Pierderile de constiinta de scurta durata
Cu alte cuvinte este vorba de vertijul provocat de afectarea sistemului acusticovestibular, cand bolnavul simte o senzatie falsa de deplasare a obiectelor din jur (cadere, dar cu luciditatea pastrata, nistagmus) sau de sindromul simpatic cervical posterior interesand ramurile arterei vertebrale (cervicartroza, cu dureri cervicale si cracmente). O emotie puternica poate de asemenea produce o cadere cu cataplexie, asa cum se intampla in cursul sindromului Gelineau, dar fara pierderea constiintei.
Dupa ce s-a stabilit ca este vorba intr-adevar de o pierdere de constiinta, incercam sa precizam daca a fost completa sau incompleta si daca s-a insotit de cadere.
Pierderea de constiinta completa dar neinsotita de cadere
Ea corespunde in general absentei epileptice. Survenind la copii sau adolescenti, absenta epileptica se traduce prin curmarea brusca - timp de cateva secunde - a vorbei sau actului in curs, perioada in care pierderea de constiinta este totala, fapt exprimat de altfel de imobilitatea in care ramane bolnavul, precum si de privirea lui absenta. Se repeta de mai multe ori in cursul unei zile, insotindu-se de o amnezie retrospectiva totala. E.E.G. practicata eventual dupa hiperpnee (examen care permite inregistrarea activitatii electrice spontane a neuronilor cortexului cerebral) sau stimulare luminoasa arata descarcari paroxistice le varfuri-unde (3 c/sec.) bilaterale, simetrice si sincrone.Pierderea de constiinta incompleta dar insotita de cadere
Se intalneste in mai multe situatii:- In lipotimie, mai frecventa la indivizii cu labilitate neurovegetativa si survenind de obicei in urma unui ortostatism prelungit in caldura sau atmosfera confinata, sau dupa o emotie, o manevra medicala (priza de sange). Anturajul remarca adesea paloarea bolnavului gata sa se prabuseasca, deoarece lipotimia este precedata de o stare de rau general, greu de definit (ameteala, senzatie de gol in creier, perdea in fata ochilor, zgomote in urechi) insotita de transpiratii, uneori de greata sau voma. Daca in aceasta stare, bolnavul nu a reusit sa iasa la aer sau sa se culce in pat ori sa se aseze pe un scaun, el face cativa pasi si cade brusc, fara insa sa se traumatizeze. Asa lesinat, ramane intins la pamant, inert. Pulsul este slab, tensiunea arteriala scazuta. Insa dupa cateva secunde de decubitus, subiectul se recoloreaza, isi recapata rapid constiinta, fara sa pastreze urma de dezorientare.
- Criza isterica apare si ea la femei tinere dar urmeaza de regula unui conflict afectiv, fiind precedata de o stare de agitatie dezordonata, cu strigate si tremuraturi. Caderea are loc treptat, nefiind de loc traumatizanta si se prelungeste destul de mult. La revenirea din asa-zisa stare de inconstienta, bolnava izbucneste intr-un plans caracteristic iar, daca este abil interogata, ea marturiseste ca pastreaza amintirea vaga a faptului ca a fost transportata, a preocuparilor anturajului ingrijorat, a celor discutate. Examenul obiectiv nu descopera nimic neurologic, decat cel mult tremuraturile fine ale pleoapelor, abolirea reflexului laringian, modificarile paradoxale de sensibilitate.
- Crizele fruste de hipoglicemie pot produce pierderi partiale de constiinta, insotite de cadere. Ele se caracterizeaza insa printr-un cortegiu de semne care le insotesc: senzatie de foame cu dureri epigastrice, transpiratii profuze, aparitia lor la un diabetic sub tratament ori la un gastrectomizat si departe de ora mesei. Dozarea glicemiei face diagnosticul.
- Crizele de epilepsie psihomotorie sunt responsabile de o anumita stare de obnubilare; aceasta se insoteste insa de halucinatii, EEG completeaza diagnosticul.
Pierderea de constiinta completa si insotita de cadere
Aceasta se datoreaza fie unei crize de epilepsie, fie unei sincope.- Criza de epilepsie este usor de diagnosticat, chiar daca medicul nu a asistat la desfasurarea ei. Prin intrebarile puse anturajului putem stabili ca aceasta s-a manifestat, dupa cadere, printr-o faza tonica, urmata de convulsii si relaxarea sfincterelor si ca s-a terminat cu faza stertoroasa, in care bolnavul si-a recapatat respiratia si a aparut o spuma sangerie la coltul gurii. Amnezia retrospectiva confirma diagnosticul. Chiar dupa terminarea crizei, EEG arata un traseu caracteristic: varfuri-unde, polivarfuri si polivarfuri-unde descarcandu-se paroxistic, bilateral si simetrice sau focale.
- Odata eliminata aceasta eventualitate, nu ramane de luat in considerare decat posibilitatea unei sincope. Un examen clinic complet, care sa comporte auscultatia inimii, controlul pulsului si al tensiunii, examenul fizic pulmonar si ulterior, electrocardiografic, poate indeparta prezenta unei sincope cardiace sau respiratorii. Datele circumstantiale, interogatoriul anturajului scot in evidenta conditiile care au condus aceasta lipotimie prelungita, veritabila sincopa emotiva sau reflexa: stare emotiva sau de teama, explorare medicala instrumentala, punctie pleurala, chinta de tuse (ictus laringian).
Alta cauza de aparitie a unei sincope la un subiect care nu prezinta nicio afectare cardiopulmonara este hipersensibilitatea sinusului carotidian. Sediul superficial al corpusculului carotidian pe fata laterala a gatului il poate expune la iritatie cu ocazia unei rotiri bruste a capului sau printr-o leziune vecinatate, inflamatoare, neoplazica, diverticul esofagian lori anevrism aortic (sincopa apare cu prilejul inghititului fortat). Ea se insoteste de hiperpnee, puls slab si uneori convulsii. In aceasta ultima eventualitate se recomanda practicarea unei EEG, care pune in evidenta undele lente caracteristice ischemiei cerebrale. Sincopele cardiace propriu-zise au in comun riscul de a expune bolnavul la o moarte subita determinata de o insuficienta hemodinamica prin ritm ineficace (bradicardie Adams-Stokes; bloc atrioventricular; fibrilatie paroxistica; tahicardie) sau de incapacitatea miocardului (obstructie coronariana; stenoza aortica). ECG contribuie la precizarea diagnosticului etiologic.
