Medicină informativă

 

Daca arsurile la stomac sunt provocate de gastrita, ulcer sau alte afectiuni la nivelul tractului digestiv va poate spune doar doctorul, in urma unor investigatii medicale specifice, eventual printr-o endoscopie.

Prin endoscopie, se descopera probleme ce nu se depisteaza cu ajutorul radiologiei. Desi este mai greu de suportat in comparatie cu radiografia cu bariu, endoscopia gastrica (examinarea stomacului cu o camera video) este cea mai indicata investigatie in cazul confruntarii cu simptome alarmante - dureri persistente care nu cedeaza la medicatia obisnuita, anemie accentuata, pierdere inexplicabila in greutate, existand banuiala ca nu este vorba de gastrita sau ulcer, ci de cancer la stomac.

Cuprins articol:

• In ce consta endoscopia gastrica?
• Pregatire prealabila pentru endoscopia gastrica

In ce consta endoscopia gastrica?

Explorarea vizuala a esofagului, stomacului si duodenului prin intermediul unui tub optic flexibil care se introduce in cavitatea bucala, de unde aluneca in esofag, stomac, duoden, fara a jena respiratia. O asemenea investigatie ii permite medicului sa examineze interiorul acestor organe, putand vedea eventualele ulceratii, inflamatii, tumori, infectii sau sangerari. Daca este cazul, cand exista leziuni sau pentru depistarea Helicobacter pylori, in timpul endoscopiei se recolteaza probe din tesutul gastric ori duodenal in vederea biopsiei, pentru a fi examinate la microscop, sunt indepartati polipii si se trateaza hemoragiile.

Investigatia in sine dureaza doar cinci minute, timpul total al procedurii fiind de aproximativ o jumatate de ora.

Pregatire prealabila pentru endoscopia gastrica

• Nu se mananca si nu se bea nimic timp de sapte ore inainte de investigatie.
• In ziua investigatiei, nu se iau medicamente antiacide sau citoprotectoare, preparate ce ingreuneaza vizualizarea tubului digestiv.
• Medicul trebuie informat daca pacientul urmeaza un tratament medicamentos.

Bibliografie: Sanatatea de azi, nr. 2 (84), 2015. Foto: sanatate.bzi.ro

 

In afara de masurarea tensiunii, un pacient hipertensiv va face si analize de sange.

1. Proteina C reactiva

Mai exact, este vorba despre analiza de sange prin care se depisteaza nivelul proteinei C reactive. Aceasta proteina, ce se gaseste in plasma si este sintetizata de ficat si celulele grase ale corpului, are rolul de a arata nivelul proceselor inflamatorii din corp. Acest test are rolul de a prezice aparitia unui infarct miocardic. Spre deosebire de analizele pentru glicemie, concentratia proteinei C reactive este stabilita in 24 de ore, iar valoarea normala a acesteia este situata in intervalul 0-1,0 miligrame/decilitru sau sub 10 miligrame/litru. Odata depasita aceasta valoare, pacientul trebuie atent monitorizat de catre medic. Aceasta analiza devine esentiala in cazul cand hipertensiunea este de gradul III. Analiza de sange prin care poate fi depistata insuficienta cardiaca se recomanda impreuna cu testele de verificare a tensiunii si colesterolului.

2. Colesterolul

In plus, pentru depistarea precoce a modificarilor cordului, specialistii le recomanda persoanelor supuse acestui risc masurarea regulata a nivelului colesterolului. Orice individ trecut de varsta de 20 de ani ar trebui sa-si masoare colesterolul cel putin o data la cinci ani. Valoarea colesterolului creste odata cu varsta. Nivelul de siguranta al colesterolului este sub 200 de miligrame/decilitru. Atunci cand exista valori peste acest nivel, se recomanda repetarea analizelor de doua ori pe an sau ori de cate ori indica medicul, in functie de rezultate.

3. Glicemia

Si glicemia trebuie supravegheata in permanenta, in conditiile in care diabetul se numara printre factorii care au dus la aparitia hipertensiunii. Glicemia se masoara fie in urma unei analize clasice de sange (glicemia venoasa), fie printr-o mica intepatura in varful degetului (glicemie capilara). In cazul analizei capilare, se va scurge o picatura de sange care va fi intinsa pe o banda reactiva. Valorile obtinute vor fi apreciate prin compararea nuantei rezultate cu o scara de culori, fie prin citire directa, banda fiind introdusa intr-un aparat denumit autoanalizor.






Valoarea normala a glicemiei este intre 65 de miligrame/litru si 110 miligrame/litru. Pentru rezultate concludente, se recomanda ca glicemia sa fie masurata la doua ore dupa luarea unei mese. In cazul in care valorile obtinute sunt sub limita mentionata, respectiv 45-55 de miligrame/litru, pacientul se confrunta cu hipoglicemie, care se poate manifesta prin pierderea cunostintei daca scaderea este importanta. Ea este tratata prin administrarea orala de zahar, daca bolnavul este constient, sau prin injectarea de glucagon. In caz contrar, hiperglicemia este determinata de cresterea glicemiei peste 120 de miligrame/litru glucoza in sange, iar aceasta valoare este unul dintre semnele caracteristice diabetului. Ea se trateaza printr-un regim alimentar adecvat sau prin administrarea de medicamente hipoglicemiante si injectarea de insulina in cazul pacientilor insulinodependenti.

Masurarea regulata a tensiunii si a colesterolului este esentiala in prevenirea afectiunilor cardiace. Aceste teste sunt recomandate de mai multe ori pe an tinerilor ai caror parinti au probleme cu inima si adultilor de peste 40 de ani, mai ales daca fumeaza.

Sanatatea de azi; foto: www.darabaneni.ro

 

Durerea de coloana vertebrala apare brusc in urma traumatismelor si herniei de disc sau treptat in bolile degenerative ori cand exista inflamatii locale, in afectiuni ca spondiloza, spondilita sau poliartrita reumatoida. Inainte sa te inhami la investigatii costisitoare, incepe cu testele de sange si urina. Daca analizele ies negative, sunt necesare investigatii suplimentare, efectuate cu ajutorul computerului tomograf sau al rezonantei magnetice, pentru o imagine completa a coloanei vertebrale. Iata care sunt optiunile:

Analize de sange

Pacientii cu durere de spate trebuie sa ceara efectuarea unei hemoleucograme complete, pentru depistarea unui posibil factor reumatoid. Antigenii HLA pot fi utili pentru diagnosticarea poliartritei si spondilitei reumatoide.

Teste de urina

Salele te dor si din pricina unei infectii urinare sau a afectiunilor de la nivelul rinichilor. Pentru o parere concludenta, medicul poate indica efectuarea sumarului de urina, a uroculturii, dar si a biochimiei.

Radiografie

Daca se suspecteaza un traumatism, radiografia coloanei vertebrale toracice sau lombare este de ajutor. E foarte important sa se radiografieze anteroposterior, oblic si lateral, pentru o imagine de ansamblu.

Rezonanta magnetica nucleara (RMN)

Este o procedura de inalta performanta, minim invaziva, ce foloseste un camp magnetic cu intensitate mare si radiofrecventa pentru a obtine imagini de inalta rezolutie ale corpului uman. Prin RMN, leziunile se evidentiaza cu precizie milimetrica. Este indicata cand se suspecteaza leziuni ale discurilor, nervilor, canalului vertebral sau tumori vertebrale.

Tomografie computerizata (CT)

In acest caz, se folosesc razele X pentru a crea imagini detaliate ale structurilor din interiorul corpului. In timpul testului, pacientul sta intins pe o suprafata plana, conectata la un scaner, iar singurul inconvenient poate fi zgomotul produs de aparat. Daca dubiile asupra diagnosticului persista, trebuie sa consulti un ortoped si un neurolog.

Atentie!

Este important sa-i spui medicului radiolog daca esti insarcinata sau suferi de alergii la substantele de contrast (iodul, spre exemplu). In aceste cazuri, este interzis sa apelezi la anumite teste imagistice.

Biografie: Sanatatea de azi, nr. 2 (72). Foto: doctor.info.ro

 

Plini de vitamine, minerale si antioxidanti, morcovii sunt o alegere foarte inspirata cand iti propui sa dai jos cateva kilograme intr-un mod sanatos.

Un alt atu al acestor legume dulci si aromate este ca, avand un continut ridicat de apa, te fac sa te simti satul mai repede si pentru mai mult timp. Apoi, fibrele din compozitia lor au un timp de digestie mai mare, care creste o data in plus senzatia de satietate.

Cuprins articol

1. Iti taie pofta de mancare
2. Atentie la cantitati!
3. Autor
4. Bibliografie

Iti taie pofta de mancare

Principiul de baza al acestui plan alimentar este sa consumi morcovi la fiecare masa, nu sa urmezi o dieta doar din preparate care sa aiba in compozitie aceasta leguma. Un singur morcov este de ajuns, el avand un continut de fibre suficient de mare sa induca senzatia de satietate si sa nu-ti permita sa mananci mult. O alegere inspirata e sucul de morcovi, pe care va trebui sa-l bei inainte de masa. Dieta cu morcovi se bazeaza astfel pe reducerea numarului de calorii acumulate. Bunaoara, in 24 de ore, consumul de calorii poate scadea cu 500 de unitati, fapt care, cu timpul, duce la pierderea kilogramelor in exces.

Atentie la cantitati!

Carotenul din compozitia lor, cel care le da culoarea specifica, este un antioxidant puternic, eficient in prevenirea unor afectiuni grave de tipul cancerului, aterosclerozei sau cataractei. Oricat de eficient este sa mananci morcovi pentru silueta si sanatate, trebuie sa dai mare atentie cantitatii. Pe de o parte, chiar si atat de putin caloricul morcov poate deveni ingrasator daca mananci salate cu zahar adaugat sau daca bei mai mult de 500 ml de suc pe zi. Pe de alta parte, excesul de vitamina A poate da pielii o nuanta usor portocalie.

Autor

Georgiana Dobrescu.

Bibliografie

Sanatatea de azi, nr. 2 (72), februarie 2014.

 

Mararul este o planta ce s-a raspandit, din vechime, in aproape toata lumea, provenind din sudul continentului nostru si din sud-estul Asiei, fiind foarte apreciata atat ca aliment condimentar, cat si ca planta de leac. Era cunoscut si utilizat in terapeutica si in bucatarie chiar si in Egiptul si Roma antice.

Tulpina, frunzele si fructele de marar isi gasesc utilizarea in tratarea a diferite suferinte. Au proprietati stomahice (ajuta la buna desfasurare a procesului de digestie, stimuland producerea de suc gastric), carminative (favorizeaza eliminarea gazelor din intestine, combatand balonarea), antispastice (atenueaza crampele stomacale), diuretice (maresc cantitatea de urina eliminata). Mararul se poate folosi in terapia hemoroizilor, dovedindu-se un antiinflamator garantat.

Indicatii curative

• In caz de astenie. Lasati sa se macereze, timp de o saptamana, 20 de linguri de seminte de marar intr-un litru de vin rosu de buna calitate. Filtrati si beti dupa fiecare masa cate un paharel.

• Pentru calmarea colicilor, fierbeti pentru zece minute o lingurita de marar in 250 ml lapte si beti decoctul cat puteti de cald. O sa va simtiti imediat mai bine.

• Pentru tratarea hemoroizilor, pisati patru-cinci inflorescente, apoi lasati-le intr-o jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata. Beti acest leac dimineata si la pranz, cate o cana. In uz extern, faceti spalaturi locale cu urmatorul preparat: peste cinci linguri de seminte de marar se toarna 250 ml apa clocotita si se lasa sa stea o jumatate de ora.







• In caz de meteorism (gaze intestinale), inainte si dupa masa, luati cate un sfert de lingurita de seminte de marar pisate.

• Pentru prevenirea osteoporozei, adaugati frunze de marar in salatele de cruditati. Efectul este mult mai puternic daca beti, cate o saptamana pe luna, zilnic, un preparat obtinut prin macerarea (peste noapte) a unei inflorescente de marar, cu tot cu seminte, zdrobita, intr-o cana de apa.

• In caz de retentie de lichide, consumati frunzele proaspete.

Precautii

Inflorescentele, frunzele si semintele, in cantitati mari, sunt contraindicate persoanelor cu stomac foarte sensibil. Tratamentul cu seminte nu este de dorit daca s-a diagnosticat un cancer (mai ales ovarian sau mamar), un chist ori fibrom uterin, mastoza.

Medicina naturista nr. 3 (175); foto: www.foodstory.ro

 

Poluarea, bauturile acidulate si alimentele procesate, stresul mereu la panda sunt doar cativa dintre factorii cu un impact devastator asupra organismului. Te poti proteja printr-o simpla dieta, asa-numita dieta alcalina.

Ideea alcalinizarii organismului in scopul vindecarii a fost emisa pentru prima oara de biologul francez Claude Bernard, relansata apoi de medicul american Robert Young. Dupa parerea acestuia, orice aliment acid este periculos pentru sanatate, doar cele alcaline fiind benefice, putand chiar vindeca organismul.

Teoriile lui n-au fost unanim acceptate, pe considerentul ca eliminarea din dieta a multor fructe proaspete, care sunt acide, a tomatelor, ciupercilor si cerealelor, de exemplu, ar fi o exagerare.






Asa se face ca ceea ce numim dieta alcalina este de fapt o adaptare a dietei originale, astfel incat sa cuprinda cat mai multe alimente considerate sanatoase. Ea a fost urmata de milioane de oameni de pretutindeni, cu rezultate uimitoare, inclusiv in boli grave.

Ce este alcalinitatea?

Alimentele, in functie de compozitia lor, genereaza in organism o reactie de aciditate sau de alcalinitate. Acest rezultat acidifiant sau alcalinizant se masoara pe o scala cu valori cuprinse intre 0 si 14. E ceea ce numim pH.

Valorile de la 0 la 7 desemneaza reactia acida, iar de la 7 la 14, reactia alcalina. E important sa stim cum ne influenteaza alimentele pe care le consumam starea de sanatate, dupa reactia pe care o declanseaza in organism.

Trei tipuri de alimente

Dieta alcalina este de fapt un regim alimentar in care 75% dintre alimente sunt puternic alcalinizante, 25% reprezinta asa-zisele alimente tolerate, care, din punct de vedere al pH-ului, nu influenteaza nicicum organismul, cele mult prea acidifiante trebuind evitate.

Alimente alcalinizante. La loc de frunte se situeaza alimentele bogate in clorofila, adica legumele verzi, zarzavaturile, spanacul, salata, urzicile, rucola, andivele, patrunjelul verde consumate preferabil crude sau usor fierte. Dintre legume in mod special sunt recomandate varza, dovleceii, castravetii, telina, sfecla, prazul. Dintre fructe cele mai bune sunt merele, lamaile, grepfrutul, gutuile, ciresele, pepenele galben si rosu.






Alimente tolerate. Nu sunt neaparat recomandate, ci doar permise, cum sunt fructele de toate felurile, rosiile, cerealele integrale, lactatele, ciupercile, hrisca, pestele, usturoiul si ceapa ajunse la maturitate, radacinoasele.

Alimente interzise. Este cea de-a treia categorie de alimente, puternic acidifiante, motiv pentru care se recomanda excluderea lor din meniu. Printre acestea se numara carnea si preparatele din ea, faina alba, branzeturile fermentate, ceaiul verde sau negru, cafeaua, bauturile acidulate, zaharul alb, alimentele bogate in amidon, indulcitorii, ovazul, secara, cartofii, alcoolul, alimentele preparate la cuptorul cu microunde sau indelung preparate termic.

Urmarile aciditatii crescute

In cazul in care in corp se mentine o aciditate excesiva, urmarile nu se lasa asteptate: se produc radicali liberi, prezenta lor alterand intregul sistem imunitar, vitaminele si mineralele nu se asimileaza cum trebuie, bacteriile prietenoase din intestinul subtire nu-si mai pot indeplini rolul in digestie, reziduurile nu sunt eliminate, tesutul conjunctiv se deterioreaza, somnul este perturbat, apar durerile de cap, infectiile si racelile, oboseala permanenta, apatie, afectiuni cronice si degenerative.

Apa, miscare, optimism

Pentru a ne bucura intr-adevar de o stare de bine, importanta este insa nu doar hrana pe care o consumam, ci si apa pe care o bem (aceasta trebuind sa aiba pH-ul peste 7) si exercitiile fizice, care ajuta la oxigenarea organismului, si gandurile care ne bantuie mintea, si emotiile de care ne lasam cuprinsi, echilibrul emotional favorizand alcalinitatea.


Bibliografie: Sanatatea de azi, februarie 2019. Text: Olga Sveduneac. Imagine: andreearaicu.ro