Ce este fibrilatia atriala?
Simptomele fibrilatiei atriale
In formele cu contractii ventriculare de frecventa normala pot lipsi, astfel incat bolnavul nu se sesizeaza; in cele tahicardice apar curand semne de insuficienta cardiaca stanga:- dispnee de efort, in cazuri avansate si de repaus;
- ameteli, uneori stari lipotimice;
- palpitatii, dureri precordiale;
- somn tulburat, cu accese de sufocare (astm cardiac);
- la auscultatie: zgomote cardiace neregulate, fara raport intre lungimea pauzei si intensitatea lor;
- efortul accentueaza neregularitatea zgomotelor cardiace (in extrasistolie ritmul devine mai regulat);
- nu toate sistolele ventriculare se transmit la puls, unele nu pot deschide valvulele sigmoide, asa ca numarul lor la cord este mai mare decat cel obtinut la numaratoarea pulsului radial sau carotidian;
- tensiunea arteriala este mai greu de stabilit; ea difera de la o revolutie cardiaca la alta, fiind in functie de intensitatea contractiei si de trecerea undei sanguine la periferie.
Diagnosticul fibrilatiei atriale
Diagnosticul de certitudine se stabileste prin electrocardiograma (ECG) care arata disparitia undei P (corespunzatoare sistolei atriale) si inlocuirea ei prin mici oscilatii inegale si neregulate (corespunzatoare unor fasciculatii a miocardului atrial, ineficiente functional) numite unde f; complexele ventriculare sunt variabile si inegal distantate.Fibrilatia atriala se poate complica cu embolia in arterele cerebrala, splenica, mezenterica, renala (predominant de partea stanga) sau membre si cu insuficienta cardiaca. Embolia porneste din trombul atrial format din cauza stazei si a leziunilor endocardului local.
Insuficienta cardiaca este consecutiva scurtarii diastolei (mai ales in formele tahicardice) si dizarmoniei atrioventriculare. Ambele determinand scaderea debitului sistolic, marirea travaliului si epuizarea rezervelor energetice.
Tratamentul fibrilatiei atriale
Tratamentul urmareste evitarea celor doua complicatii grave enuntate si revenirea la un ritm sinuzal.1. In formele vechi si la batrani se combate numai tahicardia.
2. Defibrilarea medicamentoasa sau electrica se face in fibrilatiile mai recente si se insoteste de obicei cu terapia anticoagulanta, pentru evitarea emboliilor.
3. Terapia anticoagulanta are drept scop mentinerea timpului de protrombina la 20-25%. In aceste conditii se evita depunerea pe trombusul alb de elemente sanguine noi emboligene.
4. Defibrilarea electrica este metoda cea mai sigura, cu cele mai bune rezultate si minimum de riscuri, in special daca se asociaza cu anticoagulante care evita embolia de regularizare (la trecerea in ritm sinuzal si aparitia sistolelor atriale, care pot in acel moment sa arunce fragmentul emboligen in circulatie).
5. Suprimarea cafelelor sau a nicotinei, care sunt factori ajutatori sau chiar determinanti ai bolii.
6. Tratamentul etiologic suprima cauza fibrilatiei atriale. Comisurotomia in stenoza mitrala si suprimarea prin enucleare chirurgicala a unui adenom toxic tiroidian, urmate la nevoie de o defibrilare electrica aduce un ritm sinuzal definitiv si fara recidive.
