Medicină informativă

Tipuri de dispepsii

• Dispepsia esofagiana se caracterizeaza prin: disfagie, durere si senzatie de constrictie retrosternala, regurgitari. Examenul radioscopic cu substanta baritata, practicat in pozitie oblica, arata daca este vorba de esofagita sau diverticul esofagian. Eventual esofagoscopie, mai ales daca este suspectat un proces esofagian de natura neoplazica.
• Dispepsia gastrica se traduce prin: pirozis, regurgitari acide, senzatie de plenitudine epigastrica, balonari, eructatii. Daca acest sindrom se insoteste de o durere paraxifoidiana (eventual, cu iradieri precordiale si epigastrice), reflux esofagian, mai ales „la legatul siretului” si anemie, se suspecteaza o hernie hiatala pentru care se efectueaza o radiografie in pozitie Trendelenburg, care realizeaza in acest caz o imagine caracteristica.
  
  Aparitia sezoniera (primavara, toamna) a acestor tulburari dispeptice si exacerbarea lor dupa mesele principale ridica banuiala unei gastrite hipertrofice (stomacul sensibil) si mai ales a unui ulcer gastric. Daca aceasta dispepsie a survenit la un subiect in varsta, se insoteste de inapetenta si pierdere in greutate, trebuie evocata posibilitatea unul carcinom gastric. Examenul radiografic, probele secretorii, gastroscopia verifica diagnosticul.
  
  Radiologul, sensibilizat de internist, va trebui sa faca un examen atent al stomacului cu suspensie baritata in strat subtire, explorand portiune cu portiune si executand radiografii tintite in zonele unde cancerul apare mai frecvent (portiunea orizontala a micii curburi, antrul, unghiul gastric). Stergerea reliefului mucoasei, rigiditatea sunt semne radiologice care vor fi completate cu investigatiile endoscopica (fibroscopie cu biopsie tintita) si citologica (lavaj simplu sau lavaj dirijat cu o solutie care impiedica liza celulelor exfoliate), susceptibile sa asigure un diagnostic ferm in 90% din cazuri.
• Dispepsia duodenala consta in: apetit capricios, greturi de scurta durata, senzatie de foame dureroasa, balonari. Daca aceasta dispepsie are un orar fix (11 dimineata si 5 dupa amiaza, cu exacerbari sezoniere, trebuie suspectate de o boala ulceroasa si cautat cu incapatanare semnele radiografice, indirecte (incizura spastica, bulb intolerant etc.) sau directe de ulcer duodenal.
• Dispepsia intestinala imbraca, in mod schematic, unul din aceste doua tablouri: fermentativ sau de putrefactie. In dispepsia de fermentatie, bolnavul se plange de: meteorism, borborigme, inapetenta cu astenie, dureri abdominale difuze, eliminare de gaze putin mirositoare si diaree cu scaune acide.
  
  Examenul microscopic al scaunului dupa pranzul Schmidt pune in evidenta granule de amidon in numar mare, bacterii iodofile si uneori lamblii. Alteori, dispepsia intestinala ia un caracter de putrefactie ce se traduce prin: flatulenta, eliminare de gaze urat mirositoare si de scaune pastoase ori lichide, de culoare brun inchis, cu bule de gaze si un miros patrunzator de putrefactie. Scaunele au reactia alcalina, iar la examenul microscopic prezinta fibre musculare nedigerate („scaune de biftec”).
  
  In urina se pune adesea in evidenta prezenta indicanului. Alteori, examenul materiilor fecale arata ca e vorba fie de o dispepsie cu sapunuri, datorita incapacitatii intestinale de a absorbi lipidele, fie de un sindrom de malabsorbtie (lipodistrofie intestinala Whipple) provocat de inutilizarea complexa a grasimilor, hidrocarbonatelor ori proteinelor. Tranzitul intestinal baritat se dovedeste modificat, de obicei hiperkinetic. Examenul secretiei gastrice arata achilie in dispepsia intestinala gastrogena, iar cel coprologic al materiilor fecale poate descoperi prezenta unei verminoze.
• Dispepsia hepatoveziculara se intalneste mai frecvent la femei si se traduce prin: gust amar, intoleranta la grasimi si prajeli, balonare postalimentara tardiva, astenie; uneori se insoteste de dureri in spate sau umar. La tubajul duodenal minutat ori la colecistografie se poate depista existenta unei diskinezii veziculare sau unei lambliaze. Antecedentele de hepatita si probele de disproteinemie pot concura la stabilirea unui diagnostic de afectare a celulei hepatice.
• Dispepsia pancreatica se caracterizeaza prin: meteorism persistent, gust metalic, intoleranta fata de grasimi si glucide, astenie si pierdere in greutate. Aparitia unor diarei recidivante cu scaune abundente si pastoase intareste diagnosticul etiologic. Se incearca proba de incarcare cu lipide (unt) si dubla incarcare cu glucoza (diabet latent). Pe dozarea amilazuriei nu se poate conta, deoarece ea creste numai in puseurile acute de pancreatita.
• Dispepsia de origine nedigestiva poate fi intalnita in cursul unor insuficiente cardiace; a hipertensiunii arteriale; aterosclerozei; alergiei digestive la anumite alimente; intoxicatiei endogene (uremie) sau exogene (medicamente, alimente); sarcinii si nevrozelor.