Medicină informativă

Lupusul eritematos

Considerata ca o afectiune de granita, lupusul eritematos sau „boala lupica”, dupa o terminologie mai cuprinzatoare, intereseaza in masura egala pe dermatolog, pediatru, reumatolog, internist, generalist si altii.

Actualmente, problema cea mai controversata asupra naturii diferitelor forme ale bolii lupice pare sa fie rezolvata, marea majoritate a specialistilor subscriind la conceptia unicista.

Pentru unicitatea celor doua forme esentiale: lupus eritematos cronic si lupus eritematos acut sistemic, la care unii specialisti adauga o a 3-a - lupusul eritematos subacut, exista o serie de argumente de ordin clinic si mai ales imunobiologic:

• Existenta unui procent de aproximativ 2% de cazuri, de transformare a unui lupus eritematos cronic in unul acut. Dupa unii specialisti, procentul ar fi mai ridicat - 5%, iar dupa altii riscul de transformare ar fi si mai mare, daca se ia in consideratie prezenta, la bolnavii cu lupus eritematos cronic, intr-un procent de peste 50%, a unor modificari imunobiologice caracteristice celor cu lupus eritematos acut.
• Pacientii cu lupus eritematos acut prezinta adesea leziuni de debut asemanatoare celor din lupusul eritematos cronic, iar in cursul evolutiei celui dintai survin frecvent leziuni cutanate identice clinic si histologic cu acelea din lupusul eritematos cronic.
• Unele manifestari clinice ca: tulburarile de circulatie periferica, eritemul pernio sau fenomenul Raynaud, ca si durerile articulare reumatoide sunt prezente in ambele forme, desi unele din ele (durerile articulare) sunt mult mai frecvente, dar nu obligatorii, in forma acuta.
• O serie de modificari imunologice, biochimice si hematologice sunt comune ambelor forme (cresterea serumglobulinelor, prezenta celulelor L.E. - 1,7-2% - in forma cronica), factorul antinuclear (in aproximativ 30% in lupusul eritematos cronic), autoanticorpi precipitanti, pozitivitatea testului pentru factorul reumatoid, testul Coombs direct pozitiv, leucopenia...
• Comportamentul asemanator prin „rejet”, in cele doua forme, fata de autogrefe.

Exista insa si o serie de trasaturi imunologice, dar in particular clinice si genetice, care deosebesc cele doua forme. Aceste diferente de ordin genetic ar explica, dupa unii, raritatea cazurilor de lupus eritematos cronic transformate in lupus eritematos acut (aproximativ 3-5%), transformarea tinand de impactul factorilor inconjuratori (medicamente, infectii virale sau bacteriene, radiatii ultraviolete si stres).

Foto: www.divahair.ro