Cum sa duci o viata normala alaturi de un cardiac
Sport, alimentatie, calatorii... descoperiti in cele ce urmeaza trucuri pretioase, ce va vor ajuta sa va bucurati de un trai normal, in ciuda a tot ceea ce presupune o afectiune cardiaca. Vestea ca partenerul sufera de o afectiune cardiaca cronica este motiv de mare ingrijorare in viata unui cuplu. Dintr-o data, totul capata nuante cenusii, planurile de viitor par sabotate, orice restrictie, indiferent ca este de ordin alimentar sau fizic, ia dimensiuni colosale.
Pe foarte multi dintre suferinzi, boala ii afecteaza profund psihic: fie devin frustrati si agresivi, fie melancolici sau chiar depresivi. Este foarte important ca in astfel de momente sa se incerce gasirea unui nou echilibru intre parteneri. Acceptarea cu seninatate de catre ambele parti a noilor „conditii” este un prim pas catre o viata pseudonormala, in ciuda afectiunii cardiace.
Cele sase tipologii de cupluri
Interactiunea dintre un cardiac si apropiatii sai nu este intotdeauna perfecta. S-au conturat cateva genuri de relatii intre parteneri, luandu-se in calcul o vasta cazuistica in consilierea psihologica a familiilor in care un membru are o maladie coronariana.- Bolnavul rebel, consoarta impasibila. Bolnavul, de obicei barbatul, isi neaga problema de sanatate. Ranit in amorul propriu, refuza sa-si schimbe in vreun fel comportamentul si uita usor angoasa, suferinta, imediat ce criza acuta a trecut. Din pacate, nici consoarta nu este constienta de gravitatea situatiei si, in loc sa mai echilibreze lucrurile, continua sa se comporte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Pregateste, din ignoranta, nu din rea vointa, feluri de mancare nepermise bolnavului si il incurajeaza involuntar pe acesta sa traiasca in acelasi ritm ca pe vremea cand era sanatos. Se impune mai mult realism din partea amandurora!
- Bolnavul rebel, consoarta prea grijulie. Si in acest caz, bolnavul nu isi recunoaste problema de sanatate, insa sotia, foarte ingrijorata, nu inceteaza sa intervina in orice moment pentru a-i corecta erorile, nu inainte de a-i face tot felul de reprosuri. Faptul ca partenerii se afla mereu in opozitie afecteaza in timp echilibrul familial si, paradoxal, consolideaza refuzul pacientului de a face compromisuri; el comite imprudente doar din spirit de fronda. Se recomanda mai multa diplomatie din partea consoartei.
- Ambii au o atitudine anxioasa. In acest scenariu, atat cardiacul, cat si partenera de viata sunt realmente obsedati de boala. Pacientul este foarte grijuliu cu propria persoana, iar femeia il superprotejeaza, devenind excesiv de mamoasa. Este necesara mai putina incrancenare, altfel relatia risca sa se sufoce in aceasta atmosfera dominata de temeri si precautii, majoritatea inutile.
- Bolnavul neinteles, egocentric. Pacientul este aproape dictatorial si-i obliga pe toti cei din jur sa se conformeze programului sau terapeutic, facandu-i partasi la propria anxietate paroxistica. Se opune cu obstinatie tentativelor celor din jur de a gasi un echilibru intre... inima si ratiune. Au loc conflicte deschise intre bolnav si membrii familiei, pe motiv ca acestia din urma sunt indiferenti in fata suferintei sale. Situatia trebuie dedramatizata si e bine sa se acorde mai mult timp si importanta comunicarii.
- Bolnava nesustinuta. Un alt model: femeia cardiaca. Ea trebuie sa impace viata de suferinda cu cea de mama si sotie, sa se imparta intre obligatiile profesionale si cerintele propriei maladii. Este o situatie extrem de dificila pentru o femeie care nu beneficiaza de niciun sprijin din partea celor din jur. Numeroasele indatoriri carora trebuie sa le faca fata se dovedesc extrem de obositoare. Se impune ca pacienta sa constientizeze ca are nevoie de ajutor.
- Cuplul ideal. In fine, in acest ultim scenariu, atat barbatul, cat si femeia au integrat maladia in viata de zi cu zi, fara sa faca din aceasta pilonul principal al cuplului. Reusesc sa faca fata situatiei cu seninatate si maturitate.
Mergeti la consultatii impreuna!
De mare ajutor in relevarea tuturor acestor chestiuni ar putea fi dialogul ambilor parteneri cu specialistul cardiolog, cu medicul de familie si cu un psiholog. Asa va fi posibila verbalizarea anxietatii fiecaruia.
Este momentul cel mai potrivit pentru a se vorbi pe sleau, deschis, despre manifestarile si consecintele maladiei. Tot acum se poate forma o imagine clara asupra medicatiei, analizelor care trebuie efectuate si frecventei consultatiilor.
Dar mai ales se poate stabili care sunt masurile privind igiena de viata care trebuie luate pentru a evita agravarea bolii. Acest tip de dialog permite evitarea neintelegerilor ulterioare intre parteneri.
Totusi, astfel de consultatii in doi nu sunt pe gustul tuturor. Unele persoane nu agreeaza sa faca cunoscute problemele lor de sanatate consoartei, ca sa nu fie considerati slabi, vulnerabili. Se intampla adesea ca medicul curant, dupa ce constata in cateva randuri ca nivelul colesterolului bolnavului se mentine mare, sa doreasca sa stea de vorba cu sotia acestuia, de-abia atunci femeia fiind pusa la curent cu starea de sanatate a sotului.
Asteapta pentru a putea vorbi!
Nevoia de a vorbi despre propria problema de sanatate este fireasca, insa s-a observat ca devine stringenta in cazul bolnavilor de inima. Refularea, dorinta de a te plange sau a cauta explicatii sunt perfect justificate, dar intelept ar fi sa mizati pe cartea discretiei, macar la inceput. Cel putin in mediul profesional, este bine sa nu raspandesti vestea inainte de iesirea din criza si reintoarcerea la serviciu. Astfel, colegii nu-si vor face o impresie gresita. Rezuma-te sa-ti expui temerile si sa te plangi partenerului de viata si catorva prieteni din anturaj, ce pot fi un real suport psihic.
Nevoia de a vorbi despre propria problema de sanatate este fireasca, insa s-a observat ca devine stringenta in cazul bolnavilor de inima. Refularea, dorinta de a te plange sau a cauta explicatii sunt perfect justificate, dar intelept ar fi sa mizati pe cartea discretiei, macar la inceput. Cel putin in mediul profesional, este bine sa nu raspandesti vestea inainte de iesirea din criza si reintoarcerea la serviciu. Astfel, colegii nu-si vor face o impresie gresita. Rezuma-te sa-ti expui temerile si sa te plangi partenerului de viata si catorva prieteni din anturaj, ce pot fi un real suport psihic.
Ce se poate face?
Se impune adoptarea unor noi obiceiuri, putina prudenta. Evitarea factorilor de risc - exces ponderal, hipercolesterolemie, fumat - reprezinta cel mai sigur mijloc de a controla situatia. Pentru a reusi, cardiacul are nevoie de sprijinul celor din jur.- Alimentatie. In primul rand, uitati de felurile de mancare bogate in grasimi de origine animala. Dieta bolnavului de inima trebuie sa se bazeze pe peste, fructe si legume. Atentie! Sistemul meniurilor distincte, unul pentru pacient, celalalt pentru restul familiei este de evitat! In felul acesta, bolnavul se va simti exclus, asta fara sa mai punem la socoteala tentatia la care este supus privind in farfuriile cu mancare copioasa ale comesenilor. Ideal ar fi sa optati pentru un singur meniu, avand ca argument binefacerile pe care o alimentatie mai saraca in calorii, cu continut superior de vitamine si fibre, le aduce sanatatii (ajuta la pastrarea siluetei si la prevenirea cancerului).
- Fumat. In ce priveste acest obicei nesanatos, nu exista compromisuri. Pentru ca bolnavul sa reuseasca sa se debaraseze de viciu, nu-l presati, reamintindu-i de fiecare data cat de rau ii face fumatul, dar nici nu afisati indiferenta cand isi aprinde tigara. Este necesar sa-l incurajati la cel mai mic progres si sa fiti prima care face trecerea catre o viata sanatoasa, renuntand la randu-va la un tabiet (fumat, baut cafea, mancat dulciuri in exces etc).
- Medicamente. Fara sa-i stirbiti increderea in sine, e bine sa-i amintiti din cand in cand bolnavului cardiac ca are de luat pastile. Asezati-le in cutiute speciale, dragut desenate. Inainte de a pleca de acasa „la distractie”, luati o rezerva de medicamente si la dumneavoastra in geanta, in caz ca bolnavul va uita sa si le ia cu el.
Bibliografie si credite
- Autor: Dr. Alexis Cochino.
- Foto: revistacaminos.com
- Bibliografie: Medicina naturista, nr. 5 (177), mai 2013.