Cancerul genital
- Intr-adevar, in serviciul oncologic ne confruntam cu un numar mare de cazuri de femei cu cancere genitale, dar nu stiu daca datele statistice sunt exacte. Ca si in cazul altor tipuri de cancer, cauza exacta a declansarii bolii nu este deplin cunoscuta.
Putem vorbi despre un cumul de factori cauzali, care se pot suprapune pe o anumita predispozitie ereditara (dar nu neaparat!), sau care se imbina in mod nefericit cu anumiti factori de risc, despre care se cunoaste faptul ca pot contribui la aparitia bolii.
Cancerul se instaleaza atunci cand celulele sanatoase sufera o mutatie genetica si se transforma in celule anormale. Celulele sanatoase cresc si se multiplica intr-un ritm bine stabilit, iar in cele din urma mor si sunt inlocuite de altele noi. Insa celulele canceroase cresc si se multiplica fara control.
Mai mult, informatia genetica fiindu-le afectata de mutatie, ele nu mai mor, se acumuleaza si formeaza o masa tumorala. Celulele canceroase invadeaza tesuturile din jur si uneori se pot rupe din tumora initiala, raspandindu-se in alte parti ale corpului, ceea ce duce la aparitia metastazelor.
Din experienta medicala acumulata pana in prezent, va pot spune ca un „numitor comun” al cancerelor genitale la femei il reprezinta prezenta virusului Papilloma uman (HPV), o infectie cu transmitere sexuala care joaca un rol important in aparitia acestei cumplite boli.
In mod normal, atunci cand o persoana este expusa la HPV, sistemul imunitar previne multiplicarea virusului si in numeroase cazuri chiar reuseste sa-l anihileze. Cu toate acestea, la unele femei virusul supravietuieste chiar si ani in sir, avand o contributie majora la procesul de transformare a celulelor sanatoase in celule canceroase, cantonate la nivelul aparatului reproducator.
- Fiindca tot amintiti de localizari, cu ce tipuri de cancere va confruntati cel mai des in practica medicala?
- De departe, pe primul loc ca numar de cazuri, dar si din punct de vedere al gravitatii, este cancerul de col uterin. Apoi, in ordinea numarului de femei afectate, as aminti cancerul ovarian, cancerul de endometru (uterin), cancerul vaginal si - mai rar - cancerul vulvar (vezi poza la inceputul articolului).
Cancerul de col uterin
- Sa incepem cu cel mai frecvent tip - cancerul de col uterin. Are aceasta afectiune o cauza aparte de aparitie?- Cauza principala in declansarea acestui tip de cancer este, asa cum spuneam, virusul HPV. Pentru noi, este cert ca infectia cu HPV joaca un rol important, insa chiar daca este un virus comun, multe femei cu HPV nu dezvolta cancer de col uterin. Acest lucru inseamna ca si alti factori de risc, cum ar fi mostenirea genetica, factori de mediu sau factori nocivi, derivati din stilul de viata, intervin in dezvoltarea cancerului de col uterin.
- Ce factori de risc contribuie la instalarea bolii?
- Riscul de imbolnavire creste atunci cand o femeie are mai multi parteneri sexuali, posibilitatea de infectare cu HPV fiind mai mare. De asemenea, activitatea sexuala precoce creste riscul de infectare, sistemul imunitar al tinerelor fiind mai slab - ne confruntam cu o incidenta crescuta a bolii la fetele tinere, tocmai din aceasta cauza!
Prezenta in paralel a altor infectii cu transmitere sexuala (chlamydia, gonoree, sifilis sau HIV) da un risc crescut de dezvoltare a HPV. Sistemul imunitar slabit de o afectiune cronica sporeste sansele de dezvoltare a cancerului de col uterin, pentru ca nu poate lupta eficient cu virusul.
Chiuretajele repetate, care lezeaza colul uterin, favorizeaza implantarea virusului si aparitia bolii. S-a demonstrat ca fumatul, in prezenta unei infectii cu HPV, are o contributie majora in declansarea cancerului de col uterin!
- Exista simptome specifice ale bolii, care sa usureze diagnosticarea?
- Din pacate, nu exista o simptomatologie specifica, mai ales in faza initiala a afectiunii. Numai cand cancerul ajunge intr-un stadiu avansat pot aparea unele semne care ingrijoreaza: secretii vaginale apoase, cu miros neplacut, sangerari (uneori hemoragii grave), durere pelvina sau dureri in timpul actului sexual; sangerari vaginale dupa actul sexual, intre menstre sau dupa instalarea menopauzei.
In afara de hemoragii, de regula femeile nu dau mare atentie celorlalte semne, punandu-le pe seama unor banale infectii vaginale...
- Ce analize sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului?
- Daca exista simptomele amintite sau daca la testul Papanicolau se gasesc celule canceroase, pacienta va fi supusa unor teste suplimentare. Sunt reglementari internationale dupa care conducem examenul diagnostic, in functie de rezultatele analizelor anterioare.
Incepem cu examinarea vizuala a colului uterin, prin colposcopie, pentru a depista celule anormale. Daca identificam zone neobisnuite, luam un esantion de tesut pentru biopsie. In cazul in care diagnosticul se confirma, facem teste suplimentare pentru determinarea stadiului de cancer - un factor-cheie in stabilirea tratamentului.
Testele imagistice (raze X, tomografie computerizata, rezonanta magnetica) ne ajuta sa determinam daca celulele canceroase s-au extins dincolo de tesutul colului uterin.
- Ce optiuni de tratament au pacientele cu cancer de col uterin?
- Tratamentul cancerului de col uterin se stabileste in functie de stadiul bolii. Cea mai eficienta si mai sigura metoda este interventia chirurgicala de eliminare a uterului (histerectomie), utila in tratarea stadiilor primare ale bolii - cand invazia celulelor canceroase este mai mica de 3 mm in colul uterin.
Histerectomia simpla implica indepartarea tesutului tumoral si a cervixului. Atunci cand descoperim o invazie mai mare de 3 mm in colul uterin, se impune o histerectomie radicala, respectiv eliminarea colului uterin, a uterului si a unei parti din ganglionii limfatici apropiati - acesta fiind tratamentul chirurgical standard.
Practic, prin aceasta interventie radicala se poate vindeca stadiul incipient al cancerului de col uterin si se previne totodata recidiva, insa eliminarea uterului va face imposibila procrearea, ceea ce duce la traume psihologice in randul tinerelor.
Uneori, este nevoie de radioterapie sau/si chimioterapie inainte de operatie - pentru micsorarea tumorii, ori dupa interventia chirurgicala - pentru a distruge eventualele celule canceroase ramase in tesut.
- Aspectul psihologic nu este deloc de neglijat! Unele femei sunt in stare sa refuze operatia, cu gandul ca poate vor deveni mame intr-o zi...
- Desigur, nimeni nu este pregatit pentru un diagnostic atat de crunt! Insa pacientele trebuie sa incerce sa-si gestioneze socul si sa ia cele mai bune masuri pentru a-si infrange boala. Tinerele care se confrunta cu acest diagnostic pot beneficia de consiliere psihologica.
In cadrul Institutului Oncologic avem psihologi calificati care le ajuta sa faca fata mai usor situatiei. Pana la urma, cantarind la rece situatia, oricat de cinic ar suna, este mai bine sa ramai in viata decat sa capitulezi in fata bolii, pentru ca nu poti avea un copil!
- Poate fi prevenit cancerul de col uterin?
- Din start vreau sa va spun ca pentru cancerul de col uterin exista un program national de screening, inceput din anul 2012. Este trist ca femeile nu stiu de acest program, iar medicii de familie nu le trimit la specialist, pentru ca nu i s-a facut deloc publicitate. Vin la cabinet tinere care isi fac controlul preventiv si de 2-3 ori pe an, cu toate ca nu le supara nimic, pentru ca au aflat despre acest program de pe internet!
Aici vorbim despre publicul educat, pentru care preventia conteaza! Insa una este sa te adresezi unui cabinet particular, unde se platesc consultatia si eventualele investigatii, iar alta este sa ai trimitere de la medicul de familie la policlinica de cartier, unde analiza Papanicolau se poate face gratuit!
Pentru femeile fara posibilitati materiale, acesta poate fi un impediment! La polul opus, ne confruntam cu femei cu varsta apropiata de 65 de ani, care ajung la cabinet doar cand le ridica SMURD-ul de-acasa, cu sangele siroindu-le pe picioare, la care depistam de obicei cancere avansate, depasite terapeutic, pe care nu mai avem cum sa le tratam! Este trist, dar adevarat: ignoranta ucide!
Revenind la subiect, riscul de aparitie a cancerului de col uterin se poate reduce prin cateva masuri simple: utilizarea prezervativului la fiecare contact sexual, intarzierea primului contact sexual pana la o varsta optima, prezenta unui partener sexual stabil, evitarea fumatului, vaccinarea impotriva HPV.
Fac mentiunea ca vaccinul are eficienta sporita la fetele care nu si-au inceput viata sexuala! De asemenea, testele Papanicolau pot detecta conditii precanceroase ale colului uterin, astfel incat acestea pot fi tratate pentru a preveni aparitia bolii. Testele Papanicolau de rutina se fac incepand cu varsta de 21 de ani si se repeta anual.
Cancerul ovarian
- Cancerul ovarian ocupa locul doi in acest nefast top. In acest caz, care sunt cauzele imbolnavirii?- Aici vorbim despre un caz aparte, in care virusul HPV nu este incriminat in declansarea bolii. Ca urmare, raman cauzele tipice oricarui tip de cancer, respectiv mutatiile genetice la nivel celular. In functie de celulele afectate, distingem mai multe tipuri de cancer ovarian.
Cand „o iau razna” celulele de la exteriorul ovarelor, apar tumori epiteliale - cel mai frecvent tip de cancer ovarian. Cand celulele producatoare de ovule se inmultesc necontrolat, intalnim tumori cu celule germinate - un tip de cancer ce apare mai des la femeile tinere.
Daca sunt afectate celulele din tesutul ovarian care produc hormoni (estrogen, progesteron si testosteron), avem de-a face cu tumori stromale. Tipul de cancer ovarian trebuie strict evidentiat, pentru a determina prognosticul si optiunile de tratament.
- Si aici intalnim factori de risc care „usureaza” instalarea bolii?
- Numerosi factori pot creste riscul de cancer ovarian. Specialistii din domeniul medical au descoperit ca, in destul de multe cazuri, cancerul ovarian este cauzat de o mutatie genetica dobandita. Genele care cresc riscul de aparitie a bolii sunt specifice cancerului de san: BRCA 1 si BRCA 2.
Femeile cu aceste mutatii, identificate mai ales in familiile cu cazuri de cancer de san mostenit, au un risc semnificativ crescut sa dezvolte si cancer ovarian. O alta legatura genetica cunoscuta implica sindromul ereditar de cancer colorectal nonpolipozic (HNPCC).
Femeile din aceste familii prezinta risc crescut de cancer al mucoasei uterine (endometru), colon, ovare si stomac. Daca alte femei din familie au avut cancer ovarian, exista un risc crescut de a face boala.
Posibilitatea de aparitie a cancerului ovarian creste odata cu varsta; desi poate fi intalnit la orice etate, cel mai des apare dupa menopauza! De asemenea, femeile care nu au ramas insarcinate au un risc mai mare sa sufere de cancer ovarian.
- Cu ce simptome se confrunta femeile care sufera de aceasta boala?
- Din pacate, de multe ori, cancerul ovarian se dezvolta nedetectat, pana cand se raspandeste in pelvis si abdomen. Bolnavele se simt bine si, deodata, se trezesc cu burta umflata, plina cu lichid de ascita!
In acest tip de cancer, simptomele nu sunt specifice. De multe ori „mimeaza” neplaceri produse de boli comune, cum ar fi problemele digestive.
Principalele semne care ar trebui sa ingrijoreze femeile sunt: indigestia persistenta, greata, balonarea; presiunea abdominala; modificarile tranzitului intestinal (constipatie); durerile pelvine - mai ales in prezenta chisturilor ovariene; modificarile aparute la nivelul vezicii urinare (nevoia frecventa de a urina); pierderea poftei de mancare sau senzatia rapida de satietate; cresterea in circumferinta a abdomenului; lipsa de energie; durerile lombare.
- Diagnosticarea cancerului ovarian este simpla, in absenta simptomelor?
- Sunt rare cazurile in care se depisteaza un cancer ovarian in stadiu curabil! Pentru diagnosticarea cancerului ovarian folosim, de regula, procedurile standard. In primul rand, este necesara o examinare genitala, pentru depistarea eventualelor anomalii.
Facem apoi o ecografie, care ne ajuta sa vedem marimea, forma si configuratia ovarelor. Daca la ecografie se descopera ceva suspect, se impune o analiza de laborator, pentru a depista markerii tumorali din sange - CA 125 este o proteina specifica, iar un nivel ridicat al acesteia indica suspiciunea prezentei cancerului ovarian.
Daca rezultatele testelor ne sugereaza diagnosticul de cancer ovarian, se impune o interventie chirurgicala minim invaziva, pentru confirmare. Chirurgul colecteaza mostre de lichid abdominal (ascita) sau de tesut, pentru o examinare anatomo-patologica.
In cazul in care analizele de laborator confirma diagnosticul, se poate face si o tomografie computerizata, pentru a aprecia stadiul bolii si localizarea exacta a tesutului tumoral.
- In ce consta tratamentul?
- Tratamentul depinde in mare masura de stadiul bolii. La pacientele diagnosticate intr-un stadiu incipient de cancer ovarian (stadiul I), interventia chirurgicala se poate limita la extirparea unui singur ovar si a unei trompe uterine, pastrandu-se astfel capacitatea de procreare.
De aceea este atat de importanta preventia! In stadiul II, chirurgul poate sa extirpe ovarele, trompele uterine, uterul, ganglionii limfatici din apropiere si tesuturile adiacente, pentru a indeparta, in masura posibilitatii, toate celulele tumorale.
In stadiul III C, de exemplu, cand abdomenul este invadat de ascita, posibilitatile de tratament sunt mai limitate. Bolnavelor trebuie sa li se faca mai intai chimioterapie si, daca au noroc, in sensul ca prognosticul este favorabil, pot fi operate. Din pacate, in stadiul IV, cancerul ovarian este avansat si foarte dificil de tratat, fiind adesea fatal, deoarece se extinde si la alte organe, in special la ficat sau la plamani.
Si dupa interventia chirurgicala se impune chimioterapia - un tratament cu medicamente special concepute pentru a distruge eventualele celule canceroase ramase in tesuturi, chiar daca se cunoaste faptul ca au unele efecte secundare nefaste.
- Ce metode de preventie recomandati, in cazul acestui tip de cancer?
- Nu exista cale sigura de preventie a cancerului ovarian. Insa avem la dispozitie mai multe modalitati de reducere a riscului de aparitie a bolii. Pilulele contraceptive orale reduc riscul de dezvoltare a cancerului ovarian. Controalele ginecologice periodice sunt la fel de benefice.
De asemenea, cantarirea factorilor de risc este foarte eficienta. Daca in istoricul familial al unei femei au fost cazuri de cancer rhamar si ovarian, ea trebuie sa stea de vorba cu un specialist, care-i poate determina gradul de risc la care este expusa.
Medicul poate recomanda chiar si un test genetic (o analiza cam scumpa, dar foarte importanta!), pentru a depista o eventuala mutatie genetica mostenita. Daca este descoperita o astfel de mutatie, care creste foarte mult riscul de cancer ovarian, pacienta poate decide daca ia in considerare o interventie chirurgicala pentru eliminarea ovarelor!
Cancerul endometrial
- In ce conditii apare cancerul uterin?- Cancerul endometrial se dezvolta in interiorul uterului, celulele canceroase afectand mucoasa uterina. Din fericire, este deseori detectat in stadiu incipient, deoarece produce frecvent sangerari vaginale anormale care alerteaza femeile si acestea se prezinta urgent la medic. Daca este descoperit la timp, indepartarea chirurgicala a uterului duce la vindecarea cancerului endometrial.
Tot la nivelul uterului pot sa apara si alte tipuri de cancer, de exemplu sarcomul uterin, dar este mai putin frecvent decat cancerul endometrial.
- Simptomele sunt la fel de inselatoare?
- Simptomatologia cancerului uterin este asemanatoare cu cea din alte tipuri de cancer genital: sangerari vaginale intre menstre si dupa instalarea menopauzei; aparitia unor secretii vaginale anormale, apoase sau sanguinolente; dureri pelvine; dureri in timpul actului sexual.
- Factorii de risc sunt comuni?
- In cazul acestui tip de cancer, lucrurile stau putin diferit. Un factor important care contribuie la declansarea bolii este modificarea echilibrului hormonal din organism. Ovarele secreta doi hormoni feminini principali - estrogenul si progesteronul.
Fluctuatiile in balanta acestor hormoni cauzeaza aparitia unor schimbari in endometru. Atunci cand din cauza unei alte afectiuni creste cantitatea de estrogen, dar nu si nivelul progesteronului, exista riscul de declansare a cancerului endometrial.
Un exemplu este ovulatia neregulata, care poate aparea la femeile cu sindrom de ovar polichistic, obezitate sau diabet. Femeile aflate la menopauza, care urmeaza tratamente cu hormoni estrogeni, dar nu iau si progesteron in paralel, au un risc crescut sa se imbolnaveasca de cancer endometrial.
De asemenea, prezenta in paralel a unui tip rar de cancer ovarian, in care ovarele secreta mai mult estrogen, poate declansa cancerul endometrial. Alti factori favorizanti sunt aparitia menstruatiei de la o varsta frageda (inainte de 12 ani - o situatie tot mai des intalnita in ultimii ani!) sau instalarea menopauzei cu intarziere - cazuri care cresc riscul de imbolnavire.
Cu cat menstruatia dureaza mai mult, cu atat endometrul este expus la mai mult estrogen! Femeile care nu au fost insarcinate niciodata prezinta un risc mai mare de aparitie a bolii decat femeile care au avut cel putin o sarcina. Varsta inaintata este un alt factor de risc. La fel si obezitatea, deoarece excesul de grasime altereaza echilibrul hormonal al organismului.
Terapia hormonala pentru cancerul de san, mai ales tratamentul cu Tamoxifen, creste riscul de a dezvolta un cancer uterin (pentru cele mai multe femei, insa, beneficiile Tamoxifenului depasesc riscul!). Cancerul colorectal nonpolipozic ereditar (HNPCC) este un sindrom care creste riscul de cancer uterin.
- Este nevoie de teste diferite pentru stabilirea diagnosticului?
- Nu, fiind vorba de cavitatea uterina, folosim aceleasi practici de diagnostic ca si in cazurile mentionate anterior. In plus, putem face si o histeroscopie a endometrului, cu ajutorul unui tub subtire, flexibil, cu o sursa de lumina in capat, pe care-l introducem in uter prin vagin si colul uterin, ceea ce ne permite sa examinam interiorul uterului si endometrul. Si in acest caz, este posibil sa recoltam un esantion de tesut pentru biopsia endometriala.
- Care este cel mai eficient tratament pentru cancerul uterin?
- Daca avem diagnosticul de certitudine, stabilim stadiul cancerului cu ajutorul radiografiei toracice, a unei tomografii computerizate, scanare PET si teste de sange. Tratamentul se diferentiaza in functie de caracteristicile bolii, insa la majoritatea femeilor cu cancer endometrial se recomanda extirparea uterului (histerectomie), dar si indepartarea chirurgicala a trompelor si a ovarelor (salpingo-ovarectomie), in cazuri mai avansate.
Si in acest caz, ne confruntam cu acelasi factor psihologic, dupa histerectomie fiind imposibila procrearea, in acelasi timp, odata ce ovarele sunt scoase, automat pacienta va intra in menopauza.
Medicul poate recomanda si radiatii, pentru a reduce riscul de recidiva a cancerului dupa interventia chirurgicala. In anumite situatii, radioterapia poate fi utila si inainte de operatie, pentru micsorarea tumorii si eliminarea ei cu usurinta.
Daca ne confruntam cu un stadiu avansat al bolii si celulele tumorale s-au extins dincolo de uter, putem institui un tratament hormonal, care sa echilibreze balanta hormonala a organismului. In functie de particularitatile bolii, putem apela la un aport de progesteron sintetic in organism - care stopeaza dezvoltarea celulelor canceroase, sau dimpotriva, putem reduce cantitatea de estrogen din organism. Celulele canceroase, care se „hranesc” cu estrogen, sunt distruse astfel.
Cancerul vaginal
Cancerul vaginal este foarte rar intalnit, de aceea voi trata acest subiect mai succint. Apare cel mai frecvent in celulele de la suprafata vaginului. Femeile depistate intr-un stadiu incipient au sanse mai mari de vindecare. Daca se extinde dincolo de vagin, afectiunea este mult mai dificil de tratat.In faza incipienta, cancerul vaginal este asimptomatic. Pe masura ce progreseaza, provoaca simptome neplacute: sangerari vaginale neobisnuite (dupa actul sexual sau dupa instalarea menopauzei); scurgeri vaginale apoase; un nodul sau o umflatura aparuta din senin in vagin; urinari dureroase; constipatie; dureri pelvine.
Cancerul vaginal este impartit in mai multe tipuri, in functie de celulele implicate in declansarea bolii. Cel mai comun tip este carcinomul cu celule scuamoase vaginale, care afecteaza celulele plate de la suprafata vaginului. Adenocarcinomul vaginal implica celulele glandulare de pe suprafata vaginului.
Melanomul vaginal se dezvolta din celulele producatoare de pigment (melanocite) din vagin. Sarcomul vaginal apare ca urmare a inmultirii necontrolate a celulelor tesutului conjunctiv sau a celulelor musculaturii din peretii vaginali.
Factorii care sporesc riscul aparitiei cancerului vaginal sunt asemanatori cu cei din cancerul de col uterin. In plus, riscul creste odata cu varsta: cele mai multe femei diagnosticate cu cancer vaginal au peste 60 de ani. De asemenea, femeile care au luat medicamente pentru prevenirea avortului spontan pot dezvolta boala.
Cancerul vaginal poate fi descoperit in timpul unui examen pelvin de rutina, inainte sa dea simptome evidente. Testul Papanicolau, chiar daca este folosit mai mult pentru depistarea cancerului de col uterin, poate detecta si celulele canceroase vaginale. In cazurile in care se suspecteaza prezenta unei tumori in vagin, se face si o biopsie.
Daca diagnosticul de cancer vaginal se confirma, determinam stadiul bolii pentru a decide optiunile de tratament, cu ajutorul testelor imagistice.
Pentru tratamentul cancerului vaginal, de obicei intervenim chirurgical si cu radiatii. Astfel, putem extirpa tumorile mici sau leziunile suspecte aparute pe peretele vaginal. Tesuturile afectate, care se limiteaza la suprafata vaginului, pot fi indepartate chirurgical impreuna cu o portiune mica de tesut sanatos din jur, pentru a ne asigura ca toate celulele canceroase au fost eliminate.
In cazurile mai grave, putem „decupa” o parte din vagin (vaginectomie partiala) sau intregul vagin (vaginectomie radicala), pentru eliminarea tumorilor. In functie de gravitate, se poate ajunge si la histerectomie (extirparea uterului, a ovarelor si a ganglionilor limfatici din apropiere), in acelasi timp cu vaginectomia.
Daca se impune eliminarea chirurgicala a vaginului, organul poate fi reconstruit. Medicii chirurgi folosesc bucati de piele, sectiuni de intestin sau muschi din alte zone ale corpului in acest scop. Cu unele ajustari, un vagin reconstruit ii va permite pacientei sa aiba contact sexual vaginal, cu toate ca nu este acelasi lucru cu propriul vagin: nu va mai fi lubrifiat natural si creeaza o senzatie diferita atunci cand este atins, ca urmare a modificarii traseelor nervoase.
In paralel, se pot face si tratamente cu radioterapie si chimioterapie, daca este necesar.
