Medicină informativă

 

Orice forma de abuz pe care o experimentam - fizica, psihica, emotionala, se#uala - lasa urme adanci asupra noastra. Increderea in noi si in propriile noastre pareri dispare. Ne invinovatim, ne judecam si ne blamam. Traim un conflict intre ceea ce ne dorim pentru noi si ceea ce se intampla cu adevarat.

Experimentam dorinte contradictorii, pe de o parte ne dorim sa iesim din acea relatie si sa respingem ceea ce ne face rau, pe de alta parte ne dorim sa ramanem in relatie, dar sa inceteze abuzurile. Singura modalitate in care reusim sa facem fata acestor noi situatii si emotii este de a dezvolta convingeri si comportamente noi.






Mecanisme de aparare...
Daca in planul actiunii e usor sa sesizam schimbarea, ce se intampla totusi in interiorul nostru, acolo unde se afla memoria fiecarui eveniment experimentat anterior si a fiecarei emotii traite, a intrebarilor pe care ni le adresam si a dorintelor care uneori ne fac sa ne simtim vinovati, rusinati, confuzi sau neputinciosi.

Atunci cand traim intr-o relatie abuziva, dezvoltam anumite modalitati de aparare a propriei fiinte, care ne sunt de folos in acel moment, acestea se reactiveaza ori de cate ori intram intr-un conflict, chiar si dupa ce am iesit dintr-o relatie abuziva.

Bagajul nostru emotional, in momentul plecarii dintr-o relatie abuziva, este plin cu anxietate, incertitudine fata de decizia luata, frica de nou, teama ca nu sunt suficient de buna sa fac fata noilor provocari. De aici perceptia noastra distorsionata asupra comportamentelor pe care le consideram agresive.






O noua viata...
Iesirea dintr-o relatie violenta si adoptarea unei vieti independente presupun traversarea unei perioade de adaptare. Ne este dificil sa ne intelegem emotiile si sunt greu de gestionat, desi acceptarea lor face parte din procesul de recuperare, adaptare si dezvoltare.

Interventiile psihoterapeutice sunt cele mai indicate in aceste cazuri, existand tehnici in psihoterapie care ne pot ajuta sa ne clarificam conflictele si experientele traite in perioadele dificile din viata noastra, astfel incat sa ne echilibram.

(#)=litera x

 

Metodele de epilare sunt multe, dar tu o vei alege pe cea care crezi ca o suporti cel mai bine. Exista femei care nu suporta durerea pricinuita de epilatul cu ceara sau de aparatul electric pentru epilat si prefera cremele sau lama de ras. Indiferent de ce vei alege, pentru a scapa de parul nedorit, noi incercam sa-ti dam cateva sfaturi care sa-ti vina in ajutor.

Epilatul cu ceara

Este o metoda clasica. De ceara se folosea si regina Egiptului, Cleopatra, iar in zilele noastre se pare ca a ramas cea mai eficienta metoda de indepartare a parului nedorit. Este eficienta pentru ca este durabila. Firul de par nu va creste des, pentru ca e smuls din radacina, iar dupa epilatul cu ceara vei avea o piele neteda timp de doua, uneori chiar si trei saptamani.

Acum exista si ceara de unica folosinta sau ceara rece. Daca vrei sa folosesti asa ceva este bine sa stii, ca fata de ceara calda, acest produs este steril insa metoda epilatului cu ceara rece este mult mai dureroasa pentru ca nu dilata foarte bine foliculul. Mai exista riscul ca aceasta sa nu se lipeasca foarte bine de firul de par, asa cum se intampla cu ceara fierbinte.

Nu uita sa folosesti inainte de a te epila o crema speciala pentru ca pielea ta sa fie pregatita pentru un astfel de procedeu. Dupa ce ai aplicat aceasta lotiune incearca sa fii cat mai relaxata.

Lama de ras

Ce poate fi mai simplu decat sa indepartezi parul nedorit cu lama de ras? Este intr-adevar un procedeu nedureros, insa in 3 zile parul va creste la loc. Multe cosmeticiene spun ca lama ingroasa firul de par, dar numai daca este folosita in timpul pubertatii. Dupa ce s-a iesit din aceasta perioada de dezordine hormonala, efectele nu sunt dezastruoase, iar tu o poti folosi, dar numai in momente de criza.

Daca alegi aceasta modalitate, ar trebui sa tii cont de cateva sfaturi: hidrateaza pielea inainte de ras, foloseste spuma de ras sau gel, pentru ca acestea au cu totul alte proprietati decat sapunul si, cel mai important lucru, lama trebuie folosita contra cresterii firului de par. Dar nu este indicat sa te epilezi astfel, mai ales daca te afli la mare, unde trebuie sa fii impecabila in costumul de baie.

Cremele epilatorii

Am putea spune ca acestea sunt adresate femeilor care nu suporta durerea sub nicio forma. Cremele pentru epilat se gasesc la tub sau la spray si se adreseaza atat tipului de piele uscata, cat si pielii sensibile, cu probleme.

Daca vei folosi asa ceva poti fi sigura ca 5 sau 6 zile nu vei mai avea probleme tocmai pentru ca aceste creme contin diferite substante care incetinesc cresterea firului de par. Tot ceea ce trebuie sa faci inainte de a aplica o astfel de crema este sa folosesti inainte apa calduta, mai ales in zona inghinala.

Dupa ce ai aplicat crema epilatoare, las-o sa actioneze timp de 15-20 de minute, apoi o indepartezi cu o spatula si cu apa din abundenta. Nu uita sa aplici o crema hidratanta dupa ce te-ai epilat. Rolul ei este sa hidrateze, dar si sa netezeasca pielea.

Aparatul electric pentru epilat

Piele fina timp de saptamani, in doar cateva minute. Silk-épil de la Braun e o adevarata sclipire de geniu. Cu un numar dublu de pensete fata de modelele anterioare, indeparteaza din prima miscare mai multe fire de par decat orice alt epilator.

Ce mai astepti? Poti avea picioare fine si matasoase in cateva minute. Si pentru ca Silk-épil indeparteaza chiar si cele mai scurte fire de par pe care ceara nu le poate inlatura, poti spune adio zilelor in care trebuie sa astepti cresterea firelor de par. Foloseste Silk-épil si iti poti lasa picioarele admirate oricand doresti.

Ingrijire speciala pentru picioarele tale. Epilarea este extrem de delicata chiar si pentru cele mai sensibile zone datorita rolelor de masaj activ ce calmeaza pielea inainte si dupa epilare. Astfel, chiar si cea mai sensibila piele ramane fina si matasoasa, pentru saptamani intregi.

Finete totala - fata si corp. Capul ingust de epilare, unic Braun si setul facial sunt perfecte pentru indepartarea firelor de par nedorite de pe fata, de la subrat sau din zona inghinala. Este unul dintre cele mai simple si igienice moduri de indepartare a parului nedorit de pe orice parte a corpului.

 

„Acum 15 ani am intrat la menopauza si tot de atunci viata mea e un calvar: bufeurile ma chinuie ziua si noaptea, din cauza lor dorm foarte putin, orice tratament am incercat, bufeurile scadeau in intensitate 2-3 luni, apoi reveneau «la normal». Daca mi-ar fi administrati hormoni, as scapa de acest chin?”

A. C., Satu Mare


Dupa 15 ani este discutabil daca ar mai fi bine sa incepi terapia de substitutie hormonala. In mod normal, aceasta incepe imediat dupa instalarea tulburarilor vegetative provocate de menopauza (cum sunt cele pe care le amintesti). Si, oricum, terapia hormonala postmenopauza se recomanda numai dupa investigarea amanuntita a starii de sanatate generale si in special a sanilor si endometrului.

Numai in cazul unor rezultate normale se poate incepe un astfel de tratament si numai cu avizul medicului ginecolog. Asa ca sfatul meu este sa mergi la un astfel de specialist. Intr-adevar, bufeurile foarte greu de suportat pot distruge, in timp, rezistenta organismului la boli.

Dr. Marian Iliescu, medic primar obstetrica ginecologie. Foto: copilul.ro

 

Cum consumam urzicile?
Urzicile se pot prepara la inceput de primavara sub forma de piure, mancare cu usturoi sau pur si simplu maruntite (chiar crude) si amestecate in alta mancare sau salate. Se poate folosi sucul obtinut din frunze proaspete, pisate si stoarse. Se consuma doua, trei lingurite de suc pe zi.


Cura cu urzici...
Pentru revigorare si detoxifiere se poate face o cura cu infuzie de urzici (o lingura de planta proaspata bine maruntita la o cana cu apa clocotita sau o lingurita de pulbere de planta uscata la o cana cu apa clocotita lasata acoperita timp de 15 minute), trei pahare de ceai pe zi, timp de trei, patru saptamani. Nu e bine ca aceasta cura sa depaseasca patru saptamani. Cura cu infuzie de urzici mai poate fi folosita in urmatoarele cazuri: litiaza renala si biliara, diabet, guta, retentie de lichide in organism, bronsita, metroragii, hemoragii, dismenoree, diaree, hemoroizi etc.






Semintele de urzici...
Pentru tratarea enurezisului si a incontinentei urinare se folosesc seminte de urzica macinate, 2-3 g seara impreuna cu o lingurita de miere.


Infuzii de urzici...
Pentru tonifierea parului si combaterea matretii, se pot folosi infuzii din 40-50 g frunze maruntite la 1 litru de apa clocotita. Se lasa 30 minute acoperit, se strecoara si se spala parul. Se mai poate folosi si un decoct din 250 g radacini, tulpini si frunze la 5 litri apa. Se lasa la fiert 30 de minute, se strecoara si se spala parul.
Pentru tratarea ranilor si grabirea cicatrizarii lor se foloseste o infuzie cu trei, patru linguri de frunze maruntite la o cana cu apa clocotita. Se fac bai locale sau se pun comprese.






Pulberea si tinctura de urzici...
Urzicile mai pot fi uscate si maruntite, pulberea fiind pastrata si folosita pentru adaos la mancare, pentru vitaminizare, mineralizare si intarirea organismului. In loc de pulbere de urzici sau urzici proaspete, se poate utiliza si tinctura de urzici in cure de primavara pentru refacerea organismului, precum si in cazul surmenajului fizic si intelectual.

 

Streptococul de tip G este contagios? Este suficient tratamentul cu Ospen? Streptococul este un microb puternic. Familia lui este constituita din mai multi frati „gemeni”, care nu sunt identici si care sunt denumiti prin litere - A, B, C etc. Cel mai puternic este streptococul beta hemolitic. Cum spuneam, toti fratii acestuia sunt puternici, pot sa dea infectii repetate in gat, pe piele, la rinichi etc.


Streptococul de tip G este contagios? Da! Ataca, de preferinta, intre 6 si 8 ani!
Este posibil ca pacientul sa fie sanatos, dar sa fie purtator al microbului. Ceea ce inseamna ca il are in organism, il poate transmite celor din jur si poate sa faca el insusi boala (o infectie) acuta, intr-un moment de scadere a imunitatii: stres, oboseala etc.

Atentie! Copiii intre 6 si 8 ani se gasesc intr-un „gol imunitar”, de aceea este necesar sa le sustinem imunitatea, mai ales ca avem la indemana, in natura, o multime de produse care ajuta.


Este suficient tratamentul cu Ospen? Iata lista antibioticele care le vin de hac!
Aceasta clasa de microbi raspunde la antibioticul din clasa penicilinelor, in cazul copiilor, se recomanda penicilina injectabila, eritromicina, ospen. Tratamentul poate sa dureze 10 zile, pana la 6 luni sau 1 an. Initial, se face tratament cu antibiotic oral (tablete, sirop), cu o singura rezerva - pacientul sa nu aiba o boala acuta (angina, amigdalita).

Dupa 10 zile de la incetarea acestei prime etape, se repeta analiza. Daca streptococul reapare, se trece, de obicei, la tratament injectabil cu moldamin (retarpen) - o penicilina de depozit care se elimina in organism timp de 7 zile, in asa fel incat tratamentul se poate face saptamanal, timp de 1-3 luni. Este bine ca, atunci cand se repeta analizele, streptococul sa nu mai apara in zonele unde a fost detectat initial.

Specialist: Cristina Balanescu, medic primar, competenta in medicina complementara. Foto: healthy-zone.ro

 

Octombrie este luna valerianei. Adica perioada de timp cand substantele continute de radacinile plantei sunt in plenitudinea valorii lor. Folosita si ca planta decorativa, chiar daca are un miros intepator, valeriana este prietena tuturor insomniacilor.

Mentionata in cele mai vechi tratate de farmacie si medicina din lume, valeriana a fost dintotdeauna - de peste 4000 de ani - folosita impotriva insomniei. Dar valeriana s-a dovedit utila impotriva multor altor boli, fiind cunoscuta astazi ca unul dintre cele mai bune remedii naturale cu actiune calmanta asupra intregului sistem nervos.

La ce foloseste valeriana? Ce boli trateaza valeriana?

Valeriana linisteste orice. Diversele remedii se prepara din rizomi si radacini bine uscate. Proprietatile terapeutice ale acestora se datoreaza unor substante cu efecte neurosedative, neurotonice, calmante, somnifere, antispastice, hipotensive, calmante cardiace, prezente in compozitia radacinilor de valeriana. Practic, aceasta compozitie face ca valeriana, prezenta de altfel si in medicamentele clasice impotriva insomniilor si nevrozelor usoare, sa fie un calmant aproape universal.

Somn usor. Valeriana nu are efectele secundare (dependenta) si actioneaza eficient regland activitatea cerebrala in asa masura incat insomniile vor fi doar amintire. Se foloseste tinctura, cate 10-20 de picaturi de 2-3 ori pe zi, ultima transa seara, in cure de 4-6 saptamani. Pana la jumatatea perioadei, calitatea somnului va fi simtitor imbunatatita. Atentie! Valeriana nu este recomandata hipotensivilor, nici in combinatie cu alte sedative sau tranchilizante!

Inima sanatoasa. Se iau cate 10-20 de picaturi de tinctura, de 2-3 ori pe zi, ultima seara la culcare, in cure de 3-6 saptamani. Cura este recomandata bolnavilor cu cardiopatie ischemica, aritmii cardiace, palpitatii nervoase. Este la fel de eficace in calmarea starilor de excitatie nervoasa, insomnii, migrene.

Sindrom premenstrual. Durerile si starile proaste din timpul menstruatiei pot fi alungate cu o cura cu tinctura de valeriana. Tratamentul trebuie sa inceapa cu 5 zile inainte de menstre si se face pana in a doua zi a ciclului menstrual. Se iau cate 10-15 picaturi de tinctura, de 2-3 ori pe zi.

Depresie si anxietate. Se foloseste pulberea, din care se ia cate un varf de cutit, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Are efecte imediate in combaterea depresiilor usoare, asteniei nervoase si anxietatii.

Calmeaza colonul. Prepari un amestec format din pulbere de valeriana si seminte de fenicul, din care iei cate o lingurita de patru ori pe zi, timp de doua saptamani. Este un tratament eficace in colonul iritabil.

Impacarea cu sine. Cate o cana cu infuzie de valeriana bauta in fiecare zi, timp de 12 zile, are efecte deosebite la nivelul creierului, prin eliberarea unor neurotransmitatori care induc starea de calm, multumire si relaxare. Cura se poate relua, daca simti nevoia, dupa o pauza de minimum 10 zile.

Cele mai eficiente preparate din valeriana

Este vorba despre preparate folosite nu numai ca sedative, pentru ca valeriana are si proprietati antidiareice, hipoacidifiante, usor vermifuge, anticonvulsive si calmante.

Tinctura: este preparatul cel mai des utilizat, pentru ca are actiune rapida. O poti cumpara de la farmacie sau o poti prepara acasa: pune intr-un borcan doua linguri cu radacina uscata, peste care toarna 150 ml de alcool alimentar de 70 de grade si lasa zece zile la macerat. Strecoara si trage in sticlute inchise la culoare.

Decoctul: se prepara din doua lingurite cu radacina uscata la o cana cu apa, lasate la fiert 7-10 minute. Strecoara si bea cu inghitituri lici.

Pulbere: se gaseste si ea in farmacie, dar o poti prepara si acasa trecand prin masina de rasnit cafea, de doua ori, radacina de planta uscata si maruntita.

Baie calmanta. Medicina populara recomanda baile complete cu extract de valeriana pe care-l obtii in felul urmator: pui la macerat in 2 l de apa 50 de grame de radacina uscata si maruntita, lasi la temperatura camerei de dimineata pana spre seara, strecori, iar ce ramane lasi la infuzat pana se raceste, in alti 2 l de apa clocotita; in fine, strecori si amesteci cu primul extract. Combini cele doua preparate si torni in apa de baie. Stai in cada 10-15 minute, te usuci prin tamponare, apoi stai linistit cel putin o ora.



Bibliografie: Sanatatea de azi, nr. 10 (116).

 

Puternic antibiotic natural, usturoiul stimuleaza sistemul imunitar si il ajuta sa lupte mai eficient cu bacteriile si virusurile. Chiar daca dupa ce mananci usturoi nu te poti lauda cu o respiratie tocmai proaspata, acesta nu-i un motiv sa eviti minunatul condiment-medicament.


Usturoiul este un medicament la indemana...

Aproape ca nu exista afectiune, usoara sau grava, asupra careia sa nu actioneze benefic. Studiile au dovedit ca usturoiul poate ucide 60 de specii de ciuperci si peste 20 de tipuri de bacterii, printre care si stafilococul auriu si pneumococul. Puterea antimicrobiana, antivirala si antifungica a usturoiului se datoreaza alicinei.






Mai mult decat atat, usturoiul e bogat in vitaminele B1, B6, C, potasiu, seleniu, siliciu, sulf si contine peste 12 antioxidanti si nu mai putin de 30 de substante cu actiune anticancerigena. Efectele lui benefice asupra organismului nostru sunt nenumarate: scade colesterolul, intareste oasele, reduce tensiunea arteriala, trateaza inflamatiile, fluidifica sangele, reducand astfel riscul unui accident cardiac, previne cancerul.


Cura cu usturoi...

Ca sa-ti fortifici organismul, sa-ti intaresti imunitatea si sa tii departe de tine tusea, durerile de gat, guturaiul, gripa si alte viroze de sezon, in perioada noiembrie-februarie mananca zilnic cel putin un catel de usturoi crud, pentru ca principiile lui active sa ramana intacte.

In paralel poti bea si ceai de usturoi. Cum se face ceaiul de usturoi? Peste un catel de usturoi curatat si taiat marunt toarna 200 ml apa, acopera vasul si lasa sa infuzeze 3-5 minute. Strecoara si adauga suc de lamaie si miere dupa gust. Bea 1-3 cani pe zi, timp de 2-3 luni.


Bine de stiut...

• Inainte cu 10 minute sa-l mananci, taie sau zdrobeste usturoiul ca sa-si elibereze compusii binefacatori, iar pentru a favoriza asimilarea lui de catre organism, adauga-i putin ulei de masline.

• Caldura distruge compusii de sulf, deci pune usturoiul in mancare cand mai sunt doar 10-15 minute ca sa fie gata.

• Clorofila suprima mirosul usturoiului: rontaie cateva fire de patrunjel sau doua frunze de menta imediat dupa masa.

• Tot ca sa eviti mirosul, poti lua capsule cu usturoi. Alege insa un preparat de calitate, ca sa fii sigur ca inghiti un comprimat care contine atata alicina cat specifica producatorul.

• Ca sa tratezi o infectie, mananca 4-6 catei de usturoi.

Bibliografie: Sanatatea de azi, nr. 10 (116).

 

Majoritatea dietelor nu se adreseaza actiunii, ci gandirii. Prin natura lor, ne obliga sa gandim, sa gandim, sa gandim. Trebuie sa va ganditi la calorii sau la zone sau la ora la care vi se permite sa mancati o jumatate de biscuit.

Va ganditi atat de mult la lipsa mancarii incat, atunci cand ajungeti la masa, dezvoltati doar doua seturi de standarde: fie va continuati dieta, fie o abandonati. Morcovi sau fursecuri, castravete sau salam picant. Totul sau nimic.

Intr-un fel, ne gandim prea mult la greutate si la ceea ce mancam si nu ne gandim destul la motivul si la modul in care mancam. Cand hotaram sa slabim, scoatem la iveala cea mai puternica arma pe care ne-ar placea sa credem ca o avem — creierul nostru — si lansam un atac psihologic care tinteste disciplina („Pot rezista acestui aliment!”) si mandria personala („Sunt suficient de inteligent pentru a evita acest fel de mancare!”).






Adevarul este ca exista stimuli emotionali foarte puternici care ne determina sa mancam si care duc la esecul majoritatii dietelor. Din multe puncte de vedere, creierul nostru ne saboteaza cele mai bine intentionate eforturi de a tine regim.

Incercand chiar lucrul care are ca scop sa ne ajute sa slabim — o dieta - ne-am creat un sistem pagubos al esecului care ne invarte intr-un cerc al vinovatiei. Si ce nu este de invinovatit? Expertii dau vina grasimii noastre sociale pe painea gratuita pe care o primim la restaurant si pe portiile mari de mancare.

Noi dam vina pentru grasimea noastra pe restaurantele fast-food (pentru grasimi), copertile revistelor (pentru imaginile corporale nerealistice care ne determina sa ne inecam amarul pierderii stimei de sine in imense prajituri cu branza consumate zilnic, saptamanile de lucru epuizante (pentru ca ne determina sa stam jos toata ziua), fotolii comode si pufoase ca norii si emisiunile de la TV (care ne determina sa stam jos toata noaptea) etc.

Dar, adanc in intestine (dincolo de chiflele lipicioase pe care le-ati mancat acum doua saptamani) se afla singurul lucru pe care il invinovatiti pentru dimensiunile burtii: Dumneavoastra. Dati vina pe dumneavoastra.

Va spuneti ca nu restaurantele sau fabricantii de alimente sunt de vina pentru ca se alege praful de eforturile dumneavoastra de a slabi, ci mintea dumneavoastra. Intreaga batalie a curelelor rupte se transforma in aprige procese de constiinta de genul „daca nu as”, va spuneti ca numai dumneavoastra sunteti de vina pentru incapacitatea de a controla ce alimente va indesati pe esofag an dupa an, zi dupa zi, masa dupa masa, inghititura dupa inghititura.

Nu faceti altceva decat sa va invinovatiti creierul. Ne bizuim pe mintile noastre sa reziste tentatiilor, sa faca alegeri inteligente, sa manance corect, sa stie mai bine si sa ia decizii sanatoase. Astfel, in mod natural, ne bizuim pe mintile noastre pentru a combate emotiile pe care credem ca ar trebui sa fim capabili sa le controlam — stresul, anxietatea, depresia.

Atunci cand renuntam la o dieta si ne umflam ca niste baloane atingand dimensiuni atat de mari incat nu mai incapem pe usi, in mod automat ne gandim ca ceva nu este in regula cu noi, ca mintile noastre nu sunt suficient de puternice pentru a castiga in fata taliei noastre.






Care este motivul esecului nostru? Cercetatorii afirma ca mintea dumneavoastra este bulversata, dar nu din cauza actiunilor dumneavoastra. Mai pe intelesul tuturor, supraalimentatia poate functiona asemanator dependentei de droguri; de fapt, studiile au aratat ca persoanele obeze au in creier centri ai recompensei similari celor identificati la dependentii de droguri.

Sa presupunem ca sunteti stresat. Amintiti-va hipotalamusul si de substantele chimice care se modifica in functie de dispozitia dumneavoastra in momentele de stres. Daca sunteti stresat, va activati neurotransmitatorii dintr-o parte a creierului, numita locus coeruleus. Ca raspuns, organismul incearca sa calmeze acei neurotransmitatori si sa combata stresul.

Unii oameni apeleaza la tigari, altii la mancare etc. Atunci cand combateti stresul cu alimente, va activati si centrul recompensei de la nivelul creierului. Iar apoi, dupa ce senzatia initiala de bine dispare, va veti indrepta din nou catre aceleasi lucruri care v-au determinat sa va simtiti bine, calm si relaxat: mancarea. Iata motivul pentru care stresul si anxietatea va impiedica, din punct de vedere neurochimic, sa respectati planul.

Extrem de interesant, in apropierea hipotalamusului, acolo unde sunt produse substantele chimice ale foamei si satietatii — NPY si CART — exista o zona a creierului numita corp mamilar (pentru ca, din punct de vedere al aspectului fizic, seamana cu o pereche de sani). La acest nivel este stocata memoria alimentara, astfel incat atunci cand primiti semnale care va spun ca va este foame, va accesati si memoria alimentara si poftiti dupa alimente pe care le-ati mancat in trecut — si care ar putea fi alimente rele.

In plus, regiunea parietala a creierului — centrul de control al miscarilor limbii, buzelor si gurii — actioneaza diferit la persoanele obeze fata de cele normale. Radiografiile cerebrale arata ca la persoanele grase, aceasta zona se activeaza cand apare tentatia cu zaharuri. La persoanele slabe aceasta regiune ramane inactiva, demonstrand modul pe care zaharurile il joaca in alimentatia emotionala a unor oameni, dar nu si a altora.

Daca v-ati izbit de probleme legate de talie, probabil ca ati localizat toate responsabilitatile succesului sau esecului dietetic in creierul dumneavoastra, care are o greutate de 1,5 kg. Pur si simplu mult prea multi hormoni si neurotransmitatori nu au alta sarcina decat aceea de a va indemna la cozonac. Daca va asteptati ca vointa sau stapanirea de sine sa depaseasca mesajele acestor substante e ca si cum ati incerca sa opriti un tren cu degetul mic de la picior.

Bibliografie: Ghid de functionare pentru o talie de invidiat.