Medicină informativă

Edemul - in ce boli apare?

Edemul se defineste prin acumularea de lichide in tesutul conjunctiv subcutanat si se recunoaste prin aspectul exterior sau prin godeul format de presiunea digitala; in viscere este decelabil prin controlul repetat al greutatii corporale, iar in cavitatile seroase prin punctie.

Edemul reflecta disfunctia grava a microcirculatiei cu repercusiuni importante in metabolismul celular. Poate fi determinat de factori multipli: ruperea echilibrului dintre fortele capilare antagoniste prin cresterea presiunii hidrostatice si scaderea presiunii oncotice, avand ca rezultat degajarea apei fixate la proteinele plasmei si eliminarea ei in mediul interstitial; cresterea permeabilitatii endoteliului capilar; eliminarea proteinelor cu greutate moleculara mica si saracirea sangelui de aceste elemente osmoactive; scaderea CINa urinar si cresterea ionilor de sodiu in sange si consecutiv a volumului circulator; insuficienta capacitate de drenare a lichidului interstitial de catre sistemul limfatic; cresterea aldosteronului care elimina ionii de K si inhiba eliminarea de Na.

Edemul apare in boli cardiace, renale, hepatice, de nutritie si metabolice avand caractere deosebite in functie de factorii fiziopatologici specifici.

• Edemul cardiac se intalneste in insuficienta cardiaca dreapta sau globala; decliv, incepe la extremitatea distala a membrelor inferioare si se ridica treptat spre abdomen si torace; este de culoare violacee, rece, predomina in stanga si poate trece in cavitatile seroase constituind anasarca cu ascita sau hidrotorax. Edemul cardiac este cauzat de cresterea tensiunii diastolice, a sodiului sanguin si uneori a aldosteronului si de scaderea irigatiei renale.
• Edemul renal se poate intalni in toate bolile renale, dar mai frecvent in sindromul glomerulonefritic si nefrotic. In glomerulonefrita edemul apare cu precadere in regiunile cu tesut conjunctiv lax (pleoape, scrot, organe genitale), mai accentuat in cursul diminetii si disparand in cursul zilei; uneori insa se poate generaliza (nefrita-nefroza). Este determinat de tulburarile hidroelectrolitice si de capilarita glomerulotubulara generala. Tensiunea arteriala este crescuta, urina contine albumina in cantitate de 1-3 g‰, cilindri hialini, granulosi, hematii. In sange, creatinina, acidul uric si ureea crescute (retentie azotoasa). Sindromul nefrotic este caracterizat prin edeme albe, moi, usor depresibile si foarte voluminoase; este cauzat in esenta de pierderea proteinelor sanguine prin urina si prin lichidul de edem, precum si prin saracirea sangelui in albumine care retransfixeaza apa in timp ce fibrinogenul, β-lipoproteinele si lipidele sunt crescute. In urina, albumina este mult crescuta - peste 3 g‰, sedimentul contine cilindri (grasosi, hialini, birefringenti). Urina este in cantitate mica (oligurie) cu densitate crescuta (peste 1030).
• Edemul carential, casectic si de foame se produce din cauza deficitului de aport si mai tarziu de sinteza a proteinelor. El poate avea o repartitie specifica, mai ales la copii, prin asimetria provocata de localizarea lui in jumatatea inferioara a corpului, in timp ce cea superioara ramane normala si fara infiltratie.
• Edemul prin pierdere de proteine se intalneste in enteropatia exsudativa, colita ulceroasa - care in afara de pierderea de proteine prin scaunele diareice, se asociaza cu o absorbtie intestinala deficitara - polipoza intestinala sau gastrica secretanta (boala Ménétrier), fistule limfatice si nefroze. Marimea edemelor este proportionala cu scaderea proteinelor plasmatice.
• Edemul venos, circumscris in segmentul irigat de vena obstruata, este asimetric, cald, de culoare violacee, insotit de pigmentarea pielii, uneori de dermite sau ulceratii. Survine in flebita si sechelele ei, varice, compresiuni venoase sau limfatice.
• Edemul alergic este dur, localizat la fata, in special la buze, se produce repede - vazand cu ochii - si se poate extinde; edemul laringian este o complicatie foarte grava din cauza pericolului de sufocare si necesita tratament de urgenta administrat imediat si intravenos.
• Edemul endocrin poate fi de origine ovariana, imbracand forma edemului premenstrual legat de scaderea raportului intre estrogeni si progestativi; se produce in regiunea maleolara, tibiala, pleoape; sanii si tiroida tumefiate, cresterea greutatii corporale; pare sa fie determinat de mai multi factori, in principal insa de excesul de adiuretina hipofizara, care produce retentia apei si de tireostimulina (care explica marirea tiroidei). Edemul mixedematos, dur, nu lasa godeu, este format prin infiltratii subcutanate de mucopolizaharide si acid condroitinsulfuric. Pielea este uscata, galbuie, limba hipertrofiata, lentoare psihica, metabolism bazal scazut, fixarea iodului radioactiv si iodemia scazute, iar colesterolul crescut.
• Edemul inflamator este cald, rosu, dureros, spontan si la atingere - si este provocat de un proces supurativ sau de limfangita.
• Lipedemul se produce din cauza dezvoltarii abundente a tesutului adipos care intretine, prin temperatura locala, retinerea apei in spatiul interstitial; este una din cauzele sindromului Pickwick, verificata prin faptul ca el dispare prin cura de slabire care topeste stratul adipos.
• Edemul din elefantiazis este cauzat de deficienta sistemului limfatic in functia de resorbtie. Poate fi datorat unei anomalii congenitale sau castigate (adenopatie bacilara sau canceroasa) sau filariozei (boala tropicala care afecteaza sistemul limfatic).
• Edemul iatrogen medicamentos apare dupa dezoxicorticosteron (ADC), dupa administrare necontrolata de cortizon sau aldosteron. Toate medicamentele din acest grup, alterand echilibrul apei si al electrolitilor, trebuie prescrise cu regim declorurat si cu adaos de potasiu; controlul greutatii corporale la 1-2 zile informeaza asupra demului inaparent.

Foto: sanatate.bzi.ro