Fracturile coloanei vertebrale
O data cu intensificarea circulatiei rutiere, a mecanizarii muncii si a practicarii sportului, afectarea traumatica a coloanei inregistreaza o crestere substantiala. Fracturile coloanei pot interesa orice element vertebral si la oricare nivel, dar unele fracturi (a apofizelor transverse) nu influenteaza biomecanica acestui complicat sistem, in timp ce altele (fractura corpului vertebral, a arcului posterior) duc la instabilitate si la aparitia unor complicatii grave, chiar mortale.
Ele reprezinta aproximativ 8% din totalul fracturilor, localizarea cea mai frecventa fiind la nivelul zonelor de maxima mobilitate si anume la nivelul coloanei cervicale si dorso-lombare. La nivelul vertebrei localizarea intereseaza in ordinea frecventei: corpul vertebral, arcul posterior, apofiza transversa si mai rar spinoasa. Statistic domina se#ul masculin si varsta adulta.
In general se produce ca urmare a marilor accidente sau catastrofe naturale. Cauzele pot fi: caderi de la inaltime, surpari de teren, accidente de circulatie rutiera sau aeriana. De asemenea proiectarea violenta a corpului pe un obstacol (lovirea in cap la o plonjare in apa putin adanca) sau frangerea corpului pe un alt corp dur (caderea gimnastului pe spate, pe barna) pot provoca o fractura de coloana.
Lipsa unui traumatism major nu este un argument impotriva unei fracturi de coloana. Uneori este suficient un accident minor, ca lovirea capului in tavanul masinii sau apasarea brusca pe umeri, dar pe o coloana suferinda (tumori, osteoporoza senila) ca fractura sa se produca.
In general, fractura coloanei se produce prin hiperflexie (prabusirea galeriei in mina, cadere in cap, impactul automobilului in mers din fata), hiperextensie (lovirea autoturismului care stationeaza, din spate) sau presiune violenta si brusca in sens vertical pe o coloana relativ rigida (cadere in picioare, fractura parasutistului).
Prin deplasarile care au loc se produc adevarate forfecari intervertebrale, care au ca efect comprimarea, strivirea sau sectionarea continutului canalului medular. Radacinile nervoase pot fi si ele rupte, contuzionate, elongate sau comprimate la nivelul gaurilor de conjugare. Frecventa leziunilor neurologice este destul de mare (17-40% din fracturile coloanei).
Va recomandam sa cititi si: Fizioterapie pentru coloana vertebrala
Simptomatologie
Simptomatologia este aceeasi in mare, indiferent de localizare, fiecare forma clinica avand insa unele semne particulare. Istoricul accidentului si semnele majore indruma usor diagnosticul spre o leziune vertebrala simpla sau vertebro-medulara. Durerea este spontana si permanenta si bolnavul poate localiza cu precizie sediul ei, indicatie deosebit de pretioasa. Ea se accentueaza prin miscare si presiune digitala asupra apofizei spinoase sau transverse a vertebrei fracturate.Pentru examinarea zonelor dureroase, examinatorul introduce mana sub spatele bolnavului si urmareste coloana in lungul apofizelor spinoase, apasand moderat pe fiecare din ele, bolnavul acuzand durere la nivelul celei fracturate. Acest semn nu este de siguranta, dar el constituie un semnal de alarma. Niciodata nu se va cauta evidentierea durerii prin mobilizarea coloanei, aceasta putand provoca accidente foarte grave.
Deformarea locala poate apare sub forma unei gibozitati mediane ascutite (fractura unei vertebre) sau rotunde (fractura mai multor vertebre), prezenta ei impunand o imobilizare absoluta a bolnavului. La palpare, masele musculare paravertebrale sunt puternic contracturate.
Semnele nervoase complica deseori tabloul clinic. Gravitatea acestora nu este intotdeauna in raport direct proportional cu cea a leziunilor osoase, dislocari mari putand fi insotite de semne neurologice minore si invers. Schematic, tabloul neurologic poate fi al unui sindrom paralitic partial sau a unui sindrom de intrerupere. Acesta din urma se caracterizeaza prin paralizie flasca, cu abolirea reflexelor osteotendinoase sublezionale, abolirea sensibilitatii, paralizie a sfincterelor (retentie de urina si incontinenta de materii fecale).
In sindromul paralitic incomplet apar dureri de tip nevralgic, hipo- sau hiperestezii cutanate, pareze si paralizii localizate, diminuarea sau exagerarea reflexelor osteotendinoase, in functie de predominanta leziunilor radiculare sau medulare.
La politraumatizati cu fracturi multiple ale membrelor, unele din ele deschise, cu traumatisme cranio-cerebrale, examinarea coloanei vertebrale este obligatorie, fractura de coloana putand trece neobservata, fiind dominata de dramatismul altor leziuni.
Tratament
Primul ajutor la aceste fracturi se rezuma la imobilizarea accidentatului in pozitie culcata, transportul rapid si corect cu maxima urgenta la cea mai apropiata unitate sanitara.Este mai bine ca la cel mai mic semn de suspiciune a unei fracturi de coloana vertebrala, victima sa fie considerata ca un sigur purtator de fractura si asistat ca atare, decat sa se minimalizeze leziunea.
Transportul acestor accidentati cere o grija deosebita, el fiind primul act terapeutic si nu cel mai putin important. Examinarea lui la locul accidentului se va face orientativ, fiind intors cu delicatete din pozitia in care se afla si ridicat cu coloana dreapta de mai multe ajutoare deodata. Va fi asezat pe o targa obisnuita sau improvizata, tare, cu fata in jos (daca este vorba de o fractura toracala sau lombara) sau cu fata in sus (daca este o fractura cervicala).
In fractura cervicala se va imobiliza gatul bolnavului cu ajutorul a doua suluri plasate de ambele parti ale capului si unul sub gat, iar daca prezinta si o fractura toraco-lombara, se va aseza sub salele lui o perna sau un sul prin care sa se realizeze reclinatia coloanei. Fractura fara leziune mielica va fi transportata la cel mai apropiat serviciu de traumatologie, iar cea mielica la serviciu de neurochirurgie. Tratamentul este pur de specialitate, uneori foarte complicat, totdeauna grevat de posibilitatea unor complicatii foarte grave.
Va recomandam sa cititi si: Interventii chirurgicale pe coloana vertebrala cu risc minim
Foto: www.ortopedchirurg.ro
