Medicină informativă

Diverticulul Meckel

In general, diverticulii sunt reprezentati de hernierile ce pot interesa in mod deosebit mucoasa tractului gastrointestinal, la toate nivelele sale, dar mai ales a intestinului gros, acolo unde musculatura sa dovedeste o rezistenta mai scazuta fata de actiunea unor factori ce intervin in determinarea lor.

Cu totul particular apare diverticulul Meckel, a carui origine este in stransa legatura cu evolutia embriologica anormala a canalului vitelin, prin persistenta lui dupa primele trei luni de viata intrauterina, cand, in conditii normale, ar fi trebuit sa se rezoarba in mod complet. Modul cum se intalneste cel mai ades aceasta anomalie cu caracter de persistenta partiala, este redat de diverticulul Meckel.

Persistenta totala a canalului vitelin, ca forma anatomo-clinica, se identifica cu fistula omfaloenterala, prin care continutul intestinal se poate scurge, daca anomalia este larga, primele manifestari devenind cunoscute dupa caderea cordonului ombilical. In unele cazuri, la nivelul orificiului ombilical, mucoasa intestinala se poate prolaba, prolapsul determinat constituindu-se ca o interventie de mare urgenta.

Diverticulul Meckel apare astfel ca o malformatie congenitala prin cauze mai putin cunoscute, a carei incidenta este apreciata intre 1,5, 2 si chiar 3% pentru intreaga populatie, formele manifeste fiind mai frecvent intalnite, aproximativ de 3 ori, la baieti decat la fete, 50 pana la 60% din cazurile manifeste inregistrandu-se in primii doi ani de viata.

Persistenta capatului intestinal al canalului vitelin, asa cum de obicei apare diverticulul Meckel, se aseamana cu un apendice, sau are o forma conica, cu o baza de implantare mai mare, fixata pe partea antimezenterica a ileonului, la o distanta intre 40-90 cm de valvula ileocecala. Varful diverticulului poate fi liber sau sa se continue printr-un cordon fibros, legat de cicatricea profunda a ombilicului.

In continutul sau, al carui lumen poate fi mai larg sau mai stramt, structura tesutului heterotropic intalnit in formele manifeste este dominata de tesutul mucoasei gastrice, jejunului si colonului alaturi de insulele de tesut pancreatic, cel al mucoasei duodenale fiind mult mai rar intalnit.

Cu toata incidenta destul de marcata a anomaliei, cazurile manifeste, cu semnificatie patologica, sunt totusi foarte rare, iar caracterul complicatiilor lor imbraca aspecte de mare gravitate, a unui abdomen acut, fie ca este vorba de manifestari ce evidentiaza o hemoragie intestinala, sau o obstructie intestinala prin volvulus sau de tipul unei invaginatii, fie ca aceasta simptomatologie este comuna peritonitei sau unei apendicite acute.

Tabloul clinic mai poate fi uneori exprimat si printr-un sindrom de varsaturi ciclice cu acetonemie.

Astfel, modalitatile prin care diverticulul Meckel se face cunoscut sunt variate, lipsite insa de o simptomatologie proprie prin care sa se permita precizarea diagnosticului lui inaintea interventiei chirurgicale.

Tratamentul formelor manifeste este strict chirurgical si, asa cum s-a mai aratat, cel mai ades prezinta un caracter de urgenta, determinat de posibilitatile prin care se complica.

Foto: www.oculusprim.md