Medicină informativă

 

Inca nu demult, inceputul menopauzei era considerat ca fiind sfarsitul feminitatii, al vitalitatii, al eficientei profesionale. Astazi, sunt femei de 50 de ani si mai in varsta care ocupa posturi cu responsabilitate, sunt presedinti ale unor institutii importante, ministrii, femei de succes etc. si totusi, in viata lor a avut loc deja o schimbare esentiala. Au pasit intr-o etapa caracterizata de functionarea diferita a organismului, de aparitia unor simptome noi, care pot influenta major calitatea si durata vietii lor ulterioare.

Cum se manifesta menopauza?

Gradul schimbarilor tipice pentru menopauza, este resimtit diferit de la femeie la alta - incepand de la un disconfort minor, periodic si terminand cu simptome severe ale menopauzei, care ingreuneaza viata cotidiana. Menopauza se instaleaza in jurul varstei de 49 de ani, insa, pot aparea deviatii.

Menopauza este un proces care include 3 etape: premenopauza - cu o durata de 4-6 ani, perioada in care ciclul menstrual devine neregulat, scade productia de progesteron si estrogen, menopauza - cand se opreste definitiv menstruatia si postmenopauza - perioada de 2-6 ani, in care inceteaza complet activitatea ovariana. Din pacate, pentru un grup semnificativ de femei, tot acest proces presupune stari depresive, insomnii, migrene, iritabilitate, bufeuri, schimbari ale dispozitiei.

Tulburarile psihice si osteoporoza

In urma incetarii ciclului menstrual, apar si tulburari in sfera psihica. Cel mai adesea se observa o puternica instabilitate emotionala, o iritabilitate intensificata, slabirea memoriei, tulburari de concentrare si depresie. In aceasta perioada, eficienta fizica si mentala a femeilor este slabita, ceea ce ingreuneaza functionarea eficienta in viata casnica, sociala si profesionala.

In perioada menopauzei se accelereaza semnificativ procesul de decalcifiere a oaselor si apar afectiunile reumatice. Creste foarte mult pericolul imbolnavirii de osteoporoza. Organismul elimina mai mult calciu decat asimileaza, drept urmare masa si densitatea oaselor scad si acestea devin casante. Osteoporoza poate provoca dureri, cel mai adesea de coloana, solduri si genunchi, care ingreuneaza lucrul si deplasarea.

Solutii

Simptomele descrise, tipice pentru perioada de menopauza, sunt considerate drept un lucru natural, inevitabil si tranzitoriu. Medicina moderna poate combate si acest fenomen, cu ajutorul terapiei hormonale de substitutie, care consta in furnizarea de hormoni naturali similari sau identici cu cei produsi de ovare, respectiv prin utilizarea estrogenilor si progestogenilor naturali in doze minime eficiente. De obicei, in urma acestui tratament dispar bufeurile, este mai usor de controlat incontinenta urinara, trec tulburarile de indispozitie si insomnia, toate legate de menopauza.

Perioada minima de tratament de substitutie, suficient pentru a elimina simptomele precoce ale menopauzei (bufeuri, transpiratii nocturne, tulburari psihice) este de obicei de doi ani. In opinia majoritatii medicilor, pentru a preveni consecintele tarzii ale menopauzei - osteoporoza si ateroscleroza, este necesara utilizarea THS pe o perioada de minimum 5 ani.

Sa adaugam ca uneori terapia hormonala estrogenica implica anumite pericole (enumerate mai jos), pe care doar medicul le poate evalua in functie de caracterul individual al pacientului. O alta solutie care nu atrage riscuri, consta in utilizarea estrogenilor existenti in mod natural in anumite plante, de exemplu in soia, fitocompusi organici similari in actiune cu estrogenii si care poarta denumirea de fitoestrogeni. In farmacii sunt disponibile suplimente alimentare care contin substante recomandate in terapia menopauzei.

Climenum este un supliment alimentar cu efect benefic in urmatoarele cazuri:
→ in timpul menopauzei;
→ asupra bufeurilor;
→ asupra starilor de neliniste;
→ asupra sanatatii oaselor;
→ asupra sistemului nervos.

Modul de administrare Climenum Day&Night este urmatorul:
→ 1 comprimat Climenum Day dimineata;
→ 1 comprimat Climenum Night seara.

COMANDATI CLIMENUM


Bibliografie: Sanatatea A-Z. Foto: ladyhealthnet.com, www.catena.ro

 

Tusea este un simptom al iritarii terminatiilor nervoase din mucoasa cailor respiratorii. In cazul copiilor mici este intotdeauna ingrijoratoare, desi cauza se poate dovedi nepericuloasa. Nu trebuie neglijata, deoarece poate fi un simptom al bronsitei, pneumoniei sau al altei boli care necesita tratament! De aceea este important sa invatam sa recunoastem tipul si cauzele tusei.

Tusea uscata, seaca

Tusea uscata este cauzata, cel mai frecvent, de raceala, gripa sau de o infectie a tractului respirator inferior. Daca este insotita de simptome precum durere in gat, secretii nazale, este vorba de o raceala, care este de obicei virala.






Acest tip de tuse poate persista chiar si timp de o saptamana dupa insanatosire. In cazul in care copilul nu are febra si se simte bine in general, nu exista motive de ingrijorare, tusea va disparea de la sine.

Tusea umeda, expectoranta

Tusea umeda este insotita de o cantitate ridicata de secretii si mucus, produse in trahee, uneori si in bronhiile mai mari. Copilul incearca sa elimine aceste lichide prin tuse.

Tusea expectoranta poate indica o bronhiolita, care este cel mai adesea un rezultat al unei infectii virale. In special copilul mic respira cu un efort evident, are respiratia accelerata, insotita de gemete, din cauza blocarii bronhiolelor de catre epiteliul descuamat al membranei.

Tusea dupa boala

Tusea poate sa persiste timp de mai multe zile dupa o raceala sau gripa. Copilul este deja sanatos, insa tusea nu il lasa sa doarma, il oboseste noaptea si dimineata si se declanseaza la fiecare modificare de temperatura.

Mucoasa distrusa de virusi este deosebit de sensibila, motiv pentru care trebuie avut grija ca pe perioada de reconvalescenta, copilul sa nu aiba contact cu persoane bolnave, deoarece se poate infecta din nou.

Tusea magareasca, convulsiva

Acest tip de tuse este foarte obositoare, ataca in serii succesive, este uneori insotita de raguseala si este mai agresiva noaptea. O astfel de tuse indica o inflamatie a laringelui, copilul se sufoca, ii este greu sa traga aer in piept, la inspirare se aude un suierat (uneori chiar de la distanta).






Copilului ii fac bine inhalatiile, iesirea la aer curat. Atunci cand acest lucru nu ajuta, trebuie solicitat ajutor medical, mai ales in cazul bebelusilor pentru ca au cai respiratorii inguste, iar un edem minor poate duce la o dispnee grava cu consecinte periculoase.

Tusea alergica

Este tipica pentru alergia inhalatorie. Este precedata de stranut convulsiv si secretii nazale apoase abundente. In cazul in care copilul tuseste mai ales acasa, noaptea sau dimineata, probabil are o alergie la ceva din mediul inconjurator (acarieni, pene, mucegai, blana de animale).

Tusea alergica este de obicei uscata si superficiala, nu este insotita de alte simptome de infectie.

Tusea cronica

Are loc frecvent in casele fumatorilor, iar cauza acesteia este iritarea cailor respiratorii. Fumul paralizeaza cilii, a caror sarcina este indepartarea bacteriilor, a virusurilor si a corpurilor straine din mucoasa cailor respiratorii.

Copilul, care este un fumator pasiv, se imbolnaveste mult mai des, deoarece sistemul sau respirator, expus permanent la lupta cu fumul, este sensibil in fata virusurilor si a bacteriilor.

Sfaturi utile:

• Dati-i inainte de culcare un ceai de melisa - ar trebui sa il ajute in tusea uscata!
• Siropurile pentru copii disponibile in farmacii au in primul rand actiune expectoranta, ar trebui prin urmare sa fie utilizate exclusiv in tusea umeda.
• Umeziti aerul din camera copilului. Puneti pe calorifer prosoape umede, recipiente cu apa, folositi umidificatoare curatate bine!
• Umeziti gatul uscat - aveti grija sa bea portii mici de apa! In tusea umeda va fi de ajutor un ceai cu suc de zmeura sau lamaie, deoarece inlesneste expectorarea secretiei dense.
• Renuntati la fumat in prezenta copilului!
• In cazul tusei alergice, aspirati frecvent, schimbati lenjeria de pat!
• Utilizati comprese calde aplicate in zona gatului, sau unguente cu uleiuri esentiale pentru zona pieptului, cu rol de calmare a simptomelor!
• In starea inflamatorie a gatului, insotita de durere si dificultati la inghitire, pot fi utile acadelele disponibile in farmacie, ale caror ingrediente, pe langa proprietatile bactericide, favorizeaza refacerea mucoasei si restabilirea functiei sale de protectie.

Foto: www.suntmamica.ro, www.suplimentealimentare247.ro

 

Exista o gena a infidelitatii?

Da! Un instinct primar ancorat in gene ispiteste oamenii si animalele sa isi caute, necontenit, noi parteneri. In fiinta numita om, fidelitatea este o exceptie, spun atat antropologii, care se ocupa de originea si evolutia omului, cat si biologii. Pana si presupusa fidelitate a pasarilor a devenit, intre timp, un mit.


Fidelitatea este impotriva firii noastre?

Conform studiilor de antropologie, stramosii nostri din epoca de piatra, de pilda, rezistau bine impreuna, vreme de cinci ani. Dupa care, copiii treceau peste ce fusese mai greu, astfel ca parintii isi cautau alti parteneri. Pe de alta parte, in civilizatia noastra, problema supravietuirii nu se mai pune. Dar instinctul functioneaza ca intotdeauna.


Daca este inscrisa in gena, de ce doare infidelitatea?

Nu este vorba doar de teama de a iti pierde partenerul iubit, ci de a pierde sentimentul de „acasa”, „cuibul”, ocrotirea care exista in cuplu si care conteaza, uneori, mai mult decat dragostea. Cu cat e mai complexa lumea si mai agitata, cu atat este mai puternica dorinta gasirii unei zone protectoare, a unui loc in care sa ne simtim ocrotiti. In bratele partenerului, in familie, intre prieteni. Si daca intr-o buna zi partenerul iese din joc, acest fapt declanseaza o panica uriasa. Cuibul gol este una dintre cele mai puternice imagini ale suferintei.


Barbatii se descurca mai usor cu infidelitatea partenerelor lor?

Nu! Femeile sunt, de regula, mai tolerante. Aproape in toate sondajele, femeile sunt gata sa ierte in numar mai mare decat barbatii. Motivul: barbatii privesc femeile mai degraba ca pe un bun al lor, de care pot sa dispuna. Aparitia unui rival le slabeste increderea in pozitia lor de iubiti. Si, fiind mai programati pe „succes” decat femeile, o resimt ca pe o infrangere amara, ca pe un deficit de putere.


Fidelitatea poate fi impusa?

Nu, niciodata! Pentru ca in om exista doua necesitati incompatibile si complet contradictorii: pe de-o parte, dorinta romantica de-a avea un partener, in care sa te increzi absolut si care sa iti ofere protectie si siguranta intr-o lume atat de instabila si pe de alta parte, dorinta de noutate, de aventura, de necunoscut. Situatia conflictuala este, asadar, programata. Si poate fi rezolvata doar daca cuplurile sunt fidele de bunavoie, fara presiune, fara constrangere. Fiindca, exact ca si dragostea, fidelitatea este un dar si darurile nu se revendica. Sunt sau nu sunt. Nici macar atunci cand pentru partenerul tradat se prabuseste lumea, cand se simte ranit pana in adancul sufletului. Pretentiile si revendicarile nu aduc nimic, indiferent de cat am iubi si am vrea sa tinem langa noi pe cineva. Provoaca, mai degraba, opusul.


Se poate invata fidelitatea?

Da! Fidelitatea este o problema de cuplu, care ne solicita mai mult decat toate celelalte probleme. Exersam pe noi si pe celalalt sa fim independenti si sa ingaduim procese al caror final nu il cunoastem din inainte. Pentru ca dragostea nu este contabilitate, ci viata care curge. Fiecare partener trebuie sa isi acorde siesi, dar si celuilalt, un spatiu de dezvoltare, de evolutie. Un cuplu in care ambii parteneri evolueaza, se schimba, ramane viu si interesant. Si creste sansa fidelitatii.

Bibliografie: AS verde

 

Ne incita la aventura, ne trezesc angoasele si dorintele tainice... Si cu toate acestea, cunostintele noastre legate de vise sunt inca foarte vagi. De fapt, ce stim noi despre ele? Ne putem, oare, activa „fabrica de reverii”, pentru niste vise... de vis?

Visele, aceste „cai regale catre inconstient”, cum le numea Freud, sunt - prin definitie - necontrolabile. Unele ne marcheaza pentru vreme indelungata, altele se evapora intr-o clipa, lasandu-ne o senzatie difuza si revenind, apoi, subit, sub forma de franturi sau repetandu-se cateva nopti la rand. Fabricate de creierul nostru, care „macina” intruna, zi si noapte, aceste filme personale pastreaza, inca, o mare doza de mister. Dar stiati ca ele pot fi „cultivate”, pentru a ne „hrani”, in continuare, zilele? Iata cateva raspunsuri la intrebari care va framanta, fara indoiala, de multa vreme si pe care, cu siguranta, sunteti dornici sa le aflati.


Ne petrecem noptile visand?

„Visam aproximativ 100 de minute pe noapte, adica o ora si 40 de minute din cele opt ore de somn”, spun specialistii in vise. Ceea ce raportat la viata inseamna, oricum, intre 5 si 7 ani. Aceasta productie de imagini mentale are loc in faza de somn paradoxal, numita astfel, pentru ca desi este caracterizata de o disparitie a tonusului muscular (si, deci, de o cvasi-paralizie a corpului), activitatea cerebrala, in schimb, seamana foarte bine cu cea din starea de trezie. O demonstreaza miscarile rapide ale ochilor din spatele pleoapelor. Astfel ca circa o data la 90 de minute (cat dureaza un ciclu de somn) noi traim in plina aventura nocturna, fara sa miscam macar un deget! Din fericire, poate...


La ce serveste aceasta, mai exact?

Visul este un proces natural, indispensabil echilibrului psihic, chiar daca, necunoscandu-i functia „stiintific” definita, el isi mai pastreaza doza lui de mister. In orice caz, aceasta activitate ar putea servi la transformarea memoriei de durata scurta in memorie de durata lunga, la trierea informatiilor primite pe parcursul zilei, la usurarea transferurilor de informatii intre cele doua emisfere cerebrale. Nu spunem, aflati in fata unei situatii delicate, ca „noaptea e un sfetnic bun”? Si activitatii neurobiologilor i se adauga cea a psihanalistilor, pentru ca a visa inseamna a deschide larg poarta inconstientului...


Ne influenteaza visele viata de zi cu zi?

Cu siguranta! Un simplu vis placut este suficient ca sa ne trezim dimineata binedispusi. Iar un cosmar oribil, pentru a ne trezi „mustind” de angoasa si indispozitie. Din fericire si contrariul este adevarat - si dispozitia noastra ne poate conditiona activitatea onirica. Visele noastre influenteaza cursul vietii cotidiene, asa cum aceasta, la randul ei, influenteaza continutul viselor!


Este adevarat ca unii oameni nu viseaza?

Nu! Toata lumea viseaza in fiecare noapte. Cei care cred ca nu viseaza, pur si simplu, nu tin minte visele. Este o diferenta.


Activitatea onirica este aceeasi la toate varstele?

Imbatranind, ne amintim mai greu visele, dar asta nu inseamna ca visam mai putin. Si copiii foarte mici viseaza, in primele luni de viata, somnul paradoxal este chiar mai lung (de doua ori!) ca la adulti. Deci, copiii sugari viseaza de doua ori mai mult decat oamenii mari? Se poate si nu ar fi de mirare, in acea perioada de dezvoltare importanta a creierului. In ce priveste continutul, acesta se „hraneste” din evenimentele zilei, dar si din evenimente mai indepartate, din faptele marcante de care ne aducem aminte sau din cele pe care le-am uitat. Asadar, visele bebelusilor sun compuse pesemne din lumini, din sunete, din culori si din imagini ma mult sau mai putin vagi.


Viseaza si animalele?

Somnul paradoxal este prezent la mamifere si la pasari. Studiati-va cainele sau pisica si veti vedea cum li se contracta muschii si cum li se rotesc ochii sub pleoape! Viseaza! Ce? O masa buna, cu siguranta. Cercetatorii au constatat la animale aceleasi unde cerebrale in timpul activitatilor indispensabile supravietuirii (explorarea teritoriului, statul la panda etc.) ca si in timpul activitatii onirice.


De ce declanseaza visele atatea emotii?

Una din caracteristicile visului este senzatia de real pe care ne-o transmite: il traim, il resimtim si de-aici reactiile, atat emotionale, cat si fiziologice (transpiratie, frisoane). Abia dupa ce ne trezim, constientizam faptul ca n-a fost decat un vis.


Ar trebui sa incercam sa ni le amintim?

Nu este obligatoriu. Doar un sfert din cei ce viseaza isi amintesc visele. Dar, totusi, in perioadele cand ne punem intrebari legate de noi insine, visele ne pot oferi niste piste de reflectie, cu conditia sa nu incercam sa traducem „mot a mot” semnificatia lor. Visele isi au partea lor de umbra...


Ce se intampla cu visele recurente?

„Un vis repetitiv neinteles este ca o scrisoare nedeschisa”, explica psihanalistii. Decriptarea lui poate fi, deci, utila, doar cu conditia de a o face „strat cu strat”, fara prescurtari pripite.


Si cu cosmarurile?

Aceste vise urate, populate cu monstri si drame, se termina printr-o trezire brutala si intr-o stare de angoasa, care in mod normal trece repede. Dar repetate, episoadele apasatoare pot scoate la iveala un stres, un traumatism legat de un eveniment neplacut, care merita a fi ascultat.

Cititi si: De unde vin cosmarurile?


Putem visa cu ochii deschisi?

Folosit adeseori in cadrul analizelor, visatul cu ochii deschisi este o „slabire” a spiritului, care pleaca in „vagabondaj”. Se produce in stare de relaxare si „reveria devine repede un fel de vis, in care persoana pierde controlul asupra propriului scenariu”. Si atunci, inconstientul se exprima liber.


Bibliografie: AS verde. Foto: adevarul.ro

 

Stilul de viata modern aduce cu sine un val de provocari si de cele mai multe ori incapacitatea organismului de a se adapta are efect negativ asupra ficatului. Desi atunci cand se simte o durere in partea drepta imediat sub coaste se face legatura cu o disfunctionalitate la nivelul ficatului, ei bine, expertii in nutritie afirma ca ficatul nu doare! Si nici nu se plange de faptul ca are de indeplinit peste 500 de functii la nivelul metabolismului!

Numit si „uzina organismului”, ficatul metabolizeaza macronutrientii si secreta bila, care are rol la randul ei in digestia si absorbtia vitaminelor liposolubile. Vorbind de macronutrienti, la nivelul ficatului se proceseaza grasimile si se sintetizeaza proteinele. O buna functionare a ficatului determina o buna coagulare a sangelui prin continutul de proteine plasmatice. O alta functie a ficatului este ca acesta retine toxinele in urma metabolizarii proteinelor, carbohidratilor si grasimilor, de aceea este recomandat sa fie incluse in dieta cat mai multe surse vegetale.


Alimentele procesate, cu un numar mare de aditivi, dar si consumul de medicamente puternice determina ficatul sa faca un efort pentru a elimina chimicalele. De asemenea, alimentele cu continut de sirop de fructoza de porumb si agenti de indulcire ingreuneaza functionarea ficatului.

Ficatul este al doilea organ ca marime (dupa piele) si buna lui functionare determina starea de bine generala a posesorului sau. In lipsa bunei functionari a ficatului, in corp pot sa apara dereglari hormonale si regenerarea celulei hepatice este incetinita.

Patru elemente cheie care imbunatatesc functia hepatica

Unii factori externi precum consumul de alcool, oboseala, stresul, virusurile hepatice, dieta bogata in grasimi si zaharuri produc in timp deteriorarea ficatului si chiar lezarea acestuia. Reconstructia celulei hepatice incepe automat dupa afectiuni precum hepatita C si procesul poate fi ajutat prin includerea in alimentatie a urmatoarelor alimente cheie:

• Anghinare. Cel mai nou studiu cu referire la anghinare arata ca extractul de anghinare, administrat pacientilor cu hipercolesterina usoara, ajuta la reducerea nivelului de colesterol total si al LDL-colesterolului. In acelasi timp, rezultatele din urma acestui studiu randomizat, controlat, dublu-orb arata ca nivelul de colesterol bun (HDL-colesterol) creste dupa consumul de extract de anghinare. Efectul de scadere al colestrolului se datoreaza efectului de stimulare a fluxului biliar specific anghinarei.
• Turmeric. Extractul de turmeric contine uleiuri esentiale si flavonoide cu rol hepatoprotectiv si cu rol de scadere a colesterolului. Mecanismul de functionare este din nou conectat cu activarea functiei bilei.
• Colina. Este singurul nutrient demonstrat stiintific care sustine functionarea normala a ficatului. Aceasta proprietate pozitiva a colinei, cu rol hepatoprotector, ajuta la functionarea normala a metabolismului grasimilor, la functionarea normala a ficatului, la functionarea normala a metabolismului homocistein.
• Piper negru. Este noua descoperire a expertilor in nutritie in formula cu ingredientele de mai sus, care mareste absorbtia si intareste efectul acestora.

Sfaturi pentru protectia ficatului

Cand vine vorba de protectia ficatului, este recomandat sa se ia in considerare primul pas esential: detoxifierea ficatului. De-a lungul timpului, ficatul absoarbe ca toxinele si reziduurile alimentare si intocmai ca un filtru de masina, necesita curatare pentru o buna filtrare a micronutrientilor. Studiile expertilor in nutritie de la Universitatea din Viena pun in valoare urmatoarele aspecte pentru a evita experienta unui ficat obosit.

• Cura de detox. Include in dieta alimente bogate in antioxidanti care capteaza radicalii liberi si neutralizeaza toxinele.
• Multe lichide (apa si ceai) si reducerea cantitatii de alcool ingerat.
• Mai multe grasimi vegetale si mai putine grasimi animale (unt, smantana, carne de porc).
• Asigura-te ca incluzi in dieta alimente bogate in vitamine si minerale. Acestea asista enzimele in functia hepatica si ajuta la reglarea glucozei.
• 7-8 ore de somn pe noapte (femei), 6-7 ore de somn pe noapte (barbati).

Exista si cazuri in care din motive de alimentatie dezechilibrata pe termen lung sau lipsa somnului (ore de munca de noapte) implica o serie de complicatii la nivelul ficatului. In situatii de icter, febra, oboseala cronica, durere acuta se recomanda realizarea analizelor de sange si consult de specialitate.

B!TONIC aduce pe piata suplimentul alimentar Terra Liver, un produs complet cu rol hepatoprotector. In dezvoltarea produsului a participat o echipa de experti in nutritie din Viena condusa de Prof. Dr. Marc Pignitter si s-a dorit a oferi omului modern un produs eficient si rapid.

Invelisul din sursa vegetala (pin) confera usoara digestie a capsulei. Pastrarea proprietatilor ingredientelor active se face prin presarea la rece in fabrica din Germania, sub inalte standarde de calitate si securitate.

Foto: www.fiislim.ro

 

Durerea lombara este cea mai frecventa durere cronica de origine musculo-scheletala din zilele noastre.

Durerea lombara afecteaza persoane din toate grupele de varsta si categoriile socio-profesionale si nu este direct corelata cu gradul de activitate fizica depusa la serviciu sau acasa, ci este o consecinta a unor circumstante biomedicale si psihosociale.

Cauzele durerii lombare

Una dintre cele mai frecvente cauze biomedicale este aparitia unei fisuri la nivelul unui disc intervertebral, pe urmatorul loc ca frecventa fiind anomaliile articulatiilor zigapofizare (situate intre vertebre), in timp ce cauza cea mai rara este reprezentata de anomaliile articulatiilor sacroiliace.






Elementele care influenteaza durerea lombara pot fi consecinta unor factori interni, individuali (de exemplu, o suprafata mai mica a discurilor intervertebrale lombare sau excesul de greutate corporala) sau factori externi, precum efortul fizic depus, pozitiile ergonomice in timpul lucrului, activitatile recreative si sportive, fumatul, confortul fizic la serviciu si acasa, motivatia la lucru, starea de multumire, relatiile interpersonale bune.

Tipuri de durere lombara

Putem discuta de durere lombara acuta atunci cand aceasta nu persista mai mult de trei luni si de durere lombara cronica atunci cand aceasta persista o perioada mai lunga, durerea manifestandu-se constant sau la intervale recurente de timp.

Tratamentul durerii lombare

Exista trei modalitati principale de a evita aparitia durerii lombare: tratamentul preventiv, tratamentul conservativ si tratamentul chirurgical. Mai putin de 5% dintre pacientii care sufera de durere lombara necesita tratament chirurgical.

Alti pacienti pot fi tratati cu succes prin aplicarea unor masuri preventive sau conservative care includ, printre altele: kinetoterapia (exercitii pentru zona lombara), terapia manuala (de exemplu tratamentele chiropractice si osteopate), fizioterapia cu echipamente specifice, prevenirea lombalgiei, suport social si psihologic.






Exercitiile fizice reprezinta standardul de aur pentru tratamentul preventiv si de recuperare in durerea lombara cronica; s-a dovedit stiintific ca acestea sunt eficiente atunci cand sunt efectuate regulat (exercitii in scopul intaririi musculaturii trunchiului si imbunatatirii conditiei fizice generale). Practicarea regulata de exercitii fizice contribuie la restabilirea echilibrului muscular, a pozitiei fiziologice normale a coloanei vertebrale si a agilitatii fizice.


Foto: www.polarismedical.ro

 

Alopecie - cadere partiala sau totala a parului, provocata de diverse cauze; cel mai adesea insa, alopecia ramane idiopatica, in legatura cu un factor predispozant, genetic.

Diagnosticul diferential al unei alopecii are, de fapt, caracterul unei anchete etiologice.

• Alopeciile difuze acute, survenite dupa o stare febrila, un soc nervos.
• Alopeciile difuze cronice, de natura idiopatica.
• Alopeciile difuze progresive (alopecia seboreica prematura) care se instaleaza la barbati, intre 17-25 de ani, dezgolind treptat regiunile frontoparietale ori vertexul. Cand conflueaza, realizeaza calvitia hipocratica (chelia). La femei seboreea capului este frecventa, dar nu ajunge decat exceptional la o calvitie de tip masculin.
• Alopecii circumscrise sunt constituite din insule bine delimitate, la nivelul carora parul este disparut in totalitate (pelada) sau zonele glabre, cicatriceale.

Desi nu poate fi vindecata, caderea parului poate fi incetinita sau oprita prin tratamente locale: spalatul parului la 3-7 zile cu un sapun de sulf, periatul zilnic, frectii cotidiene la radacina cu solutii excitante pentru cresterea firului de par.

Testosteronul are actiune de stimulare locala a foliculilor recent involuati.

In lupta cu alopecia atat in cazul barbatilor cat si in cazul femeilor s-au dezvoltat atat tratamente pentru barbati, tratamente pentru femei, dar si tratamente pentru regenerarea parului unisex.

REKZE Laboratories a lansat o linie complexa de tratamente pentru preventie, stopare si regenerare special formulata pentru femei si barbati.

 

Pentru a avea o alimentatie sanatoasa, trebuie sa aveti grija ce mancati si cand nu sunteti acasa. Indiferent daca mergeti la un restaurant renumit sau la un mic local, urmatoarele recomandari va permit sa va delectati cu o masa gustoasa fara sa renuntati la obiectivele voastre privind sanatatea.

• Incercati sa comandati primii! Studiile arata ca atunci cand luam masa in oras, deseori ne lasam influentati de alegerile comesenilor. Daca veti comanda primii, sunt sanse mai mici sa fiti tentati de optiunile mai putin sanatoase din meniu.
• Beti apa in timpul mesei! Astfel veti manca mai incet, veti savura mai mult mancarea, iar creierul dumneavoastra va primi mesajul ca v-ati saturat inainte de a goli farfuria. Daca nu vi se ofera o cana cu apa, cereti una cand comandati mancarea.
• Fiti hotarati! Nu este cazul sa fiti timizi atunci cand luati masa la restaurant. Rugati-i sa faca schimbari fata de meniu. De pilda, daca un fel de mancare este prajit, intrebati daca vi-l pot prepara la gratar sau la cuptor. Daca este insotit de cartofi prajiti, cereti in schimb o garnitura de legume.
• Nu luati desert! Puteti sa mancati mai tarziu, acasa, niste fructe sau o bucatica de ciocolata. Este o optiune mult mai sanatoasa decat o prajitura plina de ciocolata sau un munte de inghetata acoperit cu un al doilea munte de frisca. In plus, veti economisi bani.
• Ignorati cosul cu paine! Nu va ghiftuiti cu paine in timp ce asteptati mancarea.
• Comandati mai intai o salata! O echipa de cercetatori americani a descoperit in cadrul unui studiu ca voluntarii care au mancat o salata mare inainte de felul principal au consumat per ansamblu mai putine calorii decat ceilalti.
• Alegeti doua aperitive! Inainte de a comanda, uitati-va la ce mananca altii. Daca portiile par uriase, mai bine luati doua aperitive in loc de un fel principal. Veti face economie deopotriva de calorii si de bani.
• Atentie la paharul de vin! Nu-I lasati pe ospatar sa va umple paharul cand inca nu s-a golit. Daca vi-l umple constant, n-o sa mai stiti cat ati baut.
• Comandati peste! Pestele este sarac in grasimi si in sare, dar trebuie gatit cat mai simplu - fiert in aburi, la cuptor sau pe gratar, de preferinta sa nu fie prajit. Daca se poate, evitati sosul.

Foto: www.economica.net