Cum reducem febra musculara?

 
Cum reducem febra musculara?
Febra musculara se manifesta prin senzatie dureroasa, arsura, sensibilitate locala crescuta, chiar si o usoara crestere in volum a segmentului muscular afectat, din cauza acumularii de lichid interstitial. Febra musculara atrage dupa sine si reducerea capacitatii de antrenare pentru o perioada de timp.


Cum si de ce apare febra musculara?

De obicei apare la 24 ore dupa efortul sustinut si este provocata de mici rupturi (microtraumatisme) la nivelul tesutului conjunctiv si fibrelor musculare, de catre contractii si spasme ale unor fibre musculare si de catre efectele toxice ale unor produsi de metabolism (radicali liberi produsi in urma stresului oxidativ).

Acidul lactic a fost incriminat ca fiind de vina pentru aparitia febrei musculare. In realitate, acesta are o contributie neinsemnata, deoarece este eliminat din muschi in primele ore dupa incetarea efortului. El participa, intr-adevar, la senzatia de oboseala si arsura locala pe care o resimtim cand plecam de la sala, dar adevarata febra musculara se instaleaza abia a doua zi.

Anumite tipuri de miscari predispun mai mult la aparitia febrei musculare decat altele. De exemplu, contractiile excentrice (cand muschiul este tinut in tensiune cand greutatea este coborata - asa-zisele repetari negative) dau o febra musculara mai intensa.


Febra musculara este un indicator al eficientei antrenamentului?

Febra musculara nu este un indicator al eficientei unui antrenament. Intensitatea cu care se manifesta sugereaza diferite aspecte. O durere suportabila indica un antrenament puternic, iar o durere intensa sugereaza ca ati abuzat de posibilitatile organismului si ca ar trebui sa reduceti din intensitate si/sau volumul de antrenament.

Este adevarat ca lipsa febrei musculare poate fi un indicator al unui antrenament insuficient de solicitant pentru dezvoltarea masei musculare, dar nu trebuie sa exagerati cu exercitiile.


Cum prevenim, cum tratam febra musculara?

Cea mai buna solutie este reluarea antrenamentului cat mai rapid, dar pastrat un nivel usor si crescuta dificultatea pe masura ce dispare durerea musculara. Exercitiile de stretching au un efect benefic in reducerea febrei musculare, fiind recomandate atat inainte cat si dupa antrenament.

Incalzirea inainte de antrenament poate preveni instalarea febrei musculare excesive. Uneori administrarea vitaminei C sau a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina, ibuprofen), nu grabesc refacerea dar pot reduce temporar durerea musculara.

Febra musculara apare dupa 24 ore de la antrenament, prezinta un varf maxim la 24-72 ore si descreste progresiv pana la disparitie in sapte zece zile. Poate aparea la orice sportiv, indiferent de nivelul de performanta.

Foto: 365sanatate.ro


 

Ceaiul Rooibos: continut, proprietati

 
Informatii despre ceaiul Rooibos
Originar din Africa de Sud, numele sau, Rooibos, provine din dialectul Afrikaans si se traduce prin „tufis rosu”. Planta, care creste in Muntii Cedaberg din Africa de Sud, culeasa in timpul verii, este lasata sa fermenteze si apoi este uscata.

Folosita de secole de locuitorii acestei zone (care ii atribuiau proprietati vindecatoare), a fost descoperita apoi si de olandezii care au ocupat si colonizat aceasta zona. Ceaiul rosu este potrivit pentru serile friguroase de iarna. In plus, face minuni pentru starea de spirit si sanatatea voastra!


Ce contine ceaiul Rooibos?

In compozitia ceaiului rosu gasim substante antioxidante (cele mai importante fiind aspalathinul - este unica planta ce contine aceasta substanta si nothofaginul - substante ce mineralizeaza organismul si mentin sanatatea optima a oaselor, dintilor, pielii si parului).

Ceaiul Rooibos contine mai putin tanin decat celelalte sortimente de ceai (verde sau negru), ceea ce permite consumarea lui neindulcit, gustul astringent-amar fiind mult mai redus. Ceaiul Rooibos nu contine saruri ale acidului oxalic, precum ceaiul negru, putand fi consumat si de pacientii cu risc crescut de litiaza renala.

200 g de ceai rosu contin: fier 0,07 mg, potasiu 7,12 mg, sodiu 6,16 mg, calciu 1,09 mg, cupru 0,07 mg, zinc 0,04 mg, magneziu 1,57 mg, fluor 0,22 mg, mangan 0,04 mg.


Proprietatile ceaiului Rooibos

Desi este o bautura tonica, nu contine cafeina si deci sunt evitate efectele negative ale acesteia (iritabilitate, hipertensiune, insomnie).

Rooibos, fiind bogat in substante antioxidante, este un aliat impotriva imbatranirii, diminueaza durerile de cap, reduce insomnia, intareste sistemul imunitar.

De asemenea, favorizeaza digestia, elimina starile de greata si voma, reduce arsurile de stomac, calmeaza crampele abdominale.

Ceaiul rosu este folositor si atunci cand este folosit in uz extern, el poate fi aplicat pe piele. Are efecte benefice asupra pielii reducand iritatiile si prevenind aparitia acneei.

Ceaiul rosu este util in curele de slabire, stimuleaza metabolismul, actioneaza pozitiv asupra ficatului, ajutand la detoxifiere si la reducerea stratului adipos. De asemenea, se pare ca rooibos-ul are proprietati antialergice, antibacteriale, antispasmodice, antivirale.

Prepararea ceaiului rosu este asemanatoare cu a celorlalte ceaiuri cu deosebirea ca daca il lasati la infuzat mai mult timp, zece minute, de exemplu, va creste cantitatea de antioxidanti, iar gustul va fi la fel de dulceag si bun.

Ceaiul rosu are efect calmant, putand fi administrat copiilor hiperactivi care adorm mai greu seara. Ceaiul rosu este recomandat si adultilor, prevenind anxietatea si depresia.

Foto: emilly.ro


 

Fitoterapia, modul de preparare a remediilor

 
Fitoterapia, modul de preparare a remediilor
Fitoterapia se refera la tratamentul intern sau extern cu remedii preparate din plante. Vom incepe cu modul de preparare a remediilor:
  • Alifia. Planta sau amestecul de plante maruntit se umezeste cu putin alcool, se lasa 24 ore intr-un vas de portelan acoperit, se adauga untura de porc cat sa-l cuprinda bine si totul se fierbe in baia de apa timp de 2 ore, apoi se lasa acoperit 48 ore, se reincalzeste tot in baia de apa si se filtreaza. In loc de untura de porc se poate pune unt, margarina sau lanolina, vaselina. In caz ca dorim ca alifia sa ramana mai mult pe piele, in amestec se adauga de la inceput ceara de albine, in proportie de 1/5.
  • Baile de plante. Sunt generale sau partiale: se face un decoct sau o infuzie din plante foarte concentrata 50-100 grame plante sau amestec la 1 litru de apa pentru baie partiala si 150-300 grame pentru baia generala, care in vas sau cada, dupa caz, va avea apa cat sa cuprinda trupul sau zona afectata. Baile dureaza 20-30 minute si se efectueaza 6-12 zile consecutiv.
  • Cataplasma. Se obtine din planta sau amestecul de plante, aplicata pe zona bolnava: in stare cruda sau cand planta este uscata preparata prin fierberea ei intr-un saculet din tifon. Cataplasma va sta pana la racire (eventual se va mentine calda cu un termofor sau perna electrica) si va fi schimbata de 2-3 ori pe zi.
  • Compresa. Se inmoaie un prosop impaturit de mai multe ori in lungul lui intr-o infuzie sau decoct si se aplica rece sau calda pe zona interesata, in conditiile aratate la cataplasma. Dupa fiecare aplicare, locul va fi uscat, deoarece umiditatea este un mediu prielnic dezvoltarii microorganismelor.
  • Ceaiurile. Infuzia se prepara oparindu-se timp de 1-5 minute o lingurita de planta sau amestec de plante cu 200 ml. apa fiarta. Este indicata la flori, frunze, ierburi, tesuturile friabile ale plantelor. In general se administreaza 3 cani de infuzie pe zi. Decoctul se prepara prin fierberea timp de 10-30 minute a unei lingurite de planta sau amestec de planta in 250 ml., dupa care se lasa 10 minute si se filtreaza. Prin decoct se prepara scoartele dure, fructele si radacinile plantelor. In general se administreaza 3 cani pe zi. In cazul ca in aceeasi reteta sunt flori si radacini atunci se prepara un decoct din radacini cu care se oparesc florile.
  • Gargara. Din decocturi sau infuzii concentrate, cantitatea de produs este de 2-3 ori mai mare fata de cea pentru tratamentul intern.
  • Inhalatia. Se tine seama de cele aratate la gargara, aburul produs de preparatul fierbinte va fi inspirat pe nas sau gura in functie de afectiune, dar se mai poate improviza un vas special.
  • Instilatiile. Se prepara din 1/2 lingurita produs la 100 ml. apa, prin oparire sau fierbere in functie de partea plantei. Ceaiul va fi filtrat de cateva ori prin tifon si vata. Se administreaza sub forma de picaturi in ochi, nas, urechi.
  • Maceratul. Se prepara din o lingurita planta introdusa in 250 ml. apa rece, unde va sta timp de 6-8 ore dupa care se filtreaza, se bea o cana pe zi.
  • Oteturile. Se macereaza 50-100 grame planta sau amestec de plante in 1 litru de otet de vin sau mere, timp de 8-14 zile, dupa care se filtreaza. Se utilizeaza la frectii.
  • Pulberile. Planta bine uscata se piseaza, se da prin sita deasa si se administreaza in apa, ceai sau miere 1-2 grame pe zi.
  • Siropul. Un ceai concentrat, preparat din o cantitate tripla de plante fata de cea obisnuita, in care se introduce un saculet cu zahar care se tine pana acesta se dizolva. Se mai poate si altfel, adica ceaiul concentrat sa fie pus la fiert cu zahar. In ambele cazuri la un litru de lichid se pun 640 grame zahar. Zaharul poate fi inlocuit cu mierea dar timpul de conservare este mai mic. Se administreaza 4-6 linguri pe zi.
  • Sucurile. Planta, leguma, fructul, se spala bine, se marunteste si se stoarce manual, prin presa mecanica sau centrifuga electrica. Se consuma imediat dupa preparare. In mod exceptional se poate tine la frigider (in afara de cel din sfecla rosie) timp de 12-16 ore.
  • Tincturile. Se macereaza 20 grame planta sau amestec de plante in 100 ml. alcool, timp de 8-10 zile, agitandu-se zilnic, apoi se filtreaza. Se administreaza 20-30 picaturi de 2-3 ori pe zi, pentru frectii tinctura se amesteca cu apa fiarta in parti egale.
  • Uleiurile. Se macereaza 100 grame planta sau amestec de plante in 500 ml. ulei de floarea-soarelui sau masline, timp de 14 zile apoi se filtreaza. Uleiurile mai mult sunt folosite la frectii sau masaje.
  • Vinurile. Se macereaza 50-150 grame planta sau amestec de plante intr-un litru de vin, apoi se filtreaza. Daca se folosesc plante dure, se adauga 200 ml. alcool. Se administreaza 20-50 ml. de trei ori pe zi in cazul vinului fara alcool si 4-6 linguri la cel cu alcool.
Va recomandam sa cititi si: Care sunt leacurile?

Foto: www.lookfordiagnosis.com


 

Cancerul - remedii naturiste

 
Remedii naturiste contra cancerului
In toate cazurile de cancer pledati pentru actul chirurgical radical, efectuat cat mai repede dupa depistarea lui care, este bine sa fie pregatit si dupa efectuarea lui protejat de urmatorul tratament care, are ca scop indepartarea eventualelor celule canceroase ramase dupa operatie sau de la distanta.

Bolnavul va bea 4-6 cani pe zi din ceaiul amestec care se prepara astfel:
  • radacina de tataneasa - 4 linguri;
  • fructe de maces - 4 linguri.
Din amestecul de mai sus, se ia o lingurita, se lasa sa stea in 250 ml. apa rece si apoi se fierbe 3 minute, dupa care, decoctul, cu tot cu fructe se varsa peste o lingurita din urmatorul amestec:
  • rostopasca - 4 linguri;
  • saschiu - 3 linguri;
  • trifoi rosu - 3 linguri;
  • galbenele - 2 linguri;
  • ruta - 1 lingura, la care se adauga 2 lingurite in functie de localizarea cancerului, respectiv: creier = roinita; stomac, intestine, piele = galbenele; rinichi, san, oase = urzica; ficat, testicule = pedicuta; vezica urinara = flori de salcam; plamani = patlagina.
Totul se lasa acoperit timp de 10 minute si se filtreaza.


Bolnavul va mai lua:
  • o cana de macerat de vasc in mai multe reprize;
  • o lingurita cu drojdie de bere;
  • doua linguri cu pulbere de sfecla rosie;
  • vitaminele A, B complex, E si C.
La inceput 40% din alimentatie formata din cruditati, timp de 14-20 zile; apoi un regim alimentar normal dar din care va elimina carnea de porc, carnea grasa, grasimile animale, mezelurile, tot ce este conservat, dulciurile concentrate, tot ce contine conservanti, coloranti, indulcitori , condimentele, alcoolul, praful de copt, bicarbonatul de sodiu.

Va recurge la meditatia terapeutica, prin vizualizarea tumorii imbibata cu energie oranj sau argintie, cum aceasta se micsoreaza, dispare s.a.m.d.

Dialogul cu Divinitatea de multe ori joaca un rol hotarator.

Foto: singularityhub.com
 

Proceduri de respiratie terapeutica

 
Proceduri de respiratie terapeutica
  1. Se inspira incet pe nas, bombandu-se abdomenul, se expira incet pe nas sugandu-se abdomenul.
  2. Se inspira lent pe nas, indepartandu-se la maximum coastele, se expira lent pe nas contractandu-se regiunea toracica.
  3. Se inspira rapid si puternic pe nara dreapta, se retine aerul cat se poate de mult si se expira pe aceeasi nara - se trece la nara stanga. Ne vom ajuta cu degetele.
  4. Se inspira pe gura cu limba intoarsa spre cerul gurii, expiratia pe nas.
  5. Se inspira si expira pe nas de 10 ori, se retine respiratia 7-14 secunde (intotdeauna acelasi numar) se expira lent si profund.
  6. Se inspira lent pe nas pana ce plamanii se umple bine cu aer, se expira impingandu-se aerul rapid odata cu ducerea umerilor inainte si spre cosul pieptului, cu gura putin intredeschisa si buzele lipite de dinti.
  7. Se inspira pe nas 8 secunde, se retine aerul 12 secunde si se expira pe nas 6 secunde.
  8. Se inspira ducandu-se bratele in sus, se retine aerul cateva secunde apoi se inclina trupul inainte si lasand mainile sa cada, se expira cu gura deschisa, in timp ce se pronunta „ha".
  9. Se trage lent aerul pe nas, incet ca si cum ai mirosi o floare, se retine respiratia cateva secunde si se expira printre buzele ce opun rezistenta.
  10. Cu buzele lipite usor, se inspira lent umflandu-ne obrajii, apoi se expira incet, printre buze.
Urmatoarele proceduri de respiratie pretind ca de 2-3 ori pe zi, de fiecare data timp de 3-5 minute, fara efort sau oboseala sa se rosteasca odata cu expiratia, anume sunete, repetate cat mai prelung.
  1. Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.
  2. Eeeeeeeeeeeeeeeeeee.
  3. Voh-voh-voh-voh-voh...
  4. Oooooooooooooooooooooooooo.
  5. Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.
  6. Fffffffffffffffffffffffffff.
  7. Mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm.
  8. Nnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn.
  9. Sssssssssssssssssssssssssssssss.
  10. Kho-kho-kho-kho-kho-kho.
  11. Fft-fft-fft-fft-fft-fft...
  12. Ssi-ssi-ssi-ssi-ssi-ssi...
  13. Luh-luh-luh-luh...
  14. Ruh-ruh-ruh-ruh-ruh.
  15. Hu-hu-hu-du-h-hu....
Foto: www.artafeminitatii.ro
 

Homeopatia

 
Homeopatia
Homeopatia are la baza urmatoarele principii:
  • cel al aplicarii legii similitudinii, adica se recurge la o substanta capabila sa determine simptome asemanatoare cu cele cand este administrata unui sanatos, respectiv „similia similibus curantur” adica „ceva ce vindeca prin ceva asemanator”;
  • se utilizeaza remedii in doze extrem de mici;
  • dilutiile sunt supuse unui procedeu fizic menit sa le creasca puterea;
  • la alegerea remediului se tine seama de totalitatea omului bolnav si de o stricta individualizare.
Cum se prepara un remediu homeopatic?

Se porneste de la o tinctura mama preparata. Din tinctura mama se ia 1 cm. si se amesteca cu 9 cm. solvent, adica alcool si se agita 30 de minute. Va fi dilutia 1.

Din dilutia 1 se ia 1 cm. si se amesteca cu 9 cm. alcool si va rezulta dilutia 2.

Din dilutia 2 se va lua 1 cm. si se va amesteca cu 9 cm. alcool si vom avea dilutia 3 si asa mai departe, pana la dilutia 20 sau si mai mare.

ATENTIE! Dupa fiecare preparare a dilutiei va fi agitata timp de 30 minute.

In cazul ca remediul este sub forma de pulbere, principiul de preparare este acelasi, deci 1 gram pulbere se va amesteca cu 9 grame solvent, preferabil pulbere de lactoza, care va fi titurata in mojar timp de 30 minute si avem dilutia 1 si asa mai departe.


Se va tine cont ca:
  • dilutiile joase, pana la 6 au o actiune superficiala, sunt recomandate leziunilor organice constituite, durata lor de actiune este scurta si pot fi administrate cand similitudinea nu este perfecta;
  • dilutiile medii, intre 7-9, sunt indicate tulburarilor functionale;
  • cele inalte, de la 10 in sus sunt recomandate cand simptomatologia psihica este dominanta, sunt puternice si de durata, fiind suficienta, de multe ori chiar o singura administrare.
Din cele de mai sus, rezulta:
  • dilutiile mici se pot administra zilnic;
  • cele medii de 2-3 ori pe saptamana;
  • cele inalte la 15-30 zile.
Remediile se administreaza:
  • sub forma de picaturi 5-20 odata pe zi;
  • la pulberi 1/2 - 1 lingurita pe zi.
Sa mai retinem ca:
  • bolnavului sensibil, slabit, varstnic, se vor administra dilutii mici;
  • daca este viguros si bine echilibrat dilutii medii sau inalte;
  • la afectiunile acute sunt indicate dilutiile mici sau mijlocii si repetate des, chiar din ora in ora, fara sa se depaseasca cele 20 picaturi sau o lingurita pe zi;
  • la cele cronice se vor administra dilutii inalte, dar daca sunt leziuni organice constituite nu se va depasi dilutia 15;
  • remediul homeopatic nu se va administra atata timp cat persista o ameliorare;
  • daca rezultatele pozitive intarzie se va modifica dilutia (sa nu aruncam dilutiile pe baza carora am preparat remediul) iar daca nici de data aceasta nu apar rezultate pozitive se va trece la alt remediu homeopatic.
Bibliografie: Viorel Olivian Pascanu - Tratamente prin remedii naturiste si spirit. Foto: sanatate.bzi.ro


 

Principiile active din plante

 
Principiile active din plante
  • Analgezice (care inlatura temporar durerea): brad, coada-soricelului, patrunjel, salcam, usturoi.
  • Antiacide (neutralizeaza aciditatea gastrica): coada-soricelului, odolean, salcam.
  • Antialergice (contra alergiei): trei-frati-patati, silur.
  • Antiasmatice (contra astmului): lumanarica, patrunjel, vasc, talpa-gastei.
  • Antibiotice (opresc dezvoltarea unor bacterii, microbi): pedicuta, rachitan, lichen de islanda.
  • Anticatarale (contra inflamatiei mucoaselor si secretiilor): brad, molid, nalba mare, schinduf, viorele.
  • Anticolesterolemiante (contra colesterolului): macese, mesteacan, patlagina, usturoi.
  • Anticonvulsive (contra convulsiilor): hamei, isma, patlagina.
  • Antidiabetice (reduc zaharul din sange): afin, brusture, teci de fasole, nuc, odolean, salvie, urzica, usturoi, vasc.
  • Antidiareice (combat diareea): fag, frag, mur, stejar, afin, coada-racului, roinita, sunatoare, trifoi rosu, urzica, troscot, zmeur.
  • Antiepileptice: alun.
  • Antihemoragice (contra hemoragiilor): alun, arin, stejar, colbura, traista-ciobanului.
  • Antigutoase (combat guta): ienupar, frasin, molid, papadie.
  • Antihelmintice (combat parazitii intestinali): afin, anason, alun, coriandrul, feriguta, marar, pelin, saschiu, troscot, telina.
  • Antihemoroidale (combat hemoroizii): frasin, lumanarica, gorun, castan salbatic.
  • Antiinflamatoare generale: alun, castan, coada-soricelului, fenicul, matase de porumb, salvie, tataneasa.
  • Antiinflamatoare bronsice: lumanarica, nalba mare.
  • Antiinflamatoare renale: busuioc, cozi de cirese, merisor, plop negru.
  • Antiinflamatoare hepatice: sunatoare.
  • Antiinflamatoare intestinale: chimion, frasin, maces, sunatoare.
  • Antiinflamatoare gastrice: galbenele.
  • Antiinflamatoare oculare: albastrele.
  • Antimicrobiene: afin, anghinare, coada-calului, pir, urzica.
  • Antiputride (reduc procesul de putrefactie din intestine): afin, brusture, stejar.
  • Antireumatice: arin, cimbrisor, frasin, ienupar, leustean, molid, mesteacan, papadie, rozmarin, salcie, soc, roscot, telina.
  • Antispastice generale (reduc spasmele): hamei, iedera, izma, salcam, salvie, vasc.
  • Antispastice respiratorii: cimbru, coada-calului, fenicul, podbal, plamanarica, salvie, soc.
  • Antispastice intestinale: anason, coada-racului, musetel.
  • Antiseptice (distrug bacteriile) generale: alun, busuioc, coada-calului, coada-racului, fenicul, isop, izma, mur, musetel, salvie.
  • Antispastice intestinale: nuc, cimbru, coada-soricelului.
  • Antispastice renale: coada-calului, teci fasole, merisor.
  • Antispastice biliare: coada-soricelului.
  • Antisclerotice: afin, anghinare, brusture, creson.
  • Antitermice (care combat febra): arin, cicoare, dracila, fag, fumarita, levantica, patlagina, pir, salcie, salvie, tei, tintaura.
  • Antitumorale: dracila, holera, rostopasca, tataneasa, usturoi, vasc.
  • Antivaricoase (impotriva varicelor): scoarta castan salbatic.
  • Antituberculoase: hamei, navalnic, turita mare.
  • Antiulceroase (ulcerului gastric): lemn-dulce, mesteacan.
  • Astringente (produc compresia tesuturilor): afin, arin, albastrele, coada-racului, dud, fag, frasin, mur, nuc, papadie, sunatoare, troscot, urzica moarta, zmeur.
  • Behice (calmeaza tusea): isop, mac de camp, scai vinit, soc.
  • Bronhodilatatoare (dilata bronhiile): coada-calului, coada-soricelului, isop, musetel, paducel, schinduf.
  • Calmante generale: busuioc, cerentel, coada-soricelului, fumarita, in, levantica, mac de camp, nalba mare, obligeana, patrunjel.
  • Calmant digestiv: cerentel, coriandru.
  • Calmant al tusei uscate: coada-calului, fenicul, lumanarica, patlagina, podbal, tataneasa, tei.
  • Calmant al tusei de coctiune: ciubotica-cucului, coada-calului, ienupar, lemn dulce, pin.
  • Calculitice (distrug calculii): alun, dracila, holera, mesteacan, patrunjel, sunatoare, trandafir, turita mare, urzica moarta, vinarita.
  • Carminative (elimina gazele intestinale): anason, chimen, coada-soricelului, creson, fenicul, ienupar, izma, levantica, marar, musetel, obligeana, roinita, salvie, telina.
  • Cicatrizante: alun, arnica, coada-calului, coada-racului, frasin, galbenele, isop, morcov, musetel, patlagina, pin, roinita, sunatoare, salvie, talpa-gastii, tataneasa, turita mare.
  • Colagoge (stimuleaza contractia veziculei biliare): angelica, anghinare, brusture, cicoare, cimbru, feriguta, dracila, galbenele, iarba mare, izma, levantica, maces, papadie, podbal, rozmarin, trei-frati-patati.
  • Coleretice (maresc secretia biliara): anghinare, cicoare, cimbrisor, dumbet, galbenele, macese, papadie, roinita, sunatoare, volbura.
  • Depurative (expulzeaza toxinele si produsele de dezasimilatie): brusture, captalan, cicoare, dud, teci de fasole, iedera, mesteacan, laptuca, nuc, obligeana, osul-iepurelui, pir, patlagina, trifoi rosu, troscot, zmeur.
  • Decongestive (inlatura congestia): anghinare, arnica.
  • Diaforetice (sudorifice): brusture, coada-calului, dragaica, galbenele, izma, levantica, lumanarica, maghiran, merisor, pir, salcie, soc, tei, viorele.
  • Diuretice (curata de toxine prin secretia si excretia de urina): afin, anason, anghinare, arnica, brad, brusture, calin, cicoare, cimbru, cozi de cirese, ciubotica-cucului, dragaica, coji de cirese, teci fasole, mesteacan, matase de porumb, morcov, leustean, levantica.
  • Emetice (provoaca voma): coada-calului, viorele.
  • Emoliente (calmeaza durerea si inmuierea tesuturilor): amareala, coada-calului, galbenele, gutui, lemn-dulce, lumanarica, musetel, nalba de padure, patlagina, plamanarica, podbal, salcam, soc, tataneasa, tei, urzica moarta, viorele.
  • Expectorante (fluidifica secretiile traheo-bronsice): brad, busuioc, ciubotica-cucului, coada-calului, coada-soricelului, fenicul, leustean, isop, lumanarica, mac de camp, nalba mare, plamanarica, podbal, salvie, sapunarita, sulfina, tataneasa, tei, troscot.
  • Fluidifiante sangvine: secara.
  • Fluidifiante hepato-biliare: laptuca, morcov.
  • Hemostatice (stopeaza hemoragiile si coaguleaza sangele): brusture, coada-calului, coada-racului, coada-soricelului, cretisoara, mur, naprasnic, rachitan, salcie, stejar, tataneasa, traista-ciobanului.
  • Hipotensive (scad tensiunea arteriala): anghinare, arnica, captalan, castan salbatic, isop, leurda, leustean, mesteacan, nuc, paducel, patlagina, patrunjel, pir, roinita, talpa-gastii, traista-ciobanului, telina, vasc.
  • Laxative (stimuleaza evacuarea continutului intestinal): brusture, cicoare, coada-calului, dovleac, dud, frasin, gutui, hrean, in, maces, lemn-dulce, nalba mare, papadie, par, pedicuta, pelin, matase de porumb, soc, telina, volbura.
  • Pansamente gastrice: lemn-dulce, obligeana.
  • Pectorale (usureaza respiratia): brad, cimbrisor, cimbru, dumbravnic, mac de camp, merisor, morcov, viorele.
  • Reechilibrant al schimburilor de nutritie: obligeana.
  • Reechilibrant al florei intestinale: ardei, isop, usturoi.
  • Reechilibrant al ritmului cardiac: paducel, valeriana, talpa-gastii.
  • Regenerator sangvin: turita mare.
  • Revulsiv (usoara iritare locala): ardei iute, hrean.
  • Sedativ (rol de calmare) general: angelica, ciubotica-cucului, coada-racului, dragaica, fenicul, fumarita, galbenele, izma.
  • Sedativ nervos: ghintura, hamei, paducel, salcie, talpa-gastii.
  • Sedativ cardiac: leustean, talpa-gastii.
  • Stimulent general: cimbrisor, coada-soricelului, musetel, sulfina, schinel.
  • Stimulent hepatic: rostopasca, cicoarea, cimbru.
  • Stimulent renal: cimbru.
  • Stimulent gastrointestinal: amareala, ardei, arnica, cicoare, pelin, schinduf.
  • Stimulent pancreatic: anason, muschi de piatra.
  • Stimulent al sistemului nervos central: paducel.
  • Stimulent respirator: paducel.
  • Stimulent neuromuscular: schinduf.
  • Stomahic (favorizeaza digestia gastrica): afin, anason, cicoare, leustean, maghiran, marar, obligeana, patlagina, roinita, turita mare, tintaura.
  • Somnifer: hamei, tei, paducel.
  • Tonifiant general: anason, cerentel, cretusca, fumarita, isop, levantica, maces, morcov, nuc, pelin, salvie, troscot, turita mare.
  • Tonifiant sistem nervos: limba-mielului, odolean.
  • Tonifiant cardiac: paducel, roinita, vasc, arnica.
  • Tonifiant hepatic: anghinare, ghintura.
  • Trofice (ajuta la hranirea tesuturilor): pelin, rostopasca, urzica.
  • Vasoconstrictoare: alun, dragaica, urzica moarta.
  • Vasodilatatoare: captalan, isop, dracila, paducel, talpa gastii.
  • Vulnerare (pentru vindecarea ranilor): arnica, isop, odolean, rozmarin, sulfina, turta, verbina de camp, volbura, usturoi.
Foto: sanatate.bzi.ro
 

Informatii complete despre boala

 
Informatii complete despre boala
Ce este boala? Boala este o dereglare cantitativa, calitativa sau functionala a structurii noastre fizice, energetice si informationale, cu rezonanta negativa asupra planurilor din care suntem compusi.

Boala sau suferinta declarata, este consecinta unor modificari organice cum sunt:
  • ingustarea sau blocarea unui organ sau sistem cum este cazul la ateroscleroza;
  • dilatarea unui organ, cum este situatia in boala varicoasa;
  • necrozarea unei parti de organ, ca la infarct;
  • degradarea structurii unui organ, ca la ciroza hepatica;
  • modificari celulare, cum este la cancer;
  • dereglarea functionarii unui organ, ca la diskinezia biliara;
  • erodarea unui organ, cum este cazul la ulcerul gastric;
  • incarcarea si inflamarea unui organ cum se intampla in bronsita cronica.
Bineinteles ca aceste modificari, de multe ori se asociaza intre ele, se interconditioneaza, suprapun etc.

La nivelul fizicului, ar fi un dezechilibru intre fortele de constructie si fortele distructive, care actioneaza in om inca de la nastere.

Dezechilibru cu inclinarea spre primele poate sa conduca la boli de nutritie si metabolice pe cand inclinarea spre ultimele la boli functionale.

Fortele de distrugere, sunt intretinute de:

  • o alimentatie defectuoasa;
  • obiceiuri nocive ca fumatul, consumul de alcool, sedentarism;
  • proasta circulatie a lichidelor in organism;
  • terapia prin remedii naturiste si spirit
  • ineficienta oxigenare a celulelor;
  • surmenajul;
  • o ereditate precara;
  • stresul.
Fortele de constructie sunt opusul celor de mai sus.

Sa nu uitam de sistemul imunitar, care reprezinta ansamblul de reactii ale organismului impotriva agentilor patogeni, endogeni sau exogeni si care cu cat este mai viguros cu atat reuseste mai bine ca prin raspunsurile sale sa vindece.

Un sistem imunitar este vulnerabil cand:

Iar sistemul imunitar este slabit de:
  • intoxicatiile cronice;
  • focarele de infectii;
  • lipsa unor substante nutritive;
  • suprasolicitare fizica sau nervoasa;
  • operatii chirurgicale, chimioterapie, radioterapie.
O serie de cauze ale slabirii sistemului imunitar sunt enumerate mai sus ca forte de distrugere, care actioneaza in organismul nostru.

Cat priveste planul vital, care intretine viata si dorinta de viata, este afectat de:
  • lipsa unui somn profund si odihnitor;
  • o serie de modificari ale corpului fizic;
  • traume ale sufletului.
Un corp vital sanatos, are o structura omogena si temperatura constanta pe toata suprafata lui dar:
  • in cazul unei inflamatii sau rani energia locului este blocata si difuza si la pipait, zona se simte calda si grea;
  • la bolile sau suferintele cronice, energia este blocata si compacta, rece si dura;
  • insuficientele functionale se caracterizeaza prin lipsa de energie, ca un gol absorbant;
  • la dereglarile organice, energia este oscilanta si se simte sub forma de intepaturi si usoare vibratii.
Energia vitala poate fi incarcata cu o informatie pozitiva sau negativa, aceasta in functie de ceea ce gandim si facem, de calitatea constructului personal.

Planul energetic este vibratil, pe o anumita unda si ritmicitate - cand acestea incep a se modifica apare si batranetea.

Sufletul poate fi afectat de:
  • stresuri si frustrari;
  • calitatea constructului personal.
Stresul este o stare deosebita de tensiune, datorata unor stimuli endogeni sau exogeni agresivi care mobilizeaza toate resursele de aparare ale omului, in cautarea unei solutii de adaptare la noua situatie, cu intense modificari hormonale si masive eliberari de adrenalina, ce conduc la dezechilibrarea sistemelor din care este omul alcatuit.

Frustrarea este un dezechilibru afectiv, care poate fi tranzitoriu sau stabil, ca rezultat al nerealizarii unui scop, dorinte, idei sau ideal, in general o insatisfactie.

Pe plan fizic se manifesta prin dureri de cap, de inima, indigestii, reactii alergice, tulburari de vedere, transpiratii excesive, constipatie sau diaree, convulsii musculare, mancarime, cresteri sau scaderi de greutate, bineinteles nu toate acestea deodata ci selectiv de la caz la caz: pe plan mintal se manifesta prin ganduri negative, neclare, indecizie, o logica defectuoasa, scaderi de memorie, insomnii: emotiv prin instabilitate, nervozitate, depresie, neliniste, lipsa de incredere iar in comportament prin izolare, neglijenta, scaderea sociabilitatii, indiferenta fata de cultura.

Corpul fizic poate sa produca nevroze si psihoze, sufletul poate produce nevroze organice, boli organice si alienarea spiritului prin slabirea si saracirea acestuia.

In toate aceste cazuri, constructul personal are un rol important deoarece in functie de vederile sale, poate sa previna starile de stres si frustrare, poate sa asigure un continuu si profund dialog cu Divinitatea in vederea realizarii unui spirit cat mai amplu si bogat, performanta care se va intoarce pozitiv, deoarece spiritul il va potenta si face sa aiba cele mai bune si sanatoase vederi si sa ia cele mai bune si sanatoase decizii.

Cand vorbim de boala nu putem trece cu vederea cele trei sisteme de organizare, pe baza carora functioneaza viata biologica si psihica a omului. Este vorba de:
  • Sistemul nervos si senzitiv, de reprezentare cand materia devine imagine, care este un fel de unealta a spiritului.
  • Sistemul ritmic, cu aparatul circulator si respirator, sediul afectelor (de simtire, de simpatie si antipatie), intr-un fel sediul sufletului.
  • Sistemul de intretinere, metabolic si de deplasare, care cuprinde toate organele ce concura la buna functionare a trupului, cele de asimilatie si de excretie, un sistem de materializare deoarece cu ajutorul lui imaginea devine materie, in care isi are sediul energia vitala care da viata si vointa de viata.
Mai exista o serie de raporturi si anume:
  • sistemul nervos si senzitiv = spiritul;
  • sistemul ritmic = sufletul;
  • sistemul de intretinere, metabolic si deplasare = trup fizic + vital.
Intre aceste sisteme trebuie sa fie un cat mai bun echilibru care indeobste este asigurat de cel ritmic, adica de inima si circulatia sangvina si de plamani prin respiratie si oxigenare.

O functionare exacerbata si fara control al sistemului nervos si senzitiv poate conduce la slabirea lui dar totodata la disfunctionalitatea unor organe pe care le coordoneaza activitatea: labilitatea sistemului ritmic, conduce la o insuficienta asigurare cu sange, respectiv substante nutritive a celulelor si de aici o serie intreaga de afectiuni sau in cazul plamanilor in lipsa de oxigenare a celulelor iar in cazul celor nervoase cu urmari dezastruoase; cat priveste dereglarea sistemului de intretinere si metabolism, dupa cum va dati seama iarasi produce o serie de boli sau suferinte.

De multe ori la declansarea unei afectiuni concura doua din aceste sisteme cum este cazul, sa zicem, la ciroza hepatica unde alcoolul ca atare are un rol important dar la acesta se adauga alcoolismul care este o afectiune de ordin psihic etc.

Pentru mentinerea unei stari de sanatate optima precum si pentru declansarea unui proces pozitiv de vindecare un rol deosebit de important il are constructul personal.
  • De constructul personal depinde modul de viata al fiecaruia, adica daca incurajeaza sau nu actiunea unor agenti agresivi endogeni sau exogeni, le ofera sau un un teren favorabil sa se manifeste sau nu;
  • De acesta depinde modul in care bolnavul sau suferindul reactioneaza atunci cand s-a produs dezechilibrul sau deteriorarea;
  • Depinde curajul si vointa de a se vindeca;
  • Depinde calitatea spiritului, care daca este amplu si bogat poate influenta pozitiv toate planurile energetice din care este compus omul.
Bibliografie: Viorel Olivian Pascanu - Tratamente prin remedii naturiste si spirit. Foto: greencardio.ro