Medicină informativă

 

Oboseala, ameteli, gafait la urcatul scarilor, unghii casante... Daca va confruntati cu astfel de neplaceri, faceti-va rapid o analiza de sange, ca sa vedeti cum stati cu valorile fierului.


Cum stati cu fierul?

Intre adolescenta si menopauza, o femeie din patru se confrunta cu lipsa de fier. In fiecare luna, cu prilejul perioadelor menstruale, ele pierd pana la 15 mg de fier. O pierdere lunara care nu poate fi compensata prin alimentatie (mai ales in cazul persoanelor vegetariene, avand in vedere ca principala sursa de fier sunt fructele si legumele si nu carnea).

Daca o carenta de fier exprimata prin anemie poate trece neobservata la o femeie tanara, lucrurile se complica in caz de sarcina, o perioada puternic consumatoare de fier, datorata dezvoltarii copilului. In cazuri mai grave, lipsa fierului, nedetectata la vreme, poate duce la anemii grave.






Prima urgenta, o analiza de sange...

La aparitia primelor semne de apatie si oboseala, nu e cazul sa va aruncati asupra suplimentelor alimentare imbogatite cu fier. Mai intai trebuie sa aflati daca lipsa de fier este reala. Altfel, consumul lui suplimentar este inutil, ba chiar periculos pentru inima. Diagnosticul corect se pune cu ajutorul analizei de sange. Cand fierul lipseste, organismul produce globule rosii in cantitate si de talie mai mica. Atunci nivelul hemoglobinei scade si vorbim despre anemie.


Care sunt cauzele lipsei de fier?

→ Fierul lipseste pentru ca nu este prezent in alimentatie. In cauza se pot afla vegetarienii, care nu consuma deloc carne, adolescentii care sufera de o tulburare de comportament alimentar si adeptii regimurilor restrictive de slabit.

→ Fierul lipseste pentru ca nu este preluat de organism - in cazul acesta, motivul poate fi o boala celiaca (intoleranta la gluten) sau boala lui Crohn. In cazul maladiilor digestive, absorbtia fierului scade la zero, avertizeaza specialistii.

→ Menstrele abundente duc si ele la pierderea de fier, la fel ca si pierderile de sange digestive. La un barbat sau la o femeie de varsta a treia, lipsa de fier poate sa indice un ulcer care sangereaza sau un cancer de colon.


Cele mai bune medicamente se afla in farfurie...

Fierul este cel mai bine absorbit cand provine din surse animale: carne rosie, intestine, peste gras, fructe de mare, oua. Intre vegetale, la loc de frunte se afla legumele uscate (fasolea boabe, lintea, mazarea) si cerealele complete, ghimbirul, semintele de susan, de coriandru si de chimen. Recomandate sunt si sucurile de citrice sau sucul de rosii, bogate in vitamina C, care ajuta absorbtia fierului.

Ceaiul verde trebuie baut cu moderatie, la fel, cafeaua si vinul, ale caror taninuri limiteaza absorbtia fierului. Alimentatia potrivita este singura care ne garanteaza valoarea normala a fierului. Nu va aruncati asupra suplimentelor alimentare cu fier, avertizeaza specialistii. Dozajul lor in fier nu este suficient.






Un tratament rapid...

Consta in injectarea fierului in sange, prin perfuzii intravenoase. Dar pentru asta este nevoie de spitalizare. Este un tratament sever, rezervat persoanelor cu mari carente de fier. In caz de carenta, administrarea medicamentelor dureaza trei luni. Cand lipsa de fier e severa, trebuie urmat un tratament medicamentos. In general, sunt necesare 100-200 de mg de fier pe zi. Se iau doua comprimate dimineata, inainte de micul dejun, vreme de trei luni. E indicat ca pastilele sa contina si vitamina C, pentru a facilita absorbtia fierului.

Din pacate, tratamentele acestea sunt greu tolerate pe plan digestiv - scaun negru, balonari si diaree. Solutia de remediere a acestor efecte este administrarea comprimatelor in timpul mesei, chiar daca absorbtia fierului se reduce putin. Exista si varianta de a lua pastilele la doua zile, prelungind tratamentul vreme de sase luni.


De ce are nevoie organismul de fier?

Prezent in cantitati mici in organismul nostru (circa 2,5 g la femei si 4 g la barbati), fierul ii este indispensabil sanatatii. El intra in compozitia hemoglobinei din celulele rosii, care asigura transportul oxigenului. El intervine, de asemenea, in numeroase reactii implicate in respiratia celulelor.


Repere...

→ O femeie are carenta de fier cand feritina din analize este mai mica de 30 micrograme pe litru de sange.

→ Se vorbeste de anemie cand nivelul hemoglobinei este mai mic de 12 grame pe decilitrul de sange la femei si 13 grame la barbati.

Bibliografie: Asul Verde. Sursa imagine: doctorquinn.ro.

 

Unul dintre cele mai consumate fructe din lume, bananele sunt excelente chiar daca tii la silueta. Sursa importanta de vitamine (in special C si B6), fibre dietetice, minerale (cantitati generoase de magneziu si potasiu), banana este foarte hranitoare. Delicioasa, poate fi mancata ca atare sau preparata intr-o multime de moduri sanatoase: data prin blender, in smoothie-uri, sub forma de piure, cu iaurt sau cereale. Iar unele specii pot fi chiar gatite.






Vinovate fara vina...

Se spune despre banane ca ingrasa, pentru ca sunt dulci si satioase. O banana de 100 de grame contine cam 20 grame de carbohidrati si 70 de calorii. Desi au un indice glicemic ridicat, bananele sunt usor de digerat si asimilat de organism, datorita fibrelor pe care le contin, fiind bune chiar si pentru persoanele cu diabet; imbunatatesc nivelul de zahar si grasimi din sange.


Bananele ajuta inima si previn multe boli...

Cine mananca frecvent banane are un risc scazut de infarct, pentru ca potasiul pe care acestea il contin din plin are efect vasodilatator si regleaza tensiunea arteriala. 1-2 banane pe zi sunt suficiente in cadrul unei diete echilibrate, de preferat pe post de gustari sau ca ingredient la micul dejun.


Bananele regleaza digestia...

Bananele functioneaza ca un pansament stomacal, in special in caz de diaree. Alaturi de paine prajita si orez, ele te ajuta nu doar sa scapi de problema digestiva sacaitoare, ci si inlocuiesc potasiul pierdut, unul dintre cei mai importanti electroliti din organism. Nici persoanele care sufera de constipatie nu au motive sa evite banana - pasata si amestecata cu o lingurita de miere si una cu seminte de in, are efect usor laxativ.

 

Botulismul este o toxiinfectie alimentara provocata de ingerarea de conserve alimentare contaminate cu Clostridium botulinum, care elaboreaza toxina botulinica.


Agentul etiologic este un microb Clostridium botulinum, prin toxina puternic activa ce-o elaboreaza.


Raspandirea geografica - frecventa. Universala, extrem de rara.


Sursa de infectie. Este reprezentata de animalele domestice ca si cele salbatice care elimina in mod normal germenii prin materiile fecale, contaminand astfel solul, apa potabila, alimentele. Omul, care elimina si el germenii bolii, poate fi considerat ca sursa de infectie cu totul exceptional.






Modul de transmitere. Indirect, prin produse alimentare fie de origine animala (carne, sunca, branza, peste), fie vegetala (fasole, mazare, dovlecei, etc.), conservate si contaminate in prealabil.


Calea de patrundere. Digestiva.


Durata perioadei de incubatie. Este de 6-48 ore cu limite extreme intre 2 ore - 10 zile.


Simptomatologie. Boala debuteaza cu balonari, greturi, dureri abdominale si uneori diaree. In acelasi timp, bolnavii pot acuza cefalee, ameteli, oboseala, chiar o stare subfebrila. Boala se insoteste apoi de paralizii oculare, laringiene, faringiene etc.


Durata perioadei de contagiozitate. Necontagioasa.


Produse patologice ce se recolteaza in vederea diagnosticului etiologic. Sange, urina, varsaturi alimentare, lichid de spalatura gastrica, alimentele incriminate. De la cadavre: ficat, splina, continut intestinal.


Diagnosticul bolii, examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Diagnosticul rezulta din semnele clinice amintite, mai ales cand acestea apar la mai multe persoane care au consumat din acelasi aliment.


Diagnosticul etiologic se face prin punerea in evidenta, la animalele de laborator, a toxinei botulinice si izolarea si identificarea germenilor prin culturi anaerobe.


Tratament. Pentru evacuarea tubului digestiv se recomanda clisme, purgative si spalaturi gastrice. Ca tratament specific se recomanda ser antibotulinic (polivalent) si uneori corticoterapie.


Masuri de profilaxie si combatere. Seroprofilaxia se face cu ser antibotulinic la toate persoanele care au consumat din alimentul incriminat. Tot in scop profilactic se recomanda respectarea timpului de sterilizare a conservelor in industria alimentara si in special a conservelor preparate in casa. Pentru a se preveni imbolnavirile prin botulism datorita consumarii conservelor, in special a celor preparate in casa, se recomanda consumarea acestora dupa prelucrare termica cel putin 5-10' (toxina botulinica fiind termolabila).


Controlul sanitar riguros al productiei conservelor, in ceea ce priveste sterilizarea, este un factor de profilaxie foarte important. Se vor scoate din consum conservele care prezinta o bombare a cutiei.


In fiecare an, in Romania sunt inregistrate zeci de cazuri de botulism. Aceasta boala rara provine de cele mai multe ori dintr-o intoxicatie alimentara, de pe urma consumului de conserve facute acasa sau cumparate din comert. Dar ea poate fi cauzata si de mezeluri si produsele pastrate in vid si congelate in momentul distribuirii. Cand alimentele sunt prost sterilizate, se pot dezvolta bacterii precum Clostridium botulinum, a carei toxina paralizeaza neuronii si contractia muschilor.

Principalul pericol: alimentele care nu sunt conservate cum trebuie

Tulburari de vedere, gura uscata, oboseala, ameteli, paralizie a fetei (care poate atinge si gatul, membrele si muschii respiratori), uneori voma si diaree. In general, simptomele apar intre 12 si 36 de ore, la persoanele care au consumat aceleasi alimente. La cel mai mic semnal de alarma trebuie sa mergeti la spital.

Intre 5 si 10% dintre persoanele intoxicate mor din cauza insuficientei respiratorii. Din fericire, in cele mai multe cazuri, pacientii se vindeca fara sechele, cu conditia sa fie tratati cat mai repede si, daca este nevoie, prin ventilatie asistata. Tratamentul si convalescenta pot sa dureze cateva luni.

Bacteria vinovata se inmulteste in alimente putin acide (cu pH-ul sub 4,6), care nu sunt supuse unui proces de conservare atent: fasole verde, spanac, ciuperci sau sfecla la conserva, ton la cutie, peste fermentat, afumat sau sarat, carne, paste, mezeluri, precum si unele branzeturi.

Dulceturile sunt sigure

Conservele acide, fructele in alcool si dulceturile ce contin cel putin 50% zahar nu prezinta niciun fel de risc, spun specialistii. Totusi, nu trebuie data miere copiilor sub un an, pentru ca are spori ce pot elibera toxina.

Cea mai mare grija trebuie avuta cu produsele artizanale cumparate in targuri si conservele facute acasa, al caror consum a crescut mult in ultima vreme, din motive ecologice pentru unii si economice pentru ceilalti. Cel mai bine este sa le tinem in pivnita sau intr-un loc racoros, cel mult un an. Iar la cea mai mica banuiala, cum ar fi un capac umflat sau care se deschide prea usor, mucegai sau miros suspect, cel mai bine este sa va abtineti.

Cele 4 reguli ale unei sterilizari corecte

• Spalati bine vegetalele, pentru a elimina orice urma de murdarie, iar carnea inmuiati-o cateva minute in apa cu otet.
• Fierbeti suficient felurile cu carne, inainte de a le pune la borcan.
• Curatati bine recipientele - spalati borcanele cu grija, clatiti-le cu apa fierbinte. Capacele trebuie sa fie etanse.
• Fierberea in aburi (bain-marie) trebuie sa dureze 30 de minute, la 90 de grade, dupa ce conservele au fost inchise ermetic. Odata timpul expirat, borcanele trebuie scoase din apa fierbinte si trecute printr-un jet de apa rece.

Bibliografie: Asul Verde. Sursa imagine: verywellhealth.com

 

Chirurgia vasculara se ocupa de diagnosticul si tratamentul bolilor vaselor sanguine. Este una dintre cele mai noi specialitati chirurgicale din Romania, in schimb, in tarile din Vest si S.U.A., are o bogata traditie.

Desi chirurgia vasculara este o specialitate in continua dezvoltare in Romania, mai sunt multe lucruri de facut, in special in ceea ce priveste diagnosticarea si adresarea pacientului catre chirurg.

Exista un numar foarte mare de bolnavi vasculari, dar multi dintre acestia fie nu sunt diagnosticati, fie nu sunt indreptati spre un serviciu capabil sa le rezolve problema. Rezultatul este catastrofal: de exemplu, pacienti cu stenoze carotidiene, care nu sunt trimisi catre un chirurg, ajung sa faca accidente vasculare cerebrale, cu consecintele de rigoare sau pacienti cu anevrisme aortice nedepistate, care mor cu zile.






Alt exemplu pe care il intalnesc aproape in fiecare zi sunt pacienti cu ACOMI (artere infundate), care, de cele mai multe ori, ajung la amputatii la nivelul gambei sau coapsei, fara a fi investigati in prealabil pentru a se stabili daca mai exista posibilitati de revascularizare si, implicit, de salvare a membrului.

Impactul unei amputatii majore asupra pacientului si familiei acestuia este enorm. Voi incerca sa detaliez intr-un limbaj mai simplu, nemedical, cu ce se ocupa chirurgia vasculara. Exista trei tipuri de vase:

• Arterele - sunt vasele care transporta sange oxigenat de la inima catre tesuturi. Arterele sunt afectate de doua boli principale - ateroscleroza sau boala arterelor infundate ori se dilata si provoaca anevrisme. In functie de localizarea lor si de organul pe care il iriga cu sange, apar diverse boli; unele din ele pot fi mortale, daca pacientul nu se adreseaza medicului.
• Venele sunt vasele care transporta sange de la tesuturi la inima. Toata lumea a auzit de boala varicoasa care, printre altele, are rezultate chirurgicale foarte bune. Actualmente varicele se pot trata si prin metode minim-invazive, cu radiofrecventa, laser si scleroterapie.
• Vasele limfatice sunt vase accesorii care culeg lichidul aflat intre celule si il redirectioneaza catre vene. Chirurgia, in cazul patologiilor vaselor limfatice, este rezervata.

Va voi prezenta in continuare una dintre patologiile cu care ma intalnesc cel mai frecvent: arteriopatia cronica obliteranta de membre inferioare.

Exista diferite tipuri de dureri de picioare - osoase, articulare, musculare, de compresie a nervilor la nivelul iesirii din coloana vertebrala, sau asa-zisa lombosciatica, dar cea mai periculoasa mi se pare durerea data de arterele infundate. Daca arterele se infunda, inseamna ca nu mai ajunge suficient sange la organul-tinta, in cazul nostru, membrul inferior.

Daca o planta nu primeste suficienta apa, se usuca; daca piciorul nu primeste suficient sange, risca sa se usuce si sa produca o gangrena. Cand gangrena se extinde, singura solutie e amputatia, adica taierea membrului inferior, sub sau deasupra genunchiului. Amputatia majora ramane ultimul gest, cand nu se mai poate face nimic. Un chirurg vascular are datoria sa incerce sa salveze piciorul si anume sa desfunde arterele si astfel sa ofere suficient sange pentru a permite vindecarea ranilor si disparitia durerii.

Ce ne aduce la medic?

Arteriopatia obliteranta are patru stadii:

• Stadiul I: exista artere infundate, dar nu ne doare nimic. Boala poate fi descoperita intamplator daca un medic constiincios pune mana pe pulsuri la un consult de rutina. Dar nu se intervine chirurgical. Pacientul este sfatuit sa-si schimbe stilul de viata, sa renunte la fumat, sa controleze bine diabetul, sa manance mai putine grasimi, sa mearga mult pe jos.
• Stadiul al II-lea: apare durerea la mers, de obicei in muschi, cel mai frecvent in gamba, dar poate aparea si la nivelul coapsei sau chiar al fesei. Aceasta durere se numeste claudicatie intermitenta si este o durere cu caracter de crampa la nivelul muschiului, care imobilizeaza pacientul si il face incapabil sa inainteze. Dupa cateva minute de pauza, pacientul poate merge din nou, dar durerea va reaparea dupa aceeasi distanta. Inainte sa devin chirurg vascular, tatal meu, care este medic de familie, imi povestea despre aceasta boala si o numea „boala privitorilor in vitrina”: cand apare durerea, pacientul este nevoit sa se opreasca; dar, pentru ca este rusinat de opririle atat de dese, va mima interesul uitandu-se in vitrinele din jur.
  
  Claudicatia apare la distante diferite la fiecare pacient: de la 5-10 m, cand e grava, invalidanta si necesita interventie si pana la peste 1 km, situatie in care se aplica recomandarile de la stadiul I. Intre acestea este posibila orice valoare, iar decizia de a interveni chirurgical sau nu se ia in functie de fiecare situatie. In principiu, pacientul aflat in primele doua stadii are risc redus de a ajunge la amputatie. Pacientii vin la medic pentru ca se simt invalizi si doresc sa mearga mai bine. Daca ignora recomandarile specialistului si continua sa fumeze, boala poate avansa spre celelalte doua stadii. In aceste situatii, daca nu se intervine chirurgical repede pentru restabilirea fluxului de sange, amputatia este inevitabila.
• Stadiul al III-lea: durere permanenta, mai ales la degete si laba piciorului. Noaptea, durerea este mai intensa si se amelioreaza usor daca pacientul sta cu picioarele in jos la marginea patului. Este vorba de dureri care pot deveni atroce, comparabile cu cele date de cancer si care nu se calmeaza cu antialgice. Singura solutie este operatia.
• Stadiul al IV-lea: apar rani dureroase la picioare sau degete negre. Taierea unui deget nu e suficienta pentru ca problema nu dispare. Cantitatea de sange care ajunge la picior este atat de redusa incat nu se vindeca nici macar rana produsa de amputatia degetului. Aceasta se va infecta si se va extinde, ceea ce duce la nevoia de a se taia mai multe degete sau de a se face o amputatie majora. Singura solutie este de a se restabili rapid permeabilitatea arterelor, ceea ce va permite vindecarea ranii initiale sau a plagii dupa o amputatie mica de deget, cu marele beneficiu al salvarii membrului.

Tratamentul

In chirurgia vasculara avem doua posibilitati distincte de tratament:

• Chirurgia deschisa, care presupune folosirea bisturiului. Arterele fie sunt deschise, curatate si inchise la loc, fie se face un by-pass: zona infundata este ocolita cu o proteza de material plastic sau textil sau cu o vena de la pacient, care este conectata la artera deasupra si sub ocluzie. Sunt operatii destul de lungi, care necesita cel putin o saptamana de spitalizare, dar cu rezultate bune pe termen lung.
• Chirurgia endovasculara: pe la radacina coapsei sau plica cotului, se introduc in artera sarme speciale pana in zona bolnava. Sarma este folosita apoi ca ghid pentru introducerea unor baloane, care pot remodela artera si a stenturilor, niste cilindri din tesatura metalica care au rolul de a pastra artera deschisa. Este o tehnica minim invaziva care necesita doar 24-48 de ore de spitalizare dupa interventie. Rezultatele pe termen lung sunt bune, dar mai putin eficiente decat la chirurgia deschisa.

Cele doua tehnici nu sunt perfect superpozabile. Pentru repararea anumitor artere, este posibila doar chirurgia deschisa, pentru altele, se opereaza aproape numai endovascular. La anumiti pacienti, care au mai multe artere infundate, se pot aplica ambele tehnici in acelasi timp. In acest caz, se realizeaza o interventie hibrida. Decizia terapeutica se ia la fiecare pacient in parte, in functie de gravitatea bolii si de arterele infundate.

In final, cateva cuvinte pentru pacientii cu „picior diabetic”. Este vorba de pacienti diabetici care au rani care nu se vindeca la nivelul picioarelor. Marea majoritate a acestor pacienti au si artere infundate. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o arteriopatie stadiul IV, dar cu niste leziuni arteriale mai particulare, situate mai ales pe vasele mici de la gamba si greu tratabile prin chirurgie deschisa.

De multe ori, singura sansa este interventia endovasculara, dar, din pacate, accesul la aceasta tehnica este limitat in Romania. Piciorul diabetic este o mare problema de sanatate publica. Inclusiv in Statele Unite, se zice ca unul din cinci diabetici va suferi o amputatie la picior pe parcursul vietii. Dupa dezvoltarea tehnicilor endovasculare, acest procent nu s-a imbunatatit, ceea ce inseamna ca rezultatele pe termen lung nu sunt incurajatoare. Din experienta mea, am constatat ca merita incercat, intrucat la anumiti pacienti putem sa ne limitam la o amputatie de deget si nu de gamba sau coapsa, iar la alti pacienti amputatia majora e amanata cu luni sau chiar ani.

Expert: dr. Viorel Rusu, chirurg vascular si endovascular, cu peste 4 ani de activitate in centre universitare din Franta si cu o bogata experienta in tratamentul minim-invaziv si hibrid al patologiilor vasculare. Sursa imagine: srcv.ro.