Entorse
Patogenie
Mecanismul de producere este indirect, prin actiunea unor forte care solicita intr-un sens lateral, in hiperextensie, hiperflexie sau rotatii brutale, elementele de rezistenta biomecanica ale articulatiei.Rezultatul acestor agresiuni consta in leziuni ale ligamentelor extra- si intraarticulare precum si ale capsulei, mergand de la contuzie, distensie, rupere partiala sau totala si dezinsertie cu sau fara smulgere osoasa.
Functia de limitare sau de directionare a acestor formatiuni anatomice este deteriorata si apar grave tulburari de biomecanica articulara.
Fiziopatologie
Fiziopatologic, substratului anatomic lezional ii va corespunde instalarea unui sindrom functional asemanator unui proces inflamator aseptic. Ligamentele fiind deosebit de bine inervate, constituind adevarate organe senzoriale, atunci cand sunt lezate determina declansarea unor stimuli nocivi cu consecinte vasomotorii.Primul efect este cresterea metabolismului local, care determina hiperemia activa tradusa clinic prin roseata si caldura. Desi in hiperactivitate circulatorie, aportul de oxigen necesar desfasurarii activitatii de degradare metabolica pana la stadiul de bioxid de carbon, apa si uree nu poate fi asigurat la nivelul intensitatii noului metabolism local.
In aceste conditii, prin incompleta metabolizare a moleculelor de proteina, glucide si lipide, creste numarul metabolitilor intermediari si ca atare presiunea osmotica. Rezulta, datorita hipertoniei osmotice, o mobilizare de lichide in spatiul intercelular, tradusa clinic prin edem.
Al patrulea element al procesului inflamator din cadrul entorsei este reprezentat de durere, determinata de cresterea hidrogen-ionilor liberi ce provoaca o ridicare a aciditatii locale. Hiperaciditatea modifica permeabilitatea capilara, favorizeaza trecerea lichidelor in spatiul intercelular, determinand hemoconcentratie si cresterea vascozitatii sanguine. Vascozitatea sanguina crescuta, atonia capilara si secundar incetinirea circulatorie locala, duc ulterior la congestie pasiva cu acidoza, care accentueaza durerea si participa la producerea osteoporozei algice Sudeck-Leriche.
Disproportia observata deseori intre intensitatea mica a traumatismului si severitatea reactiei tesuturilor periarticulare cat si a articulatiei este explicata prin originea reflexa a acestor tulburari. Trebuie remarcat ca acelasi traumatism, actionand prin acelasi mecanism, fiind de aceeasi intensitate, provoaca la indivizi diferiti manifestari locale si generale diferite, determinate de reactivitatea individuala variata a sistemului nervos central.
Simptomatologie
Simptomul principal este durerea. Imediat dupa accident bolnavul acuza dureri foarte vii, care uneori devin repede suportabile si permit reluarea mersului, a muncii sau chiar a activitatii sportive. In mod progresiv apoi ea se accentueaza, ajunge in interval de cateva ore la paroxism, aparand localizarea punctelor de maxima durere.Articulatia afectata se plaseaza intr-o pozitie antalgica si se instaleaza o neputinta functionala aproape totala a respectivului segment de membru. O caracteristica a durerii in entorse este ca ea nu dispare la repaus.
In primele ore dupa accident membrul respectiv este mai palid si mai rece decat cel sanatos, dupa care zona articulara afectata devine calda, rosie si edematiata. Intreaga regiune articulara se tumefiaza, ingreunand examinarea, reliefurile periarticulare se sterg si de cele mai multe ori apar rapid, mai ales in marile articulatii, hemo- sau hidartroze caracterizate prin fluctuanta sau renitenta a fundurilor de sac sinoviale. Echimoza, mai ales la glezna, apare precoce.
La nivelul articulatiilor pot aparea miscari anormale determinate de ruperea unor ligamente importante, dar examinarea integritatii acestora fara o anestezie locala sau preferabil rahidiana sau generala, nu este recomandabila, fiind foarte dureroasa si, prin contractura de aparare, uneori neconcludenta.
In formele cu rupturi totale ale ligamentelor stabilizatoare, la nivelul marilor articulatii ale membrelor inferioare, datorita instabilitatii acestora, mersul si statica sunt grav compromise.
Diagnostic diferential
Diferentierea intre entorsa, luxatie si fractura sau asocierea acestora, este usoara cand fractura sau luxatia are semne de certitudine; altfel ea este destul de dificila.La orice caz considerat ca entorsa, examenul radiografic in mai multe incidente, sub anestezie, cu fortarea elementelor ligamentare care clinic sunt suspecte de a fi lezate, eventuala artrografie cu substanta de contrast, este obligatorie pentru a se putea elimina sau confirma asocierea altor afectiuni posttraumatice, care neglijate pot compromite cazul.
Tratament
Tratamentul unei entorse in general consta ca prima masura in repausul articulatiei respective, prin folosirea imobilizarii gipsate a articulatiei in pozitie fiziologica, pentru un interval variabil in functie de gravitatea leziunilor.Daca durerile sunt foarte mari, se poate recurge la infiltrarea in punctele de maxima durere, a unei cantitati de 20 ml xilina 1%, act ce are un dublu efect: inlaturarea durerii si interceptarea reflexelor nocive, dupa care se va proceda la imobilizare.
Este interzisa masarea regiunii, folosirea bailor calde sau mobilizarea pasiva a articulatiei. Este contraindicata evacuarea prin punctie a hemo-, hidartrozei.
In completarea tratamentului se pot folosi diversele procedee de electroterapie cu scop antiflogistic si antalgic.
In formele grave, cu rupturi ligamentare si instabilitate secundara articulara se indica tratamentul chirurgical, care urmareste restabilirea integritatii elementelor ligamentare si stabilizarea articulatiei.
La copii entorsele sunt foarte rar intalnite inainte de varsta de 7 ani, devenind relativ mai frecvente dupa varsta de 10 ani, o data cu cresterea activitatii sportive. Contrar adultului, localizarea cea mai frecventa este la nivelul cotului si degetelor. Simptomatologia este mult mai stearsa, durerea mai putin intensa, hemartroza si edemul minim, iar neputinta functionala redusa si de scurta durata.
Foto: www.peetornozelo.com.br
