Spasmul piloric - manifestari clinice, tratament

 
Spasmul piloric - manifestari clinice, tratament
Spasmul piloric, anomalie functionala, neurogena a pilorului (orificiu intre stomac si duoden), prezinta numeroase asemanari cu stenoza hipertrofica congenitala de pilor, datorita carora sunt autori care le-au grupat in aceeasi entitate anatomo-clinica, denumind-o boala pilorica.

Asa cum subliniaza si L. Turcanu, D. Castello si P. G. Baroncelli, in baza unor studii efectuate pe un lot insemnat de copii purtatori ai acestor doua anomalii, ajung la concluzia ca atat stenoza hipertrofica de pilor cat si spasmul piloric recunosc un cadru unitar etiopatogenic, precum si o parte comuna din manifestarile lor, diferentierile si varietatea aspectelor clinico-radiologice datorandu-se particularitatilor anomaliilor morfofunctionale prin care ele se evidentiaza.

Spasmul piloric, ca stenoza functionala, poate fi astfel intalnit ca o entitate izolata, intr-o incidenta mult mai mare decat stenoza hipertrofica, dupa cum el poate fi prezent ca o componenta constanta a stenozei hipertrofice. Frecventa spasmului piloric pare a fi de peste 5 ori mai mare.


Manifestarile clinice ale spasmului piloric


Debutul clinic al formelor izolate este lipsit de „intervalul liber” de la nastere, caracteristic stenozei. El se anunta prin varsaturi a caror aparitie este semnalata imediat sau in zilele urmatoare.

In afara debutului lor precoce, varsaturile din spasmul piloric mai prezinta si alte caracteristici prin care, diferentiindu-se de stenoza pilorica, vin in sprijinul diagnosticului si al atitudinii terapeutice.

O particularitate insemnata este redata de frecventa lor mai mare, prezente aproape sau chiar la fiecare masa, dupa cum cantitatea lor este mult mai redusa. Niciodata volumul lor nu va ajunge sau depasi cantitatea de lapte ingerat, proba dublei cantariri, inainte si dupa mese, demonstrand in mod sugestiv acest aspect.

Varsaturile survin de obicei in timpul sau imediat dupa mese, cu acelasi caracter exploziv, „in jet”, fara continut biliar, precedate sau insotite si urmate de o stare de agitatie a sugarului, care se va linisti dupa ce spasmul va ceda.

In perioadele de agitatie pot fi observate si unele din miscarile peristaltice ale stomacului, de intensitate redusa si de scurta durata insa.

Sugarul mai poate prezenta o constipatie sau de multe ori si o diaree cu caracter prandial. Mictiunile sale sunt mai reduse si in cantitati mai mici.

Starea generala a sugarului cu spasm de pilor este mai putin modificata. Lipsesc manifestarile grave ale sindromului de deshidratare.

De asemenea si evolutia dezvoltarii lui este intr-o mai mica masura influentata. Astfel, curba greutatii este foarte rareori stationara. De cele mai multe ori ea inregistreaza insa un ritm mai lent de crestere, spasmul piloric reprezentand o cauza importanta a distrofiei sugarului.

Aspectele radiologice intalnite in cursul spasmului piloric sunt semnificative pentru diagnostic, diferentiindu-se in mod pregnant de stenoza hipertrofica de pilor.

Tranzitul baritat va pune in evidenta, intr-o prima etapa, caracterul stenozant al anomaliei functionale, prin impiedicarea totala a trecerii prin pilor a substantei de contrast, dar nu pentru multa vreme, dupa care are loc deschiderea lui larga si intregul continut gastric sa fie evacuat rapid in duoden, existand astfel o alternanta de faze, de inchidere completa si deschidere brusca a pilorului. Acest aspect caracteristic, de evacuare gastrica prin alternanta celor doua faze bine distincte, a fost definit de Barret ca „lege a totului sau nimic”.


Tratamentul spasmului piloric

Tratamentul spasmului piloric este medical, vizand pe de o parte o anumita grija in organizarea programului si a tehnicii alimentatiei sugarului, iar pe de alta parte, cu bune rezultate, in administrarea unei medicatii spasmolitice, in mod asemanator tratamentului medical din stenoza hipertrofica de pilor.

Foto: www.rasfoiesc.com


Medicina informativa pe Facebook Medicina informativa pe Twitter Abonare prin RSS la Medicina informativa