Medicină informativă

Colitele cronice la copii

Colitele cronice recunosc cel mai ades in etiologia lor antecedentele unei enterocolite acute, fiind de fapt la copil si cele mai frecvente afectiuni enterale cronice inflamatorii. Intr-o incidenta foarte mica originea lor poate fi determinata si de b. Koch, mai ales in infectiile cu poarta de intrare digestiva si cu susa de tip bovin.

B. dizenteric, b. coli, orbivirusurile, unii paraziti etc. pot actiona singuri si sa transforme o enterocolita acuta intr-o colita trenanta si chiar cronica specifica, dupa cum in cele mai multe din cazuri, depasindu-se etapa initiala infectioasa, sa fie angajate in continuare tulburari legate de integritatea histologica a mucoasei intestinale si de activitatea complexa a tractului digestiv, impreuna cu perturbarile desfasurate asupra mediului ecologic intestinal, dezechilibrul ecologic intestinal imprimand caracterul colitelor respective in colite de fermentatie sau de putrefactie.

Nu rareori colitele cronice, in disconfortul lor manifest digestiv, sunt insotite de tulburari hepatobiliare, pancreatice exocrine, disfunctii secretorii gastrointestinale, sau de modificari importante ale activitatii cinetice, tabloul clinic fiind dominat de aparitia scaunelor diareice mucrogrunjoase, uneori apoase, cu mucus sau striuri sanguine cu resturi alimentare, fetide sau acide, dupa caracterul biologic al colitei, aparute episodic si in alternanta cu perioade de constipatie.

Scaunele diareice sunt anticipate sau se insotesc de dureri abdominale difuze sau localizate pe traiectul colonului, sub forma unor colici asemanatoare colicilor renale.

Rareori starea generala este modificata in mod vadit, inregistrandu-se totusi afectarea in timp a starii de nutritie a copilului si unele carente vitaminice.

Adeseori acesti copii sunt astenici, obosesc usor si dau un randament mai scazut in procesul de instruire.

De foarte multe ori copiii cu colite cronice se recruteaza din randul celor cu distonii neurovegetative, diagnosticul diferential cel mai greu de facut fiind din aceasta cauza cu sindromul de colon iritabil.

Sindromul de colon iritabil recunoaste la originea sa o componenta de ordin neuropsihic, caracterizandu-se in principal prin dureri abdominale recurente, intermitente, sau sub forma de crampe violente, cefalee, paloare, greturi, ameteli, varsaturi si chiar unele debacluri diareice.

Intregul cortegiu de manifestari apare episodic, de cele mai multe ori in cursul diminetii, prin una sau doua crize, putand fi legate de unele evenimente cu caracter emotional.

De fapt acest sindrom se intalneste la copiii cu o componenta emotionala bine dezvoltata a trasaturilor lor temperamentale, intretinuta si de mediul familial, unde aceleasi trasaturi pot fi intalnite si la unii din ceilalti membri.

Colitele de fermentatie

Colitele de fermentatie se intalnesc la toate varstele, fiind intretinute de greselile alimentare prin excesul glucidelor si mai ales al fainoaselor, sau al altor alimente ce pot dezvolta o fermentatie lactica.

Colitele de fermentatie pot sa apara si ca urmare a unor disfunctii ale pancreasului exocrin, dar mai ales prin suprasolicitarea activitatii zaharolitice a fermentilor intestinali. Caracterul selectiv al disfunctiilor digestive, permitand dezvoltarea in exces si ascensiunea in portiunea distala a intestinului subtire a florei de fermentatie, va determina tulburari inflamatorii asupra mucoasei intestinale, asupra activitatii sale secretorii si a intregii activitati cinetice intestinale, drept urmare carora apar durerile abdominale difuze, colicile si crampele extrem de dureroase, insotite de scaunele diareice abundente, pastoase sau lichide si cu mucus, acide cu miros acru, care vor irita regiunea perianala.

Colitele de putrefactie

Colitele de putrefactie sunt intretinute de asemenea de unele greseli de alimentatie, in etiologia si patogenia lor, ca si in formele de fermentatie, intervenind factorii posibili amintiti, care sa afecteze pe langa structura mucoasei intestinale si activitatea sa secretorie si cinetica.

Excesul proteic din alimentatie, dezechilibrul substantelor nutritive din ratia alimentara, lipsa alimentelor bogate in lest celulozic sunt tot atatia factori care favorizeaza aparitia manifestarilor clinice ale acestor colite in care scaunele chiar daca nu au intotdeauna un caracter diareic si copilul este mai ades constipat, ele au un continut bogat in resturi proteice nedigerate, sunt fetide, cu pH neutru, de culoare bruna, continand uneori mucus sau striuri sanguinolente. Ele mai pot fi apoase, aparand episodic dupa perioade de constipatie, dar isi pastreaza celelalte caractere.

Durerile si meteorismul abdominal, anorexia, astenia, modificarea in timp a starii de nutritie a copilului sunt asemanatoare cu manifestarile intalnite in colitele de fermentatie.

Tratamentul colitelor cronice

Tratamentul colitelor cronice este cu deosebire igieno-dietetic, de durata si individualizat. Se va urmari asigurarea unui mediu si program de viata corespunzatoare varstei copilului si a unei alimentatii bine condusa, prin care sa se realizeze o buna nutritie si o continua protectie digestiva, compensandu-se parenteral eventualele carente vitaminice.

Regimul alimentar va fi subordonat, in raport cu varsta copilului, caracterului biologic al tipului de colita, respectandu-se un orar riguros al meselor. Astfel, in colitele de fermentatie regimul de crutare va fi orientat spre reducerea, evitarea si chiar scoaterea din alimentatie a alimentelor ce pot intretine fermentatia in exces sau sa intretina o iritatie continua a mucoasei intestinale sau a hiperactivitatii peristaltice, pe cand in cele de putrefactie regimul de crutare impune restrictii asupra alimentelor ce favorizeaza aceste procese si constipatia.

Tratamentul medicamentos poate fi extins in raport cu etiopatogenia colitelor, asocierea altor disfunctii sau manifestari generale, dupa cum el trebuie intotdeauna orientat spre refacerea echilibrului ecologic intestinal.

Pot fi folosite antibioticele cu spectru corespunzator numai in formele in care colitele mai sunt inca sub dependenta unor infectii bacteriene, alegerea lor si durata tratamentului fiind sub dependenta directa a rezultatelor investigatiilor bacteriologice, investigatii ce trebuiesc adeseori repetate si facute in conditii cat mai riguroase.

Colitele de origine tuberculoasa vor fi supuse tratamentului general specific acestor infectii.

O actiune dezinfectanta intestinala cu efecte favorabile in astfel de stari o are Intestopanul, care poate fi administrat la copiii intre 2 ani si 12 ani in doza de 1-2 comprimate, o data sau de doua ori pe zi si sub 2 ani ¼ comprimat/kg corp si in 24 de ore, o tableta de 200 mg continand 40 mg broxichinolina, in cura de 5-7 zile si cu pauze de cel putin 4 saptamani.

Refacerea echilibrului ecologic intestinal poate fi ajutata in primul rand prin regimul alimentar si respectarea normelor de igiena a alimentatiei, programului de viata si a mediului ambiant. Administrarea unor culturi de b. subtilis, b. bifidus sau b. lactis nu este o metoda inca bine stapanita. In acest scop se poate folosi Mexaformul P, in cure de scurta durata si in doze de: pentru sugari 5-10 picaturi de 3-4 ori pe zi; pentru prescolari cate 15-20 de picaturi de 4-5 ori pe zi si pentru scolari cate 30-40 de picaturi de 3-4 ori pe zi.

In formele cu disfunctii secretorii gastrice si de pancreas exocrin pot fi administrate solutiile diluate de ac. clorhidric (1%), precum si medicamente cu fermenti pancreatici.

Mai pot fi folosite medicamentele cu actiune anticolinergica de tipul Neopepulsan etc., in dozele corespunzatoare varstei copilului.

Ca medicament stimulator al motilitatii duodenului si cu actiune antiemetica este Reglanul, care poate fi administrat si la copil in doza de 0,5 mg/kg corp greutate si pe zi, fractionat in mai multe prize, inainte de masa cu 15 minute.

Constipatia din formele de colita de putrefactie poate fi combatuta, in afara regimului si a masurilor de igiena alimentara, cu ajutorul unor laxative neiritante.

Mai pot fi folosite pansamentele intestinale sub forma de carbonat de bismut 5-10 g pe zi, calciul carbonic in asociere cu bismutul subnitric.

Cura de ape minerale, cu ape bicarbonatate sodice, este foarte necesara si prin actiunea sa asupra sistemului nervos.

Foto: vitalitynutrition.com