noi insine. Motiv suficient pentru a ne mentine eul in buna dispozitie si pentru a scoate tot ce-i mai bun din „discutia” cu el. Suna a nebunie, dar chiar nu este. Deloc!

1. Dialogul cu noi insine ne ajuta sa mentinem „cadenta”. Ne impiedica sa ne zapacim si sa ne pierdem cu firea, atunci cand prin cap ne trec miile de ganduri. In felul acesta, putem aseza problemele in ordinea lor fireasca, mai ales in situatiile stresante.
2. Cei ce-si cer parerea in mod regulat isi tin mai bine sub control impulsurile. In acest context, specialistii vorbesc despre o autoreglare. („Eu stapanesc realitatea, nu ea pe mine”.)
3. Cand ne aflam in fata unei decizii dificile, dialogul cu noi insine poate usura greutatea alegerii, pentru ca ceea ce ne dorim de fapt devine mult mai limpede cand ne exprimam gandurile cu voce tare.
4. Egologurile sunt o supapa, deoarece ne permit sa dam glas atat sentimentelor pozitive, cat si celor negative. Ceea ce ne face bine, fiindca impiedica acumularea frustrarii, care, la un moment dat, ar putea provoca hiper-reactii violente.
5. Si, in sfarsit, egologurile sunt motivatie pura!

Dimineata, cat mai sunteti inca in pat, faceti-va in minte un scenariu de invingator, rostit cu glas tare. „Am mai primit in dar o zi, o sa ma bucur de ea din toate puterile. Sunt viu, sunt bine. Voi privi cu atentie toate frumusetile care ma inconjoara si voi munci de drag, bucuros ca imi place ceea ce fac”. Planurile concrete ne scot imediat din lipsa de forma.

Autor: Dina Bran. Sursa: As verde, nr. 119, iunie 2014.