Medicină informativă

 

In martie-aprilie, este timpul mugurilor. De brad, pin, jneapan sau chiar de liliac, mugurii sunt plini de sanatate. Au proprietati terapeutice superioare plantelor mature, o concentratie mai mare de principii active, dar si un spectru mai larg de actiune decat oricare din partile plantei luata izolat.

Tratarea bolilor cu ajutorul mugurilor se numeste gemoterapie. Principiile acestei ramuri a fitoterapiei se bazeaza pe utilizarea tesuturilor embrionare ale plantelor, respectiv mugurii, mladitele, radicelele (radacinile secundare, cele care se dezvolta pe radacina principala). Gemoterapia presupune prepararea unor extracte mai complexe, care se gasesc in farmacii. Puteti folosi mugurii si preparati mai simplu, acasa. Efectul lor vindecator este garantat.

Cuprins articol

1. Tuse, stari febrile
2. Bronsita, anemie, anorexie
3. Nas infundat, ten obosit
4. Hemoroizi, fragilitate capilara, varice
5. Anorexie, halena
6. Nevralgie
7. Obezitate
8. Reumatism articular
9. Afectiuni renale, reumatism, cistite, spondilita anchilozanta
10. Dermatomicoze, foliculite
11. Rani, boli de piele (chiar si cancer)
12. Insomnie, isterie, tulburari psihice
13. Afectiuni hepatobiliare
14. Colesterol marit
15. Matreata, alopecie
16. Cum se prepara siropul de brad (sau pin)?
17. Stiati ca?
18. Bibliografie

Tuse, stari febrile

Sirop din muguri de brad, adica acele varfuri verzi-deschis ale crengilor de brad (dulci-acrisoare la gust), care au efect antiinflamator, detoxifiant si intaritor. Pentru a prepara siropul, procedati simplu: mai intai, fierbeti 1 kg de muguri de brad in 2 l de apa vreme de 15 minute. Lasati sa se raceasca, adaugati 2 kg de zahar si puneti din nou la fiert, pana ce da in clocot. Lasati din nou la racit, filtrati si trageti in sticla. Se iau cate 4-6 lingurite pe zi.

Bronsita, anemie, anorexie

Puneti intr-un borcan mai mare (de muraturi, 3 l) straturi alternative de muguri si miere (de circa doua degete grosime). Inchideti ermetic si lasati la loc racoros 4-6 saptamani. Filtrati, trageti in sticlute inchise la culoare si folositi in tuse cronica si bronsita (6-10 lingurite pe zi) sau anemie (2-3 lingurite pe zi). Este eficient si in anorexie (½ pahar, diluat cu sifon), baut inainte de mese.

Nas infundat, ten obosit

Turnati 1 l de apa clocotita peste un pumn de muguri verzi de brad. Acoperiti-va capul cu un prosop si stati asa deasupra vasului cu muguri si apa clocotita. Desfunda caile respiratorii, vindeca raceala la debut, activeaza circulatia si reda tonusul pielii la nivelul fetei.

Hemoroizi, fragilitate capilara, varice

Mugurii de castan sunt recomandati. Au efect vasoprotector (flebotonic) si decongestiv venos. Se iau 20-30 de picaturi de extract (il gasiti gata preparat in farmacii) in fiecare zi.

Anorexie, halena

Mestecati 5-6 muguri de brad pe stomacul gol, cu un sfert de ora inainte de masa, pentru reglarea poftei de mancare, dezinfectarea gurii si improspatarea respiratiei. Mugurii de brad se pastreaza foarte bine la frigider timp de 7-10 zile, in pungi de hartie.

Nevralgie

Luati 4-5 lingurite cu sirop nediluat de muguri de pin si miere, pe stomacul gol.

Obezitate

Mestecati indelung 2-3 muguri inainte de masa. Datorita rasinilor si aromei puternice, pofta de mancare dispare (mugurii de brad fac tocmai invers).

Reumatism articular

Siropul de muguri de pin amestecat cu miere are efecte diuretice, depurative, antiinflamatoare. Un tratament de 1-2 saptamani cu acest sirop (zece lingurite dizolvate intr-un litru de apa plata) are efecte exceptionale in detoxificare. Este diuretic si antiinflamator.

Afectiuni renale, reumatism, cistite, spondilita anchilozanta

Preparati o infuzie dintr-o lingurita cu muguri de plop zdrobiti la o cana de 250 ml cu apa clocotita. Beti cate trei cani pe zi, timp de 10 zile.

Dermatomicoze, foliculite

Se pun comprese cu infuzie de muguri de plop-negru pe locurile cu probleme, de 2-3 ori pe zi, pana la vindecare.

Rani, boli de piele (chiar si cancer)

Infuzia din muguri de plop este cicatrizanta si dezinfectanta. Se fac bai locale sau generale zilnic, vreme de 20 de zile, cu pauza de o zi dupa sase bai. Infuzia se prepara din 20 g de muguri la 1 l de apa sau 200 g muguri la 5 l de apa clocotita.

Insomnie, isterie, tulburari psihice

Maceratul din muguri de salcie este foarte nimerit pentru tratarea acestor boli: o cana de macerat in fiecare seara, cu 30 de minute inainte de culcare.

Afectiuni hepatobiliare

Se trateaza foarte eficient cu extract de muguri de frasin (il gasiti in farmacii): se iau cate 30-40 de picaturi o data pe zi, timp de minimum trei luni.

Colesterol marit

Mugurii de maslin sunt tocmai buni pentru reglarea colesterolului din sange. Puteti lua 30-50 de picaturi de extract, de doua ori pe zi, minimum trei luni.

Matreata, alopecie

Se trateaza cu unguent din muguri de nuc: incingeti intr-o tigaie noua 400-500 g untura de porc (osanza), adaugati un pumn de muguri proaspeti de nuc. Amestecati vreme de 30 de minute, apoi lasati (acoperit) sa se raceasca pana a doua zi dimineata. Puneti unguentul in borcane mici din portelan ce se inchid ermetic. Aplicati direct pe par, in fiecare seara.

Cum se prepara siropul de brad (sau pin)?

Puneti intr-o oala mare 500 g de muguri bine spalati, peste care turnati apa pana ce sunt acoperiti (circa 1.500 ml). Puneti pe foc si, din momentul in care apa incepe sa clocoteasca, acoperiti, lasati o ora la fiert, apoi inchideti focul. Strecurati si inlaturati mugurii. Apa ramasa, putin albicioasa, trebuie cantarita, indulciti cu zahar in proportie de 1 kg/1 l, apoi puneti din nou la fiert, pana ce obtineti un lichid gros. Siropul se pune fierbinte in borcane, care se sigileaza, se intorc repede cu capacul in jos si invers. Culoarea trebuie sa fie roscata, de consistenta mierii.

Stiati ca?

• Mugurii de plop-negru se numesc si propolis vegetal. Asemenea lui, extractul de muguri are actiune antibiotica si antifungica. Tocmai de aceea preparatele din muguri de plop sunt contraindicate celor alergici la propolis.
• Migrena trece daca mestecati 4-5 muguri de brad sau de pin la inceputul crizei.
• Osteoporoza se trateaza cu muguri de afin.

Bibliografie

Sanatatea de azi, nr. 4 (74), aprilie 2014.

 

Dulci, parfumate, cu o savoare deosebita si un aspect incantator, capsunele sunt consumate cu aceeasi placere atat de adulti, cat si de copii. Au actiune intaritoare si stimulenta asupra organismului, iar curele repetate regleaza tranzitul intestinal, permit calmarea durerilor reumatismale si chiar, in unele cazuri, fac sa scada tensiunea arteriala.

Capsunele sunt printre putinele fructe care nu numai ca n-au contraindicatii pentru cei care sufera de diabet zaharat, dar chiar le sunt recomandate. Efectul purificator si continutul mic de zaharuri aduc beneficii extraordinare suferinzilor, actionand benefic si asupra nivelului glucozei din sange. Se recomanda sub forma de cura partiala, constand in consumarea a maximum 300 g fructe proaspete, bine spalate in prealabil, dimineata, pe stomacul gol. Acest tratament poate dura atat cat tine sezonul lor.






Consumul de capsune se recomanda de asemenea in combaterea constipatiei. Fructele au efect laxativ bland insa consecvent, stimuland peristaltismul intestinal si ajutand astfel la restabilirea procesului de evacuare a materiilor metabolice reziduale. Datorita fenomenului de detoxificare, isi gasesc utilitatea in boli de ficat, nefrite, litiaza renala si biliara, guta, sevraj alcoolic sau tabagic, tuberculoza, varice si ateroscleroza. Pentru rezultate deosebite se recomanda consumarea de capsune proaspete, pana la un kilogram si jumatate zilnic, timp de o saptamana, sau, in situatii mai grave, chiar doua.

Pentru un ten mereu tanar

Capsunele sunt unele dintre cel mai des utilizate fructe in industria cosmetica, extractele intrand in componenta a numeroase preparate, de la paste de dinti si geluri de dus exfoliante, pana la masti antirid si creme nutritive pentru maini sau corp. Le puteti folosi si proaspete, astfel: seara, la culcare, striviti cateva fructe, combinati-le cu suc de portocale si putin iaurt si intindeti-le ca o crema pe toata suprafata tenului, gatului si decolteului. Lasati sa actioneze un sfert de ceas, apoi limpeziti-va cu apa calduta cu zeama de lamaie sau cu infuzie de asmatui. Tratamentul reimprospateaza pielea si intarzie aparitia ridurilor.

Cura pentru eliminarea oxiurilor

Acesti paraziti intestinali sunt semnalati mai ales la minori, ignorarea lor putand avea consecinte nefaste: afecteaza tesutul hepatic, intarzie procesul de crestere, scad pofta de mancare. Oxiurii trebuie neaparat combatuti, o metoda simpla si cu siguranta acceptata cu bucurie chiar si de catre copiii mofturosi constituind-o cura cu capsune. Se consuma pana la 500 g fructe proaspete, fara adaus de indulcitori, dimineata, pe stomacul gol. Se recomanda ca pana la masa de pranz sa nu se manance absolut nimic. Tratamentul poate fi urmat oricat de mult.

Stiai?

Pe langa delicioasele fructe, de la capsun se mai pot folosi in scop terapeutic si frunzele ori radacina. Acestea sunt inzestrate cu proprietati astringente, antireumatismale si antigutoase, dar si racoritoare si diuretice.

Se recomanda sub forma de infuzie, la gargarisme, in combaterea afectiunilor gurii (afte, sangerari ale gingiilor, parodontoza etc), intern in caz de suferinte metabolice sau insuficienta hepatica. Turnati peste doua lingurite de frunze maruntite 250 ml apa clocotita. Acoperiti vasul pentru un sfert de ora, dupa care strecurati. Beti cate doua doze de ceai pe zi, neindulcit.

Bibliografie: Medicina naturista nr. 6 (178).

 

Cu doar zece calorii si patru miligrame de sodiu, fara pic de colesterol si lipide, numai trei tulpinite de sparanghel asigura aproximativ 20% din nevoile cotidiene ale organismului de acid folic (element esential pentru sanatatea cardiovasculara), dar si, in doze respectabile, acizi grasi omega-3, vitaminele B6, A, E, K, precum si de calciu, fier, potasiu, cupru, mangan, seleniu...

Antioxidanta si antitumorala, contribuind la echilibrarea nivelul de glucide din sange prin metabolizarea corecta a zaharurilor si amidonului, sparanghelul era supranumit de francezi „hrana regilor” in timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea. Va prezentam in continuare patru retete culinare cu sparanghel pentru cardiaci.

Cuprins articol:

• Salata-aperitiv cu sparanghel copt
• Muschi de vita cu legume inabusite
• Pilaf vegetarian in stil asiatic
• Paste cochilii cu somon rosu

• Salata-aperitiv cu sparanghel copt. Portii: 6, calorii: 43, grasimi: 2 g. Se incalzeste in prealabil cuptorul la 200°C. Se spala sparanghelul proaspat (800 g), sub jet de apa rece si se lasa sa se zvante. Se indeparteaza prin taiere sau rupere capetele inferioare ale tulpinilor, acolo unde culoarea paleste. Se intind tijele intr-o tava, lasand spatii intre ele (daca se ating, au tendinta sa se inmoaie in loc sa devina crocante). Se stropesc legumele cu o lingura si jumatate de ulei de masline, apoi se rostogolesc, ca sa se acopere cat mai uniform. Se presara piper alb macinat si sare dupa gust. Se lasa in cuptor cam zece minute, scuturand tava ocazional, ca sa se coaca uniform. Se servesc ca atare, reci sau caldute, stropite cu doua linguri de otet de mere de buna calitate.
• Muschi de vita cu legume inabusite. Portii: 4, calorii: 430, grasimi: 7 g. Intr-o tigaie adanca, in doua linguri de ulei de masline se prajesc aproximativ cinci minute 450 g muschi de vita, taiat cuburi apoi se scoate carnea pe o farfurie. In acelasi recipient, se rumenesc o ceapa maruntita si un catel de usturoi zdrobit, apoi se introduc 225 g orez alb cu bob rotund (sortiment denumit si arborio, ce se gaseste in majoritatea supermarketurilor) si 750 ml supa de legume. Cand fierbe, se adauga 100 g mazare, cinci morcovi feliati, o tija de telina tocata, 100 g tije de sparanghel, 400 g rosii conservate taiate, patru linguri de busuioc maruntit. Se pune capacul si, dupa zece minute, se adauga cuburile de carne, lasandu-se sa mai fiarba inca pe atat.
• Pilaf vegetarian in stil asiatic. Portii: 6, calorii: 220, grasimi: 2,5 g. Se incalzeste o lingura de ulei de porumb obtinut prin presare la rece intr-o tigaie neaderenta, la foc potrivit. Se pun o ceapa uscata mica, tocata, o cana cu orez nedecorticat, se calesc usor, apoi se adauga incet trei cani de apa (750 ml), un cub de condimente pentru supa faramitat, 250 g ciuperci si putina nucsoara. Se lasa in cratita acoperita, la foc mic, o jumatate de ora. Daca este nevoie, se mai toarna putina apa, astfel incat pilaful sa nu scada prea mult. Cam un sfert de kilogram de sparanghel se toaca marunt, indepartandu-se inainte partea lemnoasa a tulpinilor. Se adauga peste orez, se mai lasa cinci minute pe aragaz, la foc domol. La sfarsit, se orneaza cu patrunjel proaspat din belsug.
• Paste cochilii cu somon rosu. Portii: 4, calorii: 489, grasimi: 12 g. Se rumeneste, in 30 g unt, o ceapa tocata, trecuta prin pudra de curry, se adauga 750 ml supa de peste, 250 g paste in forma de cochilii (in varianta italieneasca se gasesc sub denumirea de conchiglie), se reduce flacara si se acopera recipientul. Dupa cinci minute se pun 250 g bucati scurte de sparanghel proaspat (e buna si varianta congelata - se adauga dupa ce pastele au fiert la foc mic circa zece minute) si se lasa pana se inmoaie. Se amesteca 150 ml iaurt si doua linguri de faina de porumb, se toarna peste paste. Dupa cateva minute, se pun 400 g bucatele de somon rosu din conserva si un ardei gras galben copt si maruntit. Se fierb la foc mic, amestecand, doua-trei minute.

Bibliografie si credite:

• Foto: gradina.acasa.ro
• Bibliografie: Medicina naturista, nr. 3 (175), 2013.

 

Usturoita (Alliaria officinalis) o intalnim prin padurile de foioase, in locuri umbroase si livezi.

Usturoita este numita si buruiana de rana, floare de lingoare, frunza-voinicului, galbenele, iarba taieturii, buruiana de buba rea, iarba de boli, radacina de lingoare, iarba de rana, iarba de toate boalele, buruiana de perit, aisoara, usturoaie, vindecatoare ori voinicica.

Tulpina usturoitei poate atinge 80 cm, iar catre varf se ramifica. Frunzele usturoitei sunt destul de mari si prezinta zimti adanci. Florile usturoitei au culoarea alba si cate 4 petale. Ele se dezvolta catre varful tulpinii.

De la usturoita pot fi folosite partile aeriene, recoltate in lunile aprilie-mai. Frunzele crude pot fi aplicate pe bube si umflaturi si se folosesc in tratarea sifilisului (se fierb si, cu decoctul obtinut, se fac spalaturi). Pentru a nu-si pierde calitatile terapeutice nu folositi planta uscata!

Prepararea infuziei, tincturii, sucului si decoctului de usturoita

Intern, folositi sub forma de infuzie si tinctura. Pentru infuzie, adaugati o lingurita de usturoita proaspata la 250 ml apa clocotita. Acoperiti pentru 10 minute, apoi strecurati. Consumati 2 cani pe zi, fara sa mariti doza.

Tinctura o preparati din 30 g de usturoita maruntita, amestecati cu 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Pastrati-o timp de 15 zile, dupa care strecurati. Luati cate 10-20 picaturi, de 2-3 ori pe zi, diluate in putina apa.

Extern, aplicati usturoita zdrobita pe locurile vatamate sau sucul stors din planta proaspata, in afectiuni precum abcesele, artrozele, cangrenele, ranile, ulceratiile, eczemele, inflamatiile externe, furuncule. In functie de toleranta, puteti folosi si tinctura, in diferite dilutii.

Pentru obtinerea decoctului, puneti o mana de usturoita zdrobita in 2 litri de apa. Fierbeti timp de 15 minute. Strecurati si folositi pentru bai ale picioarelor, in cazul verucilor, al afectiunilor unghiilor sau altor afectiuni cutanate. Aceasta fiertura poate fi aplicata pe locul afectat, cu un tampon de vata, de doua-trei ori pe zi.

Atentie!

Usturoita contine zaharoza, celuloza, saruri minerale, caroten, saponine si un ulei eteric asemanator celui existent in usturoi. Usturoita se utilizeaza la tratarea urmatoarelor afectiuni: abcese, artroza, astm, furuncule, cangrene, diaree, eczeme, hipertensiune, inflamatii externe, rani, traumatisme si ulceratii.

Administrata intern intr-o cantitate prea mare, produce gastroenterite, nefrite si colici.

 

Urzica moarta (alba sau rosie) este o planta careia ii place mult societatea si de aceea traieste, cel mai adesea, in colonii, prin hatisuri, pe margini de drum, in poieni, dar si in golurile alpine, unde creste pana la 2200 de metri.

Cuprins articol:

• Urzica moarta alba
• Urzica moarta rosie

Urzica moarta alba

Proprietati medicinale - bogata in mucilagii, saponine si ulei volatil, dar si in vitamina C si potasiu, urzica alba e cunoscuta mai ales pentru grabnicul ajutor pe care-l ofera bolilor femeiesti.






Tratamente interne:

• Leucoree, metroragii - o lingurita de flori proaspete de urzica alba sau o jumatate de lingurita de pulbere de planta uscata se oparesc cu 250 ml apa. Se lasa la infuzat 15 minute, apoi se strecoara. Se beau doua cani de ceai pe zi.
• Hemoragii - se ia din jumatate in jumatate de ora, cate un capacel de tinctura de urzica alba (se gaseste la plafaruri si farmacii), diluata in putina apa sau ceai.
• Uter retras - se prepara un sirop din 100 ml tinctura de urzica alba, 50 ml sirop de plante sau fructe la alegere si 25 ml apa. Se ia cate o lingurita, din jumatate in jumatate de ora.

Tratamente externe:

• Leucoree - se prepara o infuzie din 2-3 linguri flori proaspete oparite cu 250 ml apa. Se lasa la infuzat 15 minute, apoi se strecoara. Se fac spalaturi seara, inainte de culcare.
• Ulceratii pe piele - se aplica pe locurile bolnave comprese inmuiate in infuzia prezentata mai sus.
• Prostata - se fac bai cat mai calde cu putinta, la sezut.
• Ulcere varicoase, furuncule, tumori, varice, rani cu puroi - se oparesc 50 g flori de urzica alba cu 1 litru de apa. Se lasa o jumatate de ora in vas cu capac. Se strecoara. Se fac bai locale sau se aplica comprese inmuiate in lichid.

Urzica moarta rosie

Proprietati medicale - sora geamana cu urzica alba, vindeca epilepsia si atenueaza durerile reumatice.






Tratamente:

• Epilepsie - planta proaspata, intreaga, recoltata imediat dupa ce a inflorit primavara, se spala, se taie marunt si se macereaza in miere. Se iau 2 lingurite pe zi, intre mese.
• Reumatism - se fierb, intr-un litru de vin, 10 tulpini cu frunze si flori. Se lasa pe foc mic 10 minute. Se strecoara. Se bea cate un pahar de trei ori pe zi.

Bibliografie: AS verde, nr. 127, martie 2015. Foto: www.agropataki.ro

 

Ce poate fi mai frumos ca un izlaz verde de primavara, presarat de luminite galbene si aurii ca soarele? Poate doar plutirea gingasa a suavelor umbrelute pe acelasi izlaz, cateva saptamani mai tarziu. De papadii e vorba, luminitele primaverii, carora nu trebuie sa le admiri doar frumusetea ci si, mai ales, puterea tamaduitoare.

Cuprins articol

1. Afectiunile hepatobiliare
2. Bolnavii de rinichi
3. Combaterea obezitatii
4. Diabeticii
5. Frunzele si florile de papadie
6. Ganglionii inflamati
7. Infuzia de frunze de papadie
8. Litiaza biliara
9. Mancate crude, radacinile de papadie au diferite efecte
10. Nectarul de papadie
11. Osteoporoza
12. Pistruii
13. Radacina de papadie poate inlocui cafeaua ori ceaiul
14. Salata de papadie
15. Tulpinile de papadie
16. Uscarea florilor si frunzelor de papadie
17. Valoarea nutritiva a papadiei
18. Zeama de papadie
19. Stiati ca?
20. Autor
21. Bibliografie

Afectiunile hepatobiliare

Afectiunile hepatobiliare pot fi tratate cu eficienta cu ajutorul infuziei de papadie. Are efect diuretic, fiind un excelent detoxifiant. De aceea, ajuta in tratarea anumitor boli de piele, a gutei, a reumatismului, a arteriosclerozei, varicelor etc.

Bolnavii de rinichi

Bolnavii de rinichi, dar si cei cu dezechilibre glandulare se pot intrema cu 1-2 cani cu infuzie de papadie pe zi.

Combaterea obezitatii

Ceaiul de papadie este indicat in combaterea obezitatii, dar si pentru indepartarea acneei si tratarea tenului gras (e suficient sa va spelati cu el pe fata in fiecare seara).

Diabeticii

Diabeticii ar trebui sa consume in salata, cat este perioada lor, frunze de papadie. Sunt excelente cu putin ulei de masline, cateva picaturi de lamaie si usturoi. De asemenea, se mesteca zece tulpini de papadie pe zi, atat timp cat aceasta este inflorita.

Frunzele si florile de papadie

Frunzele (contin vitaminele A, B2 si D, precum si numeroase elemente minerale) si florile de papadie se recolteaza primavara, inaintea (sau la inceputul) infloririi. Uscarea lor se face la umbra, in strat subtire, in locuri bine aerisite. Radacinile pot fi recoltate din iulie pana toamna tarziu si se usuca la soare. Incercati sa culegeti papadia din zone mai putin poluate!

Ganglionii inflamati

Ganglionii inflamati se retrag daca tineti o cura de 3-4 saptamani cu tulpini proaspete de papadie, 10-15 pe zi, mestecate bine.

Infuzia de frunze de papadie

Infuzia din frunze de papadie (o lingurita de planta uscata si maruntita la 200 ml de apa clocotita) se poate folosi, sub forma de comprese, in tratarea negilor. De asemenea, mareste secretia biliara, pofta de mancare in perioadele de convalescenta, normalizeaza circulatia sangelui.

Litiaza biliara

Litiaza biliara poate fi invinsa cu ceai de papadie: trei lingurite de planta uscata si maruntita la 200 ml de apa: lasati sa clocoteasca, stingeti focul, acoperiti si tineti asa 15 minute. Beti doua cani pe zi, dimineata si seara.

Mancate crude, radacinile de papadie au diferite efecte

Mancate crude, radacinile de papadie au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic.

Nectarul de papadie

Nectarul de papadie are toate proprietatile infuziei de papadie, dar nu poate fi folosit de diabetici. Intr-un borcan de trei litri, se pun straturi alternative de flori de papadie si de zahar tos, bine tasate pana ce aerul este eliminat complet. Se lasa la macerat doua saptamani. Produsul obtinut se prezinta sub forma unui lichid brun, putin amarui, placut la gust, asemanator zaharului ars. Din acest nectar se consuma cate o lingurita pe zi, ca atare sau ca adaos la ceai ori alte bauturi nealcoolice.

Osteoporoza

Osteoporoza este prevenita daca, dupa varsta de 30 de ani, faceti cure periodice de papadie. Frunzele de papadie contin mult bor, care le face, dupa varza, cel mai eficient „conservant” al tesutului osos. Puteti consuma frunzele sub forma de ceai sau ca salata.

Pistruii

Pistruii trec cu suc proaspat de papadie. Se pun 15 g de flori si frunze proaspete in 0,5 litri de apa. Se fierb zece minute. Se lasa la racit, apoi se folosesc ca o lotiune tonica.

Radacina de papadie poate inlocui cafeaua ori ceaiul

Radacina de papadie uscata si tocata marunt se foloseste la prepararea unei excelente bauturi, care poate inlocui cafeaua ori ceaiul. Dupa ce radacinile au fost curatate si spalate, se fierb in apa sarata 5-6 minute, apoi se pun la uscat. Bautura se prepara ca o infuzie obisnuita.

Salata de papadie

Salata de papadie te pazeste si de Alzheimer, fiind o sursa importanta de lecitina. Sub forma de decoct, poate fi folosita in tratarea cataractei. Se pun la fiert cate 10 g din fiecare: cozi, frunze, muguri de flori - in 0,75 l de apa. Se lasa 20 de minute. Se strecoara. Se fac spalaturi oculare de patru sau cinci ori pe zi. Decoctul se foloseste zilnic, preparandu-se in fiecare zi (pentru a fi proaspat).

Tulpinile de papadie

Tulpinile de papadie, consumate proaspete, 5-6 pe zi, in stare cruda, ajuta in hepatita cronica. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, apoi este acrisoara si zemoasa (seamana cu andivele).

Uscarea florilor si frunzelor de papadie

Uscarea florilor si frunzelor de papadie se face la umbra sau la soare, intinse in strat subtire. Se pot pastra si proaspete, in pivnite, in nisip.

Valoarea nutritiva a papadiei

Valoarea nutritiva a papadiilor este mult mai mare decat a laptucilor, a spanacului, a rosiilor etc. Din fericire, au numai 45 kcal la 100 g. Si, cum spuneam, frunzele tinere sunt foarte bune in salate, simple sau in combinatie cu spanac tanar si laptuca.

Zeama de papadie

Zeama care ramane dupa ce ai oparit (si inlaturat) frunze verzi este un vechi remediu in curele de slabire.

Stiati ca?

Pentru parul gras: tocati marunt frunze proaspete de papadie, puneti-le ca atare direct pe par, asa cum este el, apoi va legati cu un prosop si stati asa peste noapte. Dimineata, spalati parul cu sampon!

Autor

Irina Tudor Dumitrescu.

Bibliografie

Sanatatea de azi, nr. 4 (74), aprilie 2014.

 

Este printre primele flori care iti ies in cale dupa topirea zapezilor. Gingase, cu parfum delicat de miere, zici ca sunt rupte din soare, cu petalele lor aurii. In pamantul umed, inca si noroios, florile galbene de podbal stralucesc si iradiaza optimism. Iar pentru cine le cunoaste puterile, bucuria e si mai mare. Ivit anume, parca, intre iarna si primavara, exact in clipa cand natura reinvie, mica planta cu flori aurii are putere nemarginita asupra racelii si tusei, care isi fac de cap in martie si aprilie, atatate de cate un vant de gheata, ratacit dupa retragerea iernii. Chiar si numele botanic al podbalului este un indiciu despre virtutile lui.

Carte de vizita

Numele latinesc al podbalului - Tussilago farfara - vine de la cuvintele tusio - tuse, si agere - a vindeca. O carte de vizita mai simpla nici ca exista. Cum la fel de simplu si de direct este si efectul pe care il are asupra bolilor. Mare pacat sa tusesti primavara, sa-ti rupi plamanii si gatul, in loc sa te apleci sa culegi de pe marginea drumului florile de podbal. Vindecare garantata si cat de ieftina! Numele populare ale podbalului sunt, in traditia romaneasca, nenumarate: bruscanis, brustur dulce, cenusoara, limba vecinei, papalunga, papapunga, polbal etc. Face parte dintre plantele cunoscute de daci (il numeau propodila), care o foloseau contra tusei, iar extern, contra erizipelului (se foloseau frunzele oparite).

Raspandirea in natura

Cine vrea sa se intalneasca cu primavara, sa mearga sa culeaga podbal. Il gasesti peste tot, unde primele raze calde de soare ating pamantul, pe maluri de rau si de balti, in santuri si la margine de paduri, urcand spre munti, pana la 2000 de metri inaltime. Imediat ce vanticelul de primavara topeste ultimele petice de zapada, in locul lor apar florile galbene de podbal, pe care e greu sa le treci cu vederea, fiind primele culori care invioreaza privelistea.

Insusiri botanice

O singura privire aruncata asupra florilor de podbal iti spune pe loc din ce familie de plante face parte: Compuse (Compozitae), cu o tulpina de maximum 15-20 de cm si cu corola mereu in cautare de soare. Dornice de lumina, florile se inchid la lasarea serii si pe vreme rea, iar dupa ce isi fac datoria medicinala, se transforma, ca si florile papadiei, in puf, purtat pretutindeni de vant.

Recoltare

Florile de podbal pot fi adunate in martie si aprilie, in scopuri medicinale, dar si culinare. Ele trebuie culese putin inaintea maturizarii depline, pentru ca au proprietatea miraculoasa de-a creste si dupa ce mor. Nu e gluma! Taiate si puse in pod, la uscat, florile de podbal mai cresc inca si chiar formeaza seminte, ceea ce spune multe despre puterea lor.

Folosiri medicale

Florile de podbal se folosesc sub forma de ceaiuri simple sau combinate, ca sirop sau tincturi, in afectiuni respiratorii, tuse, raguseala, catar, bronsita si astm.

Mod de preparare:

• Sirop de tuse - un kilogram de flori de podbal proaspat culese se amesteca cu 450 g de zahar pulbere (cel mai bine zahar candel). Se pun intr-un vas de sticla inchis ermetic si se lasa vreme de doua luni intr-un loc cu temperatura constanta (cel mai bine afara, in gradina, ingropat la 50 cm in pamant). Cand timpul expira, continutul se strecoara printr-o sita si masa siropoasa obtinuta se incalzeste pana la 70 de grade. Se toarna, inca fierbinte, in sticle. Se administreaza cate o lingura, de trei ori pe zi, in caz de tuse, raguseala si tuse purulenta.
• Podbal cu miere - florile proaspat culese de podbal se pun intr-o sticla de un litru (borcan), intr-un strat de 5 cm grosime, bine apasat cu mana. Deasupra se toarna miere, cat sa acopere florile. A doua zi, mai punem un strat de 5 cm si turnam deasupra miere. Procedeul se repeta pana ce vasul e plin. Pentru un efect si mai bun, deasupra se presara muguri proaspeti de brad sau flori de violete. Recipientul se inchide si se pune la soare, pe marginea ferestrei, doua saptamani. In final, mierea se strecoara, se preseaza bine si se toarna in vase. La raguseala, tuse, bronsita, se ia cate o lingura la nevoie sau de trei ori pe zi.
• Infuzie - peste 1-2 lingurite de flori si frunze uscate si maruntite, se toarna 200 ml de apa in clocot. Se lasa 15 minute, apoi se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi. Se administreaza in: tuse, astm bronsic, raguseala, dureri in piept provocate de tuse.
• Tigari din podbal - se usuca frunzele de podbal, se taie marunt cu foarfeca si se fac cu ele tigari. Se folosesc in crize de astm bronsic.

Uz extern:

• Pentru tratarea plagilor: se prepara un decoct din 2-3 linguri de frunze proaspat zdrobite, la 250 ml apa. Se fierb 10 minute, se infuzeaza 20 de minute. Se strecoara. Se spala zona bolnava cu un tampon de vata inmuiat in decoct.
• Pentru tratarea ranilor: se spala frunzele crude, se zdrobesc usor si se aseaza pe locul afectat.