Tipuri de stomatita
- Afectiuni ORL -
Interogatoriul, examenul clinic si investigatiile biologice sunt atunci necesare pentru obtinerea unui diagnostic etiologic, uneori de mare gravitate. Diferite forme clinice pot fi observate:
Stomatita eritematoasa...
Frecvent intalnita, mai ales la nivelul incisivilor, aceasta stomatita imbraca un caracter subacut sau cronic, tradus printr-o iritatie locala cu eritem si sangerari la contact. Acest eritem se poate insoti pe alocuri de o descuamare care da gingiei un aspect albicios opalin; de pete purpurice; de un edem al mucoasei jugale sau al limbii, care poarta amprenta dintilor. Stomatita eritematoasa poate fi datorita:
- unui enantem in cadrul unei boli infectocontagioase: rujeola, scarlatina etc.;
- unei deshidratari, care se manifesta de altfel si prin uscaciunea limbii (casexie);
- unei intolerante locale declansate de: proteza, rosu de buze;
- secundara unei cauze dentare locale: stomatita tartrica (se manifesta in puseuri subacute, cu gingivoragii, hiperplazie si ulceratii); stomatita cu parodontita sau prin malocluzie;
- unei carente vitaminice: PP (pelagra); C (scorbut) sau prin anemie sideropenica (sindromul Plummer-Vinson = stomatita eritematoasa cu disfagie).
De obicei, aceasta succede unui episod de stomatita eritematoasa in cursul careia manifestarile functionale incep a se accentua si se intovarasesc de semne generale (stare subfebrila). Local, pe fondul eritematos apar ulceratii de dimensiuni variabile, tumefiate dar fara induratie, inconjurate de un contur neregulat, zdrentuit si acoperite de depozite putride. Aceste ulceratii isi au sediul preferat la nivelul bordurii gingivale, pe care o erodeaza, dar se pot extinde la mucoasa jugala, la comisura buzelor, bolta palatina sau pilierii valului si antrena astfel o disfagie. Cauzele acestei stomatite ulceroase sunt diverse:
- Stomatite medicamentoase sau profesionale dupa tratament ori manipulari de mercur, bismut (au devenit exceptionale).
- Stomatita de cauza generala: nefrita azotemica; infectii urinare; diabet; casexie.
- Stomatita de cauza locala: secundare unei carii dentare netratate, unui granulom dentar, infectiilor radiculare oculte sau, in special, in cursul eruptiei dentare, mai ales a maselei de minte (aspect de accident acut cu febra, trismus, sialoree).
Se caracterizeaza prin ulceratii gingivale necrozate si acoperite de depozite difteroide, care se insotesc de un sindrom toxiinfectios, cu stare generala alterata, dureri vii, trismus, disfagie, sialoree, halena fetida. De regula, cauzele acestor stomatite ulceronecrotice sunt de ordin general si reclama o hemograma si un examen al florei locale, pentru stabilirea etiologiei, care poate fi:
- Mononucleoza infectioasa: stomatita se insoteste de adenomegalie (laterocervicala, angulomaxilara) dura, fara periadenita si de splenomegalie. Leucograma arata hiperleucocitoza cu mononucleoza (80%). Reactia Paul-Bunnel-Hanganutiu devine pozitiva din a 7-a zi de boala.
- Aplazia medulara este depistata pe baza hemo- si eventual a mielogramei (anemie normocitara cu numar scazut de reticulocite si aspect medular aplazic sau cu absenta eritroblastilor adulti).
- In leucozele acute, ulceratiile gingivale necrotice sunt mai rare; de obicei acestea dau hiperplazie gingivala cu purpura.
- O hemograma normala sau cu o neutrofilie moderata orienteaza catre o angina fuzospirilara (Vincent), de presupus din cauza adenopatiei unilaterale dureroase si confirmata de frotiul prelevat din ulceratii.
Diagnosticul naturii acestor stomatite este in general delicat, mai ales ca adesea ele sunt surprinse abia in stadiul de leziuni erozive; forma lor rotunda sau policiclica, prezenta unor aderente epiteliale care reprezinta vestigiile veziculobuloase, numarul mare al elementelor, caracterul lor dureros, confluenta si topografia lor (mucoasele gingivala, labiala, jugala, faringiana) sunt elemente care pledeaza pentru diagnosticul de stomatita veziculobuloasa. Discriminarea intre afectiunile veziculoase si cele buloase nu rezulta practic decat din aprecierea dimensiunilor lor, cele buloase fiind de dimensiuni mai mari.
- Stomatita herpetica se manifesta sub forma clinica de primoinfectie, la copiii in varsta de la 1 la 3 ani, traducandu-se printr-o stomatita cu eroziuni si ulceratii, adenopatie cervicala voluminoasa si dureroasa, disfagie si febra. Evolutia ei este, de regula, favorabila. La adult, aceasta stomatita debuteaza cu febra ridicata si disfagie, iar dupa 24-48 de ore apar buchetele de vezicule, care dispar repede, lasand in urma lor ulceratii superficiale, cu contur policiclic, acoperite cu depozite membranoase, de culoare brun-murdar. Ulceratiile se extind si la faringe si bolta palatina, stomatita asociindu-se cu o angina. Dureaza 8-10 zile si prezinta o contagiozitate familiala.
- Aftele izolate sunt ulceratii superficiale de intindere redusa, marginite de un lizereu eritematos si acoperite cu depozite aderente, de culoare galbena sau bruna; se insotesc de reactie ganglionara discreta. Putin numeroase, aceste elemente izolate sunt raspandite pe gingii, in varful limbii sau sub limba, pe mucoasa jugala si provoaca o senzatie dureroasa ca o arsura, care impiedica masticatia si vorbirea. Dureaza 4-8 zile, putandu-se insoti de unele tulburari digestive. Sunt puse in legatura cu o alergie (alimentara), cu menstruatia, unele cauze endocrine sau unele emotii.
- Stomatita aftoasa idiopatica este destul de rar intalnita si unii specialisti o atribuie contaminarii de la animal, in urma ingestiei de lapte nefiert. Aftele si ulceratiile mucoasei raspandite in intreaga gura apar concomitent cu febra si exantemul, localizat mai ales in zonele distale ale membrelor.
- Stomatita eritemoaftoida care insoteste eruptia dentara se observa la copii, intre 1 si 3 ani si se manifesta astfel: gingiile tumefiate sunt de culoare violacee, mai ales in jurul dintilor gata sa apara si prezinta ulceratii de marimea unui bob de mei. Aceleasi eroziuni sunt diseminate si pe fata dorsala a limbii, mucoasa jugala si a buzelor. Ganglionii, moderat tumefiati, sunt durerosi.
- Sindromul Behcet, de aparitie exceptionala, se traduce - pe langa ulceratii mucobucale si genitale - si prin artralgii, tulburari oculare si uneori si neurologice.
- Zona zoster isi dispune veziculele dupa o topografie caracteristica, interesand pe langa gingii si portiunile de tegument care corespund traiectului nervilor maxilar inferior sau superior.
- Stomatita toxoplasmozica, foarte rara si ea, asociaza aftelor, adenomegalia diseminata si dureroasa, febra si astenia. Confirmarea o face laboratorul: neutropenie cu mononucleoza; reactii serologice specifice.
- Dermatita polimorfa dureroasa recidivanta (boala Duh-ring-Brocq) debuteaza in 30% din cazuri cu eruptie buloasa la nivelul mucoaselor gingivala si bucala, insotita de leziuni cutanate polimorfe (urticarie, papule) si eozinofilie sanguina. Dureaza cateva saptamani si poate recidiva.
- Eritemul polimorf este precedat uneori de o stomatita buloasa, eroziva, care se extinde si la restul mucoaselor bucale si in care elementele sunt inconjurate de un halou eritematos. Insa prezenta eruptiei eritemobuloase, distribuita simetric si cu localizare predilecta pentru partile descoperite ale tegumentelor orienteaza diagnosticul.
- Pemfigusul poate debuta si el, uneori, cu eritem difuz si eroziuni postbuloase la nivelul mucoaselor bucala si gingivala. Afecteaza indivizi in varsta si ii este asociata eruptia buloasa diseminata pe intreg corpul. De cautat semnul Nikolski: tractiunea epidermei provoaca deco-P"ea ei. Evolutie infausta.
Este realizata de hipertrofia fibromucoasei gingivale pe o singura portiune (regiunea incisivilor sau a molarilor, mai ales) sau pe intreaga ei intindere, constituind un fel de fund de sac in jurul dintilor, pe care ii acopera in parte. Poate fi vorba de:
- O hiperplazie genetica familiala (rara).
- O stomatita toxica (mai ales dupa consum de medicamente).
- O stomatita in cursul unei hemopatii, de un diagnostic delicat mai ales atunci cand hiperplazia gingivala este unicul simptom al unei leucoze acute sau cronice, unei mononucleoze infectioase sau al unui granulom eozinofil. Hemograma si eventual mielograma orienteaza diagnosticul.
- O stomatita hiperplazica de natura endocrina. Este vorba in primul rand de stomatita femeii gravide, care debuteaza in luna a 3-a cu o gingivita eritematoasa, se hiperplaziaza la maximum in luna 5-a si se retrage spontan dupa nastere. In patogenia ei au fost incriminati: estrogenii sau carenta de vitamina C. Aspecte asemanatoare se pot intalni: in perioada de pubertate, in cursul diabetului, mixedemului sau dupa tratamente cu corticoizi.
- O gingivita hiperplazica este revelatoare uneori pentru prezenta unei parazitoze intestinale (tricocefal; anchilostoma; giardia). Se practica un examen parazitologic al materiilor fecale si cercetarea eozinofiliei sanguine.
