Descoperit in Evul Mediu de un alchimist ce-si pusese in gand sa gaseasca leacul tineretii vesnice, bitterul suedez este si astazi un remediu bun la toate.
Una din cele mai eficiente si des folosite forme de administrare a plantelor medicinale o reprezinta tincturile, preparate alcoolice care conserva pe termen lung substantele active benefice din ierburile care le contin. Greu de intrecut cand vine vorba de virtutile sale, bitterul suedez este o tinctura cu totul speciala: are in compozitie nu una, ci nenumarate plante tamaduitoare, cu excelente calitati cicatrizante, energizante si detoxifiante, benefice pentru sanatatea trupului si psihicului.
Toate sortimentele de bitter suedez sunt bune
Daca treceti pragul oricarui plafar, gasiti o varietate de sortimente de bitter suedez, cu formule care contin cel mai frecvent de la 8 la 32 de plante amare (de aici ii vine si numele), cele mai complexe ajungand la peste 100. Ca sa aveti parte din plin de beneficii, este indicat sa folositi un produs cat mai apropiat de reteta originala, care sa includa proportiile corecte, iar pentru asta sursa trebuie sa fie una sigura, controlata (plafar sau farmacie). Totusi, daca vreti sa-l preparati cu mana voastra, se poate, atat timp cat reusiti sa faceti rost de toate ingredientele necesare.
Reteta bitter suedez pentru acasa
Principalele plante pe care sa le folositi sunt: pelin, anghinare, gentiana, aloe, boabe de ienupar, radacina de angelica, frunze de frasin, foi de dafin, iarba de troscot, flori de salcam, pulbere de rasina de brad, radacina de urzica, pulbere de sofran, seminte de fenicul sau anason - toate uscate, date prin rasnita si puse (sub forma de pulbere, cate 1-2 lingurite din fiecare) intr-un recipient din sticla impreuna cu 750 ml de alcool alimentar de 60 de grade si lasate la macerat doua saptamani. Se filtreaza si se depoziteaza intr-o sticla inchisa ermetic.
Ce boli vindeca bitterul suedez?
Intern sau extern, bitterul suedez trateaza sau cel putin grabeste vindecarea multor afectiuni si simptome suparatoare. Are efect tonic, dezinfectant, antimicrobian, antiinflamator si nu doar atat!
Bitterul suedez stimuleaza memoria si capacitatea de concentrare.
Daca aveti ochii mai mereu rosii, obositi si iritati, compresele cu bitter suedez va ajuta, insa aplicati-le cu grija sa nu intre in contact cu globul ocular.
Infectiile urinare, renale, cistita pot fi alungate cu ajutorul bitterului suedez, bun diuretic. Chiar si calculii sunt mai usor eliminati cu ajutorul lui.
Daca aveti o menstruatie neregulata sau prea abundenta, bitterul suedez administrat inainte si in timpul sangerarii lunare atenueaza durerile si celelalte efecte chinuitoare.
Bitterul suedez este un excelent cicatrizant, avand mare putere de vindecare fara urme a ranilor de tot felul. Aplicati zilnic pe locul afectat comprese sterile imbibate in bitter suedez.
Suferiti de acnee sau zona zoster? Tamponati leziunile cu biiter suedez si se vor vindeca mult mai usor.
Bitterul suedez ajuta circulatia sangelui, scade colesterolul rau, previne rigidizarea vaselor si depunerea placilor de aterom - asadar, o cura este foarte utila cardiacilor.
Desi contine alcool, bitterul suedez nu este contraindicat in bolile ficatului, ci, dimpotriva, principiile amare sunt benefice inclusiv pentru cei cu hepatita sau chiar ciroza, cu conditia sa se respecte dozele recomandate de medic. Puternic detoxifiant, bitterul suedez regenereaza celulele hepatice, fiind un bun drenor biliar.
Persoanele cu gingivita, parodontoza, respiratie urat mirositoare, sa faca zilnic gargara cu 50 ml de apa in care s-a adaugat o lingurita cu bitter suedez.
In caz de reumatism sau guta, bitterul suedez atenueaza durerile daca este folosit atat intern, cat si extern, local.
Bitterul suedez regleaza activitatea sistemului nervos si endocrin.
Bitterul suedez reduce frecventa si intensitatea migrenelor.
Eficient in caz de indigestie sau constipatie, bitterul suedez previne balonarea.
Intern, bitterul suedez se foloseste numai diluat si se administreaza de trei, patru ori pe zi, inainte de mese, cate o lingurita la un pahar cu apa. Cura dureaza o luna.
Femeile insarcinate nu trebuie sa-si administreze intern bitter suedez.
Autor: Andreea Cohut. Bibliografie: Sanatatea de azi, nr. 2 (84), 2015. Foto: www.ziuaconstanta.ro
Pacientii diagnosticati cu cancer trec prin tot felul de interventii si tratamente agresive, cu efecte secundare greu de suportat. Pentru a spori puterea de lupta a organismului cu celulele canceroase, terapiile complementare sunt de mare ajutor!
Daca suferiti de vreo afectiune cronica si luati pastile de orice fel, nu este indicat sa urmati in paralel alte tratamente, fie ele chiar si pe baza de plante, fara acordul unui medic. Cu atat mai mult in cazul unui diagnostic grav cum este cancerul niciun tratament nu poate fi urmat la intamplare, ci numai la indrumarea specialistului care urmareste evolutia bolnavului. Cum sunt de ajutor fitoterapia si gemoterapia in lupta cu afectiunile maligne (fie ca suferiti deja de o forma sau alta ori va doriti doar sa le preveniti).
Stilul de viata, foarte important
„Boala canceroasa este considerata o boala multifactoriala, deci cauzele sunt multiple: mostenire genetica, stil de viata, alimentatie, imunitate scazuta etc. Este foarte important sa prevenim aparitia oricarei forme de cancer prin adoptarea unui stil de viata corect si prin consultatii si investigatii periodice, efectuate chiar daca ne simtim perfect sanatosi. Terapia anticancer este una complexa, care include schimbarea stilului de viata, adoptarea unei diete care sa includa renuntarea la obiceiurile nocive (de exemplu, consumul de produse fast-food, fumatul) si consumul preponderent de alimente alcaline, ce contin o cantitate mare de antioxidanti, diminuarea efectelor stresului, administrarea de plante care inhiba dezvoltarea tumorilor si sustin functiile organismului. Traim intr-un mediu poluat, stresant; de aceea, este foarte bine sa efectuam cure periodice cu plante cu actiune anticancerigena, pentru a preveni dezvoltarea aberanta a celulelor canceroase”, spune doamna dr. Ruxandra Constantina.
Luptati pe mai multe planuri!
„In cazul unor cancere manifeste, tratamentul trebuie recomandat numai de catre un medic apifitoterapeut cu experienta in utilizarea acestor plante, in stransa colaborare cu medicul oncolog. Nu exista tratamente-minune, dar un tratament adecvat alopatic + naturist + o alimentatie sanatoasa sunt de un real ajutor in lupta cu temuta maladie canceroasa. Terapia pentru prevenirea cancerului poate fi aplicata cu succes oricarei persoane si cu atat mai mult celor supuse unui risc mai mare de a dezvolta o tumora canceroasa (antecedente familiale de cancer, afectiuni precanceroase, viata in medii poluate), celor cu un stil de viata nesanatos (fumatorii, consumatorii de alimente procesate), celor supusi constant unor poluanti si toxine).
Condimentele aromatice - sofran, oregano, busuioc, ghimbir, scortisoara - au o mare capacitate antioxidanta si anticanceroasa.
Folositi pentru hidratare apa cu lamaie, ceaiuri asiatice (ceai alb, verde, negru, oolong), cu actiune antioxidanta si anticanceroasa puternica: in primul rand, aceste ceaiuri sunt deosebit de eficace in prevenirea aparitiei cancerului prin actiunea lor detoxifianta, antioxidanta, care neutralizeaza radicalii liberi si previne dezvoltarea celulelor canceroase; totodata, au actiune directa de inhibare a dezvoltarii si cresterii tumorilor.
Orzul verde este un extraordinar rezervor de vitamine si minerale, aminoacizi, polizaharide, acizi grasi esentiali, clorofila; impiedica aparitia celulelor canceroase prin actiunea sa antioxidanta, combinata cu efectul de crestere a imunitatii organismului. Se administreaza sub forma de:
pulbere de orz verde - 1 lingurita de pudra de orz verde se dizolva in 150-200 ml apa plata sau suc de fructe, se beau 2-3 doze/zi, in prima parte a zilei, inainte de masa;
suc crud de orz verde - 50 ml suc se dilueaza in 50-100 ml de apa; de 3 ori/zi, inainte de masa, se bea cu inghitituri mici;
extract de orz verde - 1 lingurita (dizolvata in 250 ml de apa) de 2-3 ori/zi, inainte de masa sau intre mese.
Vascul este unul dintre remediile anticancer cu cea mai mare eficienta: imbunatateste starea generala, diminueaza semnificativ durerile canceroase, ajuta la regenerarea maduvei osoase si tesuturilor lezate in urma tratamentelor chimioterapice si radioterapiei, stimuleaza formarea de celule sangvine - hematii, leucocite, trombocite. Ajuta la reducerea dimensiunilor tumorii si previne aparitiei metastazelor. Forma cu eficienta terapeutica maxima este administrarea subcutanata, in doze strict individualizate, de catre un medic cu experienta.
Exista nenumarate studii clinice care arata eficienta anticanceroasa a semintelor de armurariu; ele sunt recomandate atat persoanelor sanatoase, pentru a preveni aceasta maladie, cat si celor cu diferite cancere; o actiune deosebita o au asupra ficatului, unde ajuta la detoxificarea si regenerarea celulei hepatice (actiune foarte utila in special in cazul tratamentelor citostatice ce au hepatoxicitate). Se consuma sub forma de:
pulbere (din seminte fin macinate cu rasnita de cafea - ideal ar fi sa se macine pulberea cu 5-10 minute inainte de administrare), 1 lingurita de 3-4 ori/zi, timp de 21-30 zile;
tinctura - 1 lingurita de 3 ori pe zi, diluata in apa sau ceai;
infuzie combinata, 1 litru/zi timp de 21 zile.
Ciupercile asiatice (reishi, agaricus, schisandra, astragalus, cordyceps) au efecte deosebite in scop profilactic, iar in scop curativ, au o actiune antitumorala importanta (prin blocarea proliferarii celulelor canceroase si inducerea distrugerii lor, prin blocarea procesului de neovascularizatie a tumorii, inhiba metastazele).
Studii recente evidentiaza rolul important in lupta cu declansarea bolii canceroase al extractelor de turmeric, ghimbir, rodie, resveratrol, coenzima Q10, licopen, goji, ulei din ficat de rechin, cartilaj de rechin, spirulina, aloe. Totodata, un nivel sangvin normal de vitamina D ajuta la prevenirea cancerului.
Produsele stupului (mierea, polenul, pastura, propolisul) sunt un ajutor excelent in lupta cu cancerul: consumul lor regulat asigura sanatatea organismului si impiedica dezvoltarea celulelor canceroase; administrate in paralel cu chimioterapia, scad efectele negative ale citostaticelor.
Extractele gemoterapice sunt deosebit de utile; ele trebuie administrate in cure periodice individualizate - se pot asocia extract din mladite de vasc, extract mladite cimisir, extract mladite merisor etc.
Autor: Andreea Cohut. Specialist: dr. Ruxandra Constantina, medic specialist medicina de familie, competenta apifitoterapie, gemoterapie, biorezonanta, iridologie (https://www.facebook.com/SanavitConsult). Bibliografie: Sanatatea de azi, nr. 2 (84), 2015. Foto: www.healingthebody.ca
Tusea este o reactie de protectie, de care organismul are nevoie pentru curatarea cailor respiratorii. Putem sa spunem ca este un rau necesar. Se cunosc multe cauze ce provoaca tusea, dintre care raceala este cea mai frecventa.
Remedii pentru tusea neproductiva
Tusea uscata apare la inceputul bolii. Este intotdeauna foarte obositoare si poate provoca hipertensiune arteriala, dureri de cap, sangerari nazale, astm si chiar o pierdere de cunostinta de scurta durata.
Se consuma seara lapte fierbinte amestecat in proportie de 1:1 cu apa minerala alcalina sau cu putin bicarbonat de sodiu. Elimina atacul de tuse si ofera 3-4 ore de somn odihnitor.
Se consuma fulgi de ovaz cu lapte, piure de cartofi cu mult lapte si o lamaie spalata bine, tocata cu tot cu coaja, amestecata cu miere de albine, dupa gust.
Doua cepe de marime medie se toaca marunt, se fierb intr-un pahar de lapte pana cand se inmoaie. Se infuzeaza timp de 4 ore, apoi se strecoara. Se beau cate 1-2 linguri, la fiecare 3-4 ore.
Se amesteca cate o lingurita de boabe de ovaz, secara, samburi de migdale. Se rasnesc si se oparesc cu 250 ml apa fierbinte. Se fierb pe aburi 5 minute, se strecoara. Se beau cu inghitituri mici trei pahare pe zi, cate unul, cu 40 minute inainte de fiecare masa.
Se amesteca in parti egale sunatoare, podbal si sovarf. Doua linguri pline de plante se pun pe foc, cu 500 ml apa calda. Se aduc pana la fierbere si se lasa 5 minute pe foc mic. In ceaiul strecurat se adauga 3 lingurite de miere de albine si jumatate de lingurita de scortisoara. Se beau cate 150 ml, de 3-4 ori pe zi, cu o ora inainte de masa. Persoanele cu hipotensiune nu adauga scortisoara.
Inhalatii in cantitati egale cu frunze de eucalipt, radacina de lemn-dulce si flori de galbenele. O lingura de amestec se opareste cu un pahar de apa clocotita, se infuzeaza acoperit 5 minute, apoi se inhaleaza aburii. Procedura este interzisa copiilor sub 7 ani si bolnavilor cu temperatura mare.
Se considera ca pacientul merge spre bine cand apare tusea cu sputa. In niciun caz nu trebuie inhibat procesul de expectoratie, altfel lichidul ce stagneaza adanc in bronhii poate duce la inflamatia plamanilor. In etapa asta se folosesc remedii care au efect de lichefiere a sputei si de curatare a tractului respirator, fapt pentru care se beau pana la 3 litri de apa si ceai cu suc de lamaie.
Pentru un efect expectorant: peste 2 linguri de muguri de pin se toarna trei cesti de apa clocotita. Se infasoara vasul bine si se lasa peste noapte. Se strecoara si se bea cate o jumatate de ceasca, de 4 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa. Persoanele cu boli inflamatorii ale rinichilor nu pot lua aceasta infuzie.
In stare avansata a tusei productive, avem nevoie de mai multe plante pentru cumularea efectului vindecator. Se amesteca cate 2 linguri radacini de lemn-dulce si de nalba mare, cimbru si rozmarin, cate o lingura de musetel si fructe de ienupar. Doua linguri de amestec se infuzeaza 30 de minute in termos, in 500 ml de apa. Se beau cate 100 ml, de 5 ori pe zi, dupa masa sau la intervale egale intre mese.
Un aliat de nadejde - ridichea neagra
Preparatele din ridiche au cele mai bune efecte antiinflamatoare, bactericide si expectorante. Folosirea lor este eficienta in orice tip de tuse, chiar si in cele persistente si cronice.
Sirop de ridiche: se prepara din sucul unei ridichi de marime medie, in care se adauga o lingura de miere de albine. Se lasa la temperatura camerei 4 ore. Se beau cate 2-3 linguri de 3-4 ori pe zi. Sucul de ridiche poate fi amestecat cu lapte (1:1); atunci se bea cate o lingura de 5-6 ori pe zi.
Autor: Elena Josan. Bibliografie: AS verde, nr. 125, ianuarie 2015. Foto: www.classicfm.com
Se estimeaza ca faimosul stafilococ auriu este prezent pe pielea si mucoasa nazala a 30% din oamenii sanatosi fara sa produca niciun simptom.
Dintre toti stafilococii, Staphylococcus aureus (foto) are cel mai mare potential sa devina patogen. El cauzeaza tot felul de infectii mai mult sau mai putin severe: furuncul, acnee, panaritiu, foliculita, impetigo, mastita, faringita, bronsita, pneumonie, artrita.
Pe fondul unui sistem imunitar slabit, infectia cu stafilococ auriu netratata duce la complicatii grave: meningita, septicemie, endocardita. De amintit ca perfida bacterie sta uneori la originea intoxicatiilor alimentare (in general, benigne).
Pe cine ameninta stafilococul auriu?
Desi oricare dintre noi poate dezvolta o infectie stafilococica, unii oameni sunt mai expusi la acest risc: nou-nascutii, femeile care alapteaza, bolnavii cronici (diabet, cancer, maladii vasculare), persoanele spitalizate, dar si cele care au perfuzii ori rani deschise. Iata de ce stafilococul auriu este deseori cauza infectiilor intraspitalicesti.
Intoxicatia alimentara stafilococica
Apare daca mancam un aliment contaminat cu toxine produse de stafilococul auriu. Simptomele (varsaturi, greturi, diaree, dureri de cap) se manifesta la 1-6 ore dupa consumul produsului cu pricina. Desi manifestarile pot fi suparatoare, boala in sine nu este grava si deseori se vindeca de la sine in 1-3 zile.
Retineti! Alimentele se contamineaza cu stafilococ din pricina igienei precare! Nu congelati produsele care au fost dezghetate. Pastrati si preparati mancarea usor perisabila in conditii optime de igiena, indeosebi carnea si lactatele.
Infectiile pielii
Sunt cele mai frecvente infectii produse de stafilococ. Cand pielea este intepata sau ranita, bacteria patrunde in rana si cauzeaza infectii (furuncul, panaritiu, foliculita etc.), care uneori provoaca probleme serioase de sanatate. La debut, infectia se manifesta prin inflamarea si inrosirea pielii, care devine sensibila la atingere.
Tratamentul adecvat al stafilococului auriu
Imediat ce se confirma in laborator ca o infectie este cauzata de stafilococul auriu, este obligatoriu sa se inceapa rapid tratamentul. Bacteria scade fortele de aparare ale organismului, putand duce la septicemie, o infectie grava, ce afecteaza bolnavul din pricina ca stafilococul a reusit sa intre in circulatia sangvina din cauza ca nu s-au luat masuri care sa-l impiedice sa se inmulteasca.
Daca se ajunge intr-o asemenea situatie, este nevoie de tratament cu doze mari de antibiotic, sub supraveghere medicala. Asadar, pacientul trebuie obligatoriu internat in spital. Cand infectia este grava, tratamentul cu antibiotice trebuie inceput fara sa se astepte rezultatul antibiogramei.
Atentie la antibiotice!
Stafilococul este una dintre bacteriile cu cea mai rapida capacitate de a dezvolta rezistenta la antibiotice. In anii '40, a devenit rezistent la penicilina. Descoperirea meticilinei a rezolvat problema, dar bacteria a capatat rezistenta si la acest antibiotic in anii '60, ca ulterior sa pacaleasca tetraciclina si eritromicina.
Au fost dezvoltate noi molecule eficiente, precum vancomicina, dar in 1997 s-a descoperit ca stafilococul auriu s-a adaptat din nou. Primul pas pe care il puteti face ca sa preveniti si sa reduceti rezistenta la antibiotice este sa folositi in mod responsabil aceste medicamente.
Luati antibiotice numai la recomandarea medicului, respectati dozele si durata tratamentului. Chiar daca va simtiti bine dupa primele zile, nu intrerupeti medicatia inainte de vreme!
Sfatul specialistului
Stafilococul auriu este o bacterie care poate da la nivelul pielii mai multe tipuri de infectii si se transmite prin contact cu persoane sau obiecte infectate. Pentru a ne proteja, trebuie sa pastram o igiena riguroasa si sa facem un tratament adecvat in cazul in care avem colonizare cronica.
Tratamentul infectiei se face cu antibiotice antistafilococice, precum si prin aplicare locala de substante antimicrobiene. Ca sa aiba succes, antibioticele trebuie alese de medic din lista de antibiotice la care stafilococul auriu este sensibil.
Spalati-va pe maini cu apa si sapun de mai multe ori pe zi, in special inainte sa mancati.
Nu imprumutati nimanui obiectele personale: prosop, periuta de dinti, cana, lingurita etc.
Curatati imediat si dezinfectati orice mica rana (taietura, intepatura, inclusiv de insecta, zgarietura etc).
Autor: Dr. Stoian Constantin, medic specialist dermato-venerologie la Clinica Gral Stefan cel Mare. Bibliografie: Sanatatea de azi, nr. 2 (84), 2015. Foto: en.wikipedia.org
Racelile se transforma adeseori in sinuzita. Dureri de cap, febra, nasul care curge. Dar nu exista fatalitate. Sinuzita poate fi evitata!
Capul strans, parca, intr-o menghina, creierul lichefiat, ochii inrositi, nasul infundat. Este suficient sa fi facut o sinuzita o singura data in viata pentru a-i recunoaste simptomele.
In anumite cazuri, cand sunt afectate mai multe sinusuri, sinuzita poate fi insotita de semne precum durerile de dinti.
Cauzele? Dispunem de cavitati osoase deasupra ochilor (sinusuri frontale), sub ochi (sinusuri maxilare), intre ochi (sinusuri etmoide), deasupra foselor nazale (sfenoide).
Rolul lor n-a fost complet elucidat, dar un lucru e sigur: cand mucoasa care le „tapeteaza” este inflamata (sinuzita inflamatorie) sau infectata (sinuzita purulenta) suntem repede „terminati”.
Impiedicati cronicizarea!
Principala cauza o reprezinta rinitele infectioase sau alergice prost tratate. Dar exista si alte cauze: genetice, malformative etc. Sau accidentale, cand un implant dentar perforeaza un sinus!
In general, sinuzita se vindeca spontan, in circa zece zile. Cu sau fara antibiotice. Dar la anumite persoane, crizele se repeta si maladia devine cronica. O fatalitate? Nu. Cu cat se actioneaza mai rapid, cu-atat mai sigur pot fi prevenite aceste crize!
Evitati racelile!
Raceala fiind principala cauza a sinuzitelor, prevenirea ei este cel mai bun mijloc de evitare a unei crize de sinuzita.
Pentru rinitele alergice, tratarea alergiei reduce considerabil frecventa crizelor. Pentru rinitele infectioase exista numeroase suplimente alimentare, care ajuta la reglarea imunitatii, in special tabletele pe baza de echinaceea.
Specialistii recomanda o lingura de miere in fiecare dimineata, mierea fiind, practic, un medicament impotriva infectiilor. Se pot face, de asemenea cure cu propolis, laptisor de matca sau cu vitamina A in doze reduse.
Faceti aerosoli!
Exista aerosoli si aerosoli. Singurii care si-au demonstrat eficienta sunt „aerosolii sonici”. Este vorba despre un dispozitiv care functioneaza cu aer comprimat: aparatul emite vibratii, astfel ca vaporii reusesc sa patrunda in cavitatea sinusala.
In mod traditional, aerosolii contin un medicament fluidizant, un corticoid, pentru a diminua edemul si, adeseori, un antibiotic. In ceea ce priveste inhalatiile obisnuite, se pare ca nu sunt prea eficiente. Se fac, de fapt, pentru vindecarea unui guturai, dar cand sinuzita este deja instalata, nu au niciun efect.
Incercati uleiurile esentiale!
Eucaliptul diminueaza vascozitatea secretiilor, uleiul fiind utilizat in numeroase medicamente, datorita proprietatilor sale fluidizante.
Menta (izma de leac) ajuta la reducerea inflamatiei mucoaselor. Picaturile nazale mentolate sau gomenolate amelioreaza confortul. Chiar daca n-au o actiune directa asupra infectiei, dau impresia ca respiratia devine mai usoara.
Ingrijiti-va bine cand va curge nasul!
Evitarea racelii nu e posibila totdeauna. Daca nasul a fost prins, o metoda buna de a-l drena o reprezinta spalaturile mucoasei.
Exista la farmacii ser fiziologic, gata dozat, spray-uri cu apa termala cu virtuti antiinflamatorii, spray-uri cu apa de mare sau ser hipertonic (contine 9 g/l sare). Acesta din urma are avantajul ca „lupta” mai bine impotriva edemelor.
Bine de stiut! Va puteti fabrica singuri serul fiziologic, adaugand 9 g de sare la 1 litru de apa minerala plata. Iar pentru efectuarea spalaturilor, este suficienta o simpla seringa. Faceti-le seara ori dimineata, pe tot parcursul anotimpului rece. Si chiar de doua ori pe zi, daca locuiti intr-o zona poluata.
Evitati, astfel, medicamentele anti-raceala, care ofera, ce-i drept, o stare de confort: sunt vasoconstrictoare si va dau impresia ca respirati mai bine. Dar in realitate, usuca mucoasa, ceea ce permite patrunderea microbilor in tesuturi si, deci, producerea unei suprainfectari, avertizeaza specialistii.
Daca atunci cand sunteti raciti luati medicamente pentru desfundarea nasului, sporiti riscul de sinuzita!
Mergeti la tratament!
Exista numeroase ape termale, hidroclorurate sau sulfurate, benefice pentru caile respiratorii. In statiuni se practica o multitudine de tratamente pentru curatarea mucoasei.
Dar cea mai eficienta este tehnica lui Proetz, care se poate efectua in statiuni sau in cabinet. Concret, practicianul umple fosele nazale cu un lichid bactericid, iar aparatul creeaza un vacuum care va „aspira” lichidul in sinusuri.
Specialistii sunt de parere ca acest procedeu are o eficienta redutabila. Cu aceasta metoda, spun ei, se pot vindeca sinuzitele blocante. Aceasta spalatura previne, de asemenea, cronicizarea.
Decideti! Cu sau fara operatie?
Anumite sinuzite cronice recidiveaza regulat, in ciuda antibioticelor sau corticoizilor locali sau sistemici. Uneori este necesara efectuarea unei punctii: pe nas, pentru sinusul maxilar, sau la nivelul fruntii, pentru sinusul frontal.
O alternativa este chirurgia. Mai ales cand circulatia aerului in fosele nazale este afectata de malformatii (de ex. devierea de sept) sau de polipi. Aceasta interventie chirurgicala amelioreaza respiratia, vindeca cefaleele si permite o reducere considerabila a frecventei sinuzitelor.
Cercetatorii de la Centrul de Geriatrie de pe langa Universitatea din Toronto (Canada) au efectuat o ancheta pentru a evalua impactul actiunilor de binefacere asupra persoanelor de peste 50 de ani.
Rezultatul: participarea, de cel putin 2-3 ori pe saptamana, la activitati caritabile organizate de biserici sau de societati de binefacere reduce considerabil simptomele depresiei, declinul functional, aduce o sanatate generala mai buna si o longevitate mai mare. Activitatile colective cresc si stima de sine a oamenilor batrani.
5 portii de fructe si legume pe zi sunt de-ajuns!
Cinci portii de fructe si legume pe zi sunt suficiente pentru a ne asigura sanatatea. Un studiu realizat in Statele Unite arata ca fiecare portie de fructe sau legume, in cantitate de 100 de grame, reduce riscul de deces cu 10%, indiferent de bolile care il provoaca. O cantitate mai mare de verzituri nu duce la rezultate mai bune.
Aveti temperatura? Renuntati la masaj!
Masajul poate sa provoace o crestere a temperaturii. Uneori, el favorizeaza si deplasarea infectiei intr-o alta zona a corpului. Febra indica faptul ca organismul lupta cu o infectie. Este important sa lasati corpul sa-si faca treaba.
Bauturile energizante sunt toxice pentru copii
Conform unui studiu american, din cauza continutului lor crescut in cofeina, bauturile energizante sunt periculoase pentru copii. De exemplu: o cutie de 500 ml de bautura Monster Energy contine 160 mg de cofeina; o cutie de 250 ml de Red Bull contine 80 de mg. Ori, nivelul considerat drept toxic pentru un copil sub 12 ani este de 2,5 mg la kilogram. Astfel, un copil de 10 ani (32 de kilograme) s-ar putea intoxica cu cofeina, dupa ce a baut 80 de ml, iar un copil de 12 ani (40 de kg), dupa ce a inghitit 100 mg. Efectele negative sunt: tulburari cardiovasculare, psiho-comportamentale si neurologice.
Iarna, creste pericolul de infarct
In anotimpul rece creste riscul infarctului si al atacului cerebral. De vina, printre altele, este hipertensiunea. Pe ger, vasele de sange se strang, ca sa nu piarda prea multa caldura. Urmarea este cresterea tensiunii. De aceea, pacientii cu tensiune sunt sfatuiti sa se supuna iarna unor controale cardiace regulate, mai ales ca pe frig apare tentatia de a sta mai mult in casa si de a manca feluri bogate in calorii. In afara consultului medical, nu va lipsiti niciodata de ceaiul, tinctura sau pastilele de paducel.
Alaptatul, obligatoriu doi ani!
In cadrul unei legi privind drepturile copiilor, in Emiratele Arabe Unite li se impune mamelor sa-si alapteze copiii pana la varsta de doi ani. O obligatie remunerata de stat.
Magneziul potoleste migrenele
Durata, intensitatea si frecventa migrenelor pot fi mult atenuate prin administrarea de magneziu, informeaza revista Ärzte Zeitung. Se recomanda o doza de 600 mg pe zi. Important: magneziul trebuie luat seara, ca sa fie mai bine prelucrat de corp.
Calmati tusea rapid!
Tusea este o reactie de aparare a organismului ce apare frecvent in caz de infectii si viroze respiratorii. Imunotus este raspunsul corect in tusea iritativa si productiva! Lipsite de reactii adverse, produsele din gama Imunotus se gasesc sub forma de capsule, sirop sau plicuri, atat pentru copii, cat si pentru adulti. Ingredientele active (cimbru, vitamina C, fructe de soc) actioneaza asupra intensitatii si duratei tusei, au efect imunostimulator si antiviral/antibacterian.
Mergeti la medic din vreme!
In urma cresterii ingrijoratoare a numarului de romani diagnosticati cu boli grave care ar putea fi prevenite, specialistii Centrului de Medicina Integrativa Secom® subliniaza importanta monitorizarii sanatatii. In Romania, 46% din cancere sunt descoperite prea tarziu, numarul romanilor cu afectiuni psihice a crescut cu 25% in ultimii ani, iar din cauza diagnosticarii tarzii a bolilor de ficat, prevalenta cirozei hepatice atinge cote ingrijoratoare.
Scapati de ochelari!
ScapaDeOchelari, divizie a clinicii de oftalmologie Ama Optimex, a adus in Romania sistemul femtolaser VisuMax® - Cari Zeiss Meditec, cel mai precis laser din lume, care permite corectarea dioptriilor printr-o interventie minim invaziva, intr-o singura procedura si corectarea dioptriilor mari, imposibil de corectat pana acum cu ajutorul laserului. (www.scapadeochelari.ro)
Daca ne facem un obicei din a-l folosi, este de ajutor in mentinerea sanatatii si amana imbatranirea.
Extras din seva copacului cu acelasi nume, siropul de artar, cu gust delicios si o compozitie de invidiat, este un inlocuitor excelent al zaharului si unul dintre cei mai sanatosi indulcitori naturali. Il puteti folosi la ceai, la cafea, ca umplutura pentru clatite (pentru asta e celebru din filmele americane), dar si ca sa gatiti deserturi si feluri principale sanatoase, cu sosuri apetisante.
Calitatile siropului de artar
Siropul de artar are un indice glicemic redus, asadar, nu creste nepermis cantitatea de glucoza din sange cata vreme il consumati cu masura. Siropul de artar este bogat si in antioxidanti si alti nutrienti cu proprietati anticancerigene, minerale precum calciul, potasiul, zincul, manganul si nu numai.
Dezavantajul siropului de artar
Singurul dezavantaj al siropului de artar este pretul piperat - o sticla de 250 ml bio poate costa si 40 de lei, in timp ce pentru 1 kg de zahar nu scoateti din buzunar mai mult de trei lei. Totusi, siropul de artar este foarte benefic pentru sanatate - previne balonarea, stimuleaza digestia, tine departe osteoporoza, mentine glicemia in limite normale.
Asa ca, daca suferiti de diabet sau tineti o cura de slabire, merita investitia - ganditi-va ca are o capacitate de indulcire mai mare decat zaharul si-l puteti folosi in cantitati mici.
Dieta rapida cu sirop de artar
Naomi Campbell, Beyonce si alte vedete sunt adeptele acestei diete cand vor sa dea jos cateva kilograme nedorite. Nu este recomandata pe termen lung, dar, daca o tineti vreme de cateva zile, scapati de rotunjimile inestetice.
Ce aveti de facut este sa preparati o bautura din sirop de artar (o cana), suc de lamaie (o cana), chili (o lingurita) si apa (3 litri) - agitati bine, iar vreme de cateva zile beti 8-12 pahare zilnic si nimic altceva. Cereti inainte acordul medicului!
De retinut! 2 lingurite cu sirop de artar au numai 34 de calorii.
V-ati trezit dimineata cu gatul intepenit si incercarea de a intoarce capul va provoaca o durere vie? Acesta e torticolisul, o neplacere ce v-ati dori sa dispara la fel de repede precum a aparut.
Torticolisul (popular, „gat intepenit”) este o contractura musculara foarte dureroasa a gatului ce afecteaza in principal muschiul sternocleidomastoidian, iar uneori si muschiul trapez. Nu se stie exact de ce, dar s-a constatat ca el se manifesta frecvent la femei.
Cauzele torticolisului
Torticolisul poate fi provocat de o miscare gresita, brusca sau prea rapida, o pozitie proasta in timpul somnului, expunerea prelungita la frig, o tensiune musculara cauzata de stres (in ultima situatie, este deseori afectat muschiul trapez).
Administrarea unor medicamente (neuroleptice, calmante, produse de contrast iodate, ibuprofen) pot fi si ele la originea intepenirii cefei.
Cateva exemple de activitati ce v-ar provoca torticolis: o cadere la patinaj, dormitul pe burta, privitul la televizor din pozitia culcat, zugravitul tavanului, vorbitul la telefon cu aparatul intre ureche si umar, stergerea prafului de pe obiectele aflate la inaltime.
Simptomele torticolisului
Cel mai frecvent, durerea apare dimineata, la trezire, dar se poate ivi si brusc, in timpul zilei, dupa un gest care a contractat exagerat muschii gatului: efort, miscare fortata, statul ore in sir in aceeasi pozitie.
Blocajul muscular va lasa sa va miscati gatul doar foarte putin, iar intoarcerea capului intr-o parte sau alta este dificila sau dureroasa.
Recomandari pentru torticolis
Torticolisul muscular (exista si alte forme de ale acestuia: spasmodic si de origine neuroarticulara), desi nu-i grav din punct de vedere medical, este foarte dureros si produce mult disconfort.
Durerea dispare de obicei in cateva zile, dar cine nu si-ar dori sa scape mai repede de o durere atat de chinuitoare?! Asadar, ce-i de facut?
Cel mai bun remediu: repausul! Limitati pe cat posibil miscarile gatului si odihniti-va in pozitia culcat.
Cand iesiti afara (sau sunteti expusi la curenti de aer), protejati-va neaparat gatul cu un fular.
Ca sa alinati durerea, puneti comprese calde pe zona dureroasa: perna electrica, sare incalzita, termofor etc. Caldura calmeaza durerea reducand contractura musculara.
Cand durerea nu va da pace, luati un calmant (paracetamol, ibuprofen, aspirina, midocalm).
O durere ce persista sau revine trebuie sa va trimita la medic, care va prescrie un tratament mai puternic (antiinflamatoare, miorelaxante) si sedinte de kinetoterapie.
Bibliografie: Sanatatea de azi, nr. 2 (84), 2015. Foto: doctor-naturist.ro
- Ce forme de reumatism intalniti cel mai des in practica medicala, in sezonul rece?
- Bolile reumatologice sunt foarte multe! Cand vorbim despre reumatism, ne referim la peste 100 de afectiuni ce se regasesc sub acest termen. Bolile reumatice cuprind afectiunile inflamatorii cronice si dureroase care afecteaza oasele, articulatiile, muschii, tendoanele si ligamentele, dar si afectiunile cronice degenerative. Uneori, reumatismul poate afecta chiar si organele interne (inima, rinichii, plamanii) sau pielea. Acum, in sezonul rece, cel mai des avem sub observatie bolnavi cu diverse forme de reumatism articular degenerativ, reprezentate in general de guta si artroze.
Boala regilor: guta
- Guta este boala sarbatorilor, cand consumul de carne este urias. Ce legatura exista intre mancare si reumatism?
- Cum apare aceasta boala? Practic, in articulatia afectata se depun niste cristale care duc la inflamatie. Zona devine rosie, calda, extrem de dureroasa. Guta este considerata „boala regilor” (toata lumea o stie asa), fiind accentuata de consumul exagerat de carne si bauturi alcoolice, dar acest lucru nu inseamna ca oamenii obisnuiti nu pot sa o faca. Multi oameni se nasc fara anumite enzime sau acestea nu sunt suficiente cantitativ si nu reusesc sa descompuna acidul uric si sa-l elimine din organism. Acidul uric se acumuleaza predominant la nivelul articulatiilor, unde provoaca inflamatii dureroase. Guta este considerata cea mai dureroasa dintre toate artritele care pot sa apara! Cel mai frecvent este afectata articulatia degetului mare de la picior, dar poate sa apara si la genunchi sau la glezne. Incheietura devine rosie, umflata si doare teribil; pacientii spun ca nu pot nici macar sa-si atinga pielea de cearsaf, atat de dureroasa este! Atacul apare de obicei dupa o masa copioasa cu carne.
- S-au inmultit cazurile de guta dupa sarbatori?
- Absolut. Multi pacienti cu guta au facut noi atacuri in aceasta perioada, pentru ca noi, romanii, mancam multa carne de porc (de fapt, mancam multa carne, in general, ce sa ne mai ascundem dupa deget?) si, bineinteles, de sarbatori bem in fiecare zi alcool. Au fost zile lungi de sarbatoare, deci era previzibil. In mod normal, in evolutia naturala a bolii (deci fara sa intervenim cu medicamente), articulatia afectata devine din ce in ce mai dureroasa. In circa cinci-opt zile apare o vanataie, se descuameaza pielea de deasupra si apoi atacul trece.
- Totusi, cristalele raman acolo, in articulatie?
- Evident, cristalele raman in sinoviala, pentru ca nu se pot elimina. Iar un nou abuz alimentar este urmat intotdeauna de inca un atac de guta. De aceea, trebuie sa tratam boala astfel incat atacurile sa fie cat mai rare, daca se poate, o singura data pe an.
- Articulatiile nu se pot „curata” cu medicamente sau prin simpla dieta alimentara?
- Cristalele de acid uric raman in articulatie; niciun medicament nu le poate descompune si elimina. Cat despre dieta, este foarte greu sa-i spui unui bolnav: „Sa nu mai mananci carne toata viata!”. Este ingrozitor pentru unii sa tina un astfel de regim, desi el poate fi salvator. De regula, indemnam pacientul sa incerce sa nu consume carne zilnic, mai ales carne foarte tanara sau organe - pentru ca acestea contin cea mai mare cantitate de purine, substante care se transforma in acid uric prin metabolizare... Dar romanii taie porcul si-l mananca aproape pe tot intr-o luna! De la sorici pana la organe - nimic nu mai ramane din el - ceea ce este foarte daunator pentru organism, mai ales daca persoana in cauza a mai tinut si post. Asadar, bolnavii trebuie sa fie foarte atenti la alimentatie in perioada sarbatorilor de iarna si sa urmeze un tratament care scade sinteza purinelor, ceea ce duce la stoparea depunerii de acid uric in articulatie. Cel mai utilizat medicament in acest scop este Miluritul, recomandat impotriva cresterii valorilor acidului uric, nu impotriva atacului de guta. In timpul atacului dureros, utilizam colchicina sau antiinflamatoare nonsteroidiene. Intre atacuri, Miluritul este unicul medicament care poate sa scada acidul uric.
- Mobilizarea articulatiei afectate ajuta la diminuarea durerii?
- Dimpotriva! In timpul atacului de guta, pacientul are dureri groaznice si nu-si poate misca articulatia afectata. Vestea buna este ca, dupa ce trece atacul, articulatia respectiva se misca normal, fara dureri!
- Guta poate fi agravata de frig sau de alti factori?
- Frigul si traumatismele locale pot sa declanseze atacuri de guta, dar cel mai frecvent factor declansator este, asa cum ziceam, masa copioasa plus alcoolul. Deoarece guta apare in special la articulatia degetului mare de la picior, trebuie sa avem grija cum ne incaltam iarna, pentru ca este frig afara si putem sa ne lovim la asa-zisul mont, ceea ce poate sa declanseze un atac. Trebuie, asadar, sa purtam incaltaminte calduroasa si sa avem grija pe unde mergem, astfel incat sa nu ne lovim.
Cea mai frecventa boala din Romania: artroza
- O alta forma de reumatism degenerativ este artroza, una dintre cele mai frecvente boli din Romania...
- Intr-adevar, boala artrozica este cel mai des intalnita in practica medicala. Afecteaza atat femeile, cat si barbatii. Afectiunea se instaleaza, practic, la orice articulatie, insa „iubeste” cel mai mult articulatiile pe care le utilizam in mod frecvent: genunchiul si soldul, pentru ca trebuie sa stam in picioare si sa mergem. Asta nu inseamna ca nu pot sa fie afectate de artroza si articulatiile de la maini, umarul, cotul, glezna, coloana sau alte articulatii scheletice. Spondiloza, de exemplu, este artroza coloanei vertebrale. Este des intalnita si poate sa apara inca de la varste foarte tinere pentru ca, in afara de sold si de genunchi, utilizam intens coloana, zi de zi. Coloana vertebrala ne ajuta sa stam in picioare, suporta toata greutatea corporala, este cea mai mobila componenta scheletica, avand deci cele mai utilizate articulatii. La coloana, cel mai frecvent se strica discurile - structurile moi, situate intre corpurile vertebrale osoase ce compun coloana propriu-zisa. In perioada copilariei si a tineretii, aceste discuri au un continut mare de apa si sunt moi, ceea ce ne permite sa rasucim coloana si s-o miscam cu usurinta, corpurile vertebrale alunecand pe o „perna de apa”. Pe masura ce imbatranim, discurile devin din ce in ce mai subtiri si au un continut tot mai mic de lichid. Ca urmare, devin mai fibroase, coloana nu se mai misca cum trebuie si poate sa apara o alunecare a discului, care apasa pe radacinile nervoase. Daca acest lucru se intampla la nivelul coloanei lombare, apare sciatica - cea mai importanta cauza care aduce bolnavul la medicul de familie sau la specialistul reumatolog. Practic, durerea paralizeaza mijlocul pacientului, radiind in jos, pe picior. Pe langa acest lucru, tot ca manifestare a bolii artrozice, la coloana pot sa apara si osteofite (ciocuri pe coloana, in limbaj popular), care provoaca dureri foarte mari. Din cauza ca se face din ce in ce mai putina miscare (orele de educatie fizica si sport din scoli si licee au fost reduse drastic) avem pacienti foarte tineri cu aceasta patologie. Iar cine a avut macar o data in viata o criza de lombosciatica, in care a ramas teapan de coloana lombara, stie cat de dureroasa este aceasta criza. Din fericire, acel „Vai, ce tare doare!” aduce bolnavii la control.
- Care este cauza acestor dureri?
- Dupa cum am spus, pe masura ce imbatranim, cartilajul dintre vertebre se subtiaza din ce in ce mai mult si se ajunge (cand este extrem de afectat) sa se frece os pe os, ceea ce produce dureri groaznice. Cand se aud scrasnituri ale articulatiilor inseamna ca boala artrozica este intr-un stadiu foarte avansat. Acest lucru se intampla din cauza imbatranirii si suprautilizarii unor articulatii, ca urmare a efortului fizic intens. De exemplu, gimnastii isi folosesc foarte mult articulatiile si pot sa faca artroza de la varste mult mai fragede decat alte persoane. Are legatura, asadar, cu cat de mult este solicitata o articulatie!
- Care sunt simptomele artrozei?
- Spre deosebire de guta, in artroza intalnim foarte rar articulatii umflate. De cele mai multe ori, simptomul principal este durerea, care apare atunci cand facem efort si folosim intens articulatia respectiva. Daca stam intinsi in pat si nu folosim articulatia afectata, nu avem dureri. Dimineata, daca ne trezim cu articulatia respectiva intepenita, in circa cinci minute dupa ce facem primii pasi prin casa dispare (spre deosebire de bolile reumatice inflamatorii, la care durerea persista ore intregi!). Articulatiile devin dureroase doar in momentul in care le folosim intens, dupa ce facem un efort considerabil. La repaus, durerea se amelioreaza. Evident ca, in momentul in care te doare o articulatie, nu poti s-o folosesti cum trebuie. Daca te doare soldul, nu poti sa mergi; daca te doare genunchiul, incerci sa nu-l soliciti prea mult, mutand greutatea corporala pe celalalt membru, care nu doare. Ca urmare, de cele mai multe ori, folosesti celalalt membru in exces si incep durerile si pe partea cealalta, in incercarea de a proteja articulatia care doare.
- Care sunt principalele articulatii afectate de artroze?
- Coloana, soldul, genunchiul si cotul, iar la maini sunt afectate mai mult articulatiile de la prima falanga, deasupra unghiilor, unde apar niste noduli care dor teribil - in medicina se numesc noduli Heberden si Bouchard.
- Diagnosticarea artrozelor este facila sau se confunda cu alte boli reumatice?
- Se bazeaza in mare parte pe experienta clinica, mai ales ca durerea de acest tip este specifica. La artroze, analizele de laborator sunt normale: VSH-ul si proteina C reactiva (PCR) sunt in parametri, in schimb, pe radiografie se observa ingustarea spatiului articular, adica al spatiului dintre oase, deoarece cartilajul este subtiat. Concomitent, pot sa apara si osteofite - formari de os, „cioculete” care se gasesc la nivelul articulatiilor coloanei, genunchiului, soldului sau la mana.
- Ce tratament da rezultatele cele mai bune in artroza?
- In artroza, tratamentul cel mai important este kinetoterapia. Recuperarea medicala are un rol determinant in evolutia bolii. Kinetoterapeutul nu numai ca face diverse proceduri in acest sens, dar il invata pe pacient sa faca o anumita gimnastica medicala, prin care sa-si mobilizeze corect articulatia bolnava. De asemenea, foarte important este sa-i spuna ce miscari sa evite, astfel incat sa nu lezeze si mai mult articulatia afectata de boala. Noi diagnosticam si recomandam medicamente care sa stopeze sau sa amelioreze durerea si colaboram permanent cu medicul de recuperare medicala. Este important ca oamenii sa inteleaga ca artroza este o boala cronica si articulatia sau cartilajul nu se mai refac, odata ce s-au stricat! Daca durerea nu cedeaza cu analgezicele clasice, putem recomanda antiinflamatoare nonsteroidiene. Atentie, aceste medicamente nu se iau pe perioade lungi de timp! Pacientul cu artroza are de obicei peste 60 de ani si o serie intreaga de alte boli: hipertensiune arteriala, boli de inima, boli de rinichi etc. Antiinflamatoarele sau medicamentele de durere care se iau perioade lungi de timp pot sa creasca tensiunea arteriala. Daca pacientul avea un tratament de hipertensiune cu care ii mergea foarte bine, se poate trezi in timpul tratamentului cu antiinflamatoare ca de la valoarea 12-13, tensiunea urca la 16 si nu intelege de ce. Ei bine, antiinflamatoarele pot sa determine cresterea tensiunii. Daca, Doamne fereste, pacientul a avut un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral in antecedente, nu are voie sa ia mai mult de zece zile consecutiv antiinflamatorul nonsteroidian. Maximum zece zile, apoi trebuie sa faca pauza, chiar daca nu s-a rezolvat durerea, pentru ca reactiile secundare ale medicamentelor pot fi uneori foarte grave!
- Cat dureaza recuperarea prin kinetoterapie? Pacientii ar trebui sa faca exercitii tot timpul?
- In marea parte a timpului, da! De asemenea, pot face si diverse alte proceduri: diadinamice, ultrasunete etc., la recomandarea medicului specialist. De regula, se fac cate zece sedinte consecutiv, cu pauze de sase luni. In paralel, se fac si impachetari cu parafina (metoda eficienta pentru diminuarea durerilor), tot cu recomandarea medicului de recuperare, care, dupa ce vede bolnavul, hotaraste ce este cel mai bine pentru el.
- Atunci cand artroza este intr-un stadiu avansat, se poate ajunge si la interventii chirurgicale?
- Chirurgia este solutia extrema, folosita doar atunci cand celelalte metode terapeutice sunt depasite si nu aduc niciun beneficiu pacientului. De regula, atunci cand cartilajul se ingusteaza atat de mult incat articulatia respectiva nu mai poate fi folosita cum trebuie, se protezeaza. In cazul coloanei vertebrale, neurochirurgul hotaraste ce este de facut, pentru ca atunci cand se strica discurile respective, pur si simplu, de multe ori se scoate discul cu totul, o operatie care este strict treaba neurochirurgului. Se poate face discectomie de coloana - se scoate discul afectat, se baga tije care tin distantate vertebrele si coloana in arc... E destul de complicat, pentru ca intereseaza o zona cu multiple ramuri nervoase. Dar medicii neurochirurgi stiu ce au de facut, in functie de situatie. E o specialitate medicala foarte delicata, in care se folosesc tije, suruburi...
- Un fel de... lacatuserie!
- Bine spus lacatuserie! La fel pot interveni si medicii chirurgi ortopezi, care pot schimba articulatia soldului sau a genunchiului. De curand, la noi in tara se face si protezare de umar; exista proteze speciale pentru articulatiile sever afectate ale umarului! Insa inainte de etapa chirurgicala, se poate utiliza o serie intreaga de preparate intrate in uz de cativa ani - solutii vascoase ce contin glicozaminoglicani, care se apropie de structura normala a cartilajului. Aceste solutii se injecteaza in articulatiile sever afectate de artroza, inainte ca bolnavul sa fie indrumat catre procedura chirurgicala. Pentru introducerea acestor substante in articulatie, pacientul ajunge la medicul ortoped, pentru ca, asa cum ziceam, dupa ce se incearca sa se repare, pe cat posibil, articulatia, se ajunge la chirurgie (nu este, insa, obligatoriu!). Exista numeroase medicamente pe care le vedem la televizor, in tot felul de reclame: Artrostop, Artroflex, Dona etc. - preparate care incearca sa introduca in articulatii substantele pierdute. Marea majoritate sunt considerate suplimente alimentare, pentru ca nu au in spate studii clinice foarte serioase, care sa demonstreze ca efectul pe termen lung este clar dat de preparatul respectiv. Medicamentele acestea sunt extrem de utilizate, insa nu sunt suficiente dovezi ca fac bine (ceea ce nu inseamna ca fac rau!). Pot fi folosite ca adjuvante, dar nu ca tratament unic recomandat in aceasta boala, pentru a reface articulatia pacientului. Daca cineva are astfel de dureri si-si recunoaste boala, sa nu o ia din pripa cu adjuvante. Mai degraba sa vina la medic, sa-i puna un diagnostic corect, apoi sa urmeze tratamentul recomandat. Altfel, boala poate evolua si se ajunge la solutii terapeutice extreme!
- Dintre metodele complementare de tratament, ce recomandari au pacientii cu artroze? Namolul de Techirghiol, de exemplu, da rezultate de exceptie in multe forme de reumatism...
- Este foarte bun, dar nu in toate cazurile! Pentru ca intotdeauna tinem cont si de bolile asociate ale pacientului! De aceea este nevoie de recomandare medicala. Pacientul se poate duce la Techirghiol, la Caciulata sau la Baile Felix (unde exista baze de tratament foarte bune) numai dupa ce consulta medicul de recuperare medicala. Daca pacientul a avut un accident vascular cerebral recent, nu are voie sa faca acest tip de tratament. Medicul este cel care hotaraste, in functie de bolile asociate, care este cel mai bun tratament pentru fiecare pacient. De regula, rezultatele curelor in statiunile de recuperare sunt foarte bune. Am pacienti care fac anual astfel de cure si le merge foarte bine.
- Putem vorbi despre preventie in cazul artrozelor?
- Nu putem preveni astfel de boli. Totusi, putem sa avem grija mai mult de propriul organism si sa pastram o greutate corporala normala, pentru ca, pe masura ce creste, greutatea in exces se distribuie asupra coloanei, asupra soldului si asupra genunchiului, fortand articulatiile. De asemenea, este bine sa evitam sedentarismul si sa facem miscare in fiecare zi - o recomandare valabila pentru orice persoana care vrea sa aiba o viata sanatoasa. Plimbarea face foarte bine - daca mergem pe jos, agale, macar 30 de minute zilnic, evitam excesul ponderal si sedentarismul. De asemenea, pacientii ar trebui sa evite ridicarea greutatilor mari, mai ales atunci cand stiu ca au probleme cu coloana vertebrala. De evitat sunt si miscarile de torsiune ale coloanei. Daca intoarcem capul in stanga sau dreapta, ideal ar fi sa nu fortam coloana cervicala si sa ne intoarcem ca lupul, cu totul. La nivelul coloanei lombare, ideal este sa nu ne ridicam pe varfuri si sa ne rasucim ca sa ridicam ceva de pe raftul de sus, pentru ca daca ne rasucim din coloana, putem sa ramanem intepeniti. Mai degraba, punem un scaun, ne ridicam si tinem coloana cat mai dreapta. Nu ne aplecam din coloana, ci ne lasam pe vine si tinem coloana dreapta. Evident, in momentul in care ne aplecam pe vine, fortam genunchiul, dar alegem problema cea mai mica pe care o avem si vedem ce putem sa facem.
- Reumatismul se agraveaza iarna?
- Categoric, boala artrozica are manifestari mai „zgomotoase” iarna, din cauza frigului si a umezelii. Se stie ca boala artrozica este meteosensibila. De cand s-a schimbat vremea (sa retinem ca luna trecuta au fost 28 de zile in care nu am vazut soarele, in care a fost tot timpul ceata, a fost umed, a plouat si a fost frig), multi pacienti s-au plans: „De cand cu vremea asta, ma doare absolut ingrozitor, nu mai stiu ce sa ma fac”. Deci, e clar ca exista o componenta de meteorosensibilitate in reumatism. Din nefericire, nu putem sa facem nimic in acest sens; poate doar sa ne mutam intr-o tara calda...
- Ce putem face pentru a preveni durerile reumatice in sezonul rece?
- Trebuie sa ne imbracam bine si sa stam cat mai mult timp la caldura, ceea ce nu inseamna ca nu mai iesim din casa. Atentie, in luna ianuarie avem multa zapada si gheata! Toti pacientii cu artroze au macar o articulatie intepenita, unii mai sunt si supraponderali, marea majoritate au si osteoporoza, in concluzie, trebuie sa fie foarte atenti cand ies din casa, pentru ca orice fel de cazatura pe gheata le agraveaza situatia. Ar fi bine sa poarte incaltaminte adecvata - calduroasa si confortabila, cu talpi care nu aluneca pe gheata. Daca avem osteoporoza, ne mai rupem si vreun os... Orice cazatura este periculoasa pentru o articulatie deja afectata, pentru ca intotdeauna ne sprijinim reflex in cadere - in genunchi, in sold, in cot si mai ales in pumni, de unde si cea mai frecventa fractura, cea la nivelul radiusului.
- Au bolnavii de reumatism sanse reale de vindecare?
- Fiind vorba de o boala cronica si degenerativa, nu mai putem repara stricaciunile dintr-o articulatie, odata ce ele sunt produse. Noi, medicii, trebuie sa aflam exact in ce categorie de boala reumatologica se incadreaza pacientul (reumatism inflamator sau artroza degenerativa), pentru a-i recomanda un tratament individualizat. Ideal este sa ajunga la un specialist intr-o faza a bolii care nu impune tratamente chirurgicale. Majoritatea bolilor reumatice se trateaza de cele mai multe ori cu mare succes. Exista multe boli diferite care pot avea aceleasi manifestari. De aceea, pacientii au nevoie de un medic specialist. Odata pus diagnosticul, trebuie sa urmeze tratamentul recomandat. Si in acest caz, automedicatia este o adevarata nenorocire. Nu este bine sa ne tratam de la televizor sau la sfatul vecinei de palier, pentru ca ei i-a facut bine un anumit produs... Medicul specialist stie, in momentul in care are diagnosticul, incotro sa indrume pacientul, daca ramane in grija reumatologului, daca are nevoie de un ortoped, de un medic de recuperare medicala sau de tratament complementar in statiuni. In cazul reumatismului putem vorbi de o colaborare foarte stransa intre mai multe ramuri medicale, mai multi specialisti care incearca sa limiteze efectele nefaste ale acestei afectiuni. Daca este boala inflamatorie, pacientul ramane in ingrijirea mea, ca reumatolog. Daca este vorba despre o boala artrozica, il vad in continuare impreuna cu medicul de recuperare, care se ocupa de fizioterapie si kinetoterapie. Daca afectiunea este intr-un stadiu mai avansat, pacientul ajunge la ortoped sau la neurochirurg. Asadar, pentru fiecare faza a bolii exista solutii. Important este ca pacientii sa nu lase reumatismul sa-si faca de cap si sa vina la control inca de la aparitia primelor dureri, avand astfel sanse mult mai mari de vindecare rapida!
D-na dr. SIMONA CARAIOLA poate fi contactata la Clinica BIO-MEDICA - Calea Floreasca nr. 111-113, Sector 1, Bucuresti sau la Spitalul Colentina - Soseaua Stefan cel Mare nr. 19-21, Sector 2, Bucuresti, Corp B, etaj 2, Sectia Medicina Interna III.
Bibliografie: Asul Verde, nr. 125 (2015). Foto: www.exploremedicinetv.ro
Eritemul nodos este definit, asemanator eritemului polimorf, cu care de altminteri se poale uneori asocia, ca un sindrom de cauza complexa, avand probabil un mecanism de hipersensibilitate vasculara. Unii specialisti il considera, in consecinta, ca expresie a unei vascularite alergice acute.
Eritemul nodos se intalneste la toate varstele, cu maximum de incidenta intre 20 si 30 de ani. La copii, eritemul nodos apare adesea in legatura cu o tuberculoza, mai ales la copiii tuberculosi care au ingerat sulfamide sau in legatura cu focare de infectie streptococica, dar in multe cazuri nu poate fi decelata o cauza precisa. S-a observat o oarecare tendinta a incidentei sezoniere, fiind mai frecvent observat in prima jumatate a anului.
Simptomele eritemului nodos
Eritemul nodos este precedat, de obicei, de o perioada prodromala cu febra, artralgii (prezente la peste 50% din cazuri), cel mai adesea la nivelul articulatiilor genunchilor, avand de obicei un caracter tranzitoriu.
Leziunile cutanate, localizate pe gambe, genunchi si, mai rar, pe coapse, insotite de ascensiune termica (37-39°) si stare de disconfort, se instaleaza relativ repede; eruptia consta intr-un numar de 5-10 sau mai multe nodozitati dermohipodermice cu diametre de cativa centimetri, prost conturate, dureroase, calde, cu tegumentul supraiacent roz sau rosu. Fenomenele se instaleaza, de cele mai multe ori, in 7-10 zile si regreseaza spontan in aproximativ 3 saptamani, dupa ce culoarea rosie a tegumentului a virat in vanata-purpurie, apoi galbuie-verde.
Adesea se intalnesc forme care se indeparteaza mai mult sau mai putin de la evolutia obisnuita, cu leziuni mai intinse, uneori cu extindere periferica si tintire centrala, sau forme cu evolutie mai prelungita - prin puseuri subintrante sau succesive.
Recidivele sunt posibile - dupa intervale de timp variabile, dar sunt foarte rare.
In multe din cazuri, se constata si manifestari sistemice: V.S.H. crescuta, cresterea alfa2- globulinelor; ASLO sunt crescute in cazurile ce insotesc focarele streptococice; IDR la tuberculina sau PPD este pozitiva.
Dupa regresia leziunilor, pot persista artralgiile si un edem moderat al gambelor.
Tabloul histologic al eritemului nodos
Tabloul histologic al eritemului nodos este nespecific si consta dintr-un infiltrat dermic si hipodermic, initial cu predominanta polinuclearelor neutrofile si putine elemente histiocitare, limfocitare si eozinofile, la care se adauga si o cantitate de eritrocite extravazate. Curand, polinuclearele tind sa dispara, facand joc unui infiltrat mixt limfohistiocitar si plasmocitar care, la nivelul hipodermului, contine si celule gigante.
Vasele dermice si hipodermice sunt alterate, prezentand un endoteliu ingrosat, fara degenerescenta fibrinoida a peretilor si fara tromboze, ca in vasculitele nodulare dermice sau hipodermice subacute.
Tratamentul eritemului nodos
Medicatia eritemului nodos este patogenica si simptomatica, ea constand in corticosteroizi in doze medii si/sau antiinflamatorii nesteroidice: aspirina, fenilbutazona, Brufen si antipaludice de sinteza.
Pitiriazisul rozat Gibert este o dermatoza eritematoscuamoasa cu caracter eruptiv, a carei origine si mecanism sunt inca insuficient elucidate.
Pitiriazisul rozat Gibert afecteaza copiii peste varsta de doi ani si adultii tineri. Multa vreme a fost considerata ca fiind de natura infectioasa, datorita unor cazuri aparute in conditii care sugerau caracterul epidemic si faptul ca, uneori, afectiunea evolueaza spontan spre vindecare, leziunile stergandu-se in aproximativ 6-8 saptamani.
Procesiunea eruptiei de catre o placa primara, care ar putea reprezenta locul de inoculare, a constituit un alt argument in favoarea ipotezei infectioase.
Agentul patogen, banuit a fi transmis prin intermediul intepaturilor unor insecte, nu a fost inca demonstrat; astfel, toate investigatiile in directia izolarii unui streptococ, spirochete, rickettsii sau virus, in particular un picornavirus, au ramas fara rezultat.
In ce ne priveste, inclinam sa interpretam eruptia ca o simpla varietate de eczematide pitiriaziforme si anume cu acelea care apar in conditiile absentei unui focar primar infectios cutanat (intertrigo microbian, candidozic sau mixt, eczema de origine microbiana, chimica etc.) sau a unui focar criptic evident (amigdalite, vegetatii adenoide etc.). Foarte adesea, la bolnavii cu pitiriazis rozat Gibert, ca si la aceia cu eczematide pitiriaziforme care apar in conditiile mai sus-mentionate, se constata tulburari digestive cronice, traduse frecvent printr-o constipatie cronica.
Simptomele pitiriazisului rozat Gibert
Debutul se face in 80% din cazuri printr-o pata eritematoasa, care ajunge in cateva zile la dimensiunile de 3-5 cm diametru, ubicvitar situata, dar mai ales pe trunchi, constituind placa sau medalionul „mama”. Aceasta este urmata, la 5-15 zile, de o eruptie de leziuni similare, diseminate pe trunchi, radacinile membrelor, gat, mai rar fata, care insa se opresc la dimensiuni ceva mai reduse (1-3 cm diametru). Dupa cateva zile, leziunile devin scuamoase in centrul lor; scuamele centrale dispar ulterior lasand o suprafata roza-galbuie, cu epidermul aparent subtiat si plisabil, descuamatia persistand la periferie.
Leziunile sunt rareori pruriginoase. Uneori, ele devin papuloveziculoase, eczematoide si pruriginoase. Dupa disparitia lor raman pete hiper-, dar mai ales hipocrome.
Evolutia pitiriazisului rozat Gibert
Este de durata foarte variabila: de la 2-3 saptamani la cateva luni, uneori si mai mult, eruptia remaniindu-se continuu.
Se cunosc cazuri cu eruptii localizate la o anume regiune si cu elemente putine la numar (de exemplu in regiunea fetei, gatului). De obicei, afectiunea nu recidiveaza.
Tratamentul pitiriazisului rozat Gibert
Consta in corectarea tulburarilor digestive, dieta alimentara cu diminuarea alimentelor conservate si condimentate, administrarea de chimioterapice, ce vizeaza reechilibrarea florei intestinale tulburate (Vioform, Mexaform, Saprosan etc.), dar cel mai operativ ramane tratamentul simptomatic - patogenic: corticoterapie in doze medii, dar suficient de prelungite, pentru a se preveni recaderile, relativ frecvente, dupa un astfel de tratament.
Multi specialisti, in ideea vindecarii spontane in 3-6 saptamani, se limiteaza la un tratament local constand in: mixturi continand acid salicilic si rezorcina 1-3% si hidrocortizon 1-2%, creme cu hidrocortizon 1-2%. Unii specialisti recomanda iradiatii cu ultraviolete artificiale.