Medicină informativă

Glanda tiroida, un pericol subestimat

Glanda tiroida regleaza metabolismul si cand nu functioneaza bine, poate provoca boli grave. Dereglarea activitatii glandei tiroide poate scoate din ritm intregul organism. Minuscula ca dimensiune, in forma de fluture, glanda tiroida este situata chiar sub laringe si produce, din iod si proteine, doi hormoni: triiodotironina (T3) si tetraiodotironina (T4), care dirijeaza metabolismul, influenteaza musculatura, nervii si sistemul cardiovascular.

Afectiunile tiroidei: 1. Hipofunctia

In cazul asa-numitei hipotiroidii, glanda tiroida produce prea putini hormoni, sau chiar deloc. Metabolismul functioneaza in ritm de melc, iar simptomele pot fi: oboseala, lipsa de concentrare si de performanta, cresterea in greutate, subtierea parului, acumularile de apa in organism si sensibilitatea la frig.

Pe durata lunga, pot aparea si afectiuni cardiovasculare, pentru ca metabolismul incetinit nu mai poate descompune grasimile din sange. O asemenea disfunctie poate fi ereditara, dar in mod frecvent ea este, totusi, consecinta unei infectii. Aceasta poate fi declansata acut, prin virusuri sau bacterii si este insotita, adeseori, de dureri puternice de gat.

Dar cauze posibile sunt si bolile autoimune - ca in cazul tiroiditei Hashimoto, pe parcursul careia propriul sistem imunitar distruge glanda tiroida.

Hipotiroidia - deci functionarea pregnant redusa a glandei - nu este vindecabila, dar poate fi tratata eficient cu inlocuitori de hormoni si prin homeopatie.

Impotriva infectiilor acute se prescriu antibiotice, dar si calmante sau medicamente antireumatice.

Afectiunile tiroidei: 2. Hipertiroidia

In cazul hipertiroidiei, glanda produce o cantitate prea mare de hormoni si organismul functioneaza permanent la turatie maxima. Cele mai frecvente manifestari: nervozitate, insomnie, palpitatii, bufeuri, transpiratie, iritabilitate, caderea parului, dureri de ochi, hipersensibilitate la caldura si scadere in greutate - in ciuda foamei persistente.

Situatia fiind mereu la limita, pot aparea de asemenea probleme cardiace. Cauza poate fi, de cele mai multe ori, Morbus Basedow si ea o boala autoimuna.

Hipertiroidia afecteaza de zece ori mai multe femei decat barbati. Daca hiperfunctia este depistata din vreme, producerea de hormoni poate fi stopata. In stadiu avansat, se recomanda radioterapia cu iod (iodul radioactiv distruge tesutul hiperactiv), operatia sau, pentru cine are rabdare, tratamentul homeopatic.

Depistarea timpurie a afectiunilor tiroidiene

Afectiunile tiroidiene se instaleaza pe nesimtite si adeseori simptomele nu sunt luate in serios. Modificarile de volum ale tiroidei pot fi depistate in felul urmator: puneti palma intinsa pe gat, sub laringe si beti cu capul lasat pe spate, o inghititura de apa. Daca atunci cand inghititi simtiti o protuberanta sau un nodul, mergeti la medic, mai ales daca boala a existat si in familie.

Multe din problemele de sanatate ale femeilor se datoreaza tiroidei. Verificati-o, obligatoriu prin analize de sange, o data la 6 luni.

Tiroida, autoimunitatea si suplimentele nutritionale

Glanda tiroida indeplineste un rol major in dezvoltarea si functionarea intregului organism, de la controlul functiilor vitale, la activitatea fizica, functia cognitiva, crestere si regenerare tisulara, hormonii tiroidieni fiind indispensabili pentru toate aceste procese.

Iodul este esential in sinteza hormonilor tiroidieni, motiv pentru care si in Romania este obligatorie iodarea universala a sarii din 2002. In felul acesta este prevenita aparitia si extinderea gusii endemice prin carenta iodata, indeosebi in zonele subcarpatice si de deal, cunoscute cu aceasta patologie.

Combinat cu stresul, indeosebi generat de adaptarea la factorii de mediu, poluarea, carentele nutritionale sau bagajul genetic fac ca iodul acumulat in exces sa genereze modificari in configuratia unor proteine din structura tiroidiana. Acestea induc un raspuns de tip autoimun cu aparitia de anticorpi antitiroidieni (anti-tiroidperoxidaza ATPO si antitireoglobulina ATG) ce pot modifica sinteza globala de hormoni tiroidieni.

Aspectul clinic al tiroiditei autoimune (Hashimoto) este extrem de variat. Cea mai frecventa forma clinica este hipotiroidia, nivelul scazut al hormonilor tiroidieni fiind cel mai adesea intalnit la femei (88% din cazuri conform INSP), dar si in mediul urban (70% din cazuri). Conform aceleiasi surse, anual sunt depistate cazuri noi de hipotiroidie, apreciindu-se ca din 2010 pana in 2016 incidenta a crescut cu aproximativ 58%.

Oboseala excesiva, somnolenta, uscaciunea si impastarea pielii, caderea mai accentuata a parului precum si tulburari ale ciclului menstrual, cresterea valorilor lipidelor sangvine sunt principalele semne ale insuficientei tiroidiene. La polul opus se afla hipertiroidia, mai putin frecventa, insa dominata de tulburari mai evidente clinic, precum tulburarea de ritm cardiac, tremor, insomnie, scaderea accentuata a randamentului fizic si psihic.

La fel de important pentru organism si, mai nou demonstrat, pentru o functie tiroidiana echilibrata, este si seleniul. Acesta este un element important pentru organism fiind indispensabil pentru functia unor proteine cu rol enzimatic (selenoproteine), una dintre acestea fiind deiodinaza selenodependenta, al carei rol este esential in metabolismul hormonilor tiroidieni.






Intr-un regim mixt sursele de seleniu sunt reprezentate de vegetale, continutul de seleniu din plante reflectand concentratia mineralului in sol. Plantele absorb seleniul sub forma anorganica si il incorporeaza in compusi organici (selenocisteina, selenometionina, etc).

Intrucat, in ultimele decenii, deficitul de seleniu din sol, in urma eroziunii constante, precum si agricultura organica au redus substantial aportul acestuia prin dieta, s-au dezvoltat suplimentele alimentare cu seleniu.

Daca este sa alegem si putem sa o facem, preferam sa folosim suplimente care au eficienta si siguranta dovedite stiintific in urma cercetarilor si studiilor clinice, pentru seleniu fiind preferata sursa organica.

Una dintre intrebarile frecvente in prezent este daca si in ce masura avem nevoie de suplimente nutritionale. In conditiile actuale, acestea sunt indicate in functie de starea si nevoile organismului, tipul de alimentatie dar si natura dietelor pe care le preferam.

Suplimentele nutritionale trebuie sa tina cont de restul medicatiei pacientului si de patologia asociata, daca este prezenta. Importante sunt si sursele elementelor active, tehnologia si controlul farmaceutic, standardizarea si, mai ales, biodisponibilitatea.

In aceasta ordine de idei, trebuie cunoscut ca cercetatorii danezi au patentat o drojdie cu seleniu, cu o compozitie complexa si cu avantajul de a fi standardizata (SelenoPrecise). Superioritatea si eficienta ei sunt date de biodisponibilitatea mare, de 88,7% a seleniului.

Controlul deficitului de seleniu permite scaderea numarului de persoane cu deficiente functionale tiroidiene si astfel scade efectul autoimunitatii tiroidiene si imbunatateste substantial calitatea vietii oamenilor, ridicand calitatea produselor nutritionale la un nivel inalt.