Pitiriazis rozat Gibert: simptome, evolutie, tratament
- Bolile de piele -
Pitiriazisul rozat Gibert afecteaza copiii peste varsta de doi ani si adultii tineri. Multa vreme a fost considerata ca fiind de natura infectioasa, datorita unor cazuri aparute in conditii care sugerau caracterul epidemic si faptul ca, uneori, afectiunea evolueaza spontan spre vindecare, leziunile stergandu-se in aproximativ 6-8 saptamani.
Procesiunea eruptiei de catre o placa primara, care ar putea reprezenta locul de inoculare, a constituit un alt argument in favoarea ipotezei infectioase.
Agentul patogen, banuit a fi transmis prin intermediul intepaturilor unor insecte, nu a fost inca demonstrat; astfel, toate investigatiile in directia izolarii unui streptococ, spirochete, rickettsii sau virus, in particular un picornavirus, au ramas fara rezultat.
In ce ne priveste, inclinam sa interpretam eruptia ca o simpla varietate de eczematide pitiriaziforme si anume cu acelea care apar in conditiile absentei unui focar primar infectios cutanat (intertrigo microbian, candidozic sau mixt, eczema de origine microbiana, chimica etc.) sau a unui focar criptic evident (amigdalite, vegetatii adenoide etc.). Foarte adesea, la bolnavii cu pitiriazis rozat Gibert, ca si la aceia cu eczematide pitiriaziforme care apar in conditiile mai sus-mentionate, se constata tulburari digestive cronice, traduse frecvent printr-o constipatie cronica.
Simptomele pitiriazisului rozat Gibert
Debutul se face in 80% din cazuri printr-o pata eritematoasa, care ajunge in cateva zile la dimensiunile de 3-5 cm diametru, ubicvitar situata, dar mai ales pe trunchi, constituind placa sau medalionul „mama”. Aceasta este urmata, la 5-15 zile, de o eruptie de leziuni similare, diseminate pe trunchi, radacinile membrelor, gat, mai rar fata, care insa se opresc la dimensiuni ceva mai reduse (1-3 cm diametru). Dupa cateva zile, leziunile devin scuamoase in centrul lor; scuamele centrale dispar ulterior lasand o suprafata roza-galbuie, cu epidermul aparent subtiat si plisabil, descuamatia persistand la periferie.Leziunile sunt rareori pruriginoase. Uneori, ele devin papuloveziculoase, eczematoide si pruriginoase. Dupa disparitia lor raman pete hiper-, dar mai ales hipocrome.
Evolutia pitiriazisului rozat Gibert
Este de durata foarte variabila: de la 2-3 saptamani la cateva luni, uneori si mai mult, eruptia remaniindu-se continuu.Se cunosc cazuri cu eruptii localizate la o anume regiune si cu elemente putine la numar (de exemplu in regiunea fetei, gatului). De obicei, afectiunea nu recidiveaza.
Tratamentul pitiriazisului rozat Gibert
Consta in corectarea tulburarilor digestive, dieta alimentara cu diminuarea alimentelor conservate si condimentate, administrarea de chimioterapice, ce vizeaza reechilibrarea florei intestinale tulburate (Vioform, Mexaform, Saprosan etc.), dar cel mai operativ ramane tratamentul simptomatic - patogenic: corticoterapie in doze medii, dar suficient de prelungite, pentru a se preveni recaderile, relativ frecvente, dupa un astfel de tratament.Multi specialisti, in ideea vindecarii spontane in 3-6 saptamani, se limiteaza la un tratament local constand in: mixturi continand acid salicilic si rezorcina 1-3% si hidrocortizon 1-2%, creme cu hidrocortizon 1-2%. Unii specialisti recomanda iradiatii cu ultraviolete artificiale.
Foto: www.ymed.ro
