La ce servesc visele si cum ne influenteaza ele viata de zi cu zi?
- Diverse -
Visele, aceste „cai regale catre inconstient”, cum le numea Freud, sunt - prin definitie - necontrolabile. Unele ne marcheaza pentru vreme indelungata, altele se evapora intr-o clipa, lasandu-ne o senzatie difuza si revenind, apoi, subit, sub forma de franturi sau repetandu-se cateva nopti la rand. Fabricate de creierul nostru, care „macina” intruna, zi si noapte, aceste filme personale pastreaza, inca, o mare doza de mister. Dar stiati ca ele pot fi „cultivate”, pentru a ne „hrani”, in continuare, zilele? Iata cateva raspunsuri la intrebari care va framanta, fara indoiala, de multa vreme si pe care, cu siguranta, sunteti dornici sa le aflati.
Ne petrecem noptile visand?
„Visam aproximativ 100 de minute pe noapte, adica o ora si 40 de minute din cele opt ore de somn”, spun specialistii in vise. Ceea ce raportat la viata inseamna, oricum, intre 5 si 7 ani. Aceasta productie de imagini mentale are loc in faza de somn paradoxal, numita astfel, pentru ca desi este caracterizata de o disparitie a tonusului muscular (si, deci, de o cvasi-paralizie a corpului), activitatea cerebrala, in schimb, seamana foarte bine cu cea din starea de trezie. O demonstreaza miscarile rapide ale ochilor din spatele pleoapelor. Astfel ca circa o data la 90 de minute (cat dureaza un ciclu de somn) noi traim in plina aventura nocturna, fara sa miscam macar un deget! Din fericire, poate...
La ce serveste aceasta, mai exact?
Visul este un proces natural, indispensabil echilibrului psihic, chiar daca, necunoscandu-i functia „stiintific” definita, el isi mai pastreaza doza lui de mister. In orice caz, aceasta activitate ar putea servi la transformarea memoriei de durata scurta in memorie de durata lunga, la trierea informatiilor primite pe parcursul zilei, la usurarea transferurilor de informatii intre cele doua emisfere cerebrale. Nu spunem, aflati in fata unei situatii delicate, ca „noaptea e un sfetnic bun”? Si activitatii neurobiologilor i se adauga cea a psihanalistilor, pentru ca a visa inseamna a deschide larg poarta inconstientului...
Ne influenteaza visele viata de zi cu zi?
Cu siguranta! Un simplu vis placut este suficient ca sa ne trezim dimineata binedispusi. Iar un cosmar oribil, pentru a ne trezi „mustind” de angoasa si indispozitie. Din fericire si contrariul este adevarat - si dispozitia noastra ne poate conditiona activitatea onirica. Visele noastre influenteaza cursul vietii cotidiene, asa cum aceasta, la randul ei, influenteaza continutul viselor!
Este adevarat ca unii oameni nu viseaza?
Nu! Toata lumea viseaza in fiecare noapte. Cei care cred ca nu viseaza, pur si simplu, nu tin minte visele. Este o diferenta.
Activitatea onirica este aceeasi la toate varstele?
Imbatranind, ne amintim mai greu visele, dar asta nu inseamna ca visam mai putin. Si copiii foarte mici viseaza, in primele luni de viata, somnul paradoxal este chiar mai lung (de doua ori!) ca la adulti. Deci, copiii sugari viseaza de doua ori mai mult decat oamenii mari? Se poate si nu ar fi de mirare, in acea perioada de dezvoltare importanta a creierului. In ce priveste continutul, acesta se „hraneste” din evenimentele zilei, dar si din evenimente mai indepartate, din faptele marcante de care ne aducem aminte sau din cele pe care le-am uitat. Asadar, visele bebelusilor sun compuse pesemne din lumini, din sunete, din culori si din imagini ma mult sau mai putin vagi.
Viseaza si animalele?
Somnul paradoxal este prezent la mamifere si la pasari. Studiati-va cainele sau pisica si veti vedea cum li se contracta muschii si cum li se rotesc ochii sub pleoape! Viseaza! Ce? O masa buna, cu siguranta. Cercetatorii au constatat la animale aceleasi unde cerebrale in timpul activitatilor indispensabile supravietuirii (explorarea teritoriului, statul la panda etc.) ca si in timpul activitatii onirice.
De ce declanseaza visele atatea emotii?
Una din caracteristicile visului este senzatia de real pe care ne-o transmite: il traim, il resimtim si de-aici reactiile, atat emotionale, cat si fiziologice (transpiratie, frisoane). Abia dupa ce ne trezim, constientizam faptul ca n-a fost decat un vis.
Ar trebui sa incercam sa ni le amintim?
Nu este obligatoriu. Doar un sfert din cei ce viseaza isi amintesc visele. Dar, totusi, in perioadele cand ne punem intrebari legate de noi insine, visele ne pot oferi niste piste de reflectie, cu conditia sa nu incercam sa traducem „mot a mot” semnificatia lor. Visele isi au partea lor de umbra...
Ce se intampla cu visele recurente?
„Un vis repetitiv neinteles este ca o scrisoare nedeschisa”, explica psihanalistii. Decriptarea lui poate fi, deci, utila, doar cu conditia de a o face „strat cu strat”, fara prescurtari pripite.
Si cu cosmarurile?
Aceste vise urate, populate cu monstri si drame, se termina printr-o trezire brutala si intr-o stare de angoasa, care in mod normal trece repede. Dar repetate, episoadele apasatoare pot scoate la iveala un stres, un traumatism legat de un eveniment neplacut, care merita a fi ascultat.
Cititi si: De unde vin cosmarurile?
Putem visa cu ochii deschisi?
Folosit adeseori in cadrul analizelor, visatul cu ochii deschisi este o „slabire” a spiritului, care pleaca in „vagabondaj”. Se produce in stare de relaxare si „reveria devine repede un fel de vis, in care persoana pierde controlul asupra propriului scenariu”. Si atunci, inconstientul se exprima liber.
Bibliografie: AS verde. Foto: adevarul.ro
