Cu o istorie mai veche decat ne-am fi asteptat, laparoscopia este in ultimii ani la mare cautare. Si nu numai pentru interventiile considerate banale, ci si pentru unele mai complicate.
Cel mai atractiv li se pare pacientilor faptul ca, dupa o laparoscopie, iti poti relua activitatea normala in maximum trei zile, spre deosebire de interventiile clasice, care necesita cel putin o saptamana de repaus. Complicatii apar mai rar, dar exista contraindicatii. Cel mai important insa pare faptul ca laparoscopia ajuta la confirmarea diagnosticului, ba chiar la largirea ariei lui, ca sa spunem asa. In toate, ne lamureste dr Bogdan Stoica, chirurg la Spitalul Clinic de Urgenta din Bucuresti.
Ce este chirurgia minim-invaziva?
Dupa cum si sensul cuvintelor „minim invaziv” ne sugereaza, acest tip de chirurgie afecteaza foarte putin peretele abdominal si ofera posibilitatea recuperarii rapide a pacientului, precum si un avantaj estetic suficient incat sa fie ceruta din ce in ce mai des.
Cand se poate aplica si cand nu? Este vorba numai despre gravitatea diagnosticului?
Chirurgia minim-invaziva se aplica astazi in foarte multe specialitati medicale chirurgicale. Ca de exemplu, in chirurgia ginecologica, toracica, urologica si, nu in ultimul rand, in chirurgia abdominala. De principiu, orice interventie chirurgicala efectuata in maniera deschisa poate fi realizata laparoscopic, respectand principiile acesteia.
Bineinteles, exista niste contraindicatii pentru utilizarea laparoscopiei si anume peritonitele de peste 48 de ore, sepsisul, instabilitatea hemodinamica, ocluziile intestinale ce nu mai permit crearea pneumoperitoneului, aderentele dezvoltate in urma unor alte interventii chirurgicale abdominale.
Poate fi luata in calcul lipsa experientei echipei operatorii in operatiile laparoscopice. De aceea, din punctul meu de vedere, medicul chirurg trebuie sa se adapteze cererilor si sa fie intr-o continua pregatire pentru a cunoaste noul.
Laparoscopia, de pilda, poate fi folosita si ca tratament?
Bineinteles ca scopul laparoscopiei este sa trateze. Una dintre cele mai frecvente interventii chirurgicale pe cale laparoscopica este colecistectomia, care, de altfel, a devenit gold-standard in litiaza veziculara.
Pacientii obezi pot beneficia de avantajele chirurgiei minim invazive, unde infectia de plaga operatorie este destul de des intalnita, mai ales in apendicita acuta gangrenoasa efectuata prin incizia clasica. O multitudine de interventii chirurgicale pot fi realizate laparoscopic, inclusiv din sfera oncologica, cum ar fi tumorile de colon, care raman unele dintre cele mai frecvente cauze de deces in randul populatiei.
Se poate ajunge in timpul laparoscopiei la concluzia ca diagnosticul a fost gresit (in ideea ca se pot vedea multe lucruri si mai clar)?
Plecand de la ideea ca imaginea procesata prin intermediul camerei video ce este introdusa in cavitatea abdominala este marita de 10 ori, acest fapt nu face decat sa ajute chirurgul in a evidentia structuri anatomice ce cu ochiul liber pot fi omise. Prin urmare, laparoscopia ajuta chirurgul atat in diagnostic, cat si in tratament. Da, este o metoda invaziva de diagnostic, dar una sigura, in opinia mea.
Laparoscopia diagnostica este acceptata atunci cand celelalte metode de investigatie non-invazive au fost epuizate. Revenind la intrebare, cel mai bun raspuns poate fi dat printr-un exemplu: o pacienta este diagnosticata preoperator cu apendicita acuta, dar laparoscopia deceleaza (si) o problema la ovarul drept. Nimic nu este gresit.
Concluzia este ca, introducand o camera in interiorul abdomenului, putem avea o viziune asupra tuturor organelor intraperitoneale aflate in suferinta.
Exista un mit potrivit caruia chirurgii nu pun alt diagnostic decat operatia. Din experienta mea nu este asa, dar va rog pe dumneavoastra sa detaliati. In ce situatii se ajunge la varianta operatiei chirurgicale?
Sfantul Ierarh Luca al Crimeei spunea asa: „Ca sa se faca cineva chirurg trebuie sa se fi nascut chirurg. Si trebuie sa se deosebeasca prin trei insusiri: sa aiba ochi de vultur, inima de leu si maini de femeie”. In ziua de azi, cu greu mai este acceptata ideea conform careia deschidem si vedem ce gasim. Chirurgul este cel care trebuie sa filtreze informatiile provenite de la diferite investigatii si sa decida utilitatea sau nu a operatiei. E foarte usor de comentat de pe cealalta parte a baricadei, dar numai un chirurg cunoaste ce este in sufletul lui, atunci cand se simte neputincios in fata bolii.
Adevarul e cel mai bun!
Din punctul meu de vedere, fiecare dintre noi trebuie sa stie adevarul, chiar daca acesta este crud. Conteaza foarte mult modul cum il expui. Omul trebuie sa inteleaga ce se petrece in jurul lui, ce se petrece cu corpul lui. Bineinteles ca exista si posibilitatea ca acesta sa aleaga pe cineva din familie cu care medicul sa comunice, acest lucru fiind stabilit prin consimtamantul informat.
Ceea ce consider util in spitale este prezenta unui psiholog, care poate ajuta pacientul in a trece mai usor peste momentele grele ale aflarii unui diagnostic nefast. Indiferent de cata suferinta vedem, nu trebuie sa renuntam la latura umana, iar speranta este cea care moare ultima.
Bibliografie: Sanatatea de azi. Sursa imagine: www.gravidanzaonline.it