Diagnosticul si tratamentul sifilisului la adulti
Sifilisul este o boala veneriana contagioasa care, la 3 saptamani de la contactul infectant, debuteaza la locul de patrundere a spirochetei (de regula, organele genitale) printr-un sancru de inoculare.
Cam la sapte zile dupa sancru, apare adenopatia satelita nesupurata. Aceasta este infatisarea mai frecvent intalnita a sancrului sifilitic, dar el poate imbraca si alte aspecte: hipertrofie (proeminent si crustos); pitic (foarte contagios); ulceros (dureros) sau difteroid (la nivelul amigdalelor).
Netratat, sancrul sifilitic se vindeca in aproximativ 45 de zile. Intre timp, boala se generalizeaza, facand sa apara rozeola sifilitica: pete rozate, netede, nepruriginoase, care dureaza 2-3 saptamani (faza secundara); ulterior apar sifilidele papuloase, ulceroase, ectimatoase sau pigmentate: unele sifilide se manifesta ca un reticul superpigmentar cu localizare predilecta pentru gat si toracele superior („colierul lui Venus”).
De cele mai multe ori, sifilidele cutanate se insotesc de eroziuni sau ulceratii nedureroase, foarte contagioase (placile mucoase) localizate in gura sau pe mucoasa genitala. In aceasta perioada secundara a luesului, manifestarile viscerale sunt rare si benigne: icter, albuminurie, artrite, leziuni oculare, epididimita etc.
Sifilisul tertiar se instaleaza dupa 3-12 ani de la infectie si se traduce prin leziuni profunde distructive localizate tegumentar sau pe mucoase (gome, tuberculi, alceratii, glosita) si visceral (atingere a organelor interne si sistemului nervos).
Diagnostic diferential...
In stadiul sancrului primar se practica ultramicroscopia serozitatii care acopera sancrul; ulterior R.B.W. In luesul tertiar sau dupa terminarea tratamentului examenul lichidului cefalorahidian este obligatoriu.
Numarul elementelor peste 3-5 limfocite/mm3 este considerat patologic. Daca elementele sunt constituite din limfocite si mononucleare mijlocii, prognosticul este mai benign decat in cazul cand elementele prezente sunt plasmocite.
Reactia benzoe coloidal arata floculare in primele 5 tuburi in sifilisul nervos, iar extinderea spre dreapta pledeaza pentru P.G.P.
Diagnosticul paraclinic...
Polimorfismul clinic al sancrului tare pune probleme de diagnostic diferential cu herpesul; balanita eroziva; sancrul limfogranulomatos; eroziunile traumatice; ulceratiile fuzospirilare; aftele genitale.
Rozeola sifilitica trebuie deosebita de: urticarie; pitiriazis rozat Gibert; eczematidele; rujeola; toxidermiile medicamentoase; iar sifilidele pot fi confundate cu: acneea; varicelul; herpesul; ectima; lichenul plan; parapsoriazis in picatura; melanodermia; vegetatii veneriene. Gomele pot fi luate drept un eritem nodos sau indurat Bazin, un lipom, lupus tuberculos.
Tratamentul sifilisului la adulti...
Medicatia de electie a luesului este penicilina: penicilina G 600-800 000 u.i./zi timp de 10 zile (6-12 milioane u.i., doza totala pentru o cura). In sifilisul primar seronegativ doua cure de penicilina (prima de 12 milioane u.i. si a doua de 6 milioane u.i., asociate cu cate o serie de 15 injectii de bismut) sunt suficiente.
In celelalte forme de lues a adultului se recomanda 4 cure de penicilina, asociate si ele cu seriile de bismut, dupa care se continua cu inca 4 cure, numai de bismut (15 injectii pentru o cura).
In formele intolerante la penicilina se poate face apel la tetraciclina (1-2 g/zi, timp de 20-30 zile pentru o cura).
Foto: www.evz.ro
