Medicină informativă

 

Soarele readuce natura la viata iar noua ne reda entuziasmul de zi cu zi. Insa, asa cum ne avertizeaza medicii tot mai insistent in ultimii ani, soarele se poate transforma usor in dusmanul sanatatii noastre daca nu tinem cont de cateva lucruri simple.


Spuzeala...

Dupa cum se stie, copiii, varstnicii si persoanele cu tenul deschis sunt cele mai expuse alergiilor provocate de soare. Cea mai raspandita si mai inofensiva dintre ele este asa-numita spuzeala, care afecteaza mai ales copiii si femeile tinere: o usoara roseata, dublata de o senzatie de mancarime pe decolteu, pe dosul mainilor si pe brate, dupa prima expunere la soare - mai ales daca a fost una exagerat de lunga.






Spuzeala poate aparea dupa o sedinta-doua la solar, dupa un weekend la plaja sau in primele zile ale concediului la mare. Poate disparea de la sine sau, daca acest lucru nu se intampla, se impune evitarea expunerii la soare si cautarea umbrei.

Cel mai bine ar fi sa recurgem la cremele cu factor de protectie antisolara si sa purtam imbracaminte care acopera portiunile de piele afectate. In anii urmatori, simptomele pot aparea dupa o expunere si mai scurta la soare. De obicei, dispar dupa o saptamana, daca se evita soarele. Afectiunea nu este grava, doar impredictibila.


Urticaria solara...

Spre deosebire de spuzeala, urticaria apare rapid, dupa cateva minute de stat la soare. Din fericire, dispare dupa cateva ore daca persoana afectata se refugiaza la umbra.

Ca si in cazul spuzelii, sunt afectate cu precadere femeile tinere, probabil fiindca mii de ani femeile au trait mai ales la umbra, lucrand in gospodarie, in timp ce barbatul vana sau muncea campul...

Chiar daca dispare spontan, urticaria solara poate reveni an de an si poate deveni extrem de neplacuta, deoarece provoaca broboane asemanatoare intepaturilor de urzica.


Spuzeala polimorfa...

Apare de indata ce soarele revine dupa saptamanile gri ale iernii si ii afecteaza si pe barbati, nu doar pe femei.






Spre deosebire de spuzeala banala, aceasta afecteaza si fata (chiar si zona din spatele urechilor!), nu doar decolteul, dosul mainilor si bratele.

La fel ca si cealalta forma de spuzeala, dispare de la sine, daca se evita soarele. Spuzeala polimorfa revine la fiecare expunere la soare, in fiecare an si are tendinta sa se agraveze.


Fotosensibilitatea...

Fotosensibilitatea este o reactie a pielii la doi factori, unul dintre ei fiind razele UV, iar celalalt - o substanta aplicata pe piele, inghitita ori injectata sub forma de medicament. Poate fi vorba despre un ingredient din crema sau din parfumul utilizat.

De aceea, daca stiti ca aveti o piele sensibila, cand mergeti la plaja ar trebui sa uitati de creme hidratante, de ruj si parfum - antiperspirantul si lotiunea antisolara ar trebui sa fie suficiente! La fel de iritanti pot fi si unii coloranti, fie ei din vopseaua de par sau din materialul costumului de baie sau al slapilor.

Intre medicamentele susceptibile sa provoace fotosensibilitate se afla sulfamidele, ciclinele si quinolonele. Daca plecati la mare si sunteti sub un tratament, intrebati medicul daca riscati o reactie la soare si cum puteti s-o evitati.

Foto: perfecte.md

 

Toata lumea vorbeste despre ele. Ce sunt, ce rol au si de ce trebuie sa ne ingrijoreze excesul de trigliceride?

Trigliceridele - un termen cu care facem cunostinta spre 50 de ani, cand incepem sa ne ingrijoram de nivelul colesterolului si al presiunii arteriale. Trigliceridele sunt unul dintre indicatorii importanti ai sanatatii inimii si denumesc un anume tip de grasimi din sange. Explicat simplist, este vorba despre caloriile provenite din mancare, care raman nefolosite pe termen scurt, in timp ce colesterolul ajuta la construirea peretilor celulelor si a unor hormoni. Cum atat trigliceridele cat si colesterolul reflecta nivelul grasimilor, de obicei medicul recomanda verificarea ambelor.






Ca si in cazul colesterolului, grilele de analize au fost ajustate in decursul timpului, insa, in linii mari, un nivel normal ar fi cel intre 100-150 miligrame pe dL, iar unul mare ar fi intre 200-500 mg/dL. In cazul unei depasiri usoare, medicii nu prescriu medicatie, ci doar o schimbare a stilului de viata - o alimentatie sanatoasa, practicarea sportului, chiar o cura de slabire daca se impune, renuntarea la alcool, la dulciuri si grasimi.

Un nivel ridicat de trigliceride contribuie la ingrosarea si rigidizarea peretilor arterelor (ateroscleroza), ceea ce sporeste riscul unui accident vascular cerebral, al unui infarct miocardic sau declansarea unei boli a inimii.

Mai exista posibilitatea ca nivelul mare de trigliceride sa insoteasca alte boli care, la randul lor, provoaca accidente cardiovasculare, cum ar fi obezitatea, diabetul tip II, hipotiroidism, afectiuni ale rinichilor sau ficatului, sau sindromul metabolic - un complex de conditii care includ exces de grasime in zona abdominala, presiune arteriala, trigliceride crescute, glicemie si colesterol mare.

Problema este ca un nivel ridicat de trigliceride poate aparea si din cauze iatrogene, ca urmare a tratamentului cu beta blocante, diuretice, steroizi sau tamoxifen.

Daca termenul de trigliceride a intrat deja in viata dumneavoastra, lasati-l pe medic sa va recomande tratamentul adecvat.

Foto: doc.ro

 

Hidroterapia inseamna folosirea apei in scop terapeutic. Factorii care actioneaza in hidroterapie sunt: termici, mecanici si chimici.

Factorii termici - se foloseste apa calda sau fierbinte (38° sau 39°-40°). Se stie ca din acest punct de vedere apa are doua proprietati importante: termoconductibilitatea este de 30 de ori mai mare decat cea a aerului si termocapacitatea care este de 8 ori mai mare decat a aerului sau de 33 de ori mai mare decat a Hg.

Din aceste cauze, aerul umed cald se suporta mai greu, iar apa fierbinte la 50° produce arsuri, pe cand aerul la aceasta temperatura poate fi suportat; tot pentru aceste motive apa se foloseste la sistemele de incalzire centrala, fiind cel mai economic mijloc de incalzire.






Apa se poate folosi si la temperatura de indiferenta care este de 35°-37° (organismul nu are nici senzatia de rece, nici senzatia de cald), cu un bun efect de sedare si relaxare. Este interesant de stiut ca, pentru aer, temperatura de indiferenta a tegumentului este de 20°-22°, iar pentru diferite substante (de exemplu, parafina, namol) este mai ridicata (37°-38°). Retinem deci ca temperatura de indiferenta a organismului este variabila in anumite limite (adaugarea de sare in apa da impresia ca aceasta se mai incalzeste putin: de fapt, apa devenind mai concentrata, temperatura de indiferenta a scazut cu 1°-2°).


Factorii mecanici sunt: presiunea hidrostatica inseamna presiunea exercitata de apa din baie (bazin) sau lac asupra organismului. Ea este mai mare cu cat coloana de apa este mai inalta, cu cat concentratia este mai mare (sarea, namolul cresc presiunea apei), sau cu cat organismul se afunda mai mult (in partile interioare este mai crescuta). Este usor de inteles cat de mult influenteaza aceasta presiune circulatia, respiratia, digestia etc. De aceea trebuie sa fim atenti la bolnavi, in special cardiaci, pulmonari, renali, hipertensivi etc.; forta de impingere a apei de jos in sus este forta de ridicare a unui corp scufundat in apa.

Principiul celebru, enuntat de Arhimede, ca „un corp scufundat in apa, pierde din greutatea sa o greutate egala cu greutatea volumului de apa dislocuit” face ca un organism de 70 kg sa cantareasca intr-o baie obisnuita aproximativ 7,9 kg, iar daca apa este sarata, greutatea sa scada si mai mult. De exemplu, in Marea Moarta, care are o mare concentratie salina (de unde si numele, neexistand vietuitoare), se poate pluti; la fel in lacul Telega (Campina) nu se poate cadea la fund.

Se intelege ce importanta covarsitoare are aceasta forta de impingere a apei in kinetoterapie, cand bolnavul depune la intrarea in baie un mic efort muscular de invingere a acestei forte - deci kinetoterapia activa - iar miscarea in apa se face mult mai usor decat in conditii de mediu obisnuit; muschiul deficitar, care trebuie sa miste segmentul, sa zicem de 10 kg, in apa depune un efort ca pentru 1 kg (aproximativ a 1/10 parte)!

Tot aici se mai adauga miscarea apei produsa natural (valurile) sau artificial (prin jeturi de presiune), care influenteaza activ indeosebi circulatia periferica. Ceilalti factori mecanici: frictiunea, baterea, turnarile de apa, bulele de gaz (aer, C02) isi au importanta lor, indeosebi in circulatia periferica.


Factorii chimici sunt reprezentati de diferite substante introduse sub forma de infuzii sau decocturi in baie: musetel, nalba, frunza de nuc, mustar, hrean, cetina de brad sau diverse amestecuri de plante medicinale; de asemenea sare, iod, sulf, namol, gaze etc. Uleiurile sau esentele volatile continute in plantele medicinale au o buna actiune sedativa. Altele sunt stimulente sau chiar iritante (mustar, hrean), iar celelalte au o buna actiune terapeutica (sare, iod, namol).







Cu totii facem hidroterapie fara sa stim, la fel cum Georges Dandin, eroul lui Moliere, facea proza fara sa stie. Asta pentru ca hidroterapia este o metoda naturala de tratament, care foloseste apa in toate starile ei de agregare si la diverse temperaturi. Proprietatile terapeutice ale apei sunt cunoscute inca din antichitate, cand era utilizata pentru a purifica, revitaliza si a tonifia organismul.

Hidroterapia

La capacitatile vindecatoare ale apei se recurge inca din antichitate. Din negura de vremi s-a constatat ca apa rece sau si mai bine, gheata provoaca retragerea umflaturilor si a vanatailor. Mult mai tarziu a venit si explicatia stiintifica a acestei observatii empirice: apa rece si gheata determina vasoconstrictia. Invers, apa calda antreneaza dilatarea porilor si a vaselor sanguine. Aceasta capacitate a apei de a modifica fluxul sangvin sta la baza hidroterapiei, care include baile, dusurile, hidromasajul, sauna si hammamul, precum si balneoterapia.


Ce trateaza hidroterapia?

In formula ideala, hidroterapia se practica cu apa de izvor si poate calma durerile diverselor afectiuni reumatismale (coxartroza, lombalgie, rahialgie, cervicalgie etc.) Este eficienta si in ameliorarea curbaturilor si contracturilor musculare, a problemelor circulatorii sau a insuficientei venoase (dusuri reci) sau pentru a trata sechelele fracturilor.

De asemenea, hidroterapia este indicata in starile de surmenaj ori de stres prelungit. Hidromasajul s-a dovedit eficient in combaterea celulitei. Talasoterapia este o hidroterapie pe baza de apa de mare sau ocean, in timp ce cura termala foloseste apa de izvor.

Anumite patologii cardiologice si dermatologice (micoze, dermite infectioase, virale sau purulente) impun restrictii.


Sauna si hammam...

Ambele formule, si cea practicata in nordul Europei, si cea din zona mediteraneana, utilizeaza vaporii de apa pentru a contribui la relaxare, a combate stresul si anxietatea, a elimina celulele moarte si toxinele. Atat sauna, cat si baia turceasca au renumele de a atenua durerile provocate de artroza.

La similitudini se cuvine sa enumeram si faptul ca ambele trebuie practicate inainte de masa si niciodata inainte de somn (vasodilatatia poate provoca insomnie). Si contraindicatiile sunt aceleasi pentru ambele: insuficienta venoasa (picioare umflate, varice), flebite, boli cardiovasculare, epilepsie, depresie, hipotensiune arteriala, calculi renali, boli inflamatoare sau musculare (poliartrita).

Atat sauna, cat si baia turceasca au o durata clasica de o ora si jumatate. La sauna se incepe cu un dus rece, la care se poate folosi sapunul si buretele, apoi se trece in cabina, unde aerul este incins de aburi. Daca aerul e prea uscat, exista la indemana un vas cu apa, care poate fi turnat pe carbunii incinsi. Dupa ce stam intinsi si transpiram, mergem din nou la dus, apoi iar la aburi - procedura se repeta de trei ori.

Sauna nu este recomandata celor care sufera de claustrofobie, fiindca se pot panica intr-un spatiu de dimensiuni reduse. La hammam, se incepe cu o camera calda, in care ne relaxam. Trecem apoi in incaperea principala, care are un fel de catafalc de marmura in mijloc. Aici aburul incalzeste si mai mult aerul, iar clientul este urcat pe masa de marmura, unde este frecat cu o manusa de matase aspra, fara sapunire. Urmarea? Descuamarea a zeci de straturi de celule moarte, gri-cenusii. Procedura continua cu un masaj si se incheie cu o relaxare intr-o incapere mai racoroasa.


Hidroterapie acasa...

De cand fiecare apartament este prevazut cu o cada sau un dus, hidroterapia poate fi practicata la domiciliu! Cate dintre noi nu fac o baie calda, atunci cand se simt descurajate sau singure? Cati dintre noi nu recurg la o baie la picioare atunci cand se simt amenintati de o viroza? Impulsurile noastre, spontane sau preluate din familie, sunt confirmate de medici.

Baia rece (intre 0 si 26 de grade Celsius) destinde tot organismul. Atentie, nu va scufundati brusc si total intr-o apa extrem de rece, ca sa evitati un soc termic. Luati-o treptat. O baie rece de sezut calmeaza crizele de hemoroizi.

O baie calduta (26-35 de grade Celsius) are renumele de a fi calmanta. Si mai relaxanta este baia calda (intre 35-40 de grade Celsius). Relaxanta, relaxanta, dar nu intr-atat incat sa fie adormitoare! Chiar deloc. Deci ar fi bine sa faceti o baie fierbinte cu trei ore inainte de a va duce la culcare.

Asemenea bai nu sunt recomandate cardiacilor (angina pectorala, infarct recent, insuficienta cardiaca etc.) sau celor cu flebita. In schimb, baile fierbinti in care nu va scufundati deplin (sau cele in lighean) nu au nicio contraindicatie.

Recomandam cu mare caldura baile de picioare (in apa cu sare, la modul ideal) pentru a ne feri de viroza sau raceala. Cei care sufera de varice ar trebui sa-si faca dusuri cu apa rece la genunchi si gambe. Alta baie partiala cu apa rece, renumita pentru efectele antialgice: udati-va ceafa cu apa rece, pentru a combate migrena. Inhalatiile de aburi sunt prescrise de sute de ani pentru ameliorarea guturaiului sau a sinuzitei. Varianta ideala: aburi de apa in care ati picurat esenta de eucalipt.

Tot din negura de vremi se stie ca impachetarile in cearceafuri umezite in apa rece scad febra, ca o compresa cu apa rece dezumfla vanataia sau ca un prosop cald pus pe piept (sau un saculet cu sare incalzita sau malai incalzit) contribuie la ameliorarea suferintelor in caz de bronsita. In cazul durerilor de sciatica, lumbago sau abdominale, mai bune decat compresele cu apa calda sunt cele cu infuzie de galbenele. Tot calde, evident.

 

In ultimii 25 de ani, orizontul nostru gastronomic s-a aflat intr-o expansiune continua: pe de o parte, calatorim si exploram bunatatile locale, pe de alta parte, hipermarketurile si-au imbogatit foarte mult oferta de fructe exotice.

Printre cele mai putin cunoscute ar fi morinda sau fructele de branza - de fapt, fructele pomului Noni. Arata cam ca o combinatie intre telina noastra si niste dude, provin din Extremul Orient si Tahiti, miros urat si sunt amare la gust, iar localnicii le mananca in perioadele de foamete - li se spune si fructul infometarii. De ce ne pierdem timpul vorbind despre ele daca sunt atat de rele? Datorita incredibilelor lor proprietati, desigur.






Astfel, fructele, frunzele si rizomii de Noni sunt folositi in gastronomia polineziana ca un tonic puternic. In medicina chineza, radacinile de Noni sunt recomandate in tratarea durerilor abdominale, menstruale, etc.


Cum nu suntem in situatia de a suferi de inanitie daca nu consumam dezgustatoarele fructe de Noni, daca vrem sa beneficiem de virtutile lor miraculoase ar trebui sa ne incumetam sa bem suc de Noni pentru urmatoarele motive:

• Proprietati anticancer. Sucul de Noni are abilitatea de a lupta impotriva cancerului, gratie unei substante numite noni-ppt, care impiedica raspandirea tesutului canceros sau chiar stopeaza evolutia tumorilor pe o perioada indelungata de timp.
• Suprimarea infectiilor parazitare. Exista unele dovezi ca extractul din frunza si radacina de Noni poate suprima dezvoltarea infectiilor parazitare.
• Capacitatea de a reduce lipidele sangvine. Un studiu a dovedit ca persoanele care au baut zilnic, timp de o luna, suc de Noni, au beneficiat de o scadere semnificativa a colesterolului total si a trigliceridelor.
• Cresterea nivelului de energie. Fructul de Noni este folosit in mod traditional de catre polinezieni pentru combaterea oboselii. Cercetarile clinice au confirmat ca unul dintre beneficiile majore ale acestui fruct este ca imbunatateste starea generala de sanatate si creste nivelul de energie, practic are un important efect de intinerire.
• Efecte antianalgezice si sedative. Deocamdata s-au facut studii doar pe soareci, dar exista temeiuri pentru a deduce ca aceleasi efecte ar fi resimtite si de oameni.
• Limitarea dezvoltarii vaselor de sange canceroase. Aici vorbim despre studii confirmate si asupra oamenilor. Inca din anul 2003 cercetatorii au descoperit ca Noni este capabil sa inhibe formarea de noi vase de sange canceroase in tesuturile umane, iar concentratiile mai mari sunt chiar in masura sa provoace distrugerea vaselor de sange degradate de cancer.

 

Aproape 90% din populatie se confrunta cel putin o data cu un episod de durere de spate, astfel ca incidenta acestei patologii a devenit o problema recurenta si de o reala importanta pentru societatea moderna. Incadrandu-se in categoria afectiunilor degenerative ale coloanei vertebrale, hernia de disc se manifesta mai exact la nivelul discurilor aflate intre vertebrele coloanei si constituie una dintre cele mai serioase boli de natura neurologica, prin numarul mare de cazuri si prin intensitatea suferintei produse.

Aparut in anul 2011 in peisajul medical brasovean, Spitalul Sf. Constantin si-a castigat cu rapiditate reputatia pentru excelenta si profesionalismul serviciilor, ce a permis dezvoltarea cu succes a unor specializari medicale ce presupun un grad ridicat de complexitate a interventiilor. Printre acestea se numara si sectia de neurochirurgie, in cadrul careia tratamentul herniei de disc, in special cel minim invaziv, ocupa un loc important, pe langa celelalte patologii spinale si cranio-cerebrale. Condusa de Dr. Mihail Dancescu, medic primar neurochirurg, sectia de neurochirurgie a Spitalului Sf. Constantin din Brasov asigura tratamentul medical complet pentru hernia de disc, de la investigatii, diagnostic, act operator, pana la ingrijirile postoperatorii.

Care sunt primele simptome ale herniei de disc?

„Cauzele instalarii herniei de disc sunt multiple, cel mai adesea fiind cauzata de predispozitia generala a oamenilor catre sedentarism si limitarea efortului fizic, traumatizarea discului in urma tensionarii puternice sau din cauza presiunii crescute la nivel lombar. In urma unor astfel de traumatisme sau chiar si din cauza procesului natural de imbatranire, discul intervertebral isi modifica pozitia obisnuita, acesta avand rolul fundamental de a absorbi socurile la care este supusa coloana vertebrala si de a asigura protectia acesteia. De aceea, debutul herniei de disc este adesea marcat de instalarea lombalgiei (a durerilor de spate).






In functie de zona afectata, senzatia de durere se manifesta diferit. Daca este vorba de un disc intervertebral pozitionat la nivel lombar, durerea va radia in zona feselor, coapselor si picioarelor, in special sub genunchi. Daca discul se afla in partea superioara a coloanei vertebrale, in zona gatului, senzatia de durere se va manifesta la nivelul umerilor si bratelor. Mai mult, aceste dureri cresc progresiv in intensitate si sunt adesea insotite de senzatii de amorteala, furnicaturi sau slabiciune”, explica Dr. Mihail Dancescu, medic primar neurochirurg in cadrul Sectiei de Neurochirurgie a Spitalului Sf. Constantin din Brasov.

Nucleoplastia - noua procedura minim invaziva pentru tratamentul herniei de disc

In functie de stadiul de evolutie si complexitatea simptomelor, indicatiile terapeutice pentru hernia de disc incep, in prima faza, cu tratamentul medicamentos, bazat pe antiinflamatoare sau miorelaxante si progreseaza in majoritatea cazurilor cu interventiile neurochirurgicale. Vreme indelungata, procedurile neurochirurgicale au fost privite cu teama si reticenta, ceea ce a condus mai departe chiar si la evitarea acestora. Insa, odata cu aparitia conceptului de chirurgie spinala minim invaziva, aceste temeri nu mai sunt justificate. Nucleoplastia este o astfel de procedura minim invaziva, care se adreseaza in mod specific pacientilor cu hernie de disc.

„Avantajul acestei metode de tratament este ca micsoreaza presiunea la nivelul discului intervertebral degenerat si scade tensiunea la care sunt supuse elementele nervoase din canalul rahidian, toate acestea fara ca pacientul sa sufere vreo incizie. Acest lucru inseamna disparitia senzatiilor de durere si, in acelasi timp, diminuarea semnificativa a posibilitatii aparitiei problemelor neurologice mai grave, precum pareza sau tulburarile de sensibilitate. Procedura de nucleoplastie dureaza aproximativ 20 de minute, iar perioada de spitalizare este de o zi, timp in care pacientul se poate odihni in salon, dupa care poate pleca acasa”, spune Dr. Mihail Dancescu.






Experienta de sute de cazuri de succes a medicului primar neurochirurg Mihail Dancescu a demonstrat ca rata de reusita a acestei metode de tratament este conditionata si de anumite criterii in selectia pacientilor: varsta acestora nu trebuie sa depaseasca 45 de ani, discul intervertebral sa nu contina fragmente libere migrate in canalul rahidian si sa nu prezinte simptome de deficit neurologic, precum pareza. Prin contrast, nereusita nu inseamna agravarea simptomelor, ci eventualitatea efectuarii unei discectomii clasice.

Avand la baza o rata de succes tot mai crescuta, riscuri mici, costuri reduse pentru pacient si posibilitatea recuperarii rapide, nucleoplastia este cu siguranta o procedura moderna, tot mai solicitata in tratamentul herniei de disc. In acest sens, Spitalul Sf. Constantin din Brasov, prin centrul sau de neurochirurgie condus de Dr. Mihail Dancescu, este o optiune demna de luat in calcul pentru pacientii din intreaga tara care au nevoie de consultatii de specialitate, diagnostic profesionist si tratament de ultima generatie pentru intreaga patologie vertebrala, dar si pentru afectiuni cranio-cerebrale.


Foto: libertateapentrufemei.ro

 

Cand copiii sunt mici, ei absorb orice noutate ca niste buretei. Fiecare noua experienta, fiecare cuvant pe care il invata, orice comportament pe care il adopta este o investitie intr-un viitor mai fructuos. „Nu veti mai putea influenta niciodata atat de profund si de usor o persoana ca atunci cand aceasta se afla in copilaria timpurie”, scrie Vicki Palmer.

1. Socializarea. Ca parinti, intuim ca este important ca micutii nostri sa cunoasca alti copii, sa socializeze si cu alte persoane decat cu membrii familiei. Cu cat acest lucru se intampla mai curand, cu atat copilul isi va depasi mai usor timiditatea si va capata incredere in sine.
2. Conceptul de cooperare. Copilul invata sa imparta, sa coopereze si sa persevereze intr-un mediu sigur, sub indrumarea unor profesionisti care pun interesul si dezvoltarea celui mic pe primul plan.
3. Dezvoltarea interesului pentru invatare pe termen lung. Predarea trebuie sa se faca intr-un mod placut si distractiv, care sa-i faca pe copii sa invete in mod eficient. „Trebuie sa inspiram copiilor dorinta de a invata; dragostea pentru educatie - lectura, invatatura, descoperire, natura - se sadeste la nivel prescolar”, scrie d-na Palmer.
4. Respectul. Copiii invata ce este respectul. Respectul nu se limiteaza la oameni si bunuri, ci si la mediu, de exemplu. Nu exista un loc mai bun pentru a invata aceasta virtute decat intr-un mediu prescolar fervent, unde totul este impartit, iar intelepciunea si manierele sunt invatate organic.
5. Lucrul in echipa. Demonstrarea si insuflarea importantei muncii in echipa are ca efect invatarea respectului fata de opiniile altora, ascultarea, cooperarea si acceptarea egalitatii. Multe activitati prescolare sunt centrate in jurul muncii in echipa deoarece o persoana care invata cum sa lucreze intr-o echipa de la o varsta frageda se va integra mai usor in societate si va fi mai maleabila.
6. Rezistenta. Este important ca educatorii si parintii sa colaboreze pentru a le dezvolta copiilor rezistenta cat mai de timpuriu. Intr-un mediu stabil, sigur si corect, cu asteptari clare si consecinte previzibile, copiii isi pot dezvolta abilitatile de gestionare a sinelui si a emotiilor.
7. Concentrarea. Mintea copilului prescolar este curioasa si plina de imaginatie! Educatorii trebuie sa echilibreze curiozitatea cu capacitatea de a asculta, de a respecta indicatiile si de a participa la activitati de grup pentru a dezvolta aceasta abilitate deosebit de importanta care este concentrarea.
8. Rabdarea. Ca adulti, rabdarea ne este pusa la incercare in fiecare zi. Copiii trebuie implicati intr-o varietate de situatii care sa ii invete ce este rabdarea si sa le-o testeze: sa imparta cu ceilalti o jucarie, atentia educatoarei sau sa-si astepte randul pentru a participa la un joc.
9. Increderea si stima de sine. Interactiunea pozitiva cu ceilalti copii si cu educatorii le va da celor mici o imagine pozitiva si sanatoasa despre ei insisi, ii va incuraja sa-si exploreze talentele, aptitudinile si interesele si le va permite mai tarziu sa abordeze increzatori diversele probleme care apar pe parcursul vietii.

„Gradinita nu e o joaca”, conchide Vicki Palmer. „Modul in care copilul avanseaza acum spre a deveni un adult echilibrat este cu adevarat nepretuit. Nu va lasati copiii sa rateze aceasta oportunitate unica in viata.” '

 

Pentru noi, o chestie dezgustatoare care ni se infasoara pe picioare vara, in valurile marii; pentru asiatici - o delicatesa. Algele au fost descoperite de ceva vreme si de occidentali, care le savureaza in sushi sau in chip de condiment. Insa, datorita valorii lor nutritive deosebite, algele ar trebui sa ocupe un loc mai important in meniul nostru.

Ceea ce noi numim de-a valma „alge” reprezinta de fapt sute de specii de plante care cresc in apele dulci sau sarate, avand dimensiuni ce variaza de la un milimetru pana la cateva sute de metri. Dar aceste plante marine nu sunt indeobste clasate dupa dimensiune, ci dupa culoare - verzi, brune si rosii - si pot fi considerate niste legume aproape miraculoase.






Motivul este capacitatea lor de a impiedica proliferarea celulelor canceroase (mai ales la tumorile de san si prostata) si faptul ca previn bolile cardiovasculare, diabetul, hipercolesterolemia si hipertensiunea.

Ce au gasit oamenii de stiinta in alge?

• Carotenoide. Carotenoidele diminueaza viabilitatea celulelor canceroase din colon si impiedica instalarea obezitatii, prin inhibarea unei proteine specifice tesuturilor adipoase. Ramane ca studii ulterioare sa confirme aceasta descoperire.
• Fibre de un soi deosebit de solubil, ceea ce ar reprezenta o unealta utila in controlul apetitului, scaderea colesterolului, a hipertensiunii, prevenind deci bolile cardiovasculare si diabetul. Mai mult, fibrele din algele brune ar avea capacitatea de a combate tumorile, moduland riposta sistemului imunitar. In functie de perioada in care sunt recoltate, algele au un continut variabil de fibre cu proprietati anticoagulante, antiinflamatoare si antivirale.
• Fitosteroli. Unele alge precum wakame si nori contin fitosteroli, care impiedica absorbtia colesterolului in organism, mai ales a LDL (colesterolul „rau”).
• Omega-3. Somonul si capsulele cu ulei extras din algele marine ar avea acelasi efect. Sa speram ca efectul consumarii algelor, nu al extraselor din alge, este la fel de puternic.
• Fucodaina. Acesta este un zahar specific algelor brune, remarcabil prin actiunea sa de a starpi celulele leucemice. Expertii considera ca fucodaina ar putea spori eficienta chimioterapiei. Deocamdata, s-a constatat in vitro ca fucodaina a distrus celulele de cancer la san.
• Iod. Ca toate plantele traitoare in mare si algele contin iod, care intra in compozitia hormonilor tiroidieni, implicati in crestere, dezvoltare si reglarea metabolismului. Nu exagerati insa, fiindca un nivel prea ridicat de iod poate perturba functionarea tiroidei.

 

Copiii agresori si victimele lor sunt mai predispusi decat alti copii sa apeleze la operatii estetice in viitor, arata rezultatele unui nou studiu. 11,5% dintre victimele hartuirii (bullying) au o dorinta extrem de mare de a apela la chirurgia estetica, la fel si 3,4% dintre hartuitori si 8,8% dintre adolescentii care agreseaza si sunt agresati, spre deosebire de doar 1% dintre cei care nu sunt afectati de bullying.

Profesorul Dieter Wolke si colegii sai din Departamentul de Psihologie si de la Warwick Medical School au descoperit ca adolescentii care sunt afectati in orice fel de bullying au o dorinta mai mare decat ceilalti de a-si schimba fizionomia prin operatii estetice.






Aproape 2.800 de adolescenti cu varste intre 11 si 16 ani din scolile si liceele britanice au fost examinati pentru implicarea lor in hartuire, prin autoevaluare si evaluare facuta de catre colegi. Un grup-test de 800 de adolescenti, incluzandu-i pe agresori, pe victimele lor si pe cei care deopotriva agreseaza si sunt agresati, precum si pe cei neafectati de hartuire au fost analizati din punct de vedere al problemelor emotionale, al nivelului stimei de sine si al dorintei de a folosi chirurgia plastica.

Copiilor li s-a cerut sa completeze anumite chestionare prestabilite precum „Chestionarul punctelor forte si al slabiciunilor” si „Gradul de acceptare al chirurgiei cosmetice”. Rezultatele au aratat ca adolescentii implicati in bullying, indiferent de rol, sunt mult mai interesati de chirurgia plastica prin comparatie cu cei care nu au cu nimic de-a face cu bullying-ul. Dorinta de a apela la chirurgia cosmetica este cea mai mare la victimele bullying-ului, dar este semnificativa si la agresori.

11,5% dintre victimele bullying-ului au o dorinta foarte mare de a se opera. La fel, 3,4% dintre agresori si 8,8% dintre adolescentii care sunt atat agresori cat si agresati. Dintre cei care nu sunt afectati de bullying, doar 1% ar apela la operatii estetice. Fetele vor sa apeleze la cutit mai mult decat baietii. Din grupul-test, 7,3% dintre fete isi doreau foarte mult sa se opereze, comparativ cu doar 2% dintre baieti.






Cercetatorii au stabilit ca agresorii voiau sa apeleze la operatiile estetice pentru a-si imbunatati infatisarea si statutul social. Pe de alta parte, victimele bullying-ului vor sa se opereze pentru ca functionarea lor psihologica este afectata de hartuire, scazandu-le stima de sine si provocandu-le si dorinta de a-si schimba infatisarea.

Intre 2014 si 2015 in Statele Unite au fost efectuate 15,9 milioane de proceduri minim invazive. 230.000 dintre cei operati aveau varste intre 13 si 19 ani. Cifre similare se inregistreaza in Marea Britanie si aproape peste tot in lume. Dorinta tinerilor de a se opera ar fi mai mica daca ar fi abordate problemele emotionale cauzate de bullying, spun autorii studiului. Ei sugereaza ca plasticienii ar putea sa solicite potentialilor pacienti informatii referitoare la un eventual istoric de bullying si al problemelor emotionale asociate acestuia.

„Hartuirea are drept consecinta o slabire a psihicului, care creste dorinta de a apela la operatii estetice. Pentru agresori, aceste operatii pot fi doar o alta tactica de a-si imbunatati statutul social, de a arata bine si a-i domina pe ceilalti”, noteaza profesorul Wolke si coautorii studiului. „In randul adolescentilor hartuiti, dorinta de a se opera este imediata si de lunga durata. Rezultatele noastre arata ca plasticienii ar trebui sa-si chestioneze pacientii cu privire la bullying si vulnerabilitate psihica.”

 

In colectivitate, copiii descopera activitati interesante, invata lucruri noi, isi fac prieteni... Dar tot aici este locul in care intra in contact cu foarte multi microbi. Ce putem face ca sa-i ferim de boli?

Odata cu debutul gradinitei si al scolii, incep si obisnuitele runde de afectiuni - guturai, gripa, amigdalita, rinofaringita etc. - care le strica celor mici dispozitia si starea fizica generala. Cum petrec mult timp in clasa, copiii isi pot transmite usor infectiile de la unul la celalalt.






Indiferent de cat de grijulii am fi noi, parintii, nu le putem oferi o protectie totala impotriva bolilor, dar sunt cateva lucruri pe care le putem face pentru ca membrii cei mai mici ai familiei sa se bucure de o rezistenta crescuta la boli.

Multe legume si fructe in meniu

Alimentatia copiilor trebuie sa contina multe fructe si legume: portocale, lamai, kiwi, coacaze negre, varza, ardei, rosii, patrunjel, spanac, broccoli, conopida, dovlecei, sfecla, morcovi, fasole verde... Toate aceste alimente contin numeroase substante care intaresc imunitatea, precum antioxidanti si vitaminele A si C. Un copil de pana in trei ani ar trebui sa manance cel putin un fruct pe zi si cinci linguri de legume, iar un copil mai mare - cel putin doua fructe pe zi si 1-2 cani de legume.

Spalatul pe maini, obligatoriu!

Foarte multe afectiuni, inclusiv infectiile respiratorii de sezon, pot fi prevenite cu un gest pe cat de simplu, pe atat de eficient: spalatul pe maini. Pe mainile murdare se gasesc multi microbi care il pot imbolnavi pe copil sau pe cei din jur. De exemplu, aparitia toxiinfectiei alimentare cu bacteria Escherichia coli, frecvent intalnita in colectivitati, este direct legata de lipsa igienei. Trebuie sa-l invatam pe copil sa se spele pe maini de fiecare data dupa ce foloseste toaleta, cand vine de afara, inainte de a se aseza la masa, dupa ce a mangaiat un animal, explicandu-i ca in acest fel poate tine la distanta multe boli. Rabdare, insa: pana ii va intra in obisnuinta, probabil va trebui sa-i reamintim in repetate randuri de aceasta regula.

Regula batistei

Stropii eliminati prin stranut si tuse contin multe virusuri si bacterii, care sunt imprastiate peste tot: pe jucarii, masa, caiete, pix, alimente... De aici, microbii ajung cu usurinta in organism: e suficient sa ne frecam la ochi sau sa ne atingem buzele ori fata.






Asadar, copilul trebuie invatat ca, de fiecare data cand tuseste sau stranuta, sa-si acopere gura si nasul cu o batista de hartie, pe care s-o arunce imediat la cosul de gunoi. Cand batista nu e la indemana, solutia este sa tuseasca ori sa stranute pe maneca, la indoitura cotului sau la nivelul bratului. Desigur, sa nu uitam sa-i felicitam cand observam ca ne-au urmat sfatul.

Somn suficient

Un somn odihnitor noaptea ii ofera corpului si sistemului imunitar sansa sa se refaca dupa o zi lunga. Studiile au demonstrat ca predispozitia la infectii creste in cazul copiilor care dorm mai putin decat ar avea nevoie. Sarcina noastra este sa ne asiguram ca juniorii dorm bine si suficient. De cat somn are nevoie un copil? Un nou-nascut are nevoie de cel putin 18-20 ore de somn pe zi, un sugar doarme 12-15 ore, iar un prescolar aproximativ 10-12 ore (din care 1-2 ore constituie somnul de zi).

Miscarea, sanatate curata

O alta modalitate excelenta de intarire a imunitatii este activitatea fizica: miscarea oxigeneaza organismul, antreneaza muschii si plamanii, stimuleaza formarea anticorpilor. Incurajeaza-l sa faca miscare in aer liber: sa se joace cu mingea, sa mearga pe bicicleta sau cu rolele, sa alerge etc.

Sunt de ajutor suplimentele?

Nu doar studiile, ci si experienta multor mame ne dovedesc ca suplimentele care contin colostru, lactoferina, resveratrol, echinacea, vitamina C, zinc, laptisor de matca etc. stimuleaza imunitatea copiilor si ii ajuta sa reziste mai bine in fata afectiunilor de sezon. Ar fi bine ca micutii sa urmeze cate o cura cu asemenea preparate de 2-3 ori pe an, in special toamna si iarna.

Foto: qbebe.ro

 

Diagnosticul se realizeaza prin examinarea articulatiilor afectate de catre medicul specialist, examen radiologic, teste sanguine si examinarea lichidului sinovial obtinut prin aspirare din articulatia tumefiata. Uneori, afectarea articulara poate fi incetinita sau stopata, insa in multe cazuri aceasta continua pe masura ce boala progreseaza, indiferent de medicamentele sau de metodele terapeutice utilizate pentru ameliorarea simptomelor.

Analgezicele, antiinflamatoarele, relaxantele musculare sau suplimentele alimentare sunt deseori recomandate pentru tratarea simptomelor usoare. In cazul in care pacientul acuza dureri grave, tratamentul consta in administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene eliberate cu prescriptie medicala.

Atentie la folosirea medicamentelor antiinflamatoare, acestea sunt contraindicate celor cu gastrita, ulcer duodenal, afectiuni cardiace si renale. Multe dintre aceste medicamente au efecte adverse asupra organismului, crescand riscul de accident vascular ori cerebral sau infarct miocardic. De aceea, cea mai buna metoda de tratament este... preventia!

Tratamentul local consta in aplicarea unui unguent/gel antiinflamator (4-5 aplicatii pe zi) sau a compreselor termice. Se mai poate apela la hidroterapie, terapie balneara etc.

Fizioterapia si exercitiile necesare intaririi musculaturii spatelui sunt adesea recomandate, iar in anumite cazuri, poate fi necesara interventia chirurgicala.


Foto: medguru.ro

 

Plasturii sunt eficienti in indepartarea durerilor cauzate de procesele reumatice, raceala, spondiloze cervicale, periartrite scapulohumerale, dureri musculare in zonele localizate la nivelul lombar, cervical, genunchi sau la nivelul articulatiilor intervertebrale. Sunt utilizate mai multe tipuri de plasturi cu mecanisme de actiune diferite:

Plasturi care se bazeaza pe teoria meridianelor energetice

Plasturi care se bazeaza pe teoria meridianelor energetice din medicina chineza traditionala, combinata cu tehnologiile terapiilor cu unde infrarosii si camp magnetic. In interiorul plasturelui exista o pastila confectionata dintr-un aliaj special aluminio-siliconic, ce emite unde infrarosii, incorporat in pudra magnetica permanenta din neodimiu, fier si bor.






Aceasta pastila genereaza unde infrarosii cu lungimi cuprinse intre 3-5 microni, absorbite rapid de organism. Efectul undelor, combinat cu cel al campului magnetic, este unul analgezic si antiinflamator, manifestat asupra punctelor de acupunctura (centrii principali de pe traseele meridianelor energetice). Volumul circulatiei sanguine creste, celulele si tesuturile sunt activate si sunt stimulate functiile metabolice.

Plasturii cu capsaicina

Plasturii cu capsaicina incalzesc si „deblocheaza” musculatura la nivel local, revigoreaza circulatia sangelui si reduc durerea. Actiunea lor se bazeaza pe extractul de capsaicina obtinut din ardeiul iute. La nivelul pielii, capsaicina produce o incalzire rapida a zonei pe care este aplicata, cu efect analgezic si decontracturant muscular. Acest efect este combinat cu cel racoritor al mentolului.

Beneficiile plasturilor

Beneficiile plasturilor sunt reprezentate de efectul analgezic si antiinflamator local, fiind eficienti in tratarea durerilor musculare si articulare. Plasturii incalzesc si „deblocheaza” articulatiile, revigoreaza circulatia sangelui, cu un efect de pana la opt ore. Aplicarea plasturilor este o metoda de terapie non-invaziva. Cele doua mecanisme de actiune raspund unor nevoi multiple - atat pacientilor care doresc un plasture cu efect termic bland, cat si pacientilor care prefera un efect termic intens (capsaicina).

 

Se spune ca viata incepe la 40 de ani - dar tot atunci apar urmele de oboseala in jurul ochilor, reumatismul, slabirea vederii si tendinta de a povesti o intamplare aceleiasi persoane de trei sau patru ori.

Reumatismul nu se refera la o singura afectiune - exista peste 100 de boli reumatice incluzand aici starile degenerative (osteoartrita), inflamatorii (artrita) si autoimune (lupus). Anumiti factori favorizeaza aparitia bolilor reumatice: fumatul, greutatea excesiva, predispozitia genetica, meseriile care determina lezarea sau suprasolicitarea articulatiilor, varsta inaintata. Este bine ca o persoana sa se gandeasca la o afectiune reumatica daca sunt prezente urmatoarele simptome: durere articulara persistenta, sensibilitate articulara, inflamatie (umflarea, inrosirea si cresterea temperaturii zonei afectate), deformare articulara, pierderea amplitudinii miscarii si flexibilitatii articulatiei acompaniate de oboseala, lipsa de energie, slabiciune, stare generala de rau.






Terapia medicamentoasa a afectiunilor reumatice consta in administrarea de: analgezice opioide sau non-opioide, antiinflamatorii nesteroidiene, corticosteroizi, agenti antireumatici, agenti biologici. Medicul este cel care decide schema terapeutica potrivita fiecarui pacient.

Modificarea stilului de viata este foarte importanta atunci cand discutam de modalitati de ameliorare a durerii articulare. Controlul greutatii (prin exercitii fizice regulate, dieta sanatoasa, evitarea consumului de alcool), scaderea nivelului de stres sunt lucruri care au un impact benefic.

Terapia complementara si alternativa ajuta la reducerea intensitatii simptomelor reumatice (in special inflamatia si durerea). Putem enumera aici: cremele si unguentele, stimularea electrica, acupunctura, terapia termica (presupune incalzirea sau racirea zonei afectate), tehnicile de relaxare (psihica si fizica), chiropractica (forma de tratament constand in manipularea in special a zonelor coloanei vertebrale ce influenteaza sistemul nervos central si periferic - poate ameliora durerile articulatiilor).

Expert: dr. Laurentiu Vlase.

 

Osteoartrita apare atunci cand cartilajul de la capetele articulatiilor se indeparteaza si oasele expuse, nemaifiind separate de cartilaj, ajung sa se frece unele de altele. Acest proces degenerativ duce la pierderea miscarii, durere articulara si rigiditate. Osteoartrita afecteaza milioane de oameni din intreaga lume, cel mai frecvent la nivelul articulatiilor mainilor, genunchilor, soldurilor si coloanei vertebrale. Aceasta afectiune este mai intalnita in randul persoanelor de varsta mijlocie si in varsta.

Simptome: durere la nivelul articulatiei in timpul sau dupa miscare; sensibilitate la presiune asupra articulatiei; rigiditate si pierderea flexibilitatii; prezenta unor excrescente osoase in jurul articulatiei; umflarea zonei din jurul articulatiei; zgomote intra-articulare.






Glucozamina si condroitina sunt componente cheie care se gasesc in mod natural in tesuturile conjunctive ale corpului, inclusiv in cartilaj. Glucozamina este extrasa din tesuturile animale (crab, homar sau carapace de creveti), in timp ce sulfatul de condroitina se gaseste in cartilajul animal, cum ar fi cel de rechin.

Glucozamina este folosita de catre organism pentru a produce o varietate de alte substante chimice care sunt implicate in construirea tendoanelor, ligamentelor, cartilajului si a lichidului sinovial care inconjoara articulatiile. In cartilaj, glucozamina are rol esential in formarea acidului hialuronic, a sulfatului de condroitina, precum si a sulfatului de keratan, care sunt - in afara de fibrele de colagen - cele mai importante componente ale matricei extracelulare a cartilajului articular si a fluidului sinovial.

Condroitina este un constituent esential al osului si al cartilajului articular, care functioneaza prin atragerea de apa in cartilaj, imbunatatind astfel capacitatea de absorbtie a socurilor si a impacturilor asociate cu miscarea si activitatile fizice. De asemenea, creste productia de acid hialuronic de catre celulele sinoviale, ceea ce are un efect benefic asupra mentinerii vascozitatii in lichidul sinovial.